Actiunea in anularea hotărîrii arbitrale. Decizia nr. 1442/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1442/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 1442/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 1442
Ședința publică de la 26.09.2013
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - G. S.
JUDECĂTOR - I. S.
JUDECĂTOR - C. G.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulate de recurenta – reclamantă CABINETUL I. DE MEDICINĂ DE FAMILIE „DR. D. VIOARA”, împotriva sentinței civile nr.557 din data de 11.03.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata –pârâtă C. DE ASIGURRI DE SĂNĂTATE D..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 19.09.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la 26.09.2013, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la nr._ /12.10.2011 reclamantul Cabinetul I. de Medicină de Familie Dr. D. Vioara a formulat în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate D. acțiune în anularea Hotărârii Arbitrale nr.9/21.05.2009 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă CNAS în dosarul nr.7/2008.
Se arată de către reclamantul în motivarea cererii formulate că a solicitat Judecătoriei C. obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale în asistență medicală primară pe perioada 1 iulie 2003-31 iulie 2006 reactualizată și cu majorări de întârziere de la scadența la zi ,precum și cheltuieli de judecată.
Reclamantul arată că prin Hotărârea Arbitrală nr.9/21.05.2009 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă CNAS în dosarul nr.7/2008 cererea sa a fost respinsă ca nefondată.
Se susține de către reclamant că această hotărâre este nelegală pentru că au fost încălcate dispozițiile art.353/3 alin 1 Cod procedură civilă în sensul că de la data constituirii Comisie de Arbitraj și până la data pronunțării hotărârii arbitrale a trecut termenul de 5 luni .
Hotărârea este nelegală și pentru că nu s-a pronunțat asupra expertizei contabile solicitată în fața comisiei pentru a face dovada că între numărul persoanelor asigurate precizate în contractul de prestări servicii medicale de la începutul fiecărui an și numărul de persoane asigurate lunar este o diferență de aproximativ 250 de pacienți.
Se mai arată că numai în județul D. s-a plătit de către pârâtă în funcție de numărul de persoane asigurate care era inferior listei proprii a medicului de familie și că începând cu anul 2008 în funcție de lista proprie a fiecărui medic de familie.
Excluderea pacienților de pe lista de asigurați nu respectă prevederile art.3 din contract,pârâtul încălcând dispozițiile art.969 cod civil și art.3 ,8 și 9 din contract.
Se arată că potrivit dispozițiilor Legii nr.145/1997,OUG nr.150/2002 și Legii nr.95/2006 calitatea de asigurat se dovedește cu carnetul de asigurări sociale,astfel că orice persoană care prezintă acest carnet este indubitabil asigurată.
Potrivit art.9 din contract pârâtul avea obligația de a deconta în termen de 20 zile calendaristice de la încheierea fiecărei luni contravaloarea serviciilor medicale furnizate la valoarea minimă garantată a punctului potrivit contractelor încheiate între furnizori și CAS ,iar până la data de 30 a lunii următoare trimestrului încheiat să facă decontarea ca urmare a regularizărilor în funcție de valoarea definitivă a punctului per capita și a punctului pe serviciu medical stabilită de CNAS.
Se mai arată de către reclamant că la începutul fiecărui an se încheie între părți contractul de furnizare servicii când pârâtul își însușește numărul persoanelor înscrise pe lista medicului de familie ,persoane care au obligatoriu carnetul de asigurări sociale de sănătate.
Până la data de 30.06.2003 numărul asiguraților înscriși pe lista proprie a fost același cu numărul asiguraților recunoscuți de pârât. De la data de 1.07.2003 a scos de pe listele medicilor de familie din jud. D. circa 200.000 persoane datorită modului defectuos de evidențiere a asiguraților. S-a ajuns la o diferență între cele două liste ,iar medicul ,deși efectua serviciile medicale pentru asigurații de pe lista proprie,nu încasa contravaloarea acestor servicii.
