Pretenţii. Decizia nr. 425/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 425/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 425/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IV A CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 425 R

Ședința publică de la 26.02.2014

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE - A. C. B.

JUDECĂTOR - M. S. C.

JUDECĂTOR - F. P.

GREFIER: - F. J.

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. DE CONSTRUCȚII MONTAJ NR.1 (ACM-1) S.A., împotriva Deciziei civile nr. 655 A/19.06.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți R. AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREȘTI și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având ca obiect, obligația de a face și pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-reclamantă S.C. A. De Construcții Montaj Nr.1 (ACM-1) S.A. prin apărător, avocat B. V., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 8 dosar și intimata-pârâtă R. Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București prin consilier juridic G. M., cu delegație de reprezentare la fila 27 dosar, lipsă fiind intimatul-pârât M. București prin Primarul General.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, părțile prezente declară că nu mai au cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.

Recurenta-reclamantă S.C. A. DE CONSTRUCȚII MONTAJ NR.1 (ACM-1) S.A. prin apărător, solicită în principal, admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea administrării unui obiectiv suplimentar la raportul de expertiză efectuat deja și anume acela de a se stabili dacă și, în ce măsură conducta care traversează subsolul, afectează structura de rezistență ori întrebuințarea corespunzătoare a imobilului aparținând reclamantei și, dacă există vreun pericol prin menținerea în ființă a lucrării executate de părți.

În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelurilor și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată la fond de Judecătoria sector 3 București.

Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.

Intimata-pârâtă R. AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREȘTI,prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că, raportul de expertiză efectuat la instanța de fond este suficient de concludent.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Prin cererea înregistrată la data de 29.04.2009, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția Civilă, sub număr de dosar_, reclamanta . MONTAJ NR.1 SA în contradictoriu cu pârâta R. A. DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREȘTI ( RADET) a solicitat obligarea pârâtei la scoaterea conductei de apă caldă din subsolul clădirii și conexarea acesteia la traseul existent care trece prin fața imobilelor situate în aval și amonte de clădirea de la nr. 323 A; obligarea pârâtei la plata de daune produse proprietarului imobilului pentru imposibilitatea folosirii spațiului din subsolul și parterul clădirii în suprafața de 150 mp timp îndelungat, din cauza deteriorării acestuia și a inconfortului creat de fenomenele de condens, mucegai și igrasie produse de prezența conductei de apă caldă ce traversează subsolul clădirii.; repararea, consolidarea, zugrăvirea și vopsirea spațiului deteriorat de condensul, mucegaiul și igrasia produse de aburii și scurgerile conductei de apă timp îndelungat.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca pe . de distribuție de apă caldă, până la nr. 323 A, a fost amplasată în afara imobilelor existente în amonte și aval de clădirea de la nr. 323 A, aceasta fiind mai veche, motiv pentru care proiectanții și constructorii imobilelor noi de pe aceasta arteră au omis ca, în proiectul de realizare a rețelelor magistrale de distribuție sau colectare pentru apă, energie electrică, telefonie, gaze și termoficare să prevadă scoaterea la suprafață a conductei de apă ce traversează subsolul imobilului de la nr. 323 A. Astfel a fost posibil ca principala conductă de apă caldă folosită de alte blocuri de pe aceasta magistrală să rămână în subsolul imobilului reclamantei, producându-i acesteia mari prejudicii, prin imposibilitatea folosirii spațiului din subsol și parterul clădirii în suprafață de 150 mp., datorită aburilor ce se formează și se transformă în picături de apă ce inundă subsolul și se creează o atmosfera de inconfort. Din această cauză, pe suprafața pereților au apărut fenomene de condens și mucegai datorită scăderii temperaturii suprafeței interioare a acestor zone sub punctul de rouă, fenomen dependent și de temperatura și umiditatea relativă a aerului din interiorul încăperilor din subsolul și parterul clădirii.

De asemenea, din aceeași cauză, fenomenul de condens a apărut și la pereții interiori adiacenți casei scărilor, în special în zona peretelui, precum și la planșeele situate deasupra holurilor de intrare în clădire și deasupra altor spații. Ceea ce este deosebit de grav este faptul că datorită condensului și igrasiei permanente s-au degradat structura de rezistență a clădirii, constituind un pericol real pentru salariații societății și locatarii etajelor 2,3, 4. După nenumărate sesizări ale pârâtei cu privire la această situație de fapt, la data de 19.12.2008, reclamanta a primit de la aceasta un răspuns formal, birocratic și lipsit de răspundere semnat de doi ingineri, care nu se referă nici pe departe la obiectul cererii sale.

În drept, art. 998 și urm. Cod civil, art. 480, 481 și art. 610 – 614 Cod civil.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri în fotocopie.

La data de 28.05.2009, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că potrivit Legii nr.51/2006, nu are decât un drept de administrare asupra rețelei de termoficare și o poate folosi și repara numai cu acordul proprietarului, care este Primăria Municipiului București. Pe fondul cauzei, referitor la primul capăt de cerere, pârâta a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil, întrucât Primăria Municipiului București este cea care dispune mutarea, devierea și casarea unor conducte de termoficare, astfel ca RADET nu poate dispune asupra rețelei în acest scop decât acela dat de Primăria Municipiului București, respectiv nu poate muta conductele decât în situația îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții: solicitarea către RADET în vederea obținerii avizului de deviere, devierea să se facă pe baza unui proiect avizat de RADET, firma de proiectare, inclusiv cea de execuție, va fi autorizată de ISCIR și agreată de RADET, costurile de proiectare și execuție să fie suportate de către beneficiarul lucrării, iar după finalizarea lucrărilor de deviere să se solicite un aviz definitiv pentru amplasament.

Referitor la capătul 3 de cerere, pârâta a solicitat de asemenea respingerea acestuia ca inadmisibil, întrucât a efectuat în mai multe rânduri lucrări de izolare a conductelor de amplasare în subsolul blocului, cât timp a avut acces în acest subsol. În incinta subsolului blocului era prevăzută o gură de acces la conductele rețelei de termoficare, care în urma reamenajării spațiului, în scopul schimbării destinației clădirii, a fost anulată de către reclamantă și acest lucru împiedică efectuarea verificărilor și intervenirilor asupra conductelor de utilitate publică din subsolul clădirii, pe porțiunea respectivă canalul termic fiind vizitabil. Reclamanta a construit un perete care a eliminat posibilitatea de acces la trapa ce asigură verificarea acestor conducte, deși legal RADET ar putea interveni în orice moment la instalațiile ce le are în exploatare. Pârâta a apreciat că din cererea de chemare în judecată, cât și din actele depuse de către reclamantă, aceasta nu reușește să facă dovada că prejudiciile cauzate la subsolul și parterul clădirii se datorează culpei RADET.

