Pretenţii. Decizia nr. 21/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 21/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 21 A
Ședința publică din data de 14.01.2015
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - L. E. F.
JUDECĂTOR - M. S. C.
GREFIER - F. J.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentată de D.G.R.F.P. – M.B. cu sediul în București, ., sector 2 împotriva sentinței civile nr. 2009/15.11.2013 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. C., A. V. M. și A. V. M., toți cu domiciliul ales la S.C.P.Av. C. în București, ., sector 3.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-reclamanți A. C., A. V. M. și A. V. M. reprezentați de avocat Lacrima C. cu împuternicire avocațială nr._ – fila 24 dosar, lipsă fiind apelantul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentată de D.G.R.F.P. – M.B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror D. B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se reprezentantul intimaților-reclamanți declară că nu mai are cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în combaterea motivelor de apel.
Intimații-reclamanți A. C., A. V. M. și A. V. M. prin reprezentant solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că instanța de fond greșit a constatat caracterul politic al măsurii administrative dispusă față de autorul reclmanților din moment ce caracterul politic este recunoscut de drept.
În ceea ce privește constatarea caracterului politic al măsurii administrative, reprezentantul intimaților-reclamant invocă excepție lipsei de interes referitor la aceste capete de cerere, având în vedere dispozițiile art. 1 lit.a alin.4 din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 4 alin.4 din Legea nr. 221/2009, având în vedere că autorul reclamanților a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 pct.3 din Decretul lege nr. 856/1936, definitivă prin nerecurare, la 15 ani de muncă silnică, aceasta nefiind o condamnare cu caracter politic.
Reprezentantul intimaților-reclamanți arată că autorul reclamanților a fost arestat pentru perioada pedepsei în anul 1952 și a fost eliberat în anul 1964 cu o sănătate foarte șubrezită și în același an a și decedat.
Solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul de a se respinge capătul de cerere privind constatarea caracterului politic ca lipsit de interes, motivat de faptul că în cauză, autorul reclamanților a suferit o condamnare întemeiată pe art. 209 Cod penal din 1936, condamnare pe care Legea nr. 221/2009 o prevede ca având de drept caracterul politic.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 17.04.2013 sub nr._, reclamanții A. V. M., A. V. M. și A. C. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul S. R. Prin Ministerul Finanțelor Publice să constate că are caracter politic condamnarea la 15 ani muncă silnică și 6 ani degradare civică suferită de A. I. prin sentința penală nr. 356/06.05.1952 a fostului Tribunal Suprem al Orașului Stalin pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 pct. III din DI 856/1936, definitivă prin nerecurare, atribuirea numelui A. I. uneia dintre arterele de circulație din localitatea de naștere a acestuia, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că A. I. a fost arestat pentru executarea pedepsei în perioada 13.03._64 executând pedeapsa în penitenciarele din Valea N., Poarta Albă, Aiud, Jilava, G., Salcia, Văcărești, B..
Referitor la situația de fapt, reclamanții au precizat că prin sentința penală nr. 356/06.05.1952 a fostului Tribunal Suprem al Orașului Stalin A. I. a fost condamnat la 15 ani muncă silnică și 6 ani degradare civică pentru crima de uneltire împotriva ordinei sociale, prevăzute de art. 9 pct. III din DI 856/1936, eliberându-se din Penitenciar la 13 aprilie 1964, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar emisă de IMJ Dâmbovița. Regimul din închisorile comuniste avea ca principal scop reeducarea deținuților, iar cei care se opuneau erau supuși la represalii fizice și morale. În cazul deținutului A. I., rezistența la reeducare reiese din numeroasele pedepse disciplinare evidențiate în fia matricolă penală 977 nr. matricol 10/5 mai 1952.