Ca urmare a măsurilor ilegale luate de pârât au fost scoase de pe listele de asigurați fiind considerate neasigurate persoane ce aparțineau unor categorii pe care legea îi considera asigurate,respectiv pensionarii cu domiciliul în jud.D.,pensionarii MAPN,elevii și studenții din alte județe,salariații care lucrau la sucursalele din D. ale societăților cu sediul în alt județ,salariații care virau CASS la alte case de sănătate - OPSNAJ,CFR,PETROM,POȘTA- șomerii din alte județe,elevii care depășiseră 18 ani,coasigurații.
Un alt motiv de anulare este acela că hotărârea arbitrală nu cuprinde locul și data pronunțării potrivit art.361 alin 1 lit. a din Codul de procedură civilă.
S-au invocat în drept dispozițiile art.364 alin 1 lit. a,d,e,,f ,g Cod procedură civilă.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate D. a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii în anulare întrucât potrivit art.364 Cod procedură civilă hotărârea arbitrală se poate anula numai pentru motivele limitativ prevăzută de lege. Motivele invocate de reclamant nu se încadrează în motivele de desființare prevăzute de art.364 lit. a-i Cod procedură civilă.
Se susține de către pârâtă că potrivit art.2 din Decizia nr.98/5.02.2004 comisia centrală de arbitraj este permanentă,astfel că nu se poate vorbi despre o încălcare a dispozițiilor art.353 /3 alin 1 Cod procedură civilă care se referă la calculul termenului de 5 luni ca începând de la data constituirii tribunalului arbitral. Ori, potrivit susținerii reclamantului ar rezulta că toate litigiile soluționate ulterior datei de 20.09.2004 ar fi fost soluționate cu încălcarea acestor dispoziții legale.
Se arată în continuare că prin acțiune reclamantul invocă aspecte de netemeinicie a hotărârii ce nu se pot încadra în dispozițiile art.364 Cod procedură civilă. Cu privire la expertiza solicitată se arată că părțile au convenit să se realizeze un punctaj care să stabilească situația și calitatea persoanelor pentru care s-a solicitat plata sumelor.
În ceea ce privește motivul invocat referitor la faptul că hotărârea nu cuprinde data și locul pronunțării pârâta arată că se menționează în cuprinsul hotărârii această dată ca fiind 11.06.2009,locul fiind cel reglementat de art.3 din Decizia nr.98/5.02.2004 ca fiind locul unde se desfășoară activitatea comisiei de arbitraj,respectiv sediul Casei Naționale de A. de Sănătate.
Acțiunea în anulare a fost înregistrată inițial la Curtea de Apel București la nr._ – nr.format vechi 4220/2011.
Prin sentința civilă nr.37/15.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel București secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă la data de 12.10.2011.
Prin sentința civilă nr.557/11.03.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins, ca nefondată, acțiunea în anulare formulată de reclamantul Cabinetul I. de Medicină de Familie Dr. D. Vioara reținând în considerente că prin Hotărârea arbitrală nr.9 din data de 11.06.2009 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă CNAS în dosarul nr.7/2008 s-a respins cererea de arbitrare formulată de reclamantul Cabinetul I. de Medicină de Familie Dr. D. Vioara.
Pentru a se pronunța astfel Comisia de Arbitraj a reținut că pentru perioada 1.01._03 acțiunea este prescrisă fiind formulată la data de 4.01.2007. Au fost avute în vedere dispozițiile art.1,3 și 7 din Decretul nr.167/1958.
Comisia a mai reținut că nu pot fi avute în vedere susținerile reclamantului în sensul că pârâta a exclus persoane de pe listele de asigurați întrucât nu s-a făcut dovada că pentru serviciile medicale furnizate persoanelor considerate neasigurate de pârâtă a emis facturi fiscale ,iar pârâta a refuzat decontarea acestor servicii.
S-a considerat că pârâta a respectat dispozițiile contractuale ,respectiv dispozițiile art.969 Cod civil .