Prin cererea scrisă depusă la data de 02.06.2009, reclamanta a renunțat la capătul doi al acțiunii privind daunele interese.

La data de 05.01.2010, reclamanta și-a completat acțiunea în privința cadrului procesual pasiv în sensul chemării în judecată, în calitate de pârât și a MUNICIPIULUI BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL.

La termenul de judecată din data de 17.06.2010, instanța a încuviințat pentru părți administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei RADET și proba cu expertiză tehnică de specialitate construcții.

La data de 22.09.2010 la dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expertul P. C. (filele 94 – 95), iar la data de 15.12.2010, s-a depus răspunsul la obiecțiunile formulate de părți la raportul de expertiză.

Prin sentința civilă nr. 2686/03.03.2011, pronunțată de Judecătoria Sector 3 București – Secția Civilă în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei RADET, s-a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost restrânsă, au fost obligați pârâții să ia măsuri pentru scoaterea conductei de apă caldă din subsolul imobilului situat în .. 323 A, sector 1 București și conexarea acesteia la traseul existent ce trece prin fața imobilelor situate în aval și amonte de imobil, precum și la repararea, consolidarea, zugrăvirea și vopsirea spațiului comercial situat la parterul imobilului situat în .. 323 A, sector 1 București, aflat în proprietatea reclamantei și deteriorat de condensul, mucegaiul și igrasia produse de aburii și scurgerile conductei de apă.

Pentru a pronunța această hotărâre, analizând materialul probator administrat în cauză, față de prevederile art. 137 alin. 1 din Cod procedură civilă, având în vedere natura juridică peremptorie a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta RADET pe cale de excepție, instanța a soluționat-o cu precădere, întrucât eventuala sa admitere ar face de prisos cercetarea în fond a cauzei.

Astfel, față de considerațiile expuse anterior, instanța a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocate pe pârâta RADET prin întâmpinare pentru următoarele motive:

Potrivit jurisprudenței constante și unanime în materie civilă, calitatea procesuală a fost definită ca fiind identitatea între subiectele dintr-un raport juridic civil și părțile dintr-un litigiu izvorât din raportul juridic de drept material asupra căruia se poarta judecata.

În raport de cele indicate, susținerile pârâtei RADET cu privire la lipsa de calitate procesuală pasivă motivată prin prevederile punctului III, poziția 4 din anexa la Legea nr. 213/1998, precum și ale art. 4 din Legea nr. 51/2006, potrivit cărora rețeaua de termoficare se află în domeniul public al Municipiului București, s-a apreciat ca fiind nerelevante în cauză. De altfel, contrar celor susținute de pârâta RADET, art. 12 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 statuează că „bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităților administrației publice centrale și locale, a altor instituții publice de interes național, județean sau local”.

Totodată, art. 12 alin. 2 din același act normativ statuează faptul că „darea în administrare se realizează, după caz, prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local”.

Coroborând și interpretând sistematic aceste prevederi cu dispozițiile art. 12 alin. 4 din Legea nr. 213/1998 care statuează faptul că „în litigiile privitoare la dreptul de administrare, în instanța titularul acestui drept va sta în nume propriu (...)”, rezultă că dacă în litigiul ce face obiectul prezentului dosar se concluzionează că eventuala activitate de deviere a conductelor reprezintă o expresie a dreptului de administrare, pârâta RADET posedă calitate procesuală pasivă pentru a sta în instanță.

Astfel, prima instanță a avut în vedere faptul că, din dispozițiile art. 12 alin. 3 din Legea nr. 213/1998 se poate conchide în mod neechivoc faptul că „titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta”. Or noțiunea de „a dispune” de bunul proprietate publică nu poate fi interpretată altfel decât referindu-se inclusiv la lucrări de mutare, deviere, respectiv toate activitățile necesare bunei administrări și funcționări a respectivului serviciu public, cu excepția, evident, a înstrăinării dreptului însuși, care reprezintă singura limită în materia acestei forme speciale de exercitare a dreptului de proprietate publică.

Această concluzie rezultă, de altfel și din interpretarea per a contrario a dispozițiilor finale din art. 12 alin. 4 teza a II- a din Legea nr. 213/1998 conform cărora „în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligația să arate instanței cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă”. Altfel spus, doar în ipoteza în care litigiul are ca obiect o contestare a dreptului de proprietate publică, cum ar fi revendicare, uzucapiune, titularul dreptului de administrare nu ar putea sta în proces în calitate proprie. Or, în mod evident, litigiul de față nu are ca obiect contestarea dreptului de proprietate publică asupra conductelor de termoficare, aspect netăgăduit de reclamantă, ci mutarea acestor bunuri aflate în proprietatea publică și administrate de pârâtă din subsolul blocului, care reprezintă un bun aflat în proprietatea privată a reclamantei. În această ipoteză, titularul dreptului de administrare, respectiv pârâta RADET, poate și trebuie să stea în judecată.

Sub aspectul dovezii existenței acestui drept de administrare în sarcina pârâtei, Legea nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică reglementează în art. 11 alin. 2 având denumirea marginală „gestiunea directă” faptul „că gestiunea directă se realizează prin structuri proprii ale autorităților administrației publice locale sau ale asociațiilor de dezvoltare comunitară, înființate prin hotărâri ale consiliilor județene, ale consiliilor locale, ale Consiliului General al Municipiului București sau ale asociațiilor de dezvoltare comunitară, după caz, astfel cum sunt definite potrivit prevederilor Legii nr. 51/2006”. Pe cale de consecință logică, având în vederea relația de subordonare directă dintre pârâta RADET RA și Consiliul General al Municipiului București, rezultă în mod lipsit de echivoc faptul că natura juridică reale a „gestiunii directe” definite de actul normativ arătat anterior este aceea de administrare în sensul prevăzut de art. 12 din Legea nr. 213/1998.

Având în vedere argumentele expuse mai sus, instanța de fond a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta RADET RA pe cale întâmpinare, constatând că raportul juridic dedus judecății are ca izvor al litigiului dreptul de administrare asupra bunurilor proprietate publică – conductele de termoficare, exercitat de aceasta din urmă în numele unității administrativ – teritoriale, pârâta RADET fiind de altfel persoana juridică în măsură să stea în judecată într-o cauză având ca obiect devierea rețelei de termoficare.

Față de respingerea ca nefondată a excepției lipsei calității procesuale pasive invocate pe cale de întâmpinare de pârâta RADET, instanța a procedat la continuarea judecării cauzei și a cercetat fondul cauzei aflate în litigiu.

Prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate autentificat sub număr 550 la data de 18.05.2007 de BNP Asociați I. T. și L. T., reclamanta . Montaj Nr.1 SA, a dobândit de la M. București prin Consiliul Local al Sectorului 1 București, dreptul de proprietate asupra spațiului comercial situat la parterul și etajul 1 al clădirii din București, .. 323A, sector 1.

Din susținerile părților, înscrisurile aflate la dosar, precum și din conținutul raportului de expertiză tehnică judiciară P. C., a rezultat faptul că subsolul blocului din București, .. 323A, sector 1, este tranzitat de conducte de transport a agentului termic cu diametrul de 400 mm, acestea fiind bunuri proprietate publică ce se află în patrimoniul unității administrativ – teritoriale a Municipiului București, fiind administrat de pârâta RADET. Conductele publice de transport a energiei termice administrate de pârâta RADET traversează subsolul blocului București, .. 323A, sector 1, aflat în proprietatea privată a reclamantei și a celorlalți proprietari ai apartamentelor din condominium.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea părților la devierea conductei de transport a agentului termic primar ce tranzitează subsolul blocului, astfel încât această conductă să nu mai traverseze subsolul blocului, invocându-se ca temei de drept, atât art. 998 – 1000, cât și art. 480 din Cod civil. Altfel spus, reclamanta solicită devierea conductei pe temeiul de drept al răspunderii civile delictuale, acreditând faptul că traversarea de către bunul aflat în administrarea pârâtei RADET provoacă prejudicii imobilului administrat de reclamantă, și pe cale de consecință, remedierea prejudiciului se poate realiza prin devierea traseului în afara subsolului aflat în proprietate privată prin intermediul obligației „de a face” aflat în sarcina persoanei răspunzătoare de provocarea prejudiciului.

A mai reținut instanța de fond faptul că, din raportul de expertiză judiciară a rezultat că tranzitarea subsolului de către conducta de apă caldă a provocat condens și mucegai din cauza umidității emanate de aceasta, a lipsei de izolație termice și hidrofuge între galeria de termoficare și restul subsolului imobilului, a obturației ventilației subsolului cu tâmplărie etanșă, fără prevederea prizelor de aer din fiecare încăpere a subsolului către exterior, precum și din cauza faptului că ventilația inițială a subsolului a fost parțial obturată de galeria de termoficare. Condensul și mucegaiul produs au afectat structura de rezistență a clădirii, prin degradarea tencuielilor de la subsol, care protejează elementele de rezistență, prin desprinderea acoperirii cu beton a armaturii plăcii peste subsol, prin corodarea armăturii plăcii peste subsol și prin posibilitatea apariției tasărilor neuniforme cauzare de umiditatea din galeria termica.

De asemenea în concluziile raportului de expertiza s-a reținut că pereții subsolului și ai parterului imobilului, parter aflat în proprietatea reclamantei, prezintă exfolieri de tencuială pe suprafețe mari.

Instanța a reținut că dreptul de proprietate al reclamantei este ocrotit de art. 135 alin.6 din Constituția României, art. 481 cod civil și art. 1 din Protocolul I adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului și că, limitarea exercitării dreptului de proprietate poate fi făcută numai cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 33/1994 (sistemele de termoficare fiind de utilitate publică), astfel încât, până la derularea procedurii de expropriere, pretenția reclamantei de a exercita atributele dreptului de proprietate asupra subsolului și parterului imobilului în cauză, precum și de a i se respecta acest drept de către pârâte, se dovedește a fi întemeiată, cu atât mai mult cu cât, prin traversarea subsolului de conducta de termoficare i s-au produs prejudicii.

Referitor la invocarea de către pârâtă a art. 34 din Legea nr. 325/2006 care prevede faptul că „în cazul în care se realizează modificări ale traseelor și amplasamentelor rețelelor termice existente, costurile acestora au fost suportate de către cel care a generat modificarea respectivă”, instanța de fond a constatat că interpretarea acestui text legal trebuie făcută la speța din cauză prin stabilirea în mod judicios a persoanei care a „generat” modificarea respectivă. Or, având în vedere că bunurile administrate de pârâtă traversează proprietatea altora, fără existența vreunui temei legal, instanța a concluzionat că persoana care a „generat” sau este pe cale să genereze aceste modificări, este însăși pârâta responsabilă prin conduita pasivă de a tolera o situație de nelegalitate. Orice interpretare contrară ar însemna ca pârâta să se prevaleze de propria sa culpă pentru a se exonera de costurile devierii unor bunuri proprietate publică aflate în administrarea sa.

Având în vedere argumentele de fapt și de drept expuse, instanța a admis acțiunea astfel cum a fost restrânsă și a obligat pârâții, pe cheltuiala acestora să ia măsuri pentru scoaterea conductei de apă caldă din subsolul imobilului situat în .. 323 A, sector 1 și conexarea acesteia la traseul existent, care trece prin fața imobilelor situate în aval și amonte de acest imobil.

De asemenea, a obligat pârâții la repararea, consolidarea, zugrăvirea și vopsirea spațiului comercial situat la parterul imobilului situat în .. 323 A, sector 1 București, aflat în proprietatea reclamantei și deteriorat de condensul, mucegaiul și igrasia produse de aburii și scurgerile conductei de apă.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal,a declarat apel motivat pârâta R. Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București solicitând instanței de judecată modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, considerând hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică prin încălcarea dispozițiilor art. 282-298 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:

Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, deoarece pentru a ajunge la această soluție instanța a reținut că subsolul imobilului din .. 323A, sector 1, este tranzitat de conducte de transport a agentului termic, cu diametrul de 400 mm, bunuri proprietate publică, ce se află în patrimoniul unității administrativ teritoriale a Municipiului București și aflate în administrarea RADET București. Referitor la dreptul de administrare al RADET București a precizat apelanta că acesta este un drept real principal, ce are ca obiect bunurile din domeniul public și că titulari sunt regiile autonome, prefecturile, autoritățile administrației publice locale și centrale, etc.

Conform Legii nr. 15/1990 prin care au fost înființate regiile autonome, patrimoniul regiei este divizat în masa bunurilor proprietate privată a acesteia și masa bunurilor asupra cărora aceasta exercită doar un drept de administrare, proprietatea aparținând statului sau unităților administrativ teritoriale.

A arătat apelanta că, acea conductă la care se face referire figurează în anexa care face parte integrantă din HCGMB nr. 186/2008 privind însușirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Municipiului București, la poziția_, fiind construită în anul 1976.

Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia: „titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta, în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare". Deși art. 12 alin. 4 al Legii sus menționate, prevede că titularul dreptului de administrare va sta în instanță în nume propriu, potrivit dispozițiilor legale, în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului ce aparține domeniului public (așa cum este speța de față), iar titularul dreptului de administrare are obligația de a arăta instanței cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă.

