Partaj judiciar. Decizia nr. 155/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 155/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-02-2016 în dosarul nr. 155/2016

DOSAR NR._

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IV-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 155R/2016

Ședința publică din data de 16.02.2016

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: Z. D.

JUDECĂTOR: G. D. F.

JUDECĂTOR: M. D. L.

GREFIER: V. S.

Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă reclamantă F. C., împotriva deciziei civile nr. 2334A/22.06.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă I. O., având ca obiect partaj succesoral.

Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 02.02.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea – pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării – a amânat pronunțarea la data de 09.02.2016 și, apoi, la 16.02.2016, hotărând următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București la data de 04.10.2010, sub nr. de dosar_, reclamanta I. O. a chemat in judecata parata pe I. (fosta F.) C. capebaza probelor ce se vor administra si prin hotărâre judecătoreasca sa constatate deschisa succesiunea în urma defuncților I. G. decedat la data de 30 decembrie 2008 cu ultim domiciliu în București, ., sector 2 și a defunctei I. M. decedata la data de 24 noiembrie 2009, cu ultim domiciliu în București, ., sector 2; sa se constate că au vocație la moștenire în calitate de fiice: I. O. și I. C.; să se constatate că masa succesorala se compune din imobilul situat în București, ., sector 2 compus din teren în suprafața de 250 mp și casa edificata pe acesta, imobilul situat în Movilita, jud. Ialomița compus din teren -1829 mp si casa edificata pe acesta; terenul in suprafața de_ mp situat în extravilanul comunei Movilita; jud. Ialomița; sa se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor ce compun masa succesorala, cu atribuirea către aceasta a imobilului situat in București, ., sector 2, iar către parată a celorlalte bunuri imobile ce compun masa partajabila, să se dispună evacuarea paratei din imobilul situat in București, .,sect.2 si sa constate ca pasivul succesoral este estimat la_ lei, reprezentând cheltuielile suportate in întregime de către reclamantă, cu cheltuieli de judecat.

Prin sentința civilă nr. 806/26.01.2015, Judecătoria Sectorului 2 București a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta-pârâtă I. O., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă F. C., a admis, în parte, cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă F. C., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă I. O. și a dispus ieșirea părților din indiviziune conform următoarei variantelor:

Lotul I reclamanta-pârâtă I. O. primește:

- lotul 2 format din corpul B de clădire compus din camerele 4,5,6 și 7 și dependințe astfel cum au fost acestea identificate în raportul de expertiză construcții întocmit în cauză de către expert C. N., din imobilul construcție edificat pe terenul situat în București, . (fost nr.87), sector 2;

- cota de ½ din imobilului teren în suprafață de 29.371 mp, imobil situat în ., conform titlului de proprietate nr._/15.01.1999, emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ialomița în valoare de_ euro, ieșirea din indiviziune urmând a se face conform propunerilor de dezmembrare agreate de părți, conform raportului de expertiză topo întocmit în cauză), raport expertiză construcții (Anexele nr. 4,5).

Lotul II pârâta-reclamantă F. C. primește:

- lotul 1 format din corpul A de clădire compus din camerele 1,2,3 astfel cum au fost acestea identificate în raportul de expertiză construcții întocmit în cauză de către expert C. N., din imobilul construcție edificat pe terenul situat în București, . (fost nr.87), sector 2

- casă locuit și anexe gospodărești și teren în suprafață de 1.829 mp, imobile situate în comuna Movilița, ., terenul dobândit conform titlului de proprietate nr._/15.01.1999, emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ialomița. De asemenea, instanța o va obliga pe pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de_ lei cu titlu de sultă, pentru egalizarea loturilor.

4. Terenul în suprafață de 250 mp, situat în București, . (fost nr. 87), sector 2, rămâne în indiviziune, conform concluziilor raportului de expertiză tehnică specialitatea construcții depus la dosarul cauzei, omologat de către instanța de judecată.

A respins cererea reclamantei-pârâte de evacuare a pârâtei-reclamante din imobilul situat în București, . (fost nr.87), sector 2 ca neîntemeiată. Pasivul succesoral, în valoare de 2059,62 lei, urmează a fi suportat în cote egale de către părți. A compensat cheltuielile de judecată efectuate de către părți în prezenta cauză. A respins cererea pârâtei-reclamante de obligare a reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu expert extrajudiciar ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Instanța a reținut că prin încheierea de admitere în principiu pronunțată în prezenta cauză la data de 11.0.2012, instanța a constatat că pârâtei reclamante I. O. îi revine o cotă de ½ din masa partajabilă, iar pârâtei-reclamante F. C. îi revine o cotă de ½ din masa partajabilă.

Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 728 C.civil potrivit cărora nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune și un coerede poate oricând cere împărțeala succesiunii poate cere oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrare. De asemenea, conform art. 673 indice 9 C.proc.civ la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama după caz și de acordul părților, de mărimea cotei-părți care i se cuvine fiecăreia, ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul proprietarilor sau alte asemenea.

Instanța a constatat că în cauza de față, lotizarea va avea în vedere bunurile cuprinse în masa partajabilă astfel cum au fost acestea reținute prin încheierea de admitere în principiu din data de 11.06.2013, urmărind pe cât posibil, să respecte cotele stabilite de ½ pentru fiecare dintre părți. Astfel, instanța va stabili loturile având în vedere următoarele bunuri și cote: A. 1/1 din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 250 mp situat în București, . (fost nr. 87), sector 2 și construcție edificată pe terenul menționat anterior astfel cum a fost identificată prin sentința civilă nr.2896/16.03.2010 (definitivă și irevocabilă), pronunțată de Judecătoria Sector 2, în dosarul nr._, B. cota de 1/1 din dreptul de proprietate asupra imobilului reprezentat de casă locuit și anexe gospodărești și teren în suprafață de 1.829 mp, imobile situate în ., terenul dobândit conform titlului de proprietate nr._/15.01.1999, emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ialomița și C. cota de 1/1 din dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 29.371 mp, imobil situat în comuna Movilița, ., conform titlului de proprietate nr._/15.01.1999, emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ialomița și pasiv succesoral în cuantum total de 4.724,54 lei,

Instanța a avut în vedere, pentru a dispune ieșirea din indiviziune faptul că părțile nu au ajuns în prezenta cauză la un acord în ceea ce privește varianta de lotizare conform căreia urmează a se dispune ieșirea din indiviziune. Instanța va avea în vedere că reclamanta-pârâtă I. O. a învederat instanței de judecată la termenul de judecată din data de 12.01.2015 și în concluziile pe fond că solicită stabilirea loturilor într-una dintre cele două modalități, respectiv varianta I prin atribuirea către reclamantă în natură a imobilului casă de locuit situată în . A, sector 2 București și a terenului aferent și respectiv atribuirea către pârâtă a restului bunurilor rămase în masa succesorală respectiv imobil casă de locuit situat în . natură către pârâtă a terenului extravilan situat în comuna Movilita . reclamantă în valoare de_ lei și varianta II atribuirea către reclamantă în natură a imobilului casă de locuit situată în . A, sector 2 București și a terenului aferent, precum și a terenului extravilan situat în . către pârâtă a unei părți din acest teren. Pârâta reclamantă F. C. a învederat instanței de judecată că solicită într-o primă variantă să i se acorde încăperile 1,2,3 și 4, precum și 10 din imobilul situat în . A, sector 2 București, și respectiv atribuirea către reclamantă a încăperilor 5,6,7,8,9 iar a doua variantă propusă de către pârâtă este cea cuprinsă în raportul de expertiză construcții întocmit în cauză, respectiv delimitarea între corpul A și corpul B, cu mențiunea că în acest caz solicită atribuirea Corpului A către reclamantă.