Art. 364 Cod procedură civilă prevede că hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul din următoarele motive:
a) litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului;
b) tribunalul arbitral a soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală sau în temeiul unei convenții nule sau inoperante;
c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenția arbitrală;
d) partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile și procedura de citare nu a fost legal îndeplinită;
e) hotărârea a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 3533;
f) tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării, nu este semnată de arbitri;
h) dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire;
i) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.
Reclamantul a invocat ca temei de drept al desființării hotărârii art.364 alin 1 lit. a Cod procedură civilă, respectiv că litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului, aspect pe care nu îl dezvoltă în motivele acțiunii în anulare.
Potrivit Deciziei nr.98/2004 privind Regulamentul din 05.02.2004 referitor la activitatea arbitrilor din Comisia centrală de arbitraj pentru soluționarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate în vigoare de la 20.02.2004 publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.150 din 20.02.2004,respectiv art.1 C. Națională de A. de Sănătate împreună cu Colegiul Medicilor din România și Ordinul Asistenților Medicali din România organizează, în temeiul art. 90 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare, și în condițiile prezentului regulament, Comisia centrală de arbitraj.
Art.2 din Regulament arată ,,Comisia centrală de arbitraj este o instituție permanentă de arbitraj, fără personalitate juridică, independentă în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin.
Comisia centrală de arbitraj are ca scop organizarea soluționării prin arbitraj a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate, potrivit legii, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în afară de cazurile în care legea sau alte reglementări date în baza acesteia prevăd în mod expres altfel.
Arbitrajul se desfășoară la cererea reclamantului și în baza convenției părților.
Din aceste dispoziții rezultă că litigiul era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului, referindu-se la un litigiu dintre un furnizor de servicii medicale și casa de asigurări de sănătate.
Nici în ceea ce privește art.364 lit. d reclamantul nu a motivat acțiunea în anulare, ci doar a indicat incidența acestui temei de drept.
Se observă din actele dosarului arbitral că reclamantul a fost prezent la termenul din data de 23.04.2009,astfel că pentru termenul acordat, 21.05.2009, reclamantul avea termen în cunoștință, astfel că nu se poate reține afirmația acestuia că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită.
În ceea ce privește termenul de arbitraj tribunalul a constatat că potrivit art.3533 Cod procedură civilă dacă părțile n-au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunțe hotărârea în termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale.
Termenul se suspendă pe timpul judecării unei cereri de recuzare sau a oricărei alte cereri incidente adresate instanței judecătorești prevăzute de art.342.
Părțile pot consimți în scris la prelungirea termenului arbitrajului.
De asemenea, tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului cu cel mult două luni.
Termenul se prelungește de drept cu două luni în cazul prevăzut de art. 3603, precum și în cazul decesului uneia dintre părți.
Trecerea termenului prevăzut în prezentul articol nu poate să constituie un motiv de caducitate a arbitrajului afară de cazul în care una dintre părți a notificat celeilalte părți și tribunalului arbitral, până la primul termen de înfățișare, că înțelege să invoce caducitatea.
În cauză,din analiza actelor dosarului arbitral se constată că reclamantul nu a notificat celeilalte părți și tribunalului arbitral, până la primul termen de înfățișare, că înțelege să invoce caducitatea.
Prin urmare, depășirea termenului de 5 luni prevăzut de art.3533 alin.1 Cod procedură civilă nu poate fi avut în vedere ca motiv de desființare a hotărârii arbitrale.
Art.364 lit.f prevede că este motiv de desființare a hotărârii arbitrale faptul că tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Nici în ceea ce privește acest motiv reclamantul nu arătat asupra căror lucruri tribunalul arbitral s-a pronunțat și nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Din hotărârea arbitrală rezultă că tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra cererii de arbitrare depusă de reclamant.
În privința datei pronunțării hotărârii arbitrale,aceasta este menționată în cuprinsul hotărârii ca fiind 11.06.2009.