Titularul dreptului de administrare răspunde, în condițiile legii, numai pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestei obligații, iar cu privire la dreptul de dispoziție asupra bunului, cel care răspunde în fața instanței este titularul dreptului de proprietate, în speță Primăria Municipiului București.

Așa cum menționează doctrina de specialitate, regiile autonome au un drept de administrare asupra bunurilor proprietate publică, dar în conținutul său juridic, acesta cuprinde atributele de posesie, folosință și numai parțial de dispoziție, atribute care pot fi exercitate numai în realizarea intereselor generale ale colectivității.

Aceste atribute conferă regiilor autonome posibilitatea utilizării bunurilor domeniului public, în scopul îndeplinirii obiectului său de activitate (care este, de regulă, de uz public sau interes public), dându-i posibilitatea de a-i culege fructele naturale și materiale pe care le produc și, numai în anumite condiții, pe cele civile. Astfel, beneficiarii administrării pot repara, folosi și întreține aceste bunuri, dar numai cu acordul proprietarului.

Cu privire la conținutul dreptului de proprietate, atributul de dispoziție cuprinde numai dispoziția materială, nu și pe cea juridică, întrucât acest drept este inalienabil și nu poate fi dezmembrat, fiind vorba de bunuri aparținând domeniului public.

Sub un alt aspect, apelanta a arătat că, în cererea de chemare în judecată intimata-reclamantă solicită devierea conductei, pe temeiul de drept al răspunderii civile delictuale, susținând că traversarea subsolului imobilului de la nr. 323A de către conducta de termoficare provoacă prejudicii imobilului, iar remedierea acestui prejudiciu se poate realiza prin devierea traseului în afara subsolului.

Față de acestea, apelanta învederează instanței de judecată faptul că imobilul de la nr. 323A este tranzitat de rețeaua termică primară Dn 400, în incinta imobilului fiind prevăzută o gură de acces la conductele rețelei de termoficare, care, în urma reamenajării spațiului, în scopul schimbării destinației clădirii, a fost anulată de către proprietarul clădirii, în speță reclamanta. Acest lucru împiedică efectuarea verificărilor și a intervențiilor asupra conductelor de utilitate publică din subsolul clădirii, pe porțiunea respectivă, canalul termic nefiind vizitabil. Starea conductelor din subsolului imobilului în cauză, nu poate fi verificată datorită faptului că reclamanta a construit un perete, care a eliminat posibilitatea de acces la trapa ce asigura verificarea acestor conducte, deși, legal, RADET București are dreptul de a putea interveni în orice moment la instalațiile pe care le are în exploatare.

Potrivit art. 998 Cod civil "orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara". Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi întrunite cumulativ patru condiții și anume: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudenta cu care a acționat.

Pentru angajarea răspunderii civile, este necesar ca fapta ilicită care a cauzat prejudiciul să fie imputabilă autorului ei. Or, RADET București a efectuat în repetate rânduri lucrări de izolare a conductelor amplasate în subsolul imobilului, cât timp a avut acces în acest subsol.

Prejudiciile existente se datorează exclusiv inițiativei actualului proprietar al clădirii de a izola conductele de termoficare de restul subsolului printr-o tâmplărie etanșă, fără prevederea unor prize de aer către exterior și a unei uși care să permită inspecția periodică a conductelor și intervenția, în caz de avarie, a echipelor RADET București.

Potrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească. Așadar, sarcina probei revine celui care face o afirmație. Procesul civil, fiind pornit de către reclamant, prin introducerea cererii de chemare în judecată, acesta trebuie să-și dovedească pretenția pe care a supus-o judecății, potrivit principiului ,,onus probandi incumbit actori".

În raport de dispozițiile art. 1169 Cod civil, victima prejudiciului va trebui să facă dovada existenței prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției.

Susține apelanta că, atât din cererea de chemare în judecată, cât și din actele depuse la dosarul cauzei, intimata-reclamantă nu reușește să facă dovada faptului că prejudiciile cauzate la subsolul și parterul clădiri se datorează culpei RADET București.

Însăși instanța de judecată a reținut faptul că mucegaiul și condensul au fost provocate de obturarea ventilării subsolului cu tâmplărie etanșă, fără prevederea prizelor de aer către exterior, fapt ce s-a datorat construirii unui perete de către intimata-reclamantă.

În raportul de expertiză tehnică judiciară, dl. expert C. P., afirmă că RADET București este responsabil pentru proiectarea și execuția rețelelor de termoficare, nu că regia a cauzat prejudicii proprietarului imobilului din .. 323A, astfel că, însăși afirmația expertului este greșită, întrucât proiectantul rețelelor de termoficare din București, până în anul 1989, a fost I.S.P.E.

De asemenea, apelanta a arătat că, în sentința civilă apelată, instanța de judecată a reținut faptul că „dreptul de proprietate este ocrotit de art. 135 alin. 6 din Constituția României, art. 481 Cod Civil și art. 1 din Protocolul l adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că limitarea exercitării dreptului de proprietate poate fi făcută numai cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 33/1994..."

Față de acestea, arată că RADET București nu a contestat dreptul de proprietate al intimatei-reclamante, menționând doar că, din contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate, încheiat între Consiliul Local al Primăriei București și reclamantă, nu reiese faptul că subsolul clădirii ar face obiectul acestui contract.

Mai mult decât atât, instanța, în mod greșit, a invocat ca temei de drept art. 135 alin. 6 din Constituția României, acest articol făcând referire la economia României, neavând nicio relevanță în prezenta cauză.

Instanța de judecată a statuat faptul că „până la derularea procedurii de expropriere, pretenția reclamantei de a exercita atributele dreptului de proprietate asupra subsolului și parterului imobilului în cauză, precum și de a i se respecta acest drept de către pârâte, se dovedește a fi întemeiată...".

Exproprierea reprezintă operațiunea juridică prin care se realizează trecerea forțată în proprietatea publică, prin hotărâre judecătorească a unor imobile aflate în proprietate privată, cu o dreaptă și prealabilă despăgubire, pentru o cauză de utilitate publică.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice sau juridice, precum și cele aflate în proprietatea privată a comunelor, orașelor, municipiilor și județelor. Așadar, pot constitui obiect al exproprierii doar bunurile imobile aflate în proprietate privată, indiferent de titularul lor.

Rețelele de termoficare cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente, potrivit Legii nr. 213/1998, fac parte din domeniul public al statului și nu din domeniul privat al acestora, motiv pentru care acestea nu pot fi supuse normelor legale în vigoare privitoare la exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Cu privire la art. 34 din Legea nr. 325/2006, invocat de RADET București, s-a arătat că pentru o eventuală deviere de traseu, este necesar acordul titularului dreptului de proprietate, în speță Primăria Municipiului București, deoarece RADET București nu poate dispune asupra rețelei în alt scop decât acela dat de Primăria Municipiului București, respectiv nu poate muta conductele de termoficare decât cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Pe fondul cauzei, a considerat că excepția lipsei calității procesuale pasive a RADET București este întemeiată, întrucât, în conformitate cu Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în Lista anexă cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public, la punctul III, poziția 4 se prevede că "Domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri: [.....], 4. rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente . . .”.