Analizând toate probele administrate în prezenta cauză, variantele de lotizare, precum și opțiunile manifestate de părți, instanța a apreciat că se impune ieșirea din indiviziune a părților conform următoarei variante, având în vedere și rapoartele de expertiză întocmite în cauză, respectiv raport de expertiză topo întocmit de expert E. S. A., raport de expertiză construcții întocmit de expert tehnic C. N., având în vedere atât propunerile de lotizare făcute de expert în cadrul primului raport de expertiză.

Cu privire la terenul în suprafață de 250 mp, situat în București, . (fost nr.87), sector 2 și construcție edificată pe terenul menționat anterior astfel cum a fost identificată prin sentința civilă nr.2896/16.03.2010 (definitivă și irevocabilă), pronunțată de Judecătoria Sector 2 în dosarul nr._ .

Instanța a dispus atribuirea lotului 1 format din corpul A de clădire a constructiei edificate pe terenul situat în București, . (fost nr. 87) sector 2 București, compus din camerele 1,2,3, astfel cum au fost acestea identificate în raportul de expertiză construcții întocmit în cauză de către expert C. N. către pârâta-reclamantă F. C. și atribuirea lotului 2 astfel cum a fost identificat în raport de expertiză format din corpul B de clădire compus din camerele 4,5,6 și 7 și dependințe astfel cum au fost acestea identificate în raportul de expertiză construcții întocmit în cauză de către expert C. N. către reclamanta-pârâtă I. O., cu obligarea reclamantei-pârâte la plata către pârâta reclamantă a unei sulte de 9621 lei, diferența dintre lotul I și lotul II. De asemenea, în ceea ce privește terenul în suprafață de 250 mp, situat în București, . (fost nr.87), sector 2, instanța reține că acesta rămâne în indiviziune, conform concluziilor raportului de expertiză tehnică specialitatea construcții depus la dosarul cauzei.

Instanța a stabilit această variantă având în vedere faptul că nu se impune atribuirea întregului imobil către reclamanta-pârâtă, deoarece există posibilitatea unei lotizări care să respecte cotele stabilite prin Încheierea de admitere în principiu din data de 11.06.2012. De asemenea, instanța apreciază că susținerile pârâtei-reclamante în sensul că solicită atribuirea corpului A către reclamantă deoarece reclamanta nu a contestat această variantă și atribuirea corpului B către ea sunt neîntemeiate. Instanța a avut în vedere la atribuirea corpurilor de clădire exclusiv criteriile stabilite de dispozițiile art. 673⁹ C.proc.civ. Astfel cum rezultă din raportul de expertiză construcții întocmit în cauză, camerele 1, 2 și 3 sunt locuite în prezent de F. A., fiica pârâtei, aceasta din urmă realizând și o . îmbunătățiri camerelor respective, indicate în cuprinsul raportului. De asemenea, încăperile care alcătuiesc corpul B sunt locuite de reclamanta I. O. și de fiica acesteia, I. A.. Așadar, având în vedere îmbunătățirile efectuate de către părți la imobil, precum și faptul că acestea au locuit până în prezent fiecare în corpul de clădire separat, astfel cum a fost acesta identificat în raport, urmează să dispună împărțirea astfel cum s-a arătat mai sus.

A respins ca neîntemeiată cererea reclamantei-pârâte privind evacuarea pârâtei-reclamante din imobil.

C. de 1/1 din dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 29.371 mp, imobil situat în comuna Movilița, ., conform titlului de proprietate nr._/15.01.1999, emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ialomița

Instanța a dispus ieșirea din indiviziune în cote de ½, fiecărei părți revenindu-i o cotă de ½, respectiv_ euro, ieșirea din indiviziune urmând a se face conform propunerilor de dezmembrare agreate de părți, conform raportului de expertiză topo întocmit în cauză.

Cu privire la cota de 1/1 din dreptul de proprietate asupra imobilului reprezentat de casă locuit și anexe gospodărești și teren în suprafață de 1.829 mp, imobile situate în comuna Movilița, ., terenul dobândit conform titlului de proprietate nr._/15.01.1999, emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ialomița, instanța a apreciat că nu se impune formarea de loturi cu privire la acest bun din masa succesorală. Astfel, din raportul de expertiză construcții întocmit în cauză rezultă că o eventuală lotizare ar cuprinde pe de o parte lotul I format din casa de locuit (A) și dependințe (B,C,D,E), iar lotul II ar cuprinde doar dependințele (F,G,H,I). Instanța a constatat că expertul a propus ca egalizarea loturilor să se facă prin acordarea lotului II unei suprafețe de teren în plus, dar lotul II ar urma să fie compus doar din grajd animale, cocină porci, șopron și pat din plasă metal, astfel că instanța a apreciat că se impune atribuirea casei de locuit și a anexelor gospodărești și teren în suprafață de 1.829 mp către una dintre părți. Față de probele administrate în cauză, respectiv față de faptul că reclamanta are să-i plătească pârâtei o sultă de 9621 lei din partajarea primului imobil, instanța a dispus atribuirea casei de locuit și a anexelor gospodărești și teren în suprafață de 1.829 mp către pârâtă, cu obligarea acesteia din urmă la plata sumei de (imobil construcție Bitina valoare_, conform raport expertiză, imobil teren Bitina_ lei, total_ lei), cu obligarea pârâtei-reclamante la plata către reclamantă a sumei de_ lei cu titlu de sultă. Instanța a reținut că nu se poate dispune formarea loturilor, ci se impune atribuirea în integralitate a acestui bun cuprins în masa succesorală pentru că loturile astfel cum au fost ele identificate în raportul de expertiză construcții fac referire la casă plus teren din fața casei până la gard (lot I) si diferența care ar cuprinde restul de teren (lotul II). Ori, câtă vreme nu s-a făcut identificarea acestora, iar dependințele aferente lotului II sunt practic intrinsec legate de construcțiile din lotul I, instanța a apreciat că se impune atribuirea bunului unui singur coindivizar, cu plata unei sulte minime, ceea ce nu se poate realiza evident decât prin atribuirea bunului către pârâta-reclamantă.

