Pretenţii. Decizia nr. 180/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 180/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 180/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 180 A
Ședința publică de la 02.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant A. G., împotriva sentinței civile nr.316/15.02.2013 din pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA G. A PENITENCIARELOR (Administrația Națională a Penitenciarelor).
P. are ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea faptul că apelantului-reclamant, i-a fost admisă cererea de ajutor public judiciar, în sensul că a fost scutit de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 5.555 lei.
Totodată, se învederează faptul că apelantul reclamant, cât și intimata-pârâtă au solicitat și judecarea în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin.2 C.p.civ.
Curtea, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, va reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 316 din 15 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive; s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. G. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Penitenciarelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09 februarie 2012, urmare a declinării de competență, reclamantul A. G. a chemat în judecată pe pârâta Direcția G. a Penitenciarelor, solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 800.000 lei/ron, reprezentând despăgubiri și daune materiale și morale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este deținut în P. G., unde nu este tratat corespunzător de afecțiunile medicale de care suferă.
Reclamantul nu a motivat în drept cererea de chemare în judecată.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București față de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b Cod de procedură civilă. Totodată, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, potrivit dispozițiile art. 10 din HG nr. 1849/2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor, penitenciarele au personalitate juridică. De asemenea, a invocat excepția netimbrării cererii, față de dispozițiile Legii nr. 146/1997, ale art. 9 din OG nr. 32/1995, precum și față de dispozițiile art. 5 din anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 760/C/1999. Însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Kupiec vs. Polonia,_/02, 03 februarie 2009, a pronunțat o hotărâre, din care a rezultat clar faptul că reclamanții care exagerează în mod deliberat valoarea cererilor de despăgubire nu se pot aștepta să fie scutiți în totalitate de plata taxelor de timbru. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii, arătând că reclamantul a primit asistența medicală și tratament, iar solicitarea sa primind acordarea despăgubirilor este nejustificată și nici dovedită.
Pârâta a anexat înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 8967 din 16 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat cauza spre competentă soluționare către Tribunalul București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a V a Civilă sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2012, tribunalul a luat act în temeiul art. 132 alin. 2 Cod de procedură civilă de precizarea obiectului cererii.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 137 alin. 2 Cod de procedură civilă, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea dedusă spre soluționare, reclamantul, deținut în P. G., a solicitat obligarea pârâtei Direcția G. a Penitenciarelor, la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale și a sumei de 700.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale pentru prejudicial creat pentru lipsa de diligență în tratarea afecțiunilor medicale de care suferă.
Calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Potrivit art. 1 din HG nr. 1849/2004, Direcția G. a Penitenciarelor, ale cărei atribuții au fost preluate de Administrația Națională a Penitenciarelor, este o instituție publică, de interes național. În realizarea obiectivelor din domeniul său de activitate, Administrația Națională a Penitenciarelor are atribuțiile stabilite în sarcina sa prin efectul legii, respectiv art. 6 din HG nr. 1849/2004. Iar, în temeiul art. 10 alin. 1 din HG nr. 1849/2004, pentru îndeplinirea atribuțiilor specifice, în subordinea administrației sunt organizate și funcționează o . unități, printre care penitenciarele, penitenciarele spital. Acestea din urmă se bucură de personalitate juridică, potrivit alineatului al treilea al textului citat.
Cauza juridică a acțiunii de față poartă asupra unei pretinse nediligențe în exercitarea activității specifice unui penitenciar spital, ori a unei unități asimilate acestuia – un cabinet medical în cadrul unui penitenciar. Or, așa cum s-a arătat mai sus, singura instituție în măsură să răspundă și, prin urmare să stea în judecată, într-o asemenea cauză, nu poate fi decât penitenciarul, unitate cu personalitate juridică, unde se află încarcerată persoana care reclamă o încălcare a drepturilor sale.
Împotriva sentinței civile nr. 316 din 15februarie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, a formulat apel reclamantul A. G..
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că în martie 2013 a fost internat la Spitalul Rahova pentru investigații la coloană, este pensionat pe caz de boală de către Comisia de Expertiză – Policlinica din G. – fixându-i-se „program recuperator 14 decembrie 2012/_”, în completarea „programului recuperator nr. 203/2010 – art. 81 alin. 1, dar doctorul „l-a dus cu vorba, apelantul a fost nevoit să ridice tonul, astfel că duminică dimineața la raport – 24 martie 2013, la apel a sosit Directorul Spitalului din P. Rahova, și după apel l-a luat la bătaie împreună cu majorul D.”, în cameră cu el fiind un alt deținut condamnat pe viață venit pentru a fi operat la coloană, i-a făcut „raport de pedepsire” pe motiv că a înjurat cadrele și pe medic.
Or, raportul întocmit este abuziv, a fost pedepsit de patru ori din anul 2009 a „căzut la B. și Sandale adidași”, găurindu-și mâinile la cusut pentru a i se pune „câștig în zile și ani”, care însă nu i s-a trecut, dimpotrivă i-au fost luate dreptul la vizita membrilor de familie, la pachet, de a-și face cumpărăturile în Penitenciar.
A formulat începând cu anul 2003 nenumărate plângeri la Direcția Penitenciarelor care le trimitea spre rezolvare funcționarilor din Penitenciar, dar aceștia puneau în aplicare în schimb „tortura”, cu încălcarea art. 4, 5, 16 și 20, art. 148 alin. 2, 3, 4 și 5 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 12, nu s-a dat prioritate legilor europene pentru a-i fi analizate plângerile nenumărate pe care le-a făcut privitor la regimul de executare a condamnatului pe viață – art. 14 și 26 din Legea nr. 275/2006, pentru a efectua detenția mai aproape de casă, stând patru ani ilegal „pe maximă siguranță”, fără a se ține seama de vârstă, boală, s-a ignorat Ordonanța nr. 137/2000, fiind discriminat.
Direcția Națională a Penitenciarelor să-i plătească 20 de lei să-și cumpere un cozonac și un suc, să-i dea înapoi „creditele” pe care i le-au luat funcționarii Penitenciarului G., pe care să-i oblige să-l scoată la toate activitățile care se desfășoară în acest penitenciar, să fie mutat pentru a fi vizitat spre a-și vedea copiii și familia, să se dispună regimul semi-deschis etc.
La termenul din 25 iunie 2013 apelantul a depus noi motive prin care solicită să fie propus pentru programul de reeducare, să-și continue studiile – și pregătirea profesională, să fie consiliat psihologic, să participe la toate activitățile astfel încât să adune puncte, să se elibereze mai repede, să-și strângă copiii și să aibă familia aproape, să beneficieze de tratament medical pentru bolile de care suferă, să i se comunice și lui copii de pe rapoartele de sancționare disciplinară și cele de menținere în regim de detenție închis, cu respectarea legii penitenciarelor, invocând mai multe texte din Legea nr. 275/2006 și HG nr. 1113/2010.
Apelantul a trimis un memoriu la dosar la data de 13 august 2013, prin care semnala faptul că nu și-a mai găsit bagajul la întoarcerea de la prezentarea la instanța din București, se continuă rapoartele de pedepsire abuzivă a sa, apelantul fiind ținut în condiții inumane, într-o cameră de 2 pe 5 metri, ocupată de paturi cu șase persoane în cameră, solicitându-se daunele formulate și respectiv, și cele menționate în apel: 20 lei, anii câștigați prin muncă în penitenciar, etc.
Prin Încheierea de ședință din Camera de consiliu din data de 21 august 2013, s-a încuviințat apelantului-reclamant cererea de ajutor public judiciar privind scutirea de plata taxei de timbru în cuantum de 5.555 lei aferentă apelului, conform OUG nr. 51/2008.
Intimata-pârâtă Direcția G. a Penitenciarelor a depus întâmpinare la dosar prin care a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând respingerea apelului, sentința fiind temeinică și legală.
Nu s-au administrat noi probe în apel.
Apelul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Curtea constată că instanțele au fost investite prin cererea de chemare în judecată cu o acțiunea de obligare a Direcției Generale a Penitenciarelor – denumirea actuală fiind Administrația Națională a Penitenciarelor – la plata de daune morale, despăgubiri, în valoare de 800.000 lei, pentru nerespectarea prevederilor legale privind regimul de executare al pedepselor pentru condamnatul-reclamant în cauză – potrivit legislației interne și europene – CEDO, care reclamă condiții inumane, lipsire în P. G. de asistență medicală și tratament, asistență psiho-socială și de instruire – reeducare, aplicarea regimului de executare închis „de maximă siguranță”, sancționarea abuzivă și repetată, tăierea drepturilor de primire vizită a membrilor de familie, la pachet, la cumpărături în cadrul Penitenciarului G., neacordarea „creditelor” pentru a-și reduce pedeapsa de executare etc.
Astfel, cum s-a calificat în mod legal acțiunea de către prima instanță – cerere de despăgubiri morale – vizează aspecte ce țin de materia răspunderii civile delictuale – art. 998 și următoarele din Codul civil, pentru faptele de nerespectare în cadrul Penitenciarului G. a drepturilor reclamantului-condamnat pe viață – aflat în executarea pedepsei prevăzute de legislația internă și internațională în materie.
Or, răspunderea civilă delictuală este analizată din perspectiva art. 998 și următoarele Cod civil, față de persoana vinovată de producerea faptelor ilicite reclamate – respectiv funcționari ai Penitenciarului G. în care reclamantul este încarcerat.
Potrivit art. 10 alin. 3 din HG nr. 1849/2004 – astfel cum în mod legal a reținut și prima instanță -, unitățile subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor – penitenciare, penitenciare-spital, centre de reeducare etc., au personalitate juridică, așadar pot sta în judecată în calitate de pârâte, fără a fi nevoie de reprezentare.
Iar Administrația Națională a Penitenciarelor, instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Justiției, are atribuțiuni specifice de administrare al regimului penitenciar în general, prin organizarea și coordonarea activităților, privind modul de executare a pedepselor privative de libertate, de organizare și îndrumare a activităților de asistență socială, medicală, pregătire școlară și reeducare în regimul penitenciar etc. (art. 6 din HG nr. 1849/2004).
Așadar, nu poate fi chemat în calitate de pârât în cererea în cauză, neavând legitimare procesuală pasivă, pentru faptele ilicite reclamate.
Administrația Națională a Penitenciarelor nu poate primi calitate procesuală pasivă pentru a răspunde de daunele morale pentru vătămările reclamate de un condamnat dintr-un penitenciar din subordinea sa, în locul acestuia din urmă, care are personalitate juridică, iar faptele pretinse sunt atribuite funcționarilor penitenciarului respectiv, chiar dacă, Administrația coordonează, controlează – evaluează etc. activitatea desfășurată la nivelul unităților subordonate, pentru a lua acele măsuri care se impun privind asigurarea cu personal angajat calificat, dotări, elaborări strategii și acte normative etc., pentru a se asigura o bună activitate la nivelul unităților sus-menționate.
De altfel, Curtea constată că apelantul nu a formulat critici în apel, pe aspectul soluției pronunțate de prima instanță, privind respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă – soluție legală și temeinică.
Pentru considerentele reținute, portivit art. 296 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant A. G. (fiul lui I. și al lui G., născut la 27 octombrie 1969) deținut în P. G., împotriva sentinței civile nr. 316 din 15 februarie 2013 din pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția G. a Penitenciarelor (Administrația Națională a Penitenciarelor) cu sediul în București, .. 47, sector 1, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
F. P. C. M. T. Rădița I.
Red.F.P.
Tehnodact.C.F.
4ex./02.10.2013
T.B.-S.5.-C.L.B.
| ← Superficie. Decizia nr. 1249/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cereri. Decizia nr. 1563/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