S-a arătat că, în Legea nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică se prevăd următoarele: art. 3 alin. 2 din aceeași lege „Sistemele publice de gospodărie comunală, inclusiv terenurile aferente, fiind de folosință, interes sau utilitate publică, aparțin, prin natura lor, sau potrivit lecții domeniului public și/sau privat al unităților administrativ teritoriale", motiv pentru care RADET București nu poate dispune devierea traseului rețelei de termoficare care tranzitează subsolul imobilului din .. 323A, sector 1, decât cu acordul expres al proprietarului, în speță Primăria Municipiului București.

Față de cele menționate,s-a solicitat instanței de judecată admiterea apelului formulat de RADET București și modificarea în tot a Sentinței Civile nr. 2686/ 03.03.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 în Dosarul nr._, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.

Împotriva aceleiași sentințe civile, a declarat apel și pârâtul M. București reprezentat de Primarul General, considerând ca instanța în mod greșit a admis acțiunea pentru următoarele considerente:

Astfel, din cercetările efectuate la fața locului s-a constatat că traseul magistralei de termoficare subtraversează subsolul imobilului din litigiu, pe o lungime de aproximativ 15 m, iar cele două conducte au diametrul de 400 mm și sunt poziționale în canal termic nevizitabil.

A susținut apelantul-pârât că, situația descrisă de reclamantă în cererea de chemare în judecată îi este pe deplin imputabilă, având în vedere acțiunile acesteia de construcție, fără acordul RADET București, a unui perete care a blocat accesul la treptele ce asigurau verificarea stării conductelor în zona subsolului, iar traseul conductelor a fost izolat de restul subsolului printr-o tâmplărie etanșă care nu permitea inspecția periodică și intervenția, în caz de avarie, a echipelor de exploatare ale RADET și nici aerisirea și ventilația spațiilor respective.

Potrivit Legii 325/2006 orice modificare a amplasamentului rețelei termice se face de către solicitantul cererii, pe baza unui proiect de execuție realizat de RADET București. Devierea conductelor termice se face pe bază de documentație de execuție, întocmită de un proiectant de specialitate. Proiectul de execuție trebuie elaborat în conformitate cu legislația în vigoare de către un proiectant autorizat în instalații termice și înaintat RADET pentru avizare.

Totodată Legea 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termica prevede că, în cazul în care se realizează modificări ale traseelor și amplasamentelor rețelelor termice existente, costurile acestora vor fi suportate de către cel care a eliberat modificarea respectivă.

Pentru toate aceste considerente s-a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat și respingerea acțiunii ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin decizia civilă nr. 655A A/19.06.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a V -a Civilă, s-au admis apelurile formulate de apelanții pârâți R. Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București și M. București Prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 2686/03.03.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. Antrepriză De Construcții Montaj Nr. 1 (ACM 1) S.A, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că s-a respins acțiunea restrânsă ca neîntemeiată, au fost menținute dispozițiile privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a RADET și a fost obligată intimata reclamantă la câte 10,15 lei cheltuieli de judecată către fiecare apelantă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-apelante RADET, prima instanță a examinat, interpretat și aplicat în mod judicios, la speță, dispozițiile legale incidente, concluzionând în mod corect că pârâta RADET are în cauză calitate procesuală pasivă.

Este exact că, potrivit art. 12 alin. 3 din Legea nr. 213/1998 „titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta, în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare”, după cum, tot de exact este că, potrivit art. 12 alin. 4 din aceeași lege „în litigiile privitoare la dreptul de administrare, în instanță, titularul acestui drept va sta în nume propriu” și „în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligația să arate instituției cine este titularul dreptului de proprietate”.

Or, în condițiile în care R. Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București este titularul dreptului de administrare, aceasta deține și atributul dispoziției materiale asupra bunurilor ce constituie obiect al dreptului de administrare (atribut ce conferă pârâtei, cum corect a reținut prima instanță, dreptul de a efectua orice lucrare sau activitate necesare atingerii scopului în considerarea căruia i s-a transmis dreptul de administrare) și în condițiile în care reclamanta nu a dedus judecății însuși dreptul de proprietate asupra bunului litigios, este evident că reclamanta justifică chemarea în judecată a RADET în calitate de pârât.

Din același raport de expertiză a rezultat însă, că nu subtraversarea subsolului de conducta de transport a agentului termic, în sine, este producătoare a prejudiciului, ci faptul că ventilația subsolului a fost obturată cu o tâmplărie etanșă, că nu s-au prevăzut prize de aer către exterior în fiecare încăpere a subsolului, precum și faptul că între galeria de termoficare și restul subsolului imobilului nu există o izolație termică și hidrofugă, deficiențe generatoare de condens și igrasie.

Or, izolarea conductei (pe traseul acesteia ce subtraversează subsolul clădirii) executată fără a se realiza prizele de aer către exterior, a fost realizată de însăși reclamanta, iar nu de către pârâtă, astfel că efectele unei lucrări greșit executate nu pot fi imputate pârâtei.

Tot astfel, lipsa izolației termice și hidrologice nu poate fi imputată pârâtei, câtă vreme starea acesteia nu poate fi verificată și remediată, din cauza peretelui construit tot de către pârâtă și care a eliminat posibilitatea de acces a pârâtei, aspect asupra căruia reclamanta a fost informată prin adresa R. Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București emisă cu nr._/19.12.2008.

D. urmare, Tribunalul a apreciat că nu se poate reține culpa Regiei Autonome de Distribuție a Energiei Termice București și evidența unei acțiuni ori inacțiuni a acesteia și legătura de cauzalitate între acestea și prejudiciul suferit de reclamantă.

Tribunalul a constatat, față de cele de mai sus că nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii delictuale civile deduse din dispozițiile art. 998-1000 C.civil.

Și, în fine, Tribunalul a reținut că, traseul actual al conductei prin subsolul clădirii, a fost astfel realizat mai înainte ca imobilul să fi fost înstrăinat, foarte posibil odată cu edificarea construcției și când titular al dreptului de proprietate și asupra construcției și asupra conductei era autorul reclamantei.

Tot, astfel, Tribunalul a reținut că, în cauză, faptul că traseul conductei trece prin subsolul imobilului nu înseamnă că reclamanta primește dreptul de proprietate privată asupra imobilului.