Instanța, având în vedere dispozițiile art. 673 indice 9 din Cod proc. Civ, dispozițiile art. 673⁵ alin.2 (potrivit cărora împărțeala se face în natură), dispozițiile art. 741 din Codul civil (potrivit cărora la formarea și compunerea loturilor urmează a se da pe cât posibil aceeași cantitate de mobile, imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură sau valoare, evitându-se pe cât posibil fărâmițarea peste măsură imobilelor), a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform următoarei variantei:

Lotul I reclamanta-pârâtă I. O. primește:

- lotul format din corpul B de clădire compus din camerele 4,5,6 și 7 și dependințe astfel cum au fost acestea identificate în raportul de expertiză construcții întocmit în cauză de către expert C. N., din imobilul construcție edificată pe terenul situat în București, . (fost nr.87), sector 2

- cota de ½ din imobilului teren în suprafață de 29.371 mp, imobil situat în comuna Movilița, ., conform titlului de proprietate nr._/15.01.1999, emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ialomița în valoare de_ euro, ieșirea din indiviziune urmând a se face conform propunerilor de dezmembrare agreate de părți, conform raportului de expertiză topo întocmit în cauză, raport expertiză construcții.

Lotul II pârâta-reclamantă F. C. primește:

Instanța, având în vedere că în încheierea de admitere în principiu s-a reținut că nu se pot individualiza cheltuielile făcute de către părți în ceea ce privește pasivul succesoral, a dispus ca suportarea acestuia să se facă de către părți.

Instanța a reținut că, fiind expresia principiului disponibilității, cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu, ci numai la cerere, astfel cum prevede de altfel și art. 274 Cproc.civ. Cheltuielile de judecată se acordă numai în măsura în care au fost dovedite. În acest caz, partea îndreptățită va depune acte doveditoare. În cauza dedusă judecății, instanța a compensat cheltuielile de judecată solicitate de către părți, urmând a respinge ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel ambele parți, cauza fiind înregistrata pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civila la data de 20.02.2015.

În motivarea apelului declarat de apelanta I. O. acesta a invocat următoarele critici: greșita calificare a calității parților si inexistenta unei cereri reconvenționale; eroarea asupra situației de fapt si de drept care a condus la o soluție netemeinica atât in privința partajului cat si pe cererea in evacuare; sulta la care a fost obligata parata a fost greșit calculata; greșita compensare a cheltuielilor de judecata.

Prin motivele de apel formulate de apelanta F. C. acesta a susținut, în esență, că bunurile puteau fi împărțite în mod egal, iar partajarea efectuată de instanță este inechitabilă; deși a solicitat un supliment la raportul de expertiza pentru partajarea în cote egale a imobilului din satul Bitina, solicitare încuviințată, ulterior instanța a revenit asupra acestei probe deși era utilă cauzei; valoarea loturilor stabilite de expertul C. este nejustificata prin raportare la situația reala; sulta este greșit calculata, la stabilirea pasivului succesoral nu s-a avut în vedere ajutorul de înmormântare.

Prin decizia civilă nr. 2334 A/22.06.2015 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelurile formulate de apelanta-reclamantă I. O. și apelanta-pârâtă F. C. împotriva sentinței civile nr. 806/26.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._, a schimbat, în parte, încheierea din 11.06.2012 pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 673⁶ C.p.c., în sensul că pasivul succesoral rămas de pe urma defunctului I. G. este în cuantum de 146,5 lei, iar pasivul succesoral rămas după urma defunctei I. M. este în cuantum de 597,15 lei, a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, a dispus ieșirea din indiviziune a părților, a atribuit reclamantei imobilul situat în București, ., sector 2, format din teren în suprafață de 250 mp si construcțiile situate pe acesta, în valoare de 73.436 lei, a atribuit pârâtei următoarele imobile: terenul agricol extravilan în suprafață de 29.371 mp, situat în comuna Movilita, ., în valoare de 99.126 lei; terenul intravilan în suprafață de 1829 mp și construcția situată pe teren împreună cu anexele gospodărești, imobil situat în comuna Movilita, ., în valoare totala de 35.942 lei, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 30.816 lei, reprezentând sulta, către reclamantă, precum si la plata sumei de 371,825 lei reprezentând 1/2 din pasivul succesoral, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3.370,5 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru si onorariul avocatului. In temeiul dispozițiilor art. 50² din OUG nr. 51/2008, a obligat reclamanta să restituie statului suma de 2856,5 lei reprezentând contravaloarea ajutorului public judiciar de care a beneficiat și a dispus efectuarea adresei către Administrația financiară a sectorului 2 în vederea aducerii la îndeplinire a acestei dispoziții și a menținut restul dispozițiilor. În temeiul dispozițiilor art. 50² din OUG nr. 51/2008, a obligat apelanta-reclamantă să restituie statului suma de 2860,5 lei reprezentând contravaloarea ajutorului public judiciar de care a beneficiat în apel și a dispus efectuarea adresei către Administrația financiară a sectorului 2 in vederea aducerii la îndeplinire a acestei dispoziții. În temeiul dispozițiilor art. 50² din OUG nr. 51/2008, a obligat apelanta-parata să restituie statului suma de 2360,5 lei reprezentând contravaloarea ajutorului public judiciar de care a beneficiat în apel și a dispus efectuarea adresei către Administrația Financiară a sectorului 2 în vederea aducerii la îndeplinire a acestei dispoziții și a compensat cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat, referitor la prima critică formulată prin apelul declarat de reclamantă, că într-adevăr instanța de fond nu a fost investita cu o cerere reconvențională. Acest aspect reiese din lipsa unei cereri în acest sens, din cuprinsul încheierii de admitere in principiu care nu a avut in vedere o astfel de cerere, din inexistenta unei calificări in acest sens efectuata pe parcursul soluționării dosarului la fond.

Tribunalul a constatat că în mod eronat instanța de fond a reținut in cuprinsul sentinței că a fost investita cu o cerere reconvenționala, acordând parților duble calități de reclamanta-parata si parata-reclamanta si soluționând această cerere prin admitere.

Pe aspectul evaluării bunurilor supuse partajării, apelanta-parata a susținut că raportul de expertiza efectuat de expertul C. N. nu a avut in vedere situația reala a imobilelor si nici valoarea de impunere a acestora. S-a constatat de către tribunal că aceste susțineri sunt diferite de obiecțiunile ce au fost formulate de către parata in fata instanței de fond. Astfel, nemulțumirile paratei au constat in stabilirea unor valori identice cu cele exprimate in opinia expertului parte al reclamantei, existenta unor erori de calcul si o lotizare eronata. Așadar, in calea de atac, apelanta-parata își completează obiecțiunile la raportul de expertiza, cu încălcarea termenului de decădere prev. de art. 212 alin. 2 C.p.c., motiv pentru care acesta critică a fost găsită ca fiind nefondată.

Referitor la cuantumul pasivului succesoral ( critica invocata de apelanta-parata împotriva încheierii de admitere în principiu - 11.06.2012 si sentinței), tribunalul a reținut că este format doar din sumele constând în contravaloarea impozitului achitat pentru imobilele ce compun masa partajabila, adică suma totală de 742,57 lei. Restul cheltuielilor ce au fost efectuate cu înmormântarea defuncților, cu pomenirile ulterioare, reprezintă doar îndeplinirea unei datorii morale a persoanelor rămase în viață față de cei decedați, iar modul în care fiecare înțelege sa își îndeplinească această obligație, așadar să acorde o importanta mai mare sau mai mica acestor datini, nu poate fi impusă unei alte persoane, prin obligarea acesteia la participarea în mod egal la suportarea cheltuielilor pe care celalalt pare a înțelege să le efectueze. Așadar, concluzionând, tribunalul a impus înlăturarea din cuprinsul pasivului succesoral a cheltuielilor realizate de apelanta-parata cu pomeniri si înmormântări.

