Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 218/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 218/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 218/2013
Dosar nr._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 218
Ședința publică de la 07.02.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. G.
JUDECĂTOR - M. H.
JUDECĂTOR - I. S.
GREFIER - I. A. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă S.C. G. H. .. împotriva deciziei civile nr. 89 A din 11.09.2012, pronunțate de Tribunalul I. - Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ I..
P. are ca obiect - plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat T. C. C., în calitate de reprezentant a recurentei reclamante S.C. G. H. .., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 eliberate de Baroul București, lipsind intimatul pârât O. de C. și Publicitate Imobiliară I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta reclamanta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită de instanță prin rezoluție. Se mai învederează că la doarul cauzei, prin serviciul regsitratură, la datele de 5.02.2013 și 07.02.2013, intimatul pârât a depus întâmpinare.
Apărătorul recurentei reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumde 4,00 lei - chitanța nr._/1/31.01.2013 și timbru judiciar de 0,50 lei.
Curtea procedează la anularea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru stabilite și achitate și înmânează apărătorului recurentei reclamante un exemplar al întâmpinării formulate de intimatul pârât.
Apărătorul recurentei reclamante învederează că nu solicită acoradrea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de întâmpinare și că înțelege să solicite acordarea cuvântului în dezbaterea motivelor de recurs.
Curtea acordă cuvântul părților asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului pârât, invocată de acesta prin întâmpinare.
Apărătorul recurentei reclamante învederează că nu a solicitat judecarea în contradictoriu cu intimatul pârât O. de C. și Publicitate Imobiliară I., fiind aplicabile dispozițiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, acesta neavând calitatea procesuală pasivă, motiv pentru care nici nu a solicitat termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Curtea, după deliberare, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară I., având în vedere decizia nr. LXXII/15.10.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, după care, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs, punând în discuție din oficiu și aspectul dacă plângerea trebuia soluționată în contradictoriu cu Alpha Bank România și Direcția Generală a Finanțelor Publice I..
Apărătorul recurentei reclamante solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Cu privire la motivul prevăzut de pct. 7 al art. 304 Cod procedură civilă, arată că tribunalul nu a motivat hotărârea, nearătând motivele de fapt și de drept ce au condus la convingerea instanței. D. ultimele două paragrafe ale deciziei cuprind efectiv motivarea acesteia, restul motivării fiind preluate prin copiere, respectiv a actelor dosarului, a motivării sentinței civile și a motivelor de apel. Apreciază că tribunalul nu a dat citire hotărârii instanței de fond și nici motivelor de apel, aspect care rezultă din modul în care a fost justificată soluția.
În motivarea deciziei se arată că procedura care trebuia urmată de reclamantă era cea prevăzută de art. 47 din Legea nr. 7/1996 și că în mod greșit a fost întemeiată pe dispozițiile art. 53 din Legea nr. 7/1996, articol care face vorbire de erorile materiale formale.
În cauză nu se regăsește situația despre care a făcut vorbire tribunalul, deoarece recurenta a dobândit un imobil, iar la data intrării în patrimoniul său nu a găsit înregistrată în cartea funciară vreo notare sau sarcină, așa încât a dobândit un imobil liber de sarcini. La o perioadă de timp după ce imobilul a intrat în proprietatea reclamantei fără a exista notări în cartea funciară, a apărut notarea de sechestru asigurător pusă în mod eronat de către registrator, care avea posibilitatea de a constata piedici la înscrierea respectivă, deoarece imobilul nu mai aparținea proprietarului.
Față cele arătate mai sus, arată că tribunalul nu a înțeles situația de fapt și a îndrumat-o să recurgă la dispozițiile art. 47, să se judece în contradictoriu cu fiscul, fără a avea raporturi juridice cu această instituție, neavând nicio legătură cu organul fiscal, doar oficiul de cadastru făcând referire la dispozițiile Codului fiscal. Instituirea sechestrului a fost făcută pe bunurile aparținând S.C. Ellis International S.R.L., nu pe bunurile cu care era înscrisă recurenta, efectuându-se o înscriere dincolo de dispozițiile legale din eroare.
Mai arată că înscrierea unui drept în cartea funciară se face numai împotriva aceluia care la înregistrarea cererii era titularul dreptului, iar cartea funciară avea obligația de a îndrepta, la cerere sau din oficiu, eroarea.
Cu privire la ipotecile înscrise pe numele Alpha Bank, arată că, printr-un contract de cesiune tripartit s-a trecut, prin acordul părților, ipoteca de la Alpha Bank la Elgeka Cyprus.
Cu privire la motivul invocat de instanță din oficiu, arată că nu apreciază necesară citarea în calitate de intimați a Alpha Bank România și Direcției Generale a Finanțelor Publice I..
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată de petenta . SRL împotriva încheierii de carte funciară nr._/21.01.2011 date de O. de C. și Publicitate Imobiliară I., înregistrată la data de 11.02.2011 pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._ /2001, s-a solicitat modificarea acesteia în sensul admiterii cererii de rectificare și dispunerii radierii sechestrului asigurator și a ipotecilor înscrise în favoarea Alpha Bank.
Prin sentința civilă nr. 3263/13.10.2010, Judecătoria Cornetu a respins plângerea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin încheierea de carte funciară nr._/21.01.2011 dată de O. de C. și Publicitate Imobiliară I. a fost respinsă cererea petentei de radiere a sechestrului asigurător și a ipotecilor înscrise în favoarea Alpha Bank.
La dosarul cauzei se află înscrisurile care au stat la baza pronunțării încheierii atacate, din care nu rezultă că datoria pentru care a fost constituită ipoteca asupra imobilului în cauză a fost achitată; or, acordul creditorului pentru radierea ipotecii constituite este obligatoriu, conform art. 1788 Cod civil.
Având în vedere dispozițiile art. 1790 și următoarele Cod civil, conform cărora bunul ipotecat poate fi urmărit în mâna unui terț, care preia imobilul astfel grevat, instanța, față de considerentele mai sus expuse, a constatat că nu există motive de nelegalitate și de netemeinicie a încheierii, aceasta fiind dată conform prevederilor legale în materie.
Împotriva acestei sentințe, la data de 20.07.2012 a declarat apel petenta, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului I. la data de 01.08.2012.
Prin decizia civilă nr. 89A/11.09.2012, Tribunalul I. a respins nefondat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prin cererea de apel este criticată hotărârea primei instanțe pentru motive de nelegalitate și de netemeinicie în privința modului în care instanța de fond a apreciat probatoriul administrat în cauză.
Tribunalul a reținut că prin cererea introductivă de instanță s-a solicitat instanței să dispună radierea sechestrului asigurător și a ipotecilor înscrise în favoarea Alpha Bank, învederându-se că din eroare a fost înscris în cartea funciară a autoarei petentei, S.C. High Way Trading S.R.L. un sechestru asigurător și a fost menținută o ipotecă.
S-a constatat că prin încheierea nr. 2348/20.03.2003 a Biroului de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei B. a fost admisă cererea privitoare la imobilul în suprafață de 7.400 m.p. înscris în cartea funciară a localității P. cu nr. cadastral 585 și a fost înscris dreptul de proprietate în favoarea S.C. Ferfelis Line Prodexim S.R.L.
Prin încheierea nr. 3258/09.04.2003 a Biroului de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei B. a fost admisă cererea privitoare la imobilul în suprafață de 7.400 m.p. înscris în cartea funciară a localității P. cu nr. cadastral 585 și a fost înscris dreptul de ipotecă de rang II pentru suma de 1.100.000 USD în favoarea S.C. Elgeka Cyprus LTD, în baza contractului de ipotecă autentificat cu nr. 1271/01.04.2003 la B.N.P. Ș. C. A., menționându-se totodată că imobilul mai este grevat de ipotecă de rang I în favoarea Alpha Bank România înscrisă sub nr. 3619/99.
Prin încheierea nr. 5856/13.04.2004 a Biroului de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei B. a fost înscris în cartea funciară nr. 619 a localității P. dreptul de aport în natură asupra terenului în suprafață de 7.400 m.p. în favoarea S.C. High Way Trading S.R.L.
La data de 25.05.2004 s-a solicitat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice I. efectuarea inscripției ipotecare în cartea funciară a procesului – verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/10.05.2004 privind pe S.C. Ferfelis Line Prodexim S.R.L. Cererea a fost admisă prin încheierea nr. 9695 din data de 01.06.2004, fiind notat sechestrul în favoarea Direcției Generale a Finanțelor Publice I..
Prin încheierea nr._/26.09.2007 a fost admisă cererea cu privire la imobilul teren în suprafață de 7.400 m.p. din CF nr. 619 a localității P., fiind înscris dreptul de proprietate în favoarea S.C. G. Holding .., cu titlu de drept fuziune.
Tribunalul a mai reținut că prin cererea înregistrată la O. de C. și Publicitate Imobiliară I. sub nr._/29.11.2010 s-a solicitat de către apelantă, pe calea procedurii de îndreptare a erorii materiale, radierea ipotecii înscrise în cartea funciară, precum și radierea sechestrului asigurător notat în favoarea Direcției Generale a Finanțelor Publice I. I., cerere care a fost respinsă prin încheierea de carte funciară nr._/2010, prin încheierea de carte funciară nr._/21.01.2011 fiind respinsă și cererea de reexaminare formulată de aceeași petentă.
Cu privire la susținerile apelantei, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 53 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, în vigoare la data formulării cererii de îndreptare, respectiv 29.11.2010, erorile materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor sau radierilor se pot îndrepta, prin încheiere motivată, de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu comunicarea acesteia persoanei interesate. În speță nu era aplicabilă procedura reglementată de art.5 3 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, aceasta având în vedere existența unor erori materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale înscrierilor sau radierilor, pentru verificarea cărora nu este necesară examinarea fondului cererilor de înscriere sau de radiere.
Tribunalul a apreciat că procedura care trebuia urmată de către apelantă este cea prevăzută de art. 47 alin. 8 și 9 din Legea nr. 7/1996 sau de art. 130 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Astfel, art. 47 alin. 8 și 9 din Legea nr. 7/1996 prevede următoarele: „Creditorul a cărui creanță certă și exigibilă este dovedită printr-un înscris sau printr-o hotărâre judecătorească, ori în cazurile anume prevăzute de lege printr-o decizie a autorității administrative, va putea cere instanței, în numele și în folosul debitorului său, înscrierea unui drept tabular sau radierea unei sarcini. Debitorul care a plătit valabil creanța ipotecară a unui cesionar neînscris în cartea funciară poate cere radierea ipotecii, dacă înfățișează înscrisul original al cesiunii și chitanța doveditoare a plății”. De asemenea, potrivit art. 130 din O.G. nr. 92/2003, măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 129 se ridică, prin decizie motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanției prevăzute la art. 127, după caz.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, tribunalul a constatat că mijlocul procedural ales de către apelantă pentru soluționarea cererii sale nu este cel prevăzut de lege pentru o asemenea situație, pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară analizându-se doar legalitatea și temeinicia încheierii de carte funciară contestate și nu fondul raporturilor juridice dintre părți, astfel încât în mod legal și temeinic prima instanță a procedat la respingerea cererii sale.
Împotriva acestei decizii, la data de 02.11.2012 petenta a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 12.11.2012.
1. În motivarea cererii sale, recurenta reclamantă a arătat, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, că în decizia recurată instanța de apel se limitează la a enumera sumar argumentările instanței de fond, pe care arată că le consideră corecte, fără a se apleca și asupra motivelor de apel invocate, fără a arăta care sunt „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților", contrar dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă.
Aceste reglementari sunt în consonanță cu cele cuprinse în Avizul nr. 11/2008 al Consiliului Europei și recomandările CCJE asupra calității hotărârii, întrucât s-a apreciat că motivarea permite nu numai o mai bună înțelegere și acceptare a hotărârii de către părțile litigante, dar constituie în primul rând o garanție împotriva arbitrariului.
Având în vedere preeminența dreptului comunitar consacrat de art. 20 din Constituție, indiferent de calea procedurală, judecătorului național îi revine obligația ca, la examinarea chestiunilor de fapt, să se pronunțe asupra valorii probatoriilor, a tuturor elementelor și dovezilor ce ar avea utilitate pentru soluționarea litigiului și nu în ultimul rând asupra temeiului de drept invocat de către reclamant.
2. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, recurenta petentă a arătat că din cele două paragrafe ce se doresc a fi motivarea hotărârii reiese foarte clar faptul că instanța de apel a înțeles greșit situația de drept și a reținut în mod eronat aplicarea unor dispoziții care nu sunt incidente în speță.
Mai mult, dacă ar fi avut în vedere aspectele de fapt și de drept invocate și ar fi analizat materialul probator administrat în cauza, instanța ar fi putut pronunța o hotărâre în limitele în care fusese învestită, fără să se sustragă obligației de a analiza și motiva respingerea cererii în baza temeiului de drept invocat și nu în baza unor temeiuri de drept pe care tribunalul le-a apreciat că fiind oportune, arătând apelantei „procedura care trebuia urmată".
Astfel, față de ipotecile înscrise pe numele Alpha Bank rămase în cartea funciară, a arătat că prin contractul de cesiune nr. 1/01.04.2003, Elgeka Cyprus a preluat de la Alpha Bank creanța deținută de aceasta și ipotecile aferente.
În baza acestui act, aflat la dosarul de carte funciară, registratorul a înscris în mod greșit cesionarul Elgeka Cyprus nu în locul Alpha Bank cum era firesc, ci de sine stătător, lăsând atât cesionarul, cât și cedentul, ca și cum aceștia ar fi doi creditori distincți care dețin creanțe asupra acestui imobil.
Se invocă dispozițiile art. 47 alin. 8 și 9 din Legea nr. 7/1996, solicitându-se practic debitorului dovada plații valabile ce duce la stingerea creanței ipotecare.
Instanța este departe atât de problema de drept, cât și de situația de fapt, întrucât nu este vorba în niciun caz de achitarea de către debitor a creanței deținute inițial de Alpha Bank, ci doar de un contract de cesiune de creanță ipotecară, adică de trecerea ipotecii de la un creditor la un altul, de înlocuirea acestuia.
Se optează astfel pentru menținerea în cartea funciară a unor date care practic nu corespund realității, oglindind existența a doi creditori ai debitoarei pentru aceeași creanță.
De altfel, a depus la dosarul cauzei o adresă prin care Alpha Bank a confirmat că nu mai are pretenții asupra ipotecii înscrise inițial în favoarea acesteia, având în vedere contractul de cesiune de ipoteca încheiat cu Elgeka Cyprus.
În ceea ce privește cererea referitoare la ștergerea sechestrului asigurător înscris din eroare în carte funciară, asupra căreia judecătorul fondului a omis cu totul să facă vreo referire sau motivare, recurenta petentă a subliniat încă o dată că nu a solicitat radierea unui sechestru asigurător instituit în mod legal pentru un imobil ce aparținea autoarei sale, debitoarea organului fiscal, ci a solicitat îndreptarea unei erori, întrucât în cartea funciară a autoarei, S.C. HIGH WAY, s-a înscris din eroare, în mod nelegal, un sechestru asigurător la o dată când acest imobil deja nu mai aparținea debitoarei și s-a menținut totodată din eroare, o ipotecă. Numai ca o consecința a îndreptării acestor erori (sau abuzuri) ipoteca și sechestrul instituit ilegal în cartea funciară a autoarei sale urmau să fie șterse din aceasta, în condițiile în care acestea nu ar fi trebuit să existe niciodată înscrise în cartea funciară. Se vorbește de radierea mențiunilor în condițiile în care aceasta operațiune trebuie să aibă la bază o înscriere legală a acestor mențiuni.
Instanța de apel, ca și cea de fond, a continuat să facă o greșită analiză a aspectelor de fapt arătate de recurentă și o greșită aplicare a unei norme de drept în condițiile în care motivele plângerii sale priveau aspectele unei neînscrieri ilegale, abuzive, greșite, eronate a unor mențiuni în cartea funciara.
La dosarul cauzei existau toate probele care susțineau cele invocate de recurenta petentă și care dovedeau că, deși imobilul ajunsese la data de 13.04.2004 în patrimoniul autoarei reclamatei, O. de C. și Publicitate Imobiliară I. a înregistrat, cu încălcarea tuturor dispozițiilor legale în materie, un sechestru asigurător pentru datoriile fostului proprietar, la două luni de zile după ce acest imobil fusese transmis unui alt proprietar.
Față de aceste aspecte, recurenta a considerat că registratorul, la vremea respectivă, a fost în eroare, de fapt sau de drept, sperând să fi fost o eroare și nu un abuz sau o ilegalitate săvârșită împreună cu organele fiscale (care de altfel din 2004 nu au încercat niciodată o executare, neavând cum, fără baza legală).
La data de 07.02.2013, intimatul O. de C. și Publicitate Imobiliară I. a formulat și depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, admisă de instanță la termenul din 07.02.2013, pentru considerentele expuse la acel moment procesual.
Examinând decizia recurată prin prisma motivului de ordine publică invocat din oficiu și în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
1.i. În materia Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, care a instituit un nou sistem unic, unitar, de publicitate imobiliară, bazat pe cărțile funciare și măsurătorile cadastrale, legiuitorul a configurat în virtutea atributului său fundamental, întreaga procedură de realizare a înscrierilor de carte funciară sau după caz, de radiere a lor, stipulând în acest sens, inter alia, cadrul persoanelor îndreptățite să ceară înscrierea, forma și conținutul cererii de înscriere, condițiile legate de taxarea cererii de înscriere, termenul de introducere a cererii de înscriere, modul de soluționare a cererii, dar și căile de atac promovabile împotriva încheierii de soluționare a acestor cereri.
Regimul juridic al căilor de atac judiciare în această materie, este reglementat în cuprinsul art. 50 din lege, una dintre aceste reguli speciale fiind configurată prin obligația comunicării încheierii de soluționare a cererii către toate persoanele interesate, potrivit mențiunilor din cartea funciară.
Instituirea acestei obligații procedurale reprezintă o garanție a respectării depline în cadrul întregii proceduri de carte funciară a unuia dintre principiile fundamentale ale cărților funciare, în sistemul reglementat de Legea nr. 7/1996, acela al relativității sau continuității înscrierilor. Potrivit acestui principiu, reglementat de prevederile art. 22-24 din acest act normativ, orice înscriere în cartea funciară se poate face numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, este înscris sau, după caz, urmează să fie înscris în cartea funciară, ca titular al dreptului sau faptului juridic asupra căruia înscrierea va fi făcută. Principiul este bineînțeles de aplicație generală, astfel încât în domeniul său de aplicare sunt cuprinse și notările, dar și înscrierile constând în stingerea obiectului anterioarelor înscrieri privite lato sensu - exempli gratia, înscrierile privind stingerea drepturilor, a acțiunilor în justiție, a măsurilor de indisponibilizare - adică radierile.
Dispoziția legală corespunde logicii juridice, deoarece atât timp cât înscrierea (inclusiv radierea) se realizează în contradictoriu cu persoanele menționate în cartea funciară, atunci și posibilitățile de cunoaștere imediată și în consecință, de contestare a sa, trebuie să fie acordate acelorași persoane ce în temeiul caracterului nepublic al activității de carte funciară nu cunosc imediat aceste modificări ale conținutului cărții funciare. Din această perspectivă și raportat și la trăsătura celerității activității de carte funciară, ar fi excesivă - iar legiuitorul, înțelegând, nu a procedat în acest mod - impunerea obligației persoanelor titulare ale diferitelor drepturi sau fapte juridice ilustrate în cartea funciară de a cerceta permanent conținutul cărții funciare, pentru a putea să reacționeze în timp util față de eventuale înscrieri (radieri) potențial vătămătoare.
Obligația de comunicare a încheierii către toate persoanele interesate, potrivit conținutului cărții funciare, este invariabilă, indiferent de modul de soluționare a cererii de înscriere (radiere) – admitere integrală sau parțială, respingere - în temeiul argumentului „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”.
În privința sintagmei „persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară”, determinarea sferei sale se va realiza de la caz la caz, prin cercetarea conținutului mențiunilor existente în cartea funciară cu privire la care se solicită modificarea, dar și a consecințelor juridice pe care cererea le poate avea în privința persoanelor titulare ale celorlalte înscrieri din respectiva carte funciară.
ii.Plecând de la premisa ilustrată, a configurării dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 7/1996 ca o garanție a principiului fundamentalal relativității (continuității) înscrierilor de carte funciară, Curtea constată, în continuarea raționamentului juridic evocat, că efectul procesual civil al acestei calificări este reprezentat de circumstanțierea consorțiului procesual subiectiv al litigiilor întemeiate pe acest text de lege, prin raportare la toate persoanele interesate potrivit mențiunilor de carte funciară. Cu alte cuvinte, în cadrul litigiilor de acest gen, trebuie să figureze toate aceste persoane interesate potrivit mențiunilor de carte funciară.
Se asigură astfel atât cunoașterea și dezbaterea contradictorie a aspectului litigios, de către toate aceste persoane interesate, prin raportare la principiul fundamental expus, cât și, pe de altă parte, garantarea dreptului la apărare pentru fiecare în parte și preîntâmpinarea oricăror alte litigii viitoare orientate în aceeași direcție.
Având în vedere această din urmă finalitate, este lipsită de relevanță existența unei proceduri distincte de contestare, în favoarea persoanelor interesate (prin formularea unei cereri de reexaminare, adresate registratorului-șef, cu posibilitatea atacării în instanță, cu plângere, în mod separat), reglementate de art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996.
Cu alte cuvinte, este adevărat că, în cazul soluționării favorabile de către registrator a cererii petentului, înscrierea potențial vătămătoare pentru terța persoană care are un drept înscris în cartea funciară s-ar fi realizat fără înștiințarea acesteia, urmând ca dreptul său la apărare să fie exercitat ulterior în cadrul unei cereri de reexaminare.
Această regulă nu poate fi însă admisă și pentru situația în care soluția favorabilă este adoptată de instanță ca urmare a admiterii plângerii împotriva încheierii de respingere date de registrator, întrucât, în primul rând, terța persoană nu are deschisă calea unei cereri de reexaminare împotriva hotărârii judecătorești, ca act jurisdicțional care stă la baza înscrierii potențial vătămătoare, iar în al doilea rând, în cazul emiterii totuși de către oficiul de cadastru și publicitate imobiliară a unei încheieri subsecvente de punere în executare a hotărârii și contestării acesteia din urmă prin cerere de reexaminare și apoi plângere, s-ar deschide calea ca cele constatate în primul proces (declanșat de petentul căruia i s-a respins cererea de înscriere și finalizat favorabil acestuia) să fie contrazise în cel de-al doilea (prin admiterea plângerii formulate de terțul nemulțumit de înscriere), cu consecința încălcării principiului administrării uniforme a justiției.
Or, pentru evitarea unei asemenea situații, se impune ca legalitatea înscrierii să fie analizată o singură dată, și anume în cadrul plângerii formulate împotriva încheierii de respingere a înscrierii, iar în vederea respectării principiului contradictorialității în privința persoanelor care au drepturi înscrise cartea funciară, este obligatorie includerea în cadrul procesual sub aspect subiectiv și implicit citarea, din oficiu, a tuturor persoanelor implicate.
2. Aplicând aceste considerații teoretice cazului prezent, Curtea observă, pe baza copiei de pe cartea funciară nr. 619 a comunei P., că în cuprinsul înscrierilor cu privire la sarcini a căror radiere se solicită sunt menționate Alpha Bank, ca titulară a unui drept de ipotecă de rang I, în baza încheierii 361 I/1999 (la PIII.1), precum și Direcția Generală a Finanțelor Publice I., în favoarea căreia s-a notat un sechestru, în baza încheierii nr. 9695, pe baza unei cereri prezentate la 01.06.2004 (pct. III.3).
Întrucât Alpha Bank și Direcția Generală a Finanțelor Publice I. sunt înseși titularele înscrierilor cu privire la sarcini a căror radiere se solicită de către petentă, rezultă în mod evident faptul că acestea reprezintă persoane interesate în sensul sintagmei analizate.
Față de aceste considerente, reținând ignorarea cadrului procesual lărgit fixat de legiuitor prin Legea nr. 7/1996, constând în omiterea introducerii în cauză a acestor două persoane interesate, de către instanța de apel, viciu procedural de ordine publică care afectează și judecata din primă instanță, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează să admită recursul și să modifice decizia recurată în baza art. 296 Cod procedură civilă în sensul admiterii apelului, desființării sentinței apelate și trimiterii cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe. Întrucât judecata în primă instanță cu respectarea principiului contradictorialității este în competența unei alte instanțe, în recurs instanța fiind abilitată numai cu exercitarea unui control judiciar împotriva hotărârii pronunțate de instanța stabilită de lege, Curtea nu va mai analiza celelalte motive de recurs, respectiv cele invocate de recurenta reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă S.C. G. H. .. împotriva deciziei civile nr. 89A din 11.09.2012 pronunțate de Tribunalul I. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ ILVOV.
Modifică decizia recurată în sensul că:
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 3263/13.10.2011 pronunțate de Judecătoria Cornetu.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. G. M. H. I. S.
GREFIER
I. A. G.
Red. C.G.
Tehnored. C.G./C.S.
Ex.2/08.03.2013
Tribunalul I. - M.E.
- C.S.
Jud. Cornetu - V.B.M.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 217/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Expropriere. Decizia nr. 63/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