Împotriva acestei hotărâria declarat recurs reclamanta A. de Construcții Montaj nr. 1,solicitând in principal, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea administrării unui obiectiv suplimentar la raportul de expertiză efectuat în cauză și anume, acela de a se stabili dacă ș în ce măsură conducta care traversează subsolul afectează structura de rezistență ori întrebuințarea corespunzătoare a imobilului aparținând reclamantei și dacă există vreun pericol prin menținerea în ființă a lucrării executate de pârâți.

În subsidiar, recurenta – reclamantă a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei civile nr. 655A/19.06.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în sensul respingerii apelurilor și menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 2686/03.03.2011, pronunțată de Judecătoria Sector 3 București.

A susținut recurenta că, din materialul probator administrat a rezultat, fără niciun dubiu, că subsolul blocului din București, ..323A, sector 1 - aflat în patrimoniul reclamantei și al celorlalți coproprietari din condominium - este tranzitat de conducte de transport al agentului termic, apă caldă, acestea fiind bunuri proprietate publică, administrate de către pârâta RADET și aflate în patrimoniul unității administrativ teritoriale, intimatul pârât M. București.

De altfel, aceasta a fost și una dintre concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză de expertul P. C..

Reclamanta a solicitat devierea acestei conducte, astfel încât să nu

mai tranziteze subsolul imobilului pe care îl deține în coproprietate, sub motivul că acestuia îi sunt provocate prejudicii, unicul remediu în evitarea actualei stări de fapt fiind devierea conductei în discuție.

În fine, s-a mai reținut în raportul de expertiză că prezența conductei a cărei deviere a fost solicitată a afectat structura de rezistență a clădirii prin condens și mucegai, subsolul prezentând corodări, existând riscul apariției tasărilor neuniforme.

Susține recurenta că, deși instanța de apel a reținut în cuprinsul hotărârii efectuarea unor intervenții din partea reclamantei la conducta care tranzitează subsolul, care ar fi cauzat condens și mucegai, nu a rezultat în mod indubitabil că acestea reprezintă singurele elemente care au afectat structura subsolului și nu inclusiv prezența conductei în respectivul loc; de altfel, intervențiile din partea reclamantei au fost absolut necesare, întrucât se impunea izolarea, sub o formă sau alta, a conductei în discuție, atâta vreme cât aceasta amenința structura clădirii și confortul acesteia (fiind vorba de o conductă de apă caldă).

Recurenta reclamantă apreciază că este imperios necesară efectuarea unei expertize tehnice cu obiectivul suplimentar de a se stabili în ce măsură simpla prezență a conductei - excluzând pretinsele intervenții făcute la inițiativa reclamantei - afectează sau nu clădirea, ori reprezintă un pericol pentru structura și confortul acesteia.

Un astfel de obiectiv nu a fost administrat în fața instanței de fond și recurenta - reclamantă apreciază că este absolut necesar, mai ales în condițiile în care instanța de apel, deși a constatat existența conductei, nu a avut posibilitatea să se pronunțe asupra pericolului pe care îl reprezenta (acesta fiind atributul exclusiv al unei persoane avizate, cu pregătire de specialitate - un expert tehnic).

În fine, recurenta - reclamantă apreciază ca numai în acest fel instanța își va manifesta pe deplin rolul activ și va putea să dea o dezlegare corectă pricinii dedusă judecății, respectiv va putea să analizeze în mod complet și fără echivoc în ce măsură dispozițiile art.998 din vechiul Cod Civil (temeiul de drept al cererii de chemare în judecată) sunt sau nu aplicabile litigiului.

Pentru cele expuse in precedent, recurenta – reclamantă solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea administrării unui obiectiv suplimentar la raportul de expertiză efectuat în cauză și anume, acela de a se stabili dacă și în ce măsură conducta care traversează subsolul afectează structura de rezistență ori întrebuințarea corespunzătoare a imobilului aparținând reclamantei și dacă există vreun pericol prin menținerea în ființă a lucrării executate de pârâți.

În măsura în care Curtea nu va aprecia că se impune casarea cu trimitere a cauzei, în vederea administrării unei probe suplimentare, recurenta - reclamantă apreciază că soluția instanței de apel este nelegală, dispozițiile art.998 din vechiul Cod civil fiind pe deplin aplicabile în cauză.

Prin urmare, ambele entități chemate în judecată răspund în solidar pentru prejudiciul cauzat proprietarului imobilului al cărui subsol este tranzitat de respectiva conductă, repararea prejudiciului nefiind posibilă decât prin devierea acesteia, astfel cum a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

A mai susținut recurenta că nu pot fi primite argumentele instanței de apel, în sensul că intervențiile reclamantei la respectiva conductă au produs mucegai și condens, de natură să afecteze structura și confortul imobilului, atâta vreme cât acestea s-au realizat tocmai pentru evitarea unor pagube însemnate (fiind îndeobște cunoscut că, lipsa izolării unor astfel de conducte de transport a agentului termic provoacă într-un timp foarte scurt degradări iremediabile, izolarea fiind imperios necesară și în sarcina celui care deține conducta de apă caldă, în drept și în fapt).

S-a apreciat de către recurentă că, în mod nelegal instanța de apel nu a reținut incidența dispozițiilor art.998 din vechiul Cod civil (răspunderea civilă delictuală a celor două pârâte-intimate) și, mai mult decât atât, devierea conductei nu se poate realiza decât de către entitățile chemate în judecată ca pârâte, fiind o obligație strict personală și care implică lucrări de specialitate, precum și avize ori autorizații pe care numai aceste entități le pot emite.

În fine, recurenta a arătat că în mod corect prima instanță a reținut că pârâta R. Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București se prevalează de propria culpă, în condițiile în care a montat o conductă de apă caldă neizolată, pe proprietatea altei persoane și nu a luat nicio măsură tehnică concretă de a proteja proprietatea persoanelor afectate de prezența lucrării ori a celor ce vor fi afectate în viitor.

Pentru cele arătate anterior, recurenta – reclamantă a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei civile nr. 655A/19.06.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în sensul respingerii apelurilor și menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 2686/03.03.2011 pronunțată de Judecătoria Sector 3 București.

Intimata pârâtă R. Autonomă de Distribuției a Energiei Termice a formulat întâmpinare, solicitând instanței de control judiciar respingerea recursului și menținerea dispozițiilor instanței de apel, pentru următoarele considerente:

În recursul formulat, recurenta solicită, în principal, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri judecătorești și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea administrării unui obiectiv suplimentar la raportul de expertiză efectuat și anume, de a se stabili dacă și în ce măsură conducta care traversează subsolul clădirii afectează structura de rezistență ori întrebuințarea corespunzătoare a imobilului aparținând reclamantei și dacă există vreun pericol prin menținerea în ființă a lucrării executate de pârâți.