Prin sentința civilă nr. 2009 din 15.11.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV -a Civilă, s-a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată în ceea ce privește capătul doi al acțiunii, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanții A. V. M., A. V. M. Și A. C., în contradictoriu cu pârâtul S. R. Prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost constatat caracterul politic al condamnării suferite de A. I. prin sentința penală nr. 356/05.05.1952 a Tribunalului M. al orașului Stalin pronunțată în dosar nr. 346/1952 și s-a respins ca neîntemeiat capătul doi de cerere.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Examinând conform art. 129 alin. 2 pct. 1 c.pr.civ. cu prioritate excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești în ceea ce privește cel de-a doilea capăt de cerere, Tribunalul a apreciat-o neîntemeiată, reținând că din lecturarea celui de-al doilea capăt de cerere rezultă faptul că reclamanții solicită instanței să îl oblige pe pârâtul în contradictoriu cu care formulează acțiunea la atribuirea numelui defunctului unei străzi din localitatea sa de naștere, iar nu ca instanța să atribuie în mod direct acest nume unei străzi.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că Tribunalul a fost învestit cu soluționarea a două capete de cerere, acțiunea fiind întemeiată pe prevederile Legii nr. 221/2009, care determină cadrul de analiză de care instanța este ținută.
Sub aspectul situației de fapt, s-a reținut că reclamanții A. V. M. și A. T. – decedat în cursul procedurii judiciare, acțiunea fiind continuată de fiii săi – sunt descendenții defunctului A. I..
Astfel cum a reieșit din sentința penală nr. 356/06.05.1952 pronunțată de fostul Tribunal Suprem al Orașului Stalin, defunctul A. I. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 pct. III din DL. 856/1936.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, condamnarea suferită de tatăl, respectiv bunicul reclamanților are caracter politic, împrejurare ce va fi constatată prin prezenta, ca formă de satisfacție pentru abuzurile a căror victimă a fost defunctul A. I..
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, Tribunalul a reținut că singura modalitate de reparare a prejudiciului cauzat prin condamnarea politică recunoscută de art. 5 din Legea nr. 221/2009 este sub forma acordării daunelor materiale pentru bunurile imobile confiscate prin hotărârea de condamnare (reparare prejudiciu material). Or, în cauza de față, prin cel de-al doilea petit, reclamanții tind la repararea unui eventual prejudiciu (de natură nepatrimonială) într-o formă pe care legea de care se prevalează nu o prevede.
Față de temeiul de drept invocat, Tribunalul a apreciat vădit nefondat acest capăt de cerere și l-a respins ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, invocând excepția lipsei de interes referitor la constatarea caracterului politic al condamnării suferite de autorul reclamanților, în condițiile în care fapta pentru care acesta a fost condamnat, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 209 din fostul cod penal (uneltire contra ordinii sociale) a fost declarată deja prin lege ca fiind obiect al unei condamnări politice; cât timp caracterul politic al condamnării a fost recunoscut de drept, acțiunea este lipsită de interes.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea apelului.
Apelul nu este fondat.
Curtea observă că, chiar dacă măsura condamnării autorii reclamanților ar fi fost declarată măsură cu caracter politic de drept prin însăși legea (art. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 221/2009), totuși prezintă interes și constatarea judecătorească a acestui aspect, pentru a confirma explicit, în mod particular, pentru cazul reclamantului, natura politică a măsurii, spre deosebire de recunoașterea doar generică legii.
Această constatare are și caracterul unei reparații morale.
O recunoaștere doar generală a caracterului politic al condamnării dispuse pentru săvârșirea unor anumite infracțiuni nu poate suplini verificarea judiciară a încadrării unei anume persoane în ipoteza prevăzută de lege și confirmarea aplicabilității textului legal invocat.
În baza art. 480 Cod procedură civilă, va fi respins apelul ca nefondat, urmând a fi obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată avansate de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 2009/15.11.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV -a Civilă în contradictoriu cu intimații – reclamanți A. C. și A. V. M..
Obligă apelantul pârât la 1000 lei către intimații-reclamanți cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2015.
Președinte Judecător
L. E. F. M. S. C.
Grefier
F. J.
Red. L.E.F./Tehnored. C.G.
Jud. fond:A. C.
4 ex/15.01.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 575/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Expropriere. Decizia nr. 461/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