Art.3 din Regulamentul referitor la activitatea arbitrilor din Comisia centrală de arbitraj pentru soluționarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate prevede că sediul Comisiei centrale de arbitraj se află la sediul Casei Naționale de A. de Sănătate din municipiul București, Calea Călărașilor nr.248, ..
Coroborând aceste dispoziții cu dispozițiile art.2 din același regulament care arată că această comisie de arbitraj este permanentă rezultă că sediul,respectiv locul pronunțării hotărârii arbitrale atacate,este la cel indicat în Regulament.
Celelalte motive invocate de către reclamant sunt motive ce nu se încadrează în dispozițiile art.364 Cod procedură civilă. Art.364 Cod procedură civilă reglementează în mod limitativ motivele de desființare ale hotărârii arbitrale, aspectele de fond privitoare la litigiu și administrarea probelor nefiind menționate printre motivele de desființare.
Împotriva acestei sentințe, la data de 14.05.2013 a declarat recurs recurentul Cabinetul I. de Medicină de Familie Dr. D. Vioara care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 16.05.2013.
În motivarea recursului, recurentul – reclamant a arătat, având în vedere că art.366 Cod procedură civilă nu limitează motivele de recurs, permițând reanalizarea motivelor invocate și în acțiunea în anulare, înțelege să le invoce și să le detalieze și apreciază ca instanța de fond a apreciat în mod greșit ca motivele de anulare invocate de nu sunt incidente în cauză.
Consideră ca ne aflăm în prezenta cazurilor de anulare prevăzute de art.364 lit.a) și (b) și apreciază ca soluționarea acestei cauze nu trebuia să se facă de către Comisia Centrala de Arbitraj, deoarece:
- inițial litigiul dintre parți a fost declanșat la 31.12. 2006 la Judecătoria C.. Este adevărat ca în contractele de fumizare servicii medicale încheiate intre C. și CAS D. încă din 2003 apare menționata clauza, potrivit căreia era posibila soluționarea prin arbitraj a litigiilor ivite intre parți. În concret însă, acest lucru nu ar fi fost posibil deoarece până în anul 2007 aceasta Comisie nu a existat.
- Astfel, arătă ca pe de o parte dacă declanșa litigiul chiar din 2003 sau 2004, în ciuda clauzelor contractului, arbitrajul nu se putea aplica, ci doar judecata prin instanța de drept comun. Mai mult, chiar și în decembrie 2006, la data declanșării litigiului pentru creanța din 2003-2006, Comisia tot nu fusese înființată. Toate cabinetele ce au prezentat aceeași problemă legală s-au judecat prin intermediul judecătoriilor.
- În al doilea rând, până în februarie 2007 când se înființează Comisia
de arbitraj, dosarul inițiat de noi se află în stadiul în care pârâtul îl cunoștea, își formulase apareri și nu ridicase problema arbitrajului.
Conform arte 343/4 Cod procedură civilă se arata ca chiar daca părțile au încheiat o convenție arbitrară, instanțele rețin cauza spre soluționare daca:
- lit .a) "pârâtul și-a formulat apareri în fond, fără nici o rezerva întemeiată pe convenția arbitrala."- ceea ce s-a și întâmplat, prin întâmpinare, CAS neinvocând convenția arbitrala.
- lit.b) "convenția arbitrala era ... .inoperanta" - ceea ce susținea anterior, respectiv neconstituirea acestei comisii până la data începerii litigiului.
-lit. c )"tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului" - se poate reține culpa instituției pe lângă care s-a constituit comisia, respectiv CNAS, aceasta constituindu-se prin Ordinul Președintelui CNAS, ce a întârziat să fie emis.
Față de toate acestea consideră ca declinarea competentei de soluționare de la instanță către Comisie, abia în anul 2008, încalcă prevederile legale.