Față de această solicitare, intimata pârâtă învederează instanței de control judiciar faptul că raportul de expertiză tehnică judiciară relevă degradări ale pereților subsolului și un risc potențial - iar nu unul deja produs - ca structura de rezistență a imobilului să fie afectată.

Apreciază intimata că, astfel cum în mod corect a reținut Tribunalul București, din același raport de expertiză tehnică judiciară, rezultă că producerea degradărilor este un rezultat al obturării ventilației subsolului prin realizarea unei tâmplarii etanșe, a faptului că nu s-au prevăzut prize de aer către exterior în fiecare încăpere a subsolului, precum și a faptului că între galeria de termoficare și restul subsolului nu a existat o izolație termică. Însăși recurenta afirmă că lucrările de izolare ale conductei au fost realizate de către aceasta și nu de către intimați. Atât din cererea de chemare în judecată, cât și din actele depuse la dosarul cauzei, recurenta nu reușește să facă dovada faptului că prejudiciile cauzate la subsolul și parterul clădirii se datorează culpei RADET București.

Așadar, cauzele generatoare de condens și mucegai nu se datorează faptului că subsolul este subtraversat de conducta de transport a agentului termic.

În concluzie, intimata - pârâtă consideră că raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții civile, este concludent în prezenta cauză și nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării unui obiectiv suplimentar. Mai mult decât atât, subsolul imobilului din .. 323A, sector 1, București, nu face obiectul contractului de vânzare - cumpărare al spațiului pe care îl ocupa recurenta.

Prin motivele de recurs, recurenta solicită, în subsidiar, admiterea acestuia, modificarea Deciziei Civile nr. 655A/19.06.2012, în sensul respingerii apelurilor și menținerii ca legală și temeinică a Sentinței Civile nr. 2686/03.03.2011, pe considerentul că dispozițiile art. 998 din vechiul Cod Civil sunt aplicabile în prezenta cauză.

Față de acestea, intimata – pârâtă învederează faptul că imobilul de la nr. 323A este tranzitat de rețeaua termică primară Dn 400, în incinta imobilului fiind prevăzută o gură de acces la conductele rețelei de termoficare, care, în urma reamenajării spațiului, în scopul schimbării destinației clădirii, a fost anulată de către proprietarul clădirii, în speță reclamanta. Acest lucru împiedică efectuarea verificărilor și a intervențiilor asupra conductelor de utilitate publică din subsolul clădirii, pe porțiunea respectivă, canalul termic nefiind vizitabil. Starea conductelor din subsolului imobilului în cauză, nu poate fi verificată datorită faptului că recurenta a construit un perete, care a eliminat posibilitatea de acces la trapa ce asigură verificarea acestor conducte, deși, legal, RADET București are dreptul de a putea interveni în orice moment la instalațiile pe care le are în exploatare.

Potrivit art. 998 din vechiul Cod civil „orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara".

Din prevederile legale menționate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, se cer a fi întrunite cumulativ 4 condiții și anume: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovatei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.

Susține intimata că Tribunalul București a apreciat, în mod corect, că nu se poate reține existența unei fapte ilicite a RADET București, care să fi dus la producerea degradărilor, și nici existența unui prejudiciu, în sensul dispozițiilor art. 998 din vechiul Cod civil sau a legăturii de cauzalitate între acestea. Pierderea suferită de recurentă se datorează exclusiv acțiunilor acesteia și nu ale intimaților RADET București și M. București.

Potrivit art. 1169 din vechiul Cod civil, cel care face o propunere în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească. Așadar, sarcina probei revine celui care face o afirmație. Procesul civil, fiind pornit de către reclamant, prin introducerea cererii de chemare în judecată, acesta trebuie să-și dovedească pretenția pe care a supus-o judecății, potrivit principiului ,,onus probandi incumbit actori". În raport de aceste prevederi, victima prejudiciului va trebui să facă dovada existenței prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției.

Tribunalul București a constatat că recurenta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada prejudiciului, a faptei ilicite, a legăturii de cauzalitate și a vinovatei intimaților.

În consecință, intimata – pârâtă consideră că Decizia Civilă nr. 655A/19.06.2012 este legală și temeinică și solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.

Pe fondul cauzei, intimata – pârâtă reiterează instanței că excepția lipsei calității procesuale pasive a RADET București este întemeiată, întrucât, în conformitate cu Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în lista anexă cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public, la punctul III, poziția 4 se prevede că "Domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri: rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate.

În Legea nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică se prevăd următoarele: art. 3 alin. 2 din aceeași lege ,,Sistemele publice de gospodărie comunală, inclusiv terenurile aferente, fiind de folosință, interes sau utilitate publică, aparțin, prin natura lor, sau potrivit legii, domeniului public sau privat al unităților administrativ teritoriale", motiv pentru care RADET București nu poate dispune devierea traseului rețelei de termoficare care tranzitează subsolul imobilului din .. 323A, sector 1, decât cu acordul expres al proprietarului, în speță Primăria Municipiului București.

Cu privire la art. 34 din Legea nr. 325/2006, invocat de RADET București, intimata – pârâtă reiterează instanței că, pentru o eventuală deviere de traseu, este necesar acordul titularului dreptului de proprietate, în speță Primăria Municipiului București. RADET București nu poate dispune asupra rețelei în alt scop decât acela dat de Primăria Municipiului București, respectiv nu poate muta conductele de termoficare, decât cu respectarea prevederilor legale în vigoare - în speță, numai în măsura în care condițiile tehnice o permit și numai în măsura în care cel ce solicită devierea, suportă cheltuielile presupuse de o astfel de lucrare.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este fondat,pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Prioritar, Curtea arată că nu va analiza susținerile intimatei R. Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București, invocate în întâmpinarea formulată în calea de atac a recursului, privitoare la excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece prin decizia civilă nr. 655A A/19.06.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a V -a Civilă, au fost menținute dispozițiile privind respingerea acestei excepții, considerându-se că prima instanță a examinat, interpretat și aplicat în mod judicios dispozițiile legale incidente, concluzionând în mod corect că pârâta RADET are în cauză calitate procesuală pasivă, iar împotriva acestei decizii, R. Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București nu a exercitat calea de atac a recursului, astfel că, sub acest aspect, decizia anterior menționată a intrat în puterea lucrului judecat.

Cât privește motivele de recurs formulate de reclamantă, Curtea constată că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub număr 550 la data de 18.05.2007 de BNP Asociați I. T. și L. T., reclamanta . Montaj Nr.1 SA, a dobândit de la M. București prin Consiliul Local al Sectorului 1 București, dreptul de proprietate asupra spațiului comercial situat la parterul și etajul 1 al clădirii din București, .. 323A, sector 1.

Prin cererea înregistrată la data de 29.04.2009, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția Civilă, reclamanta . MONTAJ NR.1 SA, în contradictoriu cu pârâta R. A. DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREȘTI( RADET) a solicitat obligarea pârâtei la scoaterea conductei de apă caldă din subsolul clădirii și conexarea acesteia la traseul existent care trece prin fața imobilelor situate în aval și amonte de clădirea de la nr. 323 A; obligarea pârâtei la plata de daune produse proprietarului imobilului pentru imposibilitatea folosirii spațiului din subsolul și parterul clădirii în suprafața de 150 mp timp îndelungat, din cauza deteriorării acestuia și a inconfortului creat de fenomenele de condens, mucegai și igrasie produse de prezența conductei de apă caldă ce traversează subsolul clădirii.; repararea, consolidarea, zugrăvirea și vopsirea spațiului deteriorat de condensul, mucegaiul și igrasia produse de aburii și scurgerile conductei de apă timp îndelungat.

Prin cererea scrisă, depusă la data de 02.06.2009, reclamanta a renunțat la capătul doi al acțiunii privind daunele interese.

La data de 05.01.2010, reclamanta și-a completat acțiunea în privința cadrului procesual pasiv, în sensul chemării în judecată, în calitate de pârât și a MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, prin PRIMARUL GENERAL.

Prima instanță a reținut, din susținerile părților, din înscrisurile aflate la dosar, precum și din conținutul raportului de expertiză tehnică judiciară P. C., faptul că subsolul blocului din București, .. 323A, sector 1, este tranzitat de conducte de transport a agentului termic cu diametrul de 400 mm, acestea fiind bunuri proprietate publică ce se află în patrimoniul unității administrativ – teritoriale a Municipiului București, fiind administrat de pârâta RADET. Conductele publice de transport a energiei termice administrate de pârâta RADET traversează subsolul blocului București, .. 323A, sector 1, aflat în proprietatea privată a reclamantei și a celorlalți proprietari ai apartamentelor din condominium.

A mai reținut instanța de fond faptul că, din raportul de expertiză judiciară, a rezultat că tranzitarea subsolului de către conducta de apă caldă a provocat condens și mucegai din cauza umidității emanate de aceasta, a lipsei de izolație termică și hidrofugă între galeria de termoficare și restul subsolului imobilului, a obturației ventilației subsolului cu tâmplărie etanșă, fără prevederea prizelor de aer din fiecare încăpere a subsolului către exterior, precum și din cauza faptului că ventilația inițială a subsolului a fost parțial obturată de galeria de termoficare, iar condensul și mucegaiul produs au afectat structura de rezistență a clădirii.

Schimbând hotărârea primei instanțe, Tribunalul a avut în vedere același raport de expertiză, din conținutul căruia a apreciat că rezultă însă, că nu subtraversarea subsolului de conducta de transport a agentului termic, în sine, este producătoare a prejudiciului, ci faptul că ventilația subsolului a fost obturată cu o tâmplărie etanșă, că nu s-au prevăzut prize de aer către exterior în fiecare încăpere a subsolului, precum și faptul că între galeria de termoficare și restul subsolului imobilului nu există o izolație termică și hidrofugă, deficiențe generatoare de condens și igrasie.

Constatând că izolarea conductei (pe traseul acesteia ce subtraversează subsolul clădirii) executată fără a se realiza prizele de aer către exterior, a fost realizată de însăși reclamanta, iar nu de către pârâtă, instanța de apel a apreciat că efectele unei lucrări greșit executate nu pot fi imputate pârâtei și că, tot astfel, lipsa izolației termice și hidrologice nu poate fi imputată pârâtei, câtă vreme starea acesteia nu poate fi verificată și remediată, din cauza peretelui construit tot de către pârâtă și care a eliminat posibilitatea de acces a pârâtei, aspect asupra căruia reclamanta a fost informată prin adresa R. Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București emisă cu nr._/19.12.2008.

Instanța de recurs apreciază că, față de complexitatea cauzei, se impunea în fața instanței de apel, refacerea probatoriului și analizarea în profunzime a problemelor ridicate de părți, deoarece era în sarcina instanței de control judiciar să analizeze motivele de apel invocate și, astfel să cenzureze concluziile instanței de fond și să argumenteze pro sau contra susținerile părților.

Potrivit art. 129 alin. (5) Cod procedură civilă, judecătorii, au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Aceeași dispoziție legală prevede că judecătorul poate din oficiu să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Neprocedând în această modalitate, tribunalul nu a lămurit pe deplin situația de fapt și, astfel, raportat la această constatare, Curtea a reținut necesitatea efectuării unei noi expertize în cauză, pentru a putea fi verificate corectitudinea și legalitatea demersurilor efectuate de părți.

Instanța de apel, cum dispun expres dispozițiile anterior menționate, va rejudeca litigiul din nou, ținând seama de toate motivele invocate de reclamantă prin acțiune, de pârâte prin întâmpinare și de celelalte motive de recurs de care s-a prevalat recurenta, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și a căror examinare a devenit inutilă, prin raportare la soluția dispusă prin prezenta decizie, de casare totală.

Ca urmare, cu prilejul rejudecării pricinii, se impune, în vederea lămuririi depline a litigiului, sub toate aspectele de fapt și de drept, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, administrarea probei cu o nouă expertiză, probă care se privește ca pertinentă și utilă, în condițiile în care e necesar a se stabili dacă și, în ce măsură, conducta care traversează subsolul imobilului, afectează structura de rezistență ori acest lucru se datorează întrebuințării necorespunzătoare a imobilului aparținând reclamantei, dacă mucegaiul și condensul reprezintă singurele elemente care au afectat structura subsolului și nu inclusiv prezența conductei în respectivul loc și, dacă există vreun pericol prin menținerea în ființă a lucrării executate de părți.

Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, conform cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. (3) teza I Cod procedură civilă, conform cărora „modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi”, Curtea a apreciat că este fondat recursul formulat de reclamantă, pe care l-a admis, a dispus casarea deciziei civile recurate și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București, în vederea administrării probatoriului, conform celor menționate anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. DE CONSTRUCȚII MONTAJ NR.1 (ACM-1) S.A., împotriva Deciziei civile nr. 655 A/19.06.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți R. AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREȘTI și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.

Casează decizia civilă recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță, Tribunalul București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26.02.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

A. C. M. S. F. P.

B. C.

GREFIER

F. J.

Red. ACB/ Tehnored.ACB/T.I./2 ex.

← Legea 10/2001. Decizia nr. 1240/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Întoarcere executare. Hotărâre din 01-04-2014, Curtea de Apel... →

Pretenţii. Decizia nr. 425/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 425/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI