Revendicare imobiliară. Decizia nr. 203/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 203/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 203/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.203 A
Ședința publică din 25.09.2013
Curtea constituită din:
Președinte - A. D. T.
Judecător - M. G. R.
Grefier - E. C.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta-reclamantă C. (P.) S. V., împotriva sentinței civile nr.941 din 24.06.2009, pronunțate de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._/3/2007, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București prin Primarul General.
P. are ca obiect acțiune civilă pentru revendicare imobiliară.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 04 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 11 septembrie, apoi la 18 septembrie și 25 septembrie 2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a IV a Civilă, la data de 17.12.2007, sub nr._/3/2007, reclamanta C. S.-V. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren intravilan, situat în București, .. 22, sector 4.
În fapt, reclamanta a arătat că este unica moștenitoare a defunctei P. E. - mama sa (născută D.), decedată la data de 17.12.2005, care a avut în proprietate imobilul-teren în suprafață de 2432 mp, situat în București, ..22, Sector 4, format din două parcele, din care una în suprafață de 1212 mp pe care mama sa a moștenit-o de la mama ei D. V. (născută D.), care la rându-i a moștenit-o de la tatăl ei B. D. (zis C. D. Gîsea), iar cealaltă parcelă în suprafață de 1220 mp, de asemenea, mama sa a moștenit-o de la mama ei care la rându-i a moștenit-o de la mama sa, E. B. D. Gîsea - decedată la data de 08.03.1968.
Prin Decretul nr.83/03.04.1989, mama sa a fost expropriată de întreaga suprafață de teren menționată mai sus fără a fi despăgubită pecuniar, astfel că exproprierea a fost exercitată în mod abuziv și nelegal, prin încălcarea drepturilor constituționale, respectiv art.36 din Constituția României din 1965 raportat la art.481 Cod civil.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.36 din Constituția României din 1965, art.480 si art. 481 Cod civil, art.I din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană, respectiv art.17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
La data de 18.02.2008, reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare prin care a estimat obiectul litigiului la suma de_ Euro.
Prin sentința civilă nr.372/2008 pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a civilă a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea, reținându-se că reclamanta și-a precizat temeiul juridic al cererii ca fiind art. 480 Cod civil, or după . prevederilor Legii nr._ o astfel de cerere adresată direct instanței, fără a fi parcursă procedura prealabilă administrativă instituită prin legea specială nu este posibilă. De asemenea, s-a mai reținut că reclamanta nu a învederat instanței că ar fi formulat vreo cerere de restituire/notificare în temeiul vreunei legi de restituire pentru a se putea face aplicarea Deciziei XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta care a fost soluționat prin decizia nr.652/2008 a Curții de Apel București secția a III civilă și pentru cauze cu minori și de familie în sensul admiterii apelului, desființării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare. S-a reținut în considerentele acestei decizii că nu s-a verificat de către instanță, potrivit art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, în virtutea rolului activ, dacă pentru imobilul în litigiu s-a efectuat vreo verificare în baza legii speciale. Dimpotrivă, dintr-o hotărâre depusă la dosar rezultă că reclamanta a formulat două notificări în baza Legii nr._, în termen legal, care nu au fost soluționate pe fond până în prezent. Ca urmare, s-a apreciat că nesoluționarea acestor notificări deschide dreptul persoanei îndreptățite la sesizarea instanței.
După trimiterea spre rejudecare, la termenul din 14.01.2009, reclamanta a precizat că înțelege să se judece cu M. București prin Primarul General.
Prin sentința civilă nr.941/24.06.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin notificarea nr.615/2001 emisă de B. P. S., mama reclamantei, P. E. a solicitat restituirea în natură a terenului situat în ..22 în suprafață de 1220 mp. sau acordarea de despăgubiri bănești.
Prin notificarea nr.614/2001 emisă de B. P. S., mama reclamantei, P. E. a solicitat restituirea în natură a terenului situat în ..22 în suprafață de 1212 mp. sau acordarea de despăgubiri bănești.
Prin sentința civilă nr.899 Pronunțată de Tribunalul București secția a V-a Civilă Primăria Municipiului București a fost obligată de emită decizie/dispoziție cu privire la notificările nr.614/2001 și nr.615/2001 referitoare la terenurile în suprafață de 1220 mp. și de 1212 mp. situate în București, sector 4, ..22.
În ce privește calitatea procesuală activă a reclamantei s-a reținut că prin actul de partaj de ascendent autentificat sub nr.2060/199 din 12.04.1955 B. D. a lăsat fiicei sale V. D. 1212 mp. din . schiței anexă la actul de partaj, iar prin actul de partaj de ascendent aflat la fila 100 dosar fond E. B. D. Gasea a lăsat fiicei sale D. V. suprafața de 1220 m.p. situată în . certificatului de moștenitor nr.16/2006 de pe urma defunctei P. E. a rămas drept moștenitoare reclamanta, în calitatea de fiică, P. E. fiind, conform certificatului de naștere și celui de căsătorie, fiica defunctei Dumirescu V..
S-a mai reținut că, potrivit adresei nr._/2008 emisă de DGITL Sector 4, V. D. figura la rolul fiscal ½ din . cu E. M. cu suprafața de 2582 mp.- .> Conform anexei aflate la fila 24, preluarea s-a făcut în temeiul Decretului nr.83/1989. Acest aspect este confirmat de adresa nr.456/2009 emisă de SCAVL Berceni SA.
Având în vedere cele reținute mai sus, față de caracterul abuziv al preluării și de înscrisurile menționate mai sus, tribunalul a constatat că reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de art.4 din Legea nr.10/2001.
Tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat ca pârâtul să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 2432 mp. privită ca o suprafață unitară, în acest sens fiind și solicitarea de efectuare a expertizei topografice.
Tribunalul a pus în discuție și necesitatea ca expertul să se raporteze la actele de partaj și planul acestora dar reclamantul a insistat ca restituirea să se facă în modalitatea identificată de expertul topo prin raportul de expertiză astfel cum a fost completat.
Or, după cum se poate observa din actele de partaj și din schița acestora, defuncta D. V. nu a primit în proprietate un teren unitar, ci două suprafețe de 1220 mp. și de 1212 mp. care fac parte din două parcele districte cu un amplasament total diferit de cel menționat în raportul de expertiză și care nu se găsesc una în vecinătatea celeilalte.
Restituirea în natură în concepția Legii nr.10/2001 se face pe vechiul amplasament și doar în măsura în care acesta este liber, conform art.9 și 26 din Legea nr.10/2001.
S-a apreciat că doar în situația în care acesta nu este liber și nu poate fi restituit în natură se pot cere măsuri reparatorii în echivalent printre care și compensarea cu alte bunuri, or, în cauza de față reclamanta a solicitat în concret comasarea celor două terenuri fără a dovedi că acestea nu ar putea fi restituite în natură și doar pentru a primi în proprietate o suprafață de teren unitară ceea ce este mult mai avantajos din punct de vedere economic. Mai mult, tribunalul a reținut că în prezenta cauză nu s-a solicitat aplicarea măsurii compensării, în condițiile în care reclamanta nici nu a clarificat situația juridică a terenului astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că nici nu poate trece peste principiul disponibilității care guvernează procesul civil și să acorde altceva decât a solicitat partea, respectiv să identifice cele două trupuri de parcele conform actelor de partaj și să le restituie în natură, în măsura în care acest lucru este posibil în conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001.
Având în vedere cele reținute mai sus, prin raportare la art.26 din Legea 10/2001 și decizia XX/2007 a ICCJ, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentinței civile a declarat apel reclamanta C. S. V., solicitând admiterea apelului, desființarea în tot a hotărârii apelate și, rejudecând pricina în fond, sub toate aspectele, să se dispună obligarea intimaților pârâți să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul – teren intravilan în suprafață de 2432 m.p. format din cele două parcele în suprafață de 1220 m.p. și respectiv 1212 m.p. – fie prin comasarea acestor două parcele într-un singur lot de teren, fie individualizate separat – teren situat în București, ..22, sector 4.
În motivare, apelanta a arătat că instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice topo, având ca obiective: identificarea terenului în litigiu, dacă acest teren poate fi restituit în natură și dacă este afectat de lucrări de utilitate publică, subterane sau supraterane.
Față de înscrisul intitulat „proces-verbal/20.02.2009” întocmit de expertul topo desemnat de instanță, reclamanta a solicitat înlocuirea acestui expert. Reclamanta a solicitat instanței de fond comasarea celor două parcele de teren într-un singur lot de teren, având în vedere că cele două loturi de teren – cu suprafața de 1212 m.p. în . m.p. în . alipite, dar fac parte din unul și același lot de teren, ce a aparținut autorilor săi, iar verișoara primară a mamei sale cu care a împărțit parcele nr. 2 și nr. 5 ce provin din același lot de teren a optat și primit măsuri reparatorii pecuniare pentru dreptul său de teren.
Expertul desemnat a depus raportul de expertiză tehnică înregistrat sub nr.3274/24.03.2009 la Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile, în acest raport fiind prevăzute doar obiectivele stabilite inițial de instanță, expertul poziționând cele două parcele de teren într-un singur lot de teren.
Însă, dat fiind că la data întocmirii procesului verbal din 20.02.2009 expertul desemnat a avertizat-o că nu va putea efectua cu exactitate identificarea terenului, potrivit cu planul parcelar existent la dosarul inițial de fond, s-a adresat către O.C.I.P. București în vederea comunicării coordonatelor cadastrale ale proprietăților învecinate cu proprietatea autorilor săi, răspunsul fiind înaintat instanței prin obiecțiunile pe care le-a formulat la raportul de expertiză, prin care a solicitat refacerea expertizei prin eliminarea suprapunerilor de proprietăți.
Prin încheierea din ședința publică din 8.04.2009, instanța a încuviințat obiecțiunile la raportul de expertiză, cu obligarea expertului desemnat de a depune la dosarul cauzei răspunsul la obiecțiuni.
Prin raportul de expertiză tehnică complementar întocmit de expertul topo și depus la dosar pentru termenul din data de 17.06.2009, expertul nu a răspuns la ultimul obiectiv stabilit de instanță la termenul din data de 20.05.2009, aspect față de care a apreciat că instanța de fond era îndrituită, potrivit prerogativelor de care dispune în virtutea dispozițiilor art.129 alin.5 Cod de procedură civilă, să dispună expertului de a răspunde și la ultimul obiectiv stabilit anterior și, deci, nu de a respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă.
Faptul că reclamanta a solicitat instanței de fond să încuviințeze comasarea celor două parcele de teren pe care le revendică, într-un singur lot de teren, nu înseamnă că a solicitat modificarea cererii introductive de instanță.
În calea de atac a apelului, Curtea a încuviințat efectuarea unei expertize având ca obiective identificarea imobilului revendicat prin raportare la actul de partaj, să se constate dacă terenul este afectat de elemente de sistematizare, să se specifice destinația și în posesia cui se află acest teren.
Prin decizia civilă nr.363 A/10.06.2010, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis apelul declarat de apelanta reclamantă C. (P.) S. V., împotriva sentinței civile nr.941/24.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâtul să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul teren situat în fost ..22, sector 4, identificat prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expert U. I., ca fiind lotul V., în suprafață de 1219,97 m.p. și a menținut restul dispozițiilor sentinței.
A reținut tribunalul că situația premisă constă în sesizarea instanței de fond cu o cerere în revendicare formulată de către reclamanta C. S. V. întemeiată pe art. 480 Cod civil, cerere căruia îi sunt aplicabile și dispozițiile Legii nr. 10/2001 potrivit calificării date prin pronunțarea deciziei civile nr. 652/15.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel - secția a III-a civilă.
În acest sens, Curtea a reținut că prezentul litigiu a fost determinat de nesoluționarea de către intimată a notificării nr.614/2001 și respectiv nr.615/2001 emise de B. P. S., prin care mama reclamantei, P. E., a solicitat restituirea în natură a terenului situat în ..22, sector 4, în suprafață de 1212 mp. și respectiv 1220 mp., iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă să se dispună acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești conform art. 36 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit Deciziei date în interesul legii nr. XX din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cazul când unitatea deținătoare sau unitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, de asemenea, ca instanță învestită să evoce fondul în condițiile prevăzute în art. 297 alin. 1 din codul de procedură civilă și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură.
Într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. (2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.
Ca urmare, prin raportare la decizia în interesul legii sus-citate, precum și a deciziei civile nr. 652/15.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel - Secția a III-a civilă, Curtea a apreciat că în mod corect instanța de fond a procedat la analizarea pe fond a notificării nr. 614/2001 și respectiv nr.615.
Numai că, din analiza cererii introductive de instanță, precum și a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut că reclamanta a solicitat doar restituirea parcelelor de teren totalizând 2432 mp. astfel cum sunt ele descrise în titlurile exhibate, respectiv testamentele de ascendent, fără a exista în cererea introductivă vreo precizare în sensul solicitării de măsuri compensatorii cu un alt teren învecinat.
De asemenea, Curtea a constatat că nici ulterior sesizării instanței prin cererea de chemare în judecată, reclamanta, deși a avut angajat un apărător care i-a reprezentat interesele într-o formă calificată, nu și-a precizat acțiunea sub forma solicitării unor măsuri compensatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, deși exista o calificare a acțiunii pe acest temei prin decizia civilă nr.652/15.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel - Secția a III-a Civilă. Într-adevăr, reclamanta a solicitat, după dispunerea efectuării expertizei topografice și stabilirea obiectivelor acesteia, suplimentarea acestora cu un nou obiectiv în sensul cumulării celor două suprafețe de teren într-un singur lot. Curtea reține însă din încheierea de ședință de la data de 25.02.2009 că instanța de fond nu a încuviințat acest obiectiv și a revenit cu adresă la expert pentru a răspunde la obiectivele deja stabilite, având în vedere tocmai obiectul cererii cu care a fost sesizată. De altfel, expertul care a efectuat expertiza la fond a și precizat în raportul de expertiză complementar că a efectuat expertiza ținând seamă de solicitările reclamantei, deși nu a avut nici o încuviințare a instanței în acest sens a întocmirii raportului prin comasarea suprafețelor celor două parcele de teren. Mai mult, Curtea are în vedere și faptul că reclamanta, în cuvântul pe fond, în fața instanței de judecată, a pus concluzii de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată.
Potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă: „Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările”, în speța de față presupunându-se că reclamanta și-a respectat obligațiile prevăzute de acest articol.
De asemenea, potrivit art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă: „În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra cererii deduse judecății”, Curtea apreciind că instanța de fond, prin raportare la solicitările reclamantei, a respectat dispozițiile acestui articol.
Având în vedere actele dosarului, Curtea a reținut că prin actul de partaj de ascendent autentificat sub nr.2060/199 din 12.04.1955 de notariatul de Stat București, Raionul N. B., B. D. a lăsat fiicei sale V. D. 1212 mp. din . schiței anexă la actul de partaj.
Prin actul de partaj de ascendent autentificat sub nr.2061/200 din 12.04.1955 de Notariatul de Stat București, Raionul N. B., E. B. D. Gasea a lăsat fiicei sale D. V. suprafața de 1220 m.p. situată în .>
Potrivit certificatelor de naștere și de căsătorie ale numitei P. E., aceasta este fiica defunctei D. V..
Conform certificatului de moștenitor nr.16/2006 de BN EXPERT București, de pe urma defunctei P. E. a rămas ca moștenitoare reclamanta, în calitatea de fiică.
În ce privește situația juridică a imobilului în litigiu, Curtea a reținut din adresa nr._/2008 emisă de DGITL Sector 4, că V. D. figura la rolul fiscal ½ din . cu E. M. cu suprafața de 2582 mp. - . anexa aflată la fila 24, a reținut că preluarea imobilului s-a făcut în temeiul Decretului nr.83/1989, aspect ce rezultă și din adresa nr.456/2009 emisă de SCAVL Berceni SA.
De asemenea, din adresa nr._/05.02.2010 emisă de Primăria Municipiului București, rezultă că imobilul în litigiu a figurat pe . circulație . ca urmare a sistematizării la nivelul anului 1989.
Având în vedere aceste relații privind situația juridică a imobilului, Curtea a apreciat că imobilul în litigiu face parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv, fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării față de neacordarea de despăgubiri în urma exproprierii, ceea ce conduce la reținerea dispozițiilor art. 2 alin1 pct. i din Legea nr._ ca fiind aplicabile acestui imobil.
Luând în considerare cererea de învestire, instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize topografice având ca obiective: identificarea terenului în litigiu, cu specificarea dacă acesta poate fi restituit în natură și dacă este afectat de lucrări de utilitate publică, subterane sau supraterane.
Ulterior, instanța de fond a dispus, urmare formulării obiecțiunilor de către reclamantă, ca expertul să țină cont la identificarea și poziționarea terenului în litigiu de planul de situație al zonei, cu coordonate cadastrale aferente proprietăților învecinate, pentru a se evita eventuale suprapuneri de proprietăți. De asemenea, instanța de fond a dispus să se țină cont și de schița actului de partaj aflat la dosarul cauzei.
Curtea a reținut că Legea nr. 10/2001 a instituit ca regulă restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, regulă instituită prin art. 7 alin. 1: „De regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură”.
De asemenea, potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 10/2001: „În situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent”.
Totodată, Curtea a reținut în cauză incidența art. 10 alin. 2 teza II din același act normativ care dispune în sensul că: „În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent”.
Potrivit art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007: „Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele”.
În cauza de față, în calea de atac a apelului, având în vedere criticile cuprinse în motivele de apel, pentru a răspunde acestora, Curtea a încuviințat efectuarea unei expertize având ca obiective identificarea imobilului revendicat prin raportare la actul de partaj, să se constate dacă terenul este afectat de elemente de sistematizare, să se specifice destinația și în posesia cui se află acest teren.
În raportul de expertiză s-a concluzionat de către expertul topograf U. I. că terenul situat în fosta ..22, sector 4, este format din 2 loturi, denumite conform actului de partaj lotul 2b, cuprins între punctele 1-2-3-4, în suprafață de 1212 mp. și lotul V., identificat de expert ca figurând între punctele 5-6-7-8, în suprafață de 1220 mp.
S-a precizat în raportul de expertiză de către expert că terenul este liber, cu excepția a 13 mp. ocupați de o construcție provizorie dezafectată, terenul ca folosință fiind parc (Parcul Tineretului) și, respectiv, zonă de relocare. Dimensiunile și vecinătățile au fost stabilite de către expert conform planului anexat, care face parte integrantă din raportul de expertiză.
Pentru lotul numit 2b au fost precizate următoarele dimensiuni și vecinătăți: la N – latura 1-2 = 24,99 m – teren liber Parcul Tineretului; la E – latura 2-3 =47,00 m teren liber parc; la S – latura 3-4 = 26.06 m teren liber și construcție dezafectată; la V latura 1-4 = 48,00 m – teren liber parc și construcție dezafectată.
Pentru lotul V. au fost precizate următoarele dimensiuni și vecinătăți: la N – latura 5-6 = 20,97 m teren liber, parc; la E – latura 6-7 = 49.088 m, teren în amenajare; la S – latura 7-8 = 18,44 m teren în amenajare, la V – latura 5-8 = 67,85 m teren în amenajare.
Anexat acestui raport de expertiză s-a depus un plan scara 1:1000 în care s-au precizat punctele de contur, precum și suprafețele rezultate din măsurători, respectiv pentru lotul 2b suprafața de 1212,04 mp. și pentru lotul V. suprafața de 1219,97 mp.
Expertul a definit zona de relocare ca fiind o zonă de mutare a terenurilor persoanelor care au un titlu de proprietate, ordin al prefectului, dispoziție a primarului general, respectiv hotărâri judecătorești, care nu pot fi retrocedate pe vechile amplasamente. Expertul a precizat că astfel de terenuri sunt atribuite de către primărie în această zonă de relocare.
În consecință, având în vedere petitul cererii cu care reclamanta a învestit instanța, reținând calitatea reclamantei de persoană îndreptățită potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001 la măsuri reparatorii constând în restituire în natură, față de concluziile raportului de expertiză în sensul că lotul 2b are destinația de parc, fiind o zonă de utilitate publică ce nu poate fi restituită, potrivit dispozițiilor legale sus-menționate, Curtea a constatat că acest lot 2b de teren nu poate fi restituit în natură reclamantei așa cum aceasta a solicitat.
În ce privește lotul V., reținând că acesta se află într-o zonă de relocare unde pot fi atribuite terenurile, potrivit concluziilor expertizei efectuate în cauză, că acest teren nu este afectat de elemente de sistematizare, existența respectivei construcții provizorii dezafectate, identificate de către expert neconstituind un impediment la restituire, Curtea a apreciat întemeiată cererea reclamantei de restituire în natură.
La data de 02.05.201, reclamanta C. S.-V. a formulat cerere de repunere în termenul de recurs, precum și cerere de recurs împotriva deciziei nr.363 A din 10 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Reclamanta C. S.-V. a solicitat instanței repunerea în termenul de recurs, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de apel, în vederea administrării de probe noi, astfel cum prevăd dispozițiile art.312 alin.3 Cod procedură civilă.
Reclamanta a susținut că a considerat decizia pronunțată în apel ca fiind dată în sensul celor ce a solicitat prin acțiune, înțelegând astfel ca aceasta să intre în regim de irevocabilitate - pentru a putea îndeplini celelalte proceduri administrative, respectiv de punere în posesie asupra terenului în cauză, efectuarea cadastrului și întabularea în Cartea Funciară.
In demersurile pe care le-a urmat însă ulterior, pe cale administrativă, în ordinea procedural-cronologică, conform scrisorii nr._/3076/17.03.2011 emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu - Serviciul Cadastru, anexată în copie certificată, ca răspuns la solicitarea privind acordarea de adresă poștală (stradă și număr) în vederea întocmirii dosarului cadastral, a fost îndrumată ca, printr-un cadastrist autorizat, să se adreseze Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară București, sens în care s-a conformat, depunând la această din urmă instituție dosarul nr._/14.04.2011.
Prin Scrisoarea nr._/21.04.2011 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București (OCPIB), anexată, de asemenea, în copie certificată, i s-a comunicat că, în urma analizei cererii pentru recepția documentației cadastrale tehnice a imobilului situat în Sectorul 4, . Nr.22 și înscrierii în cartea funciară s-a constatat: „(...) suprapunere cu imobilul din . conform plan anexat".
Față de această comunicare, s-a deplasat personal la OCPIB și a discutat cu inspectorul de caz care i-a confirmat faptul că nu va putea obține viza documentației cadastrale și, totodată, nu va putea obține adresă poștală atâta timp cât există suprapuneri de suprafețe ale terenului în cauză peste un alt teren deja intabulat, astfel cum este suprafața de 120 mp suprapusă peste terenul cu adresa poștală în ..
Având în vedere că dispozitivul deciziei nr.363 A din 10.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel București nu poate fi pus în aplicare în integralitatea sa și având în vedere că despre acest inconvenient a aflat abia în data de 29.04.2011 (când scrisoarea OCPIB i-a fost înmânată de inspectorul de cadastru) - înscris ce poartă data emiterii: 21.04.2011, deci despre acest inconvenient neavând cunoștință la data când i-a fost comunicată decizia instanței de apel pentru a o putea recura în termenul defipt de lege, reclamanta a solicitat instanței să constate că este vorba de o cauză temeinică de împiedicare a declarării recursului în termen și că prezenta cerere este formulată în termenul de 15 zile de la luarea la cunoștință a scrisorii nr._/21.04.2011 emisă de OCPIB, astfel că se impune repunerea sa în termenul legal de declarare a recursului.
Reclamanta a solicitat instanței ca, procedând la examinarea recursului, să constate că este fondat, în cauză fiind necesară administrarea de probe noi, potrivit cu art.312 alin.(3) Cod procedură civilă, fiind necesară refacerea raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert U. loan în ceea ce privește lotul V., prin raportarea acestui lot la coordonatele cadastrale ale imobilului vecin, întabulat anterior, cu adresa poștală în ., sector 4.
Recurenta-reclamantă a solicitat instanței, în temeiul argumentelor expuse și în raport cu înscrisurile depuse în dovedirea susținerilor sale, să-i admită cererea de repunere în termen a recursului, și, trecând la judecarea recursului de față să admită recursul așa cum a fost formulat, respectiv în sensul casării deciziei pronunțate de instanța de apel și trimiterii cauzei spre rejudecare instanței competente.
In drept, a invocat dispozițiile art.103 și urm. Cod procedură civilă, art.304 pct.9, art. 312 alin.3 și urm. Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.4749/22.06.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamanta C. (P.) S. V., a admis recursul declarat de reclamanta C. (P.) S. V. împotriva deciziei civile nr. 363/A din 10 iunie 2010 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, pe care a casat-o și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
A reținut Înalta Curte că instituția repunerii în termen este reglementată de art. 103 Cod procedură civilă potrivit cu care „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa" iar conform alin.2 „în acest din urmă caz, actul de procedură se îndeplinește în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării".
Din textul citat rezultă că decăderea nu operează în cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să efectueze actul de procedură, dacă acest act se îndeplinește în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Astfel, pentru admiterea cererii de repunere în termen trebuie îndeplinite cumulativ cerințele ca partea să nu-și fi exercitat dreptul procedural în termenul legal dintr-un motiv care exclude culpa sa, împrejurarea mai presus de voința părții să intervină înăuntrul termenului legal și, în fine, în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării, partea interesată să formuleze atât cererea de repunere în termen cât și cererea de exercitare a căii de atac.
În speță, prin decizia nr. 363/A din 10 iunie 2010 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, pârâtul M. București prin Primarul General a fost obligat să-i lase reclamantei, în deplină proprietate și posesie, imobilul teren situat în fost ..22, sector 4, identificat prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expert U. loan, ca fiind lotul V., în suprafață de 1219,97 m.p., decizie împotriva căreia, la momentul pronunțării reclamanta nu a înțeles să declare recurs tocmai pentru că, prin soluția pronunțată, pretențiile deduse judecății fuseseră admise, chiar dacă numai în parte, după ce inițial, în primă instanță, tribunalul îi respinsese acțiunea, ca neîntemeiată.
Ulterior, reclamanta a formulat cerere de repunere în termenul de recurs, invocând faptul că titlul executor reprezentat de decizia menționată nu poate fi pus în executare deoarece nu poate obține viza Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară al Municipiului București în vederea atribuirii numărului poștal pentru terenul retrocedat pe cale judecătorească deoarece o parte din suprafața terenului menționat în titlul executor se suprapune cu imobilul din ., sector 4, împrejurare ce i-a fost adusă Ia cunoștință prin scrisoarea nr._/21.04.2011.
Cererea de repunere în termenul de recurs a fost formulată la data de 02 mai 2011, iar în dovedirea celor susținute, reclamanta a depus în copie scrisoarea nr._/21.04.2011 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară al Municipiului București, precum și planul topografic anexat scrisorii de instituția menționată (filele 6 și 7 dosar recurs).
Împrejurarea relevată de reclamantă conform căreia o parte din terenul retrocedat prin decizia instanței de apel, definitivă și executorie, se suprapune peste suprafața altui teren - deși prin expertiza topografică administrată în cauză, pe baza căreia instanța de apel a retrocedat terenul reclamantei nu s-au făcut constatări în acest sens - cu consecința imposibilității punerii în executare a titlului executor, împrejurare de care aceasta a avut cunoștință abia Ia data de 21.04.2011, conform înscrisurilor depuse în dovedirea celor susținute, este de natură a atrage incidența dispozițiilor art.103 Cod procedură civilă.
Așa fiind, Înalta Curte a constatat că în speță sunt întrunite cerințele dispozițiile textului de lege menționat și că cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamantă la data de 02.05.2011 este întemeiată, fiind admisă.
Cât privește recursul, Înalta Curtea a reținut că identificarea imobilelor, echivalentă individualizării obiectului drepturilor reale deduse judecății, constituie o împrejurare de fapt esențială pentru rezolvarea corectă a pricinii, lucru care rezultă din economia prevederilor art.112, 201 și 261 Cod procedură civilă. Aceasta prezintă interes pentru determinarea competentei materiale și teritoriale a instanței, asigurarea respectării principiului disponibilității și prevenirii, în sensul art.129 alin.5 Cod procedură civilă, a oricărei greșeli în aflarea adevărului de către judecător. Nu mai puțin, identificarea este necesară punerii în executare a hotărârii pronunțate în cauză și întabulării drepturilor reale câștigate, în cartea funciară, conform Legii nr.7/1996 - Legea cadastrului și a publicității imobiliare.
Or, în speță, din înscrisurile depuse în cauză, reiese că terenului retrocedat reclamantei nu i se poate atribui număr poștal - cu consecința imposibilității întabulării dreptului de proprietate -, deoarece situația de fapt referitoare la . suprafață de 1220 mp solicitată de reclamantă a-i fi retrocedată în temeiul Legii nr.10/2001 nu a fost pe deplin lămurită, în sensul că nu a fost stabilită cu certitudine poziționarea sa în plan topografic, raportat la coordonatele cadastrale ale vecinătăților, astfel cum sunt evidențiate în Planul cadastral zona ., sector 4 București al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară București (fila 119 din dosarul nr._/3/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă) pentru a se face o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Așa fiind, și cum împrejurările de fapt ale pricinii n-au fost deplin stabilite din cauza modului în care s-a efectuat expertiza în cauză, se impune, în baza art.312, art.313 și 314 Cod procedură civilă, admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, în vederea administrării unei noi expertize topografice a terenului, precum și a oricăror altor probe a căror necesitate ar reieși din dezbateri, urmând a se ține seama de dispozițiile art.315 alin.1 Cod procedură civilă, precum și de apărările și de toate înscrisurile de care a înțeles să se prevaleze reclamanta.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de cele reținute în cuprinsul deciziei de casare, Curtea constată următoarele:
Întrucât recursul a fost apreciat ca fondat numai în considerarea necesității lămuririi depline a situației de fapt, mai precis a stabilirii cu certitudine a poziționării terenului cu privire la care s-a dispus restituirea în proprietatea reclamantei, în temeiul Legii nr. 10/2010, Curtea a dispus, în considerarea prevederilor art. 315 alin. teza a II a C.pr.civ. efectuarea unei expertize topometrice. S-a stabilit ca obiectiv identificarea lotului V. din punct de vedere al suprafeței, întinderii și poziționării în teren, raportat la actele de proprietate deținute de părți, dar și la coordonatele cadastrale ale terenurilor învecinate.
Raportul de expertiză, întocmit de expertul A. V., a individualizat terenul cu privire la care se solicită restituirea, menționând că identificarea (terenului) pe care a realizat-o respectă reconstituirea din raportul de expertiză inițial (întocmit de expert U. I. în fața primei instanțe) și corectează poziția grafică/amplasamentul, precum și configurația, astfel încât terenul în litigiu să nu se mai suprapună cu terenul din ., sector 4, cu număr cadastral 8576, individualizat prin coordonatele menționate în adresa emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București (suprapunerea determinând refuzul recepționării documentației cadastrale și, pe cale de consecință, demersul reclamantei de a ataca cu recurs decizia civilă nr. 363/10.06.2010 a Curții de Apel București). Ca urmare a eliminării acestei suprapuneri, suprafața de teren rezultată este de 1110,41 mp, deși în actele de proprietate ale apelantei reclamante terenul este în suprafață de 1220 mp.
S-a menționat, de asemenea, de către expert că din actele de proprietate depuse la dosar nu a rezultat vreo modalitate de individualizare a terenului astfel cum acesta era împrejmuit la momentul deținerii de autorii reclamantei, în sensul existenței unei mărturii/dovezi cartografice în plan. A arătat expertul că schița anexă la actul de partaj de ascendent, proces verbal nr. 2061/200 din 12.04.1955 nu conține elemente/detalii topografice care să permită poziționarea certă a terenului, prezentând în mod schematic doar forma terenului și dimensiunile laturilor.
Prin completarea adusă raportului de expertiză, s-a arătat că pentru terenurile vecine lotului inițial din care provine terenul reclamantei sunt în prezent obținute numere cadastrale.
În urma măsurătorilor efectuate de expert, cu respectarea limitelor terenurilor învecinate (cu numerele cadastrale 8576,7491 și_) a rezultat o suprafață de 2217 mp a lotului inițial din care provine terenul reclamantei, astfel că jumătate din această suprafață (potrivit actului de partaj de ascendent încheiat la 12.04.1955 reclamantei fiindu-i atribuită „jumătatea de apus a parcelei nr. 5, în suprafață de 1220 mp”) o reprezintă terenul astfel cum a fost individualizat prin raportul de expertiză. Sub acest aspect, a arătat expertul că diferența de 110 mp de suprafață pentru lotul în litigiu se datorează diminuării proporționale pentru ambele loturi a lipsei de teren față de suprafața din acte. În situația în care s-ar asigura întreaga suprafață de 1220 mp a lotului în litigiu, cel de-al doilea lot rezultat prin actul de partaj de ascendent din 12.04.1955 ar rămâne cu suprafața de 997 mp.
Ținând seama de constatările de fapt rezultate în urma efectuării expertizei, Curtea constată că, ținând seama și de motivele pentru care s-a dispus casarea deciziei civile nr. 363A/10.06.2010, anume stabilirea cu certitudine a poziționării terenului în plan topografic, raportat la coordonatele cadastrale ale vecinătăților (în condițiile în care recursul a fost promovat tocmai din cauza imposibilității îndeplinirii formalităților privind cadastrul și înscrierea în cartea funciară a terenului astfel cum acesta a fost identificat prin expertiza întocmită în fața primei instanțe de expertul U. I.), se impune ca terenul cu privire la care s-a dispus restituirea în natură, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2010, să fie identificat ca fiind cel în suprafață de 1110,41 mp și având coordonatele stabilite prin expertiza realizată de expertul A. V. în prima variantă, pentru termenul de la 03.04.2013, iar nu în cea de-a doua variantă, în care se asigura reclamantei o suprafață egală cu cea care rezulta din actul de partaj întocmit în anul 1955, cu consecința reducerii celeilalte părți a lotului inițial (V.).
Apreciază Curtea că această soluție respectă situația de drept ce rezultă din cuprinsul actului de partaj de ascendent, potrivit cu care reclamantei i-a fost atribuită jumătate din lotul inițial (denumit în act . condițiile în care, în prezent, acest lot nu mai are, conform măsurătorilor efectuate de expert, decât o suprafață de 2217 mp, iar nu 2440 mp (cât era menționat în actul de partaj), dar și situația faptică, dat fiind că pentru terenurile vecine au fost finalizate operațiunile de cadastru și întabulare.
Curtea constată că, sub acest aspect, sunt fără relevanță susținerile apelantei potrivit cu care pentru jumătatea dinspre est a lotului inițial titularii dreptului la restituire au obținut măsuri reparatorii constând în despăgubiri, astfel că nu se mai pune problema restituirii în natură și deci a prejudicierii cu suprafața de teren necesară pentru restituirea întregii suprafețe prevăzute de actul de partaj, în condițiile în care apelanta nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
În plus, este de observat că din actul de expropriere a terenului, Decretul nr. 83/1989, nu rezultă suprafața ce a fost preluată din proprietatea autoarei reclamantei, fiind menționată numai adresa imobilului, dreptul la restituire întemeiat pe prevederile Legii nr. 10/2001 neputând să vizeze decât ceea ce s-a preluat efectiv în proprietatea statului.
În consecință, ținând seama de cele arătate, Curtea constată că apelul este fondat, motiv pentru care, în temeiul prevederilor 296 C.pr.civ., îl va admite și va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va admite în parte acțiunea și va obligă pârâtul să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei imobilul - teren situat în București, fost ..22, sector 4, identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert A. D., în suprafață de 1110,41 m.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - reclamantă C. (P.) S. V., domiciliată în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 941/24.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantă.
Obligă pârâtul să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei imobilul - teren situat în București, fost ..22, sector 4, identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert A. D., în suprafață de 1110,41 m.p.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A.-D. T. M. G. R.
GREFIER
E. C.
Red.M.G.R/Tehnored.R.L./M.G.R.
4 ex/01.11.2013
T.B.-S.4 – C.A.
| ← Cereri. Decizia nr. 1563/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiunea in anularea hotărîrii arbitrale. Decizia nr.... → |
|---|