În ceea ce privește modalitatea de partajare a bunurilor cuprinse în masa succesorala, precum si de stabilire a sultei, tribunalul a constatat că ambele apelante au criticat hotărârea pentru aspecte diferite. Pe de o parte, apelanta-reclamanta afirma ca prin partajarea imobilului-construcție situată pe terenul din ., sector 2, în două loturi se continuă o stare conflictuală între cele doua parți si în privința terenului, deși s-a cerut ieșirea din indiviziune, instanța a menținut această stare, fără o justificare legala, în condițiile în care expertul a arătat că bunul nu poate fi comod partajat. Pe de alta parte, apelanta-parata susține că imobilul din satul Bitina se impunea a fi partajat în cote egale, existând această posibilitate, și, deși au fost încuviințate obiective suplimentare la expertiza care sa lămurească acest aspect, ulterior instanța a revenit asupra acestei probe.

Tribunalul a apreciat că modalitatea de atribuire a bunurilor se impune a fi schimbată, întrucât prin varianta aleasa de instanța de fond nu se realizează o sistare a stării de indiviziune, așa cum s-a solicitat. Astfel, deși construcțiile amplasate pe terenul din ., sector 2 sunt împărțite în doua loturi pentru atribuire în mod egal, a fost menținuta starea de coproprietate asupra terenului, ceea ce încalcă dispozițiile art. 728 C.civ. Întrucât prin raportul de expertiza efectuat de expertul C. N. ( răspunsul la obiecțiuni), acesta a arătat ca terenul nu este comod partajabil in natura, se impune ca întregul imobil situat la adresa din ., sector 2, format atât din clădiri, cât și teren să fie atribuit uneia dintre parți.

Reținând criteriile impuse de art. 673/9 C.p.c, tribunalul a dispus atribuirea acestui bun (care are o valoare de 73.436 lei - conform rap. expert. efectuat de expertul C.) către apelanta-reclamanta întrucât acesta locuiește în acest imobil, iar pârâta deține o locuință a sa.

In temeiul acelorași dispoziții sus menționate, se impune atribuirea către apelanta-parata a celorlalte imobile, si anume terenul extravilan în suprafața de 29.371 mp, situat în comuna Movilita, ., în valoare de 99.126 lei si terenul intravilan în suprafața de 1829 mp si construcția cu anexele gospodărești aflate pe acest teren, situat în ., jud. Ialomița ( in valoare totala de 35.942 lei), văzând că apelanta-reclamanta nu solicita atribuirea vreunei parți din aceste bunuri către ea, spre deosebire de apelanta-parata.

In vederea egalizării loturilor, sulta pe care o datorează parata urmează a fi schimbata la cuantumul de 30.816 lei.

In privința cheltuielilor de judecata datorate la fond, tribunalul a constatat că față de dispozițiile art. 274 C.p.c. se impune a fi obligata parata la plata sumei de 3.370,5 lei reprezentând cuantumul onorariului de avocat (500 lei) si taxa de timbru ( 105 lei; 2855,5 lei), având în vedere ca parata este partea căzuta în pretenții. Referitor la onorariile de expertiza, acestea au fost achitate in cote egale de către ambele parți si au profitat ambelor parți, așa încât nu vor fi avute in vedere la stabilirea cuantumului cheltuielilor datorate de parata.

In temeiul dispozițiilor art. 50/2 din OUG nr. 51/2008 a fost obligata reclamanta către stat să restituie cuantumul ajutorului public judiciar de care a beneficiat, in suma totala de 2856,5 lei ( conform încheierii din Camera de Consiliu din 14.11.201 ).

Restul mențiunilor sentinței si încheierii din 11.06.2015 au fost menținute.

Concluzionând, tribunalul a constatat că cele doua apeluri sunt fondate conform celor mai sus analizate si în sensul anterior arătat.

In temeiul dispozițiilor art. 50² din OUG nr. 51/2008 as fost obligată apelanta-reclamanta către stat sa restituie cuantumul ajutorului public judiciar de care a beneficiat si in apel, in suma totala de 2860,5 lei (conform încheierii din Camera de Consiliu din 24.03.2015, iar apelanta-parata a fost obligata sa restituie statului suma de 2360,5 lei, cuantumul ajutorului public judiciar de care a beneficiat în apel conform încheierii de ședința din Camera de Consiliu din 11.05.2015. Au fost efectuate adrese către administrațiile financiare în vederea recuperării acestor sume.

Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs pârâta reclamantă F. C..

În motivarea recursului, se învederează următoarele:

Primul motiv de recurs este prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 6) Cod procedură civilă.

Învederează faptul că prin hotărârea instanței de apel s-a acordat ceea ce nu s-a cerut de niciuna dintre părți. In susținerea motivării acestei dispoziții legale, recurenta a precizat că partajarea terenului extravilan, a fost făcută de instanța de fond în cote egale, instanța de fond luând act de aceasta înțelegere a recurentei și a intimatei.

Recurenta a menționat că față de înțelegerea părților care nu a fost contestată pe calea apelului de niciuna dintre părți, instanța de apel nefiind investită cu o cerere de atribuire către una din părții a acestui imobil, a acordat ceea ce nu s-a cerut de niciuna dintre părți cu privire la acest teren, fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art. 304 alin. (1) pct.6) Cod procedură civilă. Tot în acest motiv de recurs este și problema pasivului succesoral asupra căruia instanța de apel nu s-a pronunțat deși a fost investită cu această critică în apel.

Recurenta pârâtă reclamantă a susținut că a solicitat anularea pasivului succesoral, întrucât intimata a încasat ajutorul de înmormântare în valoare de 1702 lei pentru defuncta mamă și 1550 lei pentru defunctul tată și a ascuns cu rea credință acest aspect, precum și suma de_ de euro pe care a avut-o la dispoziție la Banca Transilvania, bani proveniți de la părinții lor pentru a le asigura tratamentul necesar și eventualele cheltuieli după decesul mamei.

Se precizează că intimata nu poate să demonstreze si să justifice cum a cheltuit această sumă de 11.000 euro, ținând cont că două luni din tratamentul mamei (pentru lunile august și septembrie 2008) au fost suportate de către patronii magazinului E. unde amândouă lucrau în acea perioadă, iar terenul extravilan de_ mp a fost vândut ulterior.

Al doilea motiv de recurs se referă la art. 304 alin. (1) pct. 7) din Codul de procedură civilă.

Recurenta apreciază că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, atâta vreme cât nu este indicat temeiul legal al atribuirii către intimata a imobilului din București . A, sector 2 si către intimată a imobilului reprezentat de casă de locuit și anexe gospodărești și teren în suprafață de 1.829 mp, imobile situate în comuna Movilita, ., si a terenului extravilanul comunei Movilita, . conform Titlului de proprietate nr._/15.01.1999 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului le Proprietate asupra Terenurilor Ialomița.

Recurenta a arătat că instanța de apel a invocat dispozițiile art.673⁹Cod procedură civilă, potrivit căruia, ”La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația pârtilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea ".

Nu este de neglijat nici aspectul potrivit căruia au fost trei experți care au spus ca atât imobilul din București cât si cele două imobile din jud. I. sunt comod partajabile în natură și este normal și legal să se efectueze această ieșire din indiviziune printr-o împărțire corectă în natură mai ales că nici una dintre părți nu are o situație financiară bună care să îi permită să plătească celeilalte părți o sultă.

Mai mult decât atât, a menționat recurenta, nu a fost sancționată supraevaluarea imobilelor din județul Ialomița, cum de altfel nici subevaluare imobilului din București. Este de notorietate că doar un apartament din București cu 4 camere este de minim 60.000 euro, așa încât, casa si terenul din . sector 2 nu poate valora 73.436 lei (aproximativ 16.000 euro) cum a calculat expertul C..

În ciuda acestor obligații imperative a legii, instanța de apel a nesocotit grav situația de fapt și de drept, în sensul că recurenta pârâtă reclamantă are domiciliul stabilit la această adresă din București, iar din declarațiile martorilor audiați și chitanțele depuse, reiese că recurenta a învestit în casa din București . de 15 ani, a efectuat îmbunătățiri la acest imobil, lucru constatat de experții care au efectuat toate expertizele în acest dosar, a efectuat consolidarea fundației, instalații sanitare, gaze, apa curenta, canalizare, soba de teracota pe gaz, ușa de intrare, geamuri termopan, gard stradal din beton, pereți placați cu rigips, etc., astfel că simpla apreciere a instanței că are o altă locuință doar pentru a-i atribui intimatei acest imobil, nu se regăsește în textul de lege invocat, așa încât, hotărârea pronunțata de instanța de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind practic o hotărâre nemotivată.

Al treilea motiv de recurs se referă la dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 8) din Codul de procedură civilă.

Se arată că instanța de apel, interpretând greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura ori înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acesteia, întrucât, deși recurenta a criticat lipsa unui supliment al expertizei topo pentru imobilul situat in intravilanul satului Bitina, jud. I., așa cum a dispus instanța de fond la termenul din 11.11.2013, acest supliment de expertiză nu a fost niciodată efectuat de expertul E. S. și, mai mult decât atât, deși comod partajabil în natură, acest imobil îi este atribuit în exclusivitate, arătând că este un imobil cu o suprafață de 1,829 mp, cu o deschidere de aproximativ 30 ml, așa încât acest imobil este comod partajabil putându-se forma doua loturi cu deschideri de 15 m.l fiecare și aproximativ 900 mp fiecare, câte unul pentru fiecare parte, așa cum a demonstrat si expertiza, nefiind nevoie să se stabilească sulte.

Recurenta a precizat că nici instanța de fond, și nici instanța de apel, nu au stabilit valoarea totală a masei partajabile pentru a putea aprecia valoarea fiecărui lot, așa încât au schimbat natura și înțelesul vădit al actului juridic dedus judecății. Nu rezultă din motivare a apelului care a fost valoarea totală a masei partajabile si nici valoarea fiecărui lot, simpla alegere a instanței de apel de a-i atribui intimatei imobilul din București si recurentei terenul extravilan și imobilul din satul Bitina, fără indicarea valorilor fiecărui lot, demonstrează pe deplin interpretarea greșită a acestui partaj.

Ultimul motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9) Cod procedură civilă.

Se susține că hotărârea este lipsită de temei legal, întrucât instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 673⁹ Cod procedură civilă, fiind demonstrat faptul că recurenta pârâtă reclamantă a adus îmbunătățiri imobilului din . sector 2, iar faptul că recurenta are o locuință, în opinia sa, nu este de natură să înlăture dreptul său legal de a deține, în liniștita posesie și deplină proprietate, camerele 1, 2 și 3 din acest imobil împreună cu cota indiviză din teren.

Mai mult decât atât, prin sentința civila nr.2896/2010 pronunțată in dosarul nr._ de Judecătoria Sector 2 București, atât recurent, cât și intimata au dobândit dreptul de proprietate în cote egale asupra acestui imobil.

În opinia recurentei, a atribui exclusiv imobilul din București către intimată, ar însemna ca recurenta să piardă dreptul de proprietate dobândit printr-o hotărâre judecătoreasca, ceea ce contravine atât dispozițiilor art. 480 C.civ,, precum si dispozițiilor art.481 C.civ. potrivit căruia nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despăgubire.

În ceea ce privețte cheltuielile de judecată, recurenta a precizat că este nemotivată de instanță această hotărâre, atâta vreme cât a fost admis apelul ambelor părți, recurenta fiind obligată să plătească cheltuieli de judecată intimatei, ceea ce în opinia recurentei, nu are nici o justificare.

În final, recurenta pârâtă reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei apelate și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecarea corectă a cauzei, în sensul partajării echitabile în natură a imobilului din . A, sector 2 conform cotelor de proprietate de 1/2 ce se cuvin fiecăreia dintre părți, prin stabilirea unui număr egal de camere potrivit configurației imobilului fără a se mai stabili o sultă în sarcina vreunei părți, partajarea echitabila în natură a imobilului din ., conform cotelor de proprietate de ½ ce se cuvin fiecăreia dintre părți, fără a se mai stabili o sultă în sarcina vreunei părți, constatarea lipsei pasivului succesoral, având în vedere ca intimata-reclamanta a încasat ajutorul de înmormântare pentru ambii părinți, păstrarea sentinței de la fond în ceea ce privește partajarea terenurilor din extravilanul comunei Movilita, . conform titlului de proprietate nr._/15.01.1999 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ialomița, conform cotelor de 1/2 potrivit propunerii de dezmembrare agreate de părți prin raportul de expertiza topo efectuat in cauza și obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 6)-9) din Codul de procedură civilă.

În dovedirea susținerilor, nu a solicitat încuviințarea niciunui mijloc de probă.

I. O. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În calea de atac a recursului, în conformitate cu art. 315 din Codul de procedură civilă, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.

Cu privire la excepția nulității recursului, Curtea constată că este neîntemeiată, deoarece recurenta a invocat critici de natură a se circumscrie motivelor de recurs prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 5), 7) și 9) din Codul de procedură civilă.

În primul rând, Curtea constată că recurenta a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 6), 7), 8) și 9) din Codul de procedură civilă, însă criticile formulate se subsumează numai motivelor prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 5), 7) și 9) din Codul de procedură civilă, împrejurare față de care le va analiza din această perspectivă.