2)Este incident și cazul de anulare prevăzut de art. 364 lit.d), nefiind prezenți la ultimul termen de la arbitraj, atât recurentul cât și apărătorul" său, iar citarea recurentului la acest ultim termen nu s-a îndeplinit. Aceste aspecte procedurale se pot verifica în dosarul de arbitraj. Personal au fost prejudiciați pentru ca, deși ceruse de la început, verificarea afirmațiilor sale printr-o expertiza contabilă (pentru creanța și calculația ei), comisia a trecut la soluționarea pe fond, nu a mai reluat discutarea măcar a acestei probe și nu a mai dispus realizarea ei.
Expertiza efectuata abia în acțiunea în anulare, a relevat ulterior ca sunt întemeiate cererile depuse.
3)Față de motivul prevăzut de arte 364 lit.e) arată că, se poate ușor constată încălcarea termenului prevăzut de art.353/3 în pronunțarea hotărârii.
Astfel, Comisia trebuie sa soluționeze cu celeritate litigiile deduse judecații ei, existând o limita expresă în art.353/3, respectiv 5 luni de la sesizare. Ori, dosarul de față s-a format la începutul anului 2008 în față Comisiei (la 27 martie 2008 se depunea întâmpinarea), și aceasta l-a soluționat prin sentința nr.9/21.05.2009.
Pe fondul cauzei, în cazul în care se vor reține ca întemeiate criticile invocate în tot sau în parte, solicită admiterea recursului și anularea hotărârii de arbitraj nr.9/2009, la rejudecarea pe fond să se aibă în vedere susținerile sale repetate și în Concluziile scrise de la fond.
Expertiza întocmita la fond releva totalul sumei pe care o datorează CNAS față de cabinet, în raport de persoanele asigurate, înlăturate abuziv de pe listă, deși prestase servicii medicale pentru aceștia.
A făcut dovada ca ele erau persoane asigurate, care au fost înlăturate abuziv de pe listele de decont ale casei, față de evidentele cabinetului.
Recurentul – reclamant solicită să nu se rețină motivația potrivit căreia, pentru faptul că nu a facturat aceste sume, nu i se pot acorda, deși pârâta le datorează. Facturarea serviciilor decontate se făcea la acea data, numai pentru ceea ce casa transmitea că poate sa plătească potrivit evidentei proprii, care nu se corela cu evidenta cabinetului. Mai mult, în cazul în care considerai ca ești îndreptățit la un decont mai mare și ai fi întocmit factură, fie împreună cu suma de baza, fie separat pentru diferența, urma sa declanșam o lupta inegala cu CAS, care refuza întreaga plata (nu făcea plata parțiala). Astfel, ca luna de luna, CAS pentru pacienții pentru care nu ni se accepta facturarea, ne bloca virarea banilor pe servicii, blocându-ne întreaga activitate. Nu mai făcea venituri pentru noi ca medici și familiile noastre, nu mai aveam din ce plați asistente și femei de serviciu, spatiile închiriate și utilitățile. Ori, după experiența câtorva colegi care au încercat să se opună modalității de lucru cu CAS, nu ne-am permis facturarea. Mai mult, am considerat ca trebuie sa se constate creanța noastră prin sentința, și mai apoi la executare, fără ezitare urma sa tăiem facturi pentru sumele ce urmau sa se vireze.
La data 04.06.2013 intimata – pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate D. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimata – pârâtă a arătat că prin recursul formulat, recurentul critica sentința nr.557/11.03.2013, invocând faptul ca dispozițiile art.366 Cod procedură civilă nu limitează motivele de recurs, permițând reanalizarea motivelor invocate și în acțiunea în anulare. De fapt, art. 366 Cod procedură civilă nu face nici o astfel de referire, criticile care nu au fost avute în vedere în motivarea acțiunii în anulare nemaiputând fi reluate cu ocazia formulării caii de atac a recursului.
1. Referitor la competența materiala a comisiei de arbitraj de a soluționa cauza, intimata – pârâtă invocă excepția privind autoritatea lucrului judecat referitor la competenta materiala a Comisiei de Arbitraj, având în vedere faptul ca, aspectele privind această competența au fost soluționate, inclusiv în calea de atac a revizuirii, de către Judecătoria C., în dosarul nr.65._, instanța stabilind competenta în favoarea acestei comisii, anexând în acest sens copie după sentința civila nr.8641/27.05.2008, pronunțata de Judecătoria C. în dosarul nr.65._ .
2. Referitor la incidența prevederilor art.364 lit.d din Codul de procedură civilă
În ceea ce privește motivul invocat de recurent privind absenta de la ultimul termen de arbitraj și neîndeplinirea procedurii de citare pentru termenul respectiv, precizează că aptul ca, așa cum rezultă și din considerentele sentinței recurate, recurentul a fost prezent la termenul din data de 23.04.2009, astfel că pentru termenul acordat in data de 21.05.2009, acesta avea termen în cunoștința, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.364 lit. d din Codul de procedură Civilă.
3. Referitor la motivul de recurs care vizează încălcarea dispozițiilor art.3533 Cod procedură civilă
În motivarea recursului, recurentul invoca dispozițiile art. 3533 alin. 1 Cod procedură civilă, susținând faptul ca a fost depășit termenul de 5 luni de la data constituirii în care ar fi trebuit sa pronunțe hotărârea.
Conform dispozițiilor art. 3533 alin. 6 Cod procedură civilă, "Trecerea termenului prevăzut în prezentul articol nu poate să constituie un motiv de cad citate a arbitraj ului afară de cazul în care una dintre părți a notificat celeilalte părți și tribunalului arbitraj, până la primul termen de înfățișare, că înțelege să invoce caducitatea."
Recurentul nu a notificat nici CAS D. și nici tribunalul arbitral faptul ca înțelege sa invoce caducitatea, motiv pentru care nu sunt aplicabile dispozițiile art. 364lit. e) Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.2 din Decizia nr.98 din 5 februarie 2004 "Comisia centrală de arbitraj este o instituție permanentă de arbitraj, fără personalitate juridică, independentă în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin." În acest context, având în vedere caracterul permanent al comisiei de arbitraj, nu se poate vorbi despre o încălcare a dispozițiilor art. 3533 alin. 1 Cod procedură civilă, textul de lege reglementând momentul de la care se calculează termenul de 5 luni ca fiind data constituirii tribunalului arbitral. Ori, în condițiile în care, Comisia Centrala e Arbitraj s-a constituit ca o instanța permanenta, pentru toate litigiile dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate.
Momentul de la care s-ar calcula acest termen nu poate fi cel al constituirii comisiei (20.04.2004-data publicării în MO a Deciziei nr. 98), întrucât ar însemna ca toate litigiile soluționate ulterior datei de 20.09.2004, ar fi susceptibile de aplicarea art. 3533 alin.1, fapt inadmisibil în condițiile în care la data împliniri acestui termen prezentul litigiu nici nu era pe rol. Nu se poate vorbi nici despre o interpretare "în extenso" în sensul stabilirii momentului de la care se calculează termenul ca fiind acela al investirii comisiei de arbitraj cu soluționarea pe fond a cauzei, având în vedere ca prevedere legala nu este generala ci expresă și limitativă cu referire strictă și specială la termenul de "constituire" și nu altfel.
4. Referitor la motivele de recurs care vizează fondul cauzei
Cu privire la expertiza contabila solicitata de recurent și care a fost efectuată cu ocazia judecării acțiunii în anulare, este neconforma realității afirmația recurentului potrivit căreia aceasta "releva totalul sumei pe care o datorează CNAS față de cabinet, în raport cu persoanele asigurate, înlăturate abuziv .. " întrucât obiectivul expertizei a vizat calculul sumei pretinse ținând cont de listele persoanelor neasigurate depuse la dosar (obiectivul 2 al expertizei), pentru care sumele nu erau datorate potrivit prevederilor contractuale, recurentul nu a făcut dovada faptului ca aceste persoane ar fi fost asigurare pe perioada solicitată.
În ceea ce privește motivarea recurentului ca nu a facturat sumele solicitate în instanța, motivat de faptul că i s-ar fi respins la decontare de către CAS D. contravaloarea întregii activitatea raportate, aceasta critica nu este de natura a motiva cererea de recurs, fiind nedovedita în fapt și în drept.
De altfel, față de caracterul special al desființării hotărârii arbitrale prin acțiunea în anulare, dedus din examinarea prevederilor art.364 lit. a-i Cod procedură civilă, astfel cum au fost analizate de instanța de fond, și care nu pot avea în vedere soluția de fond propriu-zisa data în cauză, solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă.
Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Examinând cererea de recurs formulată, Curtea constată că s-au formulat trei motive de critică, vizând competența instanței arbitrale a de a soluționa litigiu, necitarea părții recurente pentru ultimul termen de judecată, precum și nerespectarea termenului legal pentru soluționarea cauzei pe cale arbitrală.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, Curtea constată că recurentul invocă motivul de anulare reglementat de prevederile art 364 alin 1 lit a și b cod procedură civilă. Din examinarea cererii de anulare a hotărârii arbitrale, rezultă că deși petentul s-a întemeiat pe prevederile art 364 lit a, d, e, f și g cod procedură civilă, în cuprinsul cererii nu a menționat sau dezvoltat critici referitoare la natura litigiului și posibilitatea ca acesta să fie soluționat pe calea arbitrajului. Pe cale de consecință, Curtea consideră că simpla menționare a unui temei de anulare fără expunerea și detalierea argumentelor care susțin incidența acestuia nu echivalează cu invocarea acestuia în condiții de regularitate procedurală, astfel încât instanța să se considere investită cu soluționarea sa. Din această perspectivă și având în vedere și faptul că neregularitățile legate de existența sau validitatea convenției arbitrale nu fost deloc invocate prin acțiunea în anulare, Curtea reține că motivele de critică, întemeiate pe prevederile art 364 alin 1 lit a și b cod procedură civilă, sunt formulate pentru prima dată în faza recursului, cu nerespectarea principiului non omisso medio, ceea ce atrage inadmisibilitatea invocării lor aceste circumstanțe.
Chiar trecând peste acest lucru și considerând totuși că aspectele legate de posibilitatea soluționării litigiului pe calea arbitrajului, constituind prima ipoteză de anulare a hotărârii arbitrale, au fost invocate de o așa manieră încât organul judiciar să se considere legal sesizat, Curtea constată că această chestiune se subsumează stabilirii competenței instanței arbitrale de a soluționa litigiul, aspect care a fost în mod irevocabil tranșat prin decizia prin care s-a soluționat recursul exercitat împotriva hotărârii de declinare a competenței în favoarea tribunalului arbitral. Având în vedere că prin această decizie s-a stabilit irevocabil competența în favoarea instanței arbitrale, această chestiune nu mai poate fi repusă în discuție pe calea acțiunii în anulare formulată în condițiile dispozițiilor art 364 cod procedură civilă.
Cu privire la cea de-a doua critică din recurs, referitoare la motivul de anulare prevăzut de dispozițiile art 364 alin 1 lit d cod procedură civilă, Curtea constată, de asemenea, că acest motiv nu a fost dezvoltat prin cererea de chemare în judecată, astfel, reține că sunt pe deplin pertinente aserțiunile din acdrul analizei primului motiv de recurs, referitoare la regularitatea sesizării primei instanțe cu acest motiv de anulare a hotărârii arbitrale, instanța calificând și acest motiv ca fiind invocat omisso medio.
Trecând peste acest aspect și reținând ca suficientă simpla indicare a textului de lege ce constituie temeiul juridic al motivelor de anulare pentru legala investire a instanței de judecată, Curtea apreciază ca neîntemeiate criticile formulate, deoarece lipsa citării recurentului pentru ultimul termen de judecată în fața instanței arbitrale nu reprezintă o lipsa de procedură, în condițiile în care deși partea a lipsit, avea termenul în cunoștință, fiind prezentă la un termen anterior, iar normele procesuale speciale, ce reglementează procedura arbitrajului se completează cu normele dreptului comun( în speță fiind vorba de dispozițiile art 153 cod procedură civilă), în măsura în care nu există dispoziții derogatorii sau acestea nu contravin principiilor și spiritului reglementării speciale.
În privința criticilor din recurs relative la neadministrarea probei cu expertiză, Curtea pornește în analiza acestui motiv de la fizionomia juridică a acțiunii în anulare, în sensul că are natura juridică a unei căi de atac, unica de altfel, care se poate exercita împotriva unei hotărâri arbitrale, având conținut și efecte similare căii de atac a recursului din procedura de drept comun. Pe cale de consecință, acțiunea în anulare nu are caracter devolutiv și nu poate fi exercitată decât pentru motivele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art 364 cod procedură civilă, ipotezele de anulare a hotărârii arbitrale vizând aspecte de nelegalitate și nu de temeinicie, deoarece s-ar ajunge la eludarea dispozițiilor art 343 indice 3 alin 1 cod procedură civilă.
Făcând aplicarea acestor aspecte teoretice în speța de față, Curtea constată că pe calea acțiunii în anulare nu pot fi supuse cenzurii instanței de judecată chestiuni relative la fondul litigiului, la modalitatea în care au fost tranșate raporturile juridice dintre părți, precum și la probatoriul administrat și maniera de interpretare a acestuia. Pe cale de consecință, Curtea reține că aspectele invocate cu privire la proba cu expertiză contabilă exced actualului cadru procesual, pentru rațiunile anterior arătate.
Cu privire la ultimul motiv de recurs, referitor la depășirea termenului de soluționare a litigiului de către tribunalul arbitral, caz de anulare instituit de dispozițiile art 364 alin1 lit e cod procedură civilă, Curtea pornește în analiza sa de la decizia 98/2004, referitoare la Regulamentul din 05 02 2004, privind activitatea arbitrilor din Comisia Centrală de Arbitraj pentru soluționarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate, care instituie, prin dispozițiile art 2 caracterul permanent al instanței arbitrale reprezentate de Comisia centrală de arbitraj. Prin urmare, Curtea, coroborând dispozițiile art 353 indice 1 cu cele ale art 353 indice 3 cod procedură, constată că termenul de 5 luni, fixat de lege pentru soluționarea litigiului pe cale arbitrală, nu este incident, astfel că nu se poate reține existența unei neregularități procedurale constând în depășirea termenului legal de rezolvare a cauzei pe această cale. Chiar trecând peste aceste aspecte și considerând că nu am fi situația unui arbitraj permanent, Curtea, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului de arbitraj, reține că deși termenul stabilit de prevederile art 353 indice 3 cod procedură civilă este depășit, ne găsim în situația reglementată de alineatul final al acestui text de lege, în sensul că partea nu a invocat anterior primului termen de înfățișare ca înțelege să se prevaleze de caducitatea arbitrajului în ipoteza depășirii termenului de 5 luni. Prin urmare, Curtea consideră că, nefiind îndeplinite cerințele impuse de normele procedurale, nu poate interveni sancțiunea caducității.
Apreciind că nu se impune anularea hotărârii arbitrale, sentința primei instanțe fiind legală sub acest aspect, Curtea învederează că nu se poate trece la analiza apărărilor realizate de recurentă cu privite la fondului litigiului.
Pentru toate aceste considerente, față de dispozițiile art 312 cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat. Făcând aplicarea prevederilor art 274 coroborat cu art 316 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondată cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul – reclamant CABINETUL I. DE MEDICINĂ DE FAMILIE DR. D. VIOARA împotriva sentinței civile nr.557/11.03.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE D..
Respinge, ca nefondată, cererea recurentului – reclamant privind cheltuielile de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. S. I. S. C. A G.
GREFIER
S. R.
Red. I.S.
Tehnored. C.S.
Ex.2/25.10.2013
T.B. Secția a III-a Civilă – lL.C.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 203/2013. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 1571/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