Analizând recursul declarat din prisma criticilor formulate, care se subsumează motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 5), 7) și 9) din Codul de procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru motivele de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 5) și pct. 9) pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 7) din codul de procedură civilă este nefondat, având în vedere următoarele aspecte:

Hotărârea judecătorească trebuie sã cuprindã motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlãturat cererile pãrților. În acest sens, sunt dispozițiile imperative ale art. 261 alin. (1) pct. 5) C. proc. civ., iar excepțiile sunt de strictã interpretare și aplicare [spre exemplu, nu se motiveazã hotãrârea datã asupra strãmutãrii – art. 40 alin. (4) C. proc. civ. – sau hotãrârea prin care se pronunțã divorțul, dacã ambele pãrți o cer – art. 617 alin. (2) C. proc. civ.].

Dispozițiile art. 304 pct.7) din Codul de Procedură Civilă sunt menționate trei ipotezele și anume:

a) hotãrârea atacatã nu cuprinde motivele pe care se sprijinã, în sensul cã acestea lipsesc cu desãvârșire sau existã o motivare, dar ea este insuficientã, nu rãspunde tuturor cererilor sau, dupã caz, criticilor aduse hotãrârii de primã instanțã;

b) motivele hotãrârii recurate sunt contradictorii. Contradicția poate fi constatatã în cuprinsul considerentelor sau prin analiza acestora în raport cu dispozitivul, fiind posibilã ipoteza în care ele nu susțin dispozitivul, ci, din contrã, îl contrazic;

c) hotãrârea cuprinde motive strãine de natura pricinii, ceea ce echivaleazã practic cu o nemotivare.

În cauza de față, recurentul invocă lipsa motivării referitoare la argumentele avute în vedere de către instanța de apel în aprecierea modalității de atribuire a bunurilor aflate în masa succesorală.

Curtea învederează că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, ., nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.

Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, și Hotărârea V. der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, ., nr. 288, p. 19, paragraful 59].

Curtea a constatat că, deși obligația impusă instanțelor naționale prin dispozițiile art. 6 paragraful 1, de a-și motiva deciziile, nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea Perez, precitată, paragraful 81; Hotărârea V. der Hurk, precitată, p. 20, paragraful 61; Hotărârea Ruiz Torija, precitată, paragraful 29; a se vedea, de asemenea, Decizia Jahnke și Lenoble împotriva Franței, Cererea nr. 40.490/98, CEDH 2000-IX).

Conform jurisprudenței Curții, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, Culegere de hotărâri și decizii 1997 - VIII, p. 2.930, paragraful 60).

Curtea constată că hotărârea instanței de apel este motivată, fiind prezentate de către Tribunalul București argumentele avute în vedere la atribuirea imobilului situat în . A, sector 2, București. Astfel, instanța a „apreciat că modalitatea de atribuire a bunurilor se impune a fi schimbată, întrucât prin varianta aleasa de instanța de fond nu se realizează o sistare a stării de indiviziune, așa cum s-a solicitat. Astfel, deși construcțiile amplasate pe terenul din ., sector 2 sunt împărțite în doua loturi pentru atribuire în mod egal, a fost menținuta starea de coproprietate asupra terenului, ceea ce încalcă dispozițiile art. 728 C.civ. (..) Reținând criteriile impuse de art. 673/9 C.p.c, tribunalul a dispus atribuirea acestui bun (care are o valoare de 73.436 lei - conform rap. expert. efectuat de expertul C.) către apelanta-reclamanta întrucât acesta locuiește în acest imobil, iar pârâta deține o locuință a sa”.

Aceste argumente reprezintă o motivare corespunzătoare și suficientă, întrucât ilustrează criteriul avut în vedere de către instanță și anume împrejurarea că intimata I. O. locuiește în imobilul respectiv, în schimb recurenta deține o locuință în proprietate.

Curtea învederează că Tribunalul București a prezentat argumentele avute în vedere la realizarea lotizării, motiv pentru care nu se pot reține susținerile recurentei în ceea ce privește lipsa motivării.

Eventuala nemulțumire a părții cu privire la argumentele expuse nu echivalează cu o nemotivare a deciziei pronunțate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct.7) din Codul de Procedură Civilă, astfel încât se constată că nu este fondat motivul de recurs invocat, respectiv art. 304 alin. (1) pct.7) din Codul de Procedură Civilă.

În ceea ce privește modalitatea de aplicare a acestor criterii, Curtea va analiza acest aspect din prisma motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9) din Codul de procedură civilă.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin.(1) pct.5) din Codul de procedură civilă, prevede că se poate solicita „modificarea sau casarea unor hotãrâri în urmãtoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate (...) când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2).”

Se constată că articolul 105 alin. (2) din Codul de procedură civilă reprezintã dreptul comun în materia nulitãții actelor de procedurã, așa încât acest motiv de recurs poate fi invocat în urmãtoarele situații:

a) pentru orice neregularitãți procedurale sãvârșite de instanțã, altele decât cele menționate la pct. 1-4 ale art. 304;

b) pentru nesocotirea unor principii ale procesului civil, altele decât cele care sunt sancționate prin celelalte motive de recurs.

În practica judiciarã, s-a statuat cã poate fi invocat acest caz de nelegalitate a unei hotãrâri în urmãtoarele situații: încãlcarea dreptului la apãrare, judecata pricinii în lipsa pãrții care nu a fost legal citatã, nerespectarea principiului oralitãții, nesemnarea minutei de cãtre judecãtori, lipsa încheierii de dezbateri, aplicarea greșitã a unor texte de lege (norme de drept procedural), nesocotirea principiului contradictorialitãții, publicitãții dezbaterilor și altele asemenea.

În cauza de față, se constată că au fost aplicate, în mod eronat dispozițiile procedurale prevăzute art. 295 alin. (2) din Codul de procedură civilă, deoarece instanța de apel a respins, în mod greșit, probele solicitate de către apelantă privind efectuarea unui nou raport de expertiză în evaluare, având ca obiect stabilirea valorii de circulație a bunurilor succesorale în raport de standardele internaționale, prin folosirea metodei comparației directe, valoarea ce trebuie stabilită la data efectuării partajului, respectiv la data efectuării raportului de expertiză în fața instanței de apel.

Astfel, Curtea reține că, în fața primei instanțe, a fost efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară de către domnul expert C. N., aflat la filele 1044-1082 din dosarul primei instanțe, volumul IV.

Din analiza conținutului raportului de expertiză rezultă că valoarea imobilul situat în București, ., sector 2 compus din teren în suprafața de 250 mp și casa edificată pe acesta a fost stabilită la suma de 123.836 lei (61.382 lei construcția și 62.454 lei terenul), conform metodei costului de înlocuire, valoarea imobilul situat în Movilita, jud. Ialomița compus din teren -1829 mp si casa edificata pe acesta a fost stabilită la suma de 85.304 lei (35.524 lei construcție și 49.780 lei teren), iar terenul in suprafața de_ mp situat în extravilanul comunei Movilita; jud. Ialomița a fost stabilită la suma de 374.940 lei.

Din analiza conținutului raportului de expertiză, Curtea constată că imobilele care compus masa succesorală nu au fost evaluate conform standardelor internaționale, la data efectuării partajului, prin metoda comparației directe, ci prin metoda costului de înlocuire ceea ce a avut drept consecință subevaluarea excesivă a construcției din București. De asemenea, la evaluarea terenului din București, expertul a aplicat niște corecții care au determinat diminuarea valorii terenului cu aproximativ 50%, în schimb pentru evaluarea terenului extravilan și intravilan nu a aplicat nicio corecție negativă (amplasamentul în mediul rural sau coeficientul de negociere).

Împotriva acestui raport de expertiză, au fost formulate obiecțiuni de către ambele părți, care au fost încuviințate de către Judecătoria Sectorului 2 București. Expertul a depus răspunsul la obiecțiuni, care se află la fila 1203, volumul IV, dosarul Judecătoriei Sectorului 2 București. Conform răspunsului la obiecțiuni au fost stabilite următoarele valori: construcție București- 49.268 lei, teren București- 19.726 lei, teren extravilan Bitina- 22.028 euro, construcție Bitina 29.332 lei și teren intravilan Bitina- 10.912 lei.

Curtea învederează că aceste valori au fost reținute de Judecătoria Sectorului 2 București, însă având în vedere că partajarea bunurilor s-a realizat în natură subevaluarea bunurilor succesorale nu a afectat în mod excesiv drepturile părților.

Având în vedere concluziile expertului consemnate în cuprinsul răspunsului la obiecțiuni și ținând cont de faptul că nu s-a avut în vedere valoarea de circulație a imobilelor succesorale la data efectuării partajului, F. C. a exercitat calea de atac a apelului, criticând modalitatea de evaluare a acestora.

La termenul de judecată din data de 08.06.2015, în fața instanței de apel apelanta F. C. a solicitat încuviințarea probei cu expertiză în evaluare, dar și încuviințarea expertizei topografice pentru realizarea împărțirii în natură a bunurilor.

Instanța de apel a respins probele solicitate apreciindu-le inutile cauzei, având în vedere motivele de apel formulate de către părți, precum și probatoriul administrat în fața primei instanțe.

Curtea constată că instanța de apel a aplicat, în mod greșit dispozițiile art. 295 alin. (2) din Codul de procedură civilă, având în vedere că necesitatea efectuării unui nou raport de expertiză atât de evaluare, cât și topografică rezultă tocmai din modalitatea eronată și dezechilibrată de evaluare a bunurilor succesorale, care a avut drept consecință o subevaluare excesivă a imobilul situat în București, ., sector 2 compus din teren în suprafața de 250 mp și casa edificata pe acesta și o supraevaluare a imobilul situat în Movilita, jud. Ialomița compus din teren -1829 mp si casa edificata pe acesta. Astfel, la o simplă verificare a valorii imobilului din București, Curtea constată că suma stabilită, respectiv de aproximativ 18.000 euro, stabilită de expert pentru o construcție din 7 camere și teren de 250 mp este cu mult subevaluată, nefiind nici măcar prețul minimal prevăzut de grila notarilor publici.

De asemenea, expertul a stabilit valori apropiate pentru imobilul din București și imobilul din Bitina, deși există o diferență semnificativă între mediul rural și urban, precum și între un imobil cu toate utilitățile necesare (precum cel din București) și un imobil fără utilități (precum cel din Bitina).

În raport de toate aceste aspecte, Curtea învederează că se impunea efectuarea unui nou raport de evaluatorie a imobilelor succesorale, care să stabilească valoarea de circulație, în raport de standardele internaționale prin utilizarea metodei comparației directe. De asemenea, evaluarea bunurilor succesorale nu se realizează în raport de data promovării cererii de chemare în judecată, ci în raport de data efectuării partajului (cel mai apropiat moment fiind data efectuării raportului de expertiză în apel).

Curtea reține că, prin respingerea probatoriilor solicitate în faza procesuală a apelului, ca nefiind utile cauzei, i s-a încălcat apelantei dreptul la apărare (care se circumscrie dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor și libertăților cetățenești ale omului) având în vedere că probele solicitate erau nu numai utile soluționării cauzei, dar și singurele probe pertinente pentru a confirma sau a infirma susținerile acesteia.

În acest sens, este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care în cauza B. și T. împotriva Romaniei Hotararea din 8 ianuarie 2013 publicată în Monitorul Oficial nr. 350 din 13 iunie 2013, a învederat următoarele „Curtea reamintește că admisibilitatea probelor intra în primul rând sub incidenta normelor de drept intern si ca, in principiu, este sarcina instanțelor naționale sa evalueze mijloacele de proba adunate de acestea. Misiunea încredințată, prin Convenție, Curții nu este aceea de a se pronunța dacă anumite probe au fost admise in conformitate cu legea, ci de a verifica dacă procedura considerată în ansamblul sau, inclusiv modalitatea de prezentare a mijloacelor de proba, a avut un caracter echitabil (V. Mechelen si altii impotriva Olandei, 23 aprilie 1997, pct. 50, Culegere de hotarari si decizii 1997-III).

In plus, dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 din Convenție, înglobează, printre altele, dreptul părților din proces de a prezenta observațiile pe care le considera relevante pentru cauza lor. Intrucat Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete si efective (Artico impotriva Italiei, 13 mai 1980, pct. 33, . nr. 3), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat "înțelese", adică examinate cu atenție de instanța sesizata. Altfel spus, art. 6 implică în special în sarcina "instanței" obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora [Perez împotriva Frantei (MC), nr. 47.287/99, pct. 80, CEDO 2004-I, si V. de Hurk împotriva Olandei, 19 aprilie 1994, pct. 59, . nr. 288]”.

Instanța de recurs învederează că garanțiile art. 6 § 1 se referă doar la administrarea de probe la nivel procedural. Pe de altă parte, admisibilitatea și aprecierea probelor pe fond ține în principiu de competența exclusivă a instanțelor interne, cărora le revine sarcina să cântărească probele obținute [García Ruiz împotriva Spaniei (MC), pct. 28; Farange S.A. împotriva Franței (dec.)].

De asemenea, nu se poate aprecia că au fost încălcate garanțiile prevăzute de art. 6 din Cedo dacă reclamantul a beneficiat de o procedură contradictorie; dacă a putut, în diferitele etape ale acesteia, să prezinte argumentele și probele pe care le considera relevante pentru apărarea cauzei sale; dacă a putut contesta efectiv argumentele și probele prezentate de partea adversă; dacă toate argumentele sale obiectiv relevante pentru soluționarea litigiului au fost audiate și examinate de instanță în mod corespunzător; dacă decizia în litigiu este amplu motivată, atât în fapt, cât și în drept, și că, în consecință, procedura considerată în ansamblul său a fost echitabilă [Garcia Ruiz împotriva Spaniei (MC), pct. 29].

Instanța de recurs reține că, într-adevăr art. 6 alin.(1) nu garantează în mod explicit dreptul de a i se încuviința un nou raport de expertiză. Cu toate acestea, procedura în ansamblul său, inclusiv modul în care sunt admise declarațiile martorilor, trebuie să fie echitabilă în sensul art. 6 § 1(Dombo Beheer B.V. împotriva Țărilor de Jos, pct. 31).

Ținând cont de jurisprudența Curții Europene și de situația concretă dedusă judecății, Curtea constată că atâta timp cât aspectul invocat constituia motiv de apel, instanța de apel nu avea cum să cerceteze pe fond acest motiv, în lipsa efectuării unui nou raport de expertiză, care să aibă ca obiect valoarea de circulație a imobilelor succesorale.

În aceste condiții, Curtea învederează că încuviințarea și administrarea probatoriilor solicitate era nu numai necesară, dar și obligatorie pentru analizarea pe fond a motivelor de apel declarate, având în vedere că acestea se referau tocmai la împrejurarea că evaluarea bunurilor succesorale nu s-a realizat la valoarea a acestora.

Având în vedere toate considerentele menționate, ținând cont de faptul că prin respingerea probei cu efectuarea unui nou raport de expertiză de instanța de apel reprezintă o încălcare a dreptului la apărare și, implicit, a dreptului la un proces echitabil, fiind aplicate în mod greșit dispozițiile art. 295 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Motivul prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9) din Codul de Procedură Civilă este fondat, având în vedere următoarele aspecte:

Dispozițiile legale sus-menționate se referă la douã ipoteze:

a) hotãrârea recuratã este lipsitã de temei legal. Se au în vedere acele situații în care considerentele hotãrârii nu permit identificarea normelor Juridice care susțin rezolvarea datã litigiului sau hotãrârea nu este motivatã în drept;

b) hotãrârea atacatã a fost datã cu încãlcarea sau aplicarea greșitã a legii. Sunt vizate situațiile în care instanța evocã normele de drept substanțial incidente situației de fapt în cauzã, dar le încalcã „în litera sau spiritul lor” ori le aplicã greșit, consecințã a unei interpretãri eronate a legii.

În cauza de față, se invocă aplicarea greșită a dispozițiilor art. 673 ⁹ din Codul de Procedură Civilă, în ceea ce privește modalitate de atribuire a bunurilor succesorale, invocându-se faptul că se impunea împărțirea în natură a tuturor bunurilor succesorale.

Potrivit art. 673 ⁹ din Codul de Procedură Civilă „1) La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, dupã caz, și de acordul pãrților, mãrimea cotei-pãrți ce se cuvine fiecãreia ori masa bunurilor de împãrțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația pãrților, faptul cã unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împãrțeala, au fãcut construcții, îmbunãtãțiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea”.

De asemenea, în cuprinsul dispozițiilor art. 673¹⁰ din Codul de Procedură Civilă, se stipulează că „ (1) În cazul în care împãrțeala în naturã a unui bun nu este posibilã sau ar cauza o scãdere importantã a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod pãgubitor destinația economicã, la cererea unuia dintre coproprietari, instanța, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun. (...) (4) La cererea unuia dintre coproprietari, instanța, ținând seama de împrejurãrile cauzei, pentru motive temeinice, va putea sã-i atribuie bunul direct prin hotãrârea asupra fondului procesului, stabilind, totodatã, sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat sã le plãteascã”.

Din analiza dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea învederează că legiuitorul a stabilit drept criteriu prioritar împărțirea în natură a bunurilor succesorale,motiv pentru care instanțele de judecată au obligația de a stabili dacă se poate realiza partajului prin împărțirea în natură a tuturor bunurilor succesorale.

Având în vedere dispozițiile legale sus-menționate, Curtea învederează că legiuitorul a stabilit criterii, pe care instanța trebuie să le aibă în vedere la formarea și atribuirea lotului, respectiv: acordul pãrților; mãrimea cotei-pãrți ce se cuvine fiecãreia; masa bunurilor de împãrțit; natura bunurilor; domiciliul și ocupația pãrților; faptul cã unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împãrțeala, au fãcut construcții, îmbunãtãțiri, cu acordul coproprietarilor.

Cu privire la acest aspect, Curtea învederează că, în fața primei instanțe au fost administrate probatorii din cuprinsul cărora a rezultat posibilitatea partajării în natură a tuturor bunurilor succesorale.

Astfel, prin expertiza efectuată de către expertul E. S. A. (filele 860-878, volumul III, dosar Judecătoria Sectorului 1 București) au fost efectuate propuneri de lotizare a imobilul situat în București, ., sector 2 compus din construcție și teren în suprafața de 250 mp. Astfel, la fila 876 se regăsește varianta 1 de lotizare propusă de către expertul M. atât a construcției, cât și a terenului aferent imobilului menționat.

Astfel, din schița respectivă, Curtea învederează că ar exista posibilitatea împărțirii în natură a acestui imobil, atât a construcției, cât și a terenului, fără a fi afectată funcționalitatea sau destinația acestuia. Prin această modalitate de partajare, s-ar consacra definitiv situația actuală privind folosința imobilului de către ambele părți și s-ar realiza o împărțire echitabilă a acestui bun succesoral.

În ceea ce privește împărțirea terenului extravilan, Curtea constată că nu există nici un impediment la împărțirea acestuia în natură, având în vedere că prin loturile rezultate se păstrează funcționalitatea acestora, așa cum a reținut și prima instanță prin hotărârea pronunțată.

În ceea ce privește imobilul situat în Movilița, jud. Ialomița compus din teren -1829 mp si casa edificata pe acesta, Curtea învederează că este necesar să se efectueze un nou raport de expertiză topografică pentru a se realiza propuneri de lotizare în vederea împărțirii în natură și a acestui bun. Numai în cazul în care împărțirea acestui bun în natură nu este posibilă, iar niciuna dintre părți nu solicită atribuirea bunului, atunci instanța poate proceda la vânzarea bunului, în conformitate cu art. 673¹¹ din Codul de procedură civilă.

Pentru motivele expuse, Curtea învederează că instanța de apel, în rejudecare poate dispune administrarea unui nou raport de expertiză topografică care să aibă drept obiectiv stabilirea loturilor în vederea împărțirii în natură a tuturor bunurilor succesorale, dacă apreciază că probatoriile administrate în fața primei instanțe nu sunt suficiente, fiind nevoie de suplimentarea acestora.

Având în vedere toate considerentele invocate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 295 alin. (2) și art. 673⁹ din Codul de procedură civilă, Curtea, în conformitate cu art. 312, va admite recursul declarat de recurenta pârâtă reclamantă F. C., împotriva deciziei civile nr. 2334A/22.06.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă I. O., va casa decizia civilă recurată și va trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor la Tribunalul București.

În ceea ce privește celelalte critici formulate referitoare la pasivul succesoral, instanța de apel va avea în vedere criticile formulate de către F. C., prin motivele de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă reclamantă F. C., împotriva deciziei civile nr. 2334A/22.06.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă pârâtă I. O..

Casează decizia civilă nr. 2334A/22.06.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._ și trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor la Tribunalul București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2016.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

D. Z. D. F. G. D. L. M.

GREFIER

S. V.

RED.DZ/22.02.2016

Tehnored. GC 2 ex

Jud. apel: C. V.

A. G.

← Legea 10/2001. Decizia nr. 77/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Obligaţie de a face. Decizia nr. 177/2016. Curtea de Apel... →

Partaj judiciar. Decizia nr. 155/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj judiciar. Decizia nr. 155/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI