Legea 10/2001. Decizia nr. 1240/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1240/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 1240/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA CIVILA NR.1240
Ședința publică de la 18.11.2015
Curtea constituită din:
P. - A. P. B.
JUDECATOR - C. B. T.
JUDECATOR - M.-G. R.
GREFIER - S. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.1595 din 19.12.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. M. S..
P. are ca obiect acțiune civilă formulată în temeiul Legii nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat V. V., în calitate de reprezentant al recurentului – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/16.11.2015, emisă de Baroul București – Societate Civilă Profesională de Avocați „FIRON BAR-NIR”, pe care o depune la dosar și avocat M. F., în calitate de reprezentant al intimatului-reclamant C. M. S., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/17.11.2015, emisă de Baroul București – SCPA N. V. B. și F., pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile prezente și reprezentate, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursului.
Avocatul recurentului-pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței instanței de fond și în subsidiar, casarea cu trimiterea pentru refacerea materialului probator, în ceea ce privește expertiza în construcții.
În opinia sa, la fond instanța nu a calculat corespunzător suprafața totală a imobilelor raportându-se la o suprafață care a reieșit în urma unor calcule ale expertului din contractele de vânzare-cumpărare, fără a fi măsurată suprafața întregului imobilului, respectiv suprafața utilă aferentă apartamentelor și a spațiilor comune care se împart pe cote părți și, de asemenea, în ceea ce privește împărțirea terenului, unde de asemenea, apreciază că nu poate fi acordată această suprafață de teren.
Solicită a se reține dispozițiile art.45 din HG nr.400/2003 în ceea ce privește stabilirea cotelor părți care se atribuie fiecărei părți în parte și de asemenea, terenul care trebuie calculat în conformitate cu prevederile care există la Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară. În condițiile în care această sentință va fi menținută, a apreciat așa cum a învederat și în recursul formulat faptul că o să existe probleme în punerea în executare și respectiv în posesie conform art.25 al.3 și 4 din Legea nr.10/2001.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea în parte în ceea ce privește cotele părți atribuite reclamantului și terenului, în subsidiar, solicită casarea cu trimitere pentru efectuarea unei expertize corecte în cauză.
Referitor la cheltuielile de judecată, provocate de acest proces, arată că urmează a le solicita pe calea unei acțiuni separate.
Avocatul intimatului-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și în același timp invocă nulitatea acestuia, apreciind că este nemotivat, întrucât motivele susținute de către recurent se referă la cu totul alt imobil și altă situație juridică.
Urmează a se constata că din motivarea recursului faptul că principalele critici sunt următoarele: se susține că nu a fost cercetată exhaustiv situația juridică a imobilului și că nu au fost administrate și alte probe în aflară de expertiză, fiind o susținere nereală, în opinia sa, întrucât există depuse la dosar dovada situației juridice eliberate de către unitățile competente, respectiv Administrația Fondului Imobiliar, . . din urmă fiind cea competentă pentru imobile din sectorul 2; se susține că era necesar eliberarea unei situații juridice de către ., deși aceasta este societatea mandatară a Primăriei care administra imobile în sectorul 3.
Din redactarea recursului rezultă că s-a efectuat din eroare o copiere realizată din alt dosar de către Primăriei, pentru că se referă la construcția magazie și garaj, însă nu există o asemenea construcție în imobilul în litigiu; se referă la suprafața liberă de teren ce a fost restituită recurentului, or în cauza de față nu a fost restituită nicio o suprafață liberă de construcții, ci exclusiv cota indiviză ce aparținea Municipiului București din terenul aflat sub construcție suprafața aferentă spațiilor care au putut fi restituite în natură pentru că nu fuseseră înstrăinate.
Instanța de fond a restituit în natură apartamentele care nu au fost înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995 și terenul aferent acestora, teren stabilit potrivit situației juridice și printr-o expertiză judiciară specialitatea topografie, indicându-se cota indiviză, respectiv suprafața de teren 106,3 mp care reprezintă 58,17% din întreg terenul ocupat de construcții (fiind un lot de teren care este integral ocupat de un ., din care au fost restituite 4 apartamente intimatului).
Se susține, de asemenea faptul că nu s-a verificat dacă terenul este liber de construcții, deși nu este cazul, terenul fiind ocupat de construcții, este afectat de rețele edilitare, fiind o preluare dintr-un alt recurs.
Totodată, se susține că în mod greșit s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent sub forma compensării cu alte bunuri sau servicii, deși în urma lecturării sentinței urma să se constate că măsurile reparatorii au fost acordate sub forma punctelor compensatorii prevăzute de Legea nr.165/2013, singura măsură reparatorie admisibilă astăzi, în cazul în care restituirea în natură nu operează.
Prin urmare, în opinia sa motivele nu au legătură cu imobilul obiect al litigiului și din această perspectivă ar fi trebuit anulat recursul, întrucât motivarea de formă, în situația când se referă la un alt imobil, nu echivalează cu o motivare, însă pe fond solicită respingerea ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată. Depune și concluzii scrise la dosar.
Curtea acordă cuvântul pe excepția nulității pentru motive străine.
Avocatul recurentului-pârât, având cuvântul, solicită respingerea excepția invocate, având în vedere că aprecierile din expertiza întocmită cu ocazia judecării fondului cauzei nu au fost concludente și nu reflectă realitatea din teren. În opinia sa, acesta reprezintă de fapt singurul motiv temeinic și care ar fi trebuit reținut de către instanță în prezentul recurs, fiind de acord cu susținerile părții adverse, în sensul că celelalte motive de recurs nu sunt cele potrivite în prezentul recurs.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, la data de 16.05.2012, sub nr._, reclamantul C. M. S. a chemat în judecată pe pârâtul M. București prin Primarul General, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța se dispună restituirea în natură către acesta a imobilului, compus din teren și construcția aflata pe acesta, situat în București, ..50, sector 2, respectiv părțile din acest imobil care se afla la data introducerii cererii în patrimoniul Municipiului București, cu excepția apartamentelor și suprafețelor de teren aflat sub construcții aferent acestor apartamente, înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995 de către M. București către terțe persoane; să fie obligat pârâtul să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri al căror cuantum se va calcula la valoarea de piața de la data introducerii cererii, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare, pentru imobilele - apartamente și terenul de sub construcție aferent acestora, înstrăinate de către M. București către terțe persoane în temeiul Legii nr. 112/1995, situate în București, ..50, sector 2.
În motivarea cererii, reclamatul a arătat că, prin notificarea nr.521/01.06.2001 a solicitat Primăriei Municipiului București, în temeiul Legii nr.10/2001, restituirea în natura a imobilului teren și construcții situat în București, ..50, sector 2.
Urmare a notificării, pe rolul PMB s-a format dosarul nr.2787/2001. Anexat notificării formulate, cât și prin adresele înregistrate la Primăria Municipiului București Registratura Generala sub nr._/13.03.2003, nr._/ 13.05.2003, nr._ din 03.07.2003 și nr._/18.04.2012 a depus, în susținerea notificărilor susmenționate, actele doveditoare ale dreptului de proprietate și ale calității de moștenitor (actele doveditoare ale dreptului de proprietate și ale calității de moștenitor, acte de stare civila, situații juridice și locative ale imobilului, istoricul de rol fiscal, planurile cadastrale, declarații, etc.).
Urmare a depunerii notificării și a tuturor acestor înscrisuri, reclamantul nu a primit niciun fel de răspuns din partea Primăriei Municipiului București și nicio solicitare de completare a dosarului cu eventuale alte înscrisuri.
În ciuda depunerii tuturor acestor acte, notificarea reclamantului nu a fost soluționata, deși potrivit art.25 alin. l (fost art.23) din Legea nr. 10/2001 republicata, pârâtul era obligat să soluționeze notificarea în termen de 60 de zile de la primirea acestor acte, prin emiterea unei dispoziții motivate.
S-a menționat că imobilul, compus din teren în suprafață totală de aproximativ 180 mp și construcția aflată pe acesta, având 6 nivele (subsol, parter, 3 etaje și mansarda), situat în București, ..50, sector 2 a aparținut autorului reclamantului C. (fost Hirschhorn) Iohn Alfred (bunicul reclamantului), fiind dobândit prin cumpărare, prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/15.12.1928 de Tribunalul I. - Secția notariat.
Datorita persecuțiilor ce au avut loc împotriva cetățenilor români de origine etnica evreiască, familia reclamantului a hotărât să își schimbe numele de familie (patronimic) din „Hirschhorn” în cel de „C.”.
Aceasta modificare a numelui rezulta din Decretul regal nr. 2448 din 14.06.1939 și din adeverința nr. 3742A/1939/11.09.1939 eliberată de Comunitatea evreiasca Cernăuți.
Reclamantul C. M. S. este unicul succesor al tatălui său C. Karl Heinz, iar acesta este unicul succesor al mamei sale (bunica reclamantului) C. Regina, astfel cum rezulta din certificatul de calitate de moștenitor nr. 82 din 08.05.2001 eliberat de Biroul Notarial Public Mentor București.
Prin efectul dispozițiilor art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001, prin depunerea notificării cu privire la imobilul ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul a acceptat și succesiunea defunctului său bunic C. Iohn Alfred (conform filiației ce rezulta din actele de stare civila anexate).
În anul 1950, imobilul a fost preluat în mod abuziv de către stat, în temeiul Decretului nr.92/1950, poziția 1718.
Ulterior preluării, apartamentele aflate în imobil au fost închiriate către diverse persoane.
Apartamentele din imobilul - construcție (și terenul aflat sub construcții aferent acestora) care nu au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 se afla și astăzi în patrimoniul Municipiului București, fiind închiriate către terțe persoane prin contracte de închiriere încheiate de către S.C. Apolodor SA, astfel cum rezulta din adresa S.C. Apolodor SA nr.A606/09.05.2003.
Prin urmare, în ceea ce privește primul capăt de cerere din prezenta acțiune, având în vedere dispozițiile art.9 din Legea nr.10/2001 sunt îndeplinite toate condițiile pentru a se dispune restituirea acestora în natura către reclamant.
Ulterior anului 1995, din întreg imobilul au fost înstrăinate, în temeiul Legii nr. 112/1995, 9 apartamente, împreuna cu cotele de teren situate sub construcție aferente acestora, de către M. București, prin mandatarul său S.C. Apolodor SA, către terțe persoane, conform următoarelor contracte de vânzare - cumpărare: contractul de vânzare-cumpărare nr.NO/1410 din 09.12.1996 încheiat cu numiții D. C. V. și D. Octav; contractul de vânzare-cumpărare nr.NO/2656 din 19.02.1997 încheiat cu numita I. M.; contractul de vânzare-cumpărare nr.NO/0924 din 14.11.1996 încheiat cu numita Bonachi I.; contractul de vânzare cumpărare nr.NO/0618 din 02.11.1996 încheiat cu numita Ianuli V.; contractul de vânzare cumpărare nr.NO/3532 din 14.01.1997 încheiat cu numiții D. M. și D. M.; contractul de vânzare-cumpărare nr.NO/0845 din 12.11.1996 încheiat cu numiții G. I. și G. O.; contractul de vânzare-cumpărare nr. NO/2866 din 11.03.1997 încheiat cu numiții G. M. și G. V.; prin contractul de vânzare-cumpărare nr. NO/3173 din 28.03.1997 încheiat cu numitul J. F. I.; prin contractul de vânzare-cumpărare nr. NO/0145 din 27.09.1996 încheiat cu numitul R. D. L..
În ceea ce privește capătul doi de cerere din prezenta acțiune, având în vedere dispozițiile art.7 alin. 1¹ din Legea nr.10/2001, reclamantul este îndreptățit a primi măsuri reparatorii în echivalent pentru aceste 9 apartamente (inclusiv terenul aflat sub construcții aferent acestora), ce nu mai pot fi restituite în natura.
În ceea ce privește cuantumul masurilor reparatorii cuvenite pentru aceste 9 apartamente, acestea urmează a fi stabilite și calculate potrivit dispozițiilor art.10 alin.9 din Legea nr.10/2001, respectiv avându-se în vedere valoarea de piața a imobilelor de la data introducerii prezentei acțiuni (echivalentul soluționării notificării, având în vedere refuzul nejustificat de soluționare al pârâtului), stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 25 alin.1, art. 26, art.7 alin.11, art.9, art.10 alin.9 din Legea nr.10/2001 republicata, Deciziile nr. XX din 19.03.2007 și nr. IX/20.03.2006 pronunțate în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
La termenul de judecată din 07.03.2014, reclamantul a depus la dosarcerere precizatoare a capătului doi de cerere (filele 74-76, volumul II), prin care a solicitat obligarea pârâtului Municipiului București prin Primar la acordarea în principal de măsuri compensatorii constând în alte bunuri și servicii și în subsidiar la acordarea de măsuri compensatorii constând în titluri de plată.
La termenul de judecată din 09.05.2014, reclamantul a depus la dosar note de ședință(filele 86-88, volumul II), prin care a solicitat instanței să ia act că a rămas fără obiect cererea precizatoare depusă de acesta la termenul din 07.03.2014, în raport de dispozițiile Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu privire la natura măsurilor reparatorii ce pot fi acordate.
La termenul de judecată din data de 06.06.2014, reclamantul a depus o nouă cerere precizatoare a capătului 2 de cerere (filele 103-105, vol.II), prin care a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului M. București, reprezentat prin Primarul General, să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în cuantum de 564.610 euro, sub forma măsurilor compensatorii prin puncte, pentru imobilele apartamente și terenul de sub construcție aferent acestora, situate în București, .. 50, sector 2, înstrăinate de către M. București, prin mandatar S.C. Apolodor S.A., în temeiul Legii nr. 112/1995, prin contractele de vânzare-cumpărare nr. NO1410/1996, NO2656/1997, NO0957/1996, NO0924/1996, NO0618/1996, NO3532/1997, NO0845/1996, NO2866/1997, NO3173/1997 și NO0145/ 1996.
S-a arătat de reclamant că se impunea indicarea corectă și concretă a tipului de măsuri reparatorii în echivalent aplicabile la momentul soluționării cererii de chemare în judecată - măsura compensării prin puncte, ca efect al adoptării Legii nr. 165/2013.
Măsurile reparatorii în echivalent sub forma compensării prin puncte se impun a fi acordate pentru toate cele 10 apartamente și terenul aferent acestora înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, de către M. București, prin mandatarul său S.C. Apolodor S.A.
În al doilea rând, ca urmare a efectuării raportului de expertiză specialitatea construcții și evaluarea proprietății imobiliare, întocmit de către expert L. A., se impunea indicarea concretă a cuantumului măsurilor reparatorii în echivalent la care este îndreptățit reclamantul pentru cele 10 apartamente și terenul aferent acestora ce nu pot fi restituite în natură, cuantum stabilit prin acest raport de expertiză la valoarea de 564.610 euro.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat și i s-a încuviințat proba cu înscrisuri și cu expertize în specialitatea topografie și construcții.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele: notificarea nr.521/01.06.200, însoțita de dovada de comunicare; actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/15.12.1928 de Tribunalul I. - Secția Notariat; procesul verbal de Carte funciara nr.8868/1940, însoțit de copia Cărții Funciare (partea I, II) și planurile cadastrale la nivelul anului 1940; planuri ale construcției la nivelul anului 1934; planurile topografice 1:500 și 1:2000 eliberate de P.M.B-Direcția Patrimoniu, Evidenta Proprietății și Cadastru; Decretul nr.92/1950, anexa de București, poziția 1718; adresa nr._/13.05.2003 eliberată de Direcția Venituri Buget Local - Primăria Sector 2; situație juridică și locativă eliberată de C.G.M.B - A.F.I sub nr._/21.05.2003; situație juridică și locativă eliberată de S.C Romconfort S.A sub nr. 1934/30.05. 2006; situație juridică și locativă eliberată de S.C Apolodor SA sub nr.A606/09.05.2003; contractul de vânzare cumpărare nr. NO/1410 din 09.12.1996; contractul de vânzare cumpărare nr. NO/2656/19.02.1997; contractul de vânzare cumpărare nr. NO/0924 din 14.11.1996; contractul de vânzare-cumpărare nr. NO/0618/02.11.1996; contractul de vânzare cumpărare nr. NO/3532/14.01.1997; contractul de vânzare cumpărare nr. NO/0845/12.11.1996; contractul de vânzare cumpărare nr. NO/2866/11.03.1997; contractul de vânzare cumpărare nr. NO/3173 din 28.03.1997; contractul de vânzare cumpărare nr. NO/0145/27.09.1996; certificatul de calitate de moștenitor nr. 82/08.05.2001; Decretul regal nr. 2448 din 14.06.1939; adeverința nr. 3742A/1939/11.09.1939 eliberată de Comunitatea evreiasca Cernăuți; pașaport C. M. S.; carte identitate C. M. S.; certificat de naștere C. M. S.; certificat de naștere F. Regina; certificat de naștere C. Iohn Alfred; certificat de căsătorie C. Iohn Alfred cu FișerRegina; certificat de deces C. Regina; certificat de deces C. Iohn Alfred; certificat de naștere Hirschhorn C. Heinz; act de schimbare a prenumelui tatălui reclamantului din cel de „C. Heinz” în acela de „Karl Heinz”; certificat de deces C. Karl Heinz; declarația autentificată sub nr.1206/06.11.2008 de BNP Aequo București ; adresa reclamantului înregistrată la P.M.B cu nr._/13.03.2003; adresa reclamantului înregistrata la P.M.B nr._/13.05.2003; adresa reclamantului de înregistrata la P.M.B cu nr._/03.07.2003; adresa reclamantului înregistrata la P.M.B cu nr._/18.04.2012.
La solicitarea tribunalului, Primăria Municipiului București a comunicat actele din dosarul administrativ nr.2787, acestea fiind atașate la dosar (filele 91-200).
Raportul de expertiză topo și completarea la acest raport, întocmite de expertul Ț. C. au fost atașate la filele223-230, vol.I și fila 72, vol.II, iar raportul de expertiză în construcții și completarea la acest raport, întocmite de expertul L. A. au fost atașate la filele 285-300, vol.I, filele 1-63, vol.II, fila 119, iar răspunsul la obiecțiuni la fila 120, vol.II.
Prin sentința civilă nr.1595/19.12.2014, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis în parte cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul C. M. S., în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, a dispus restituirea în natură către reclamant a următoarelor spații situate în imobilul din București, .. 50, sector 2: apartamentul nr.6, situat la etajul l, în suprafață utilă de 17,90 m.p., care face obiectul contractului de închiriere nr._ din 23.11.1999; apartamentul nr.9, situat la etajul 2, în suprafață utilă de 20,89 m.p., care face obiectul contractului de închiriere nr._/10.04.2000; apartamentul nr. 14, situat la etajul 4, în suprafață utilă de 32,28 m.p., care face obiectul contractului de închiriere nr._/17.03.2000; apartamentul nr.14, situat la etajul 4, în suprafață utilă de 37,93 m.p., care face obiectul contractului de închiriere nr._/03.08.1999, precum și a cotei de 42,24% din părțile de folosință comună ale imobiluluiși a cotei indivize de 106,03 m.p. din terenul situat sub construcție; a obligat pârâtul la emiterea unei dispoziții motivate conținând propunerea de acordare de măsuri compensatorii către reclamant, sub formă de puncte, pentru spațiile situate în imobilul din București, ..50, sector 2, care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 și pentru terenul de sub construcție aferent acestora: . parter, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. NO1410/09.12.1996; . la parter, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. NO2656/19.02.1997; . etajul l, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. NO0957 din 14.11.1996; . etajul 1, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. NO0924 din 14.11.1996; . etajul 2, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. NO0618/02.11.1996; . etajul 2, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. NO3532/14.01.1997; . etajul 3, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. NO0845/12.11.1996; . etajul 3, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. NO2866/11.03.1997; . etajul 3, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. NO3173/28.03.1997; . etajul 4, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. NOO145/27.09.1996.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea nr. 521/01.06.2001 comunicată Primăriei Municipiului București prin intermediul B. B., R. și B., reclamantul C. M. S. a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în București, . (fost suburbia Batistei, fostă Scaune).
La Primăria Municipiului București s-a format dosarul administrativ nr.2787, pentru analizarea acestei cereri.
Până în prezent, Primăria Municipiului București nu a emis o dispoziție, prin care să se pronunțe asupra cererii formulate de reclamant privind restituirea în natură a imobilului menționat mai sus.
În aceste condiții, tribunalul este competent să soluționeze pe fond notificarea formulată, atitudinea pârâtului echivalând cu un refuz nejustificat de a răspunde la notificare. În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție Secțiile Unite, prin Decizia XX din 19.03.2007, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care a stabilit că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Verificând pretențiile formulate prin notificare, tribunalul a reținut următoarele:
Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/15.12.1928 de Tribunalul I.-Secția Notariat, numitul Alfred Hirschhorn a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ..50.
Prin Decretul regal nr.2448/14.06.1939 s-a încuviințat ca Iohn Alfred Hirschhorn să schimbe numele său patronimic de Hirschhorn în acela de C., spre a se numi Iohn Alfred C..
Prin procesul-verbal nr.8868/10.07.1940 emis de Comisiunea pentru Înființarea Cărților Funciare în București, s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București, ..50, format din teren în suprafață de 176 mp și construcție cu subsol și 4 etaje, în favoarea lui C. Iohn Alfred.
Imobilul situat în București, ..50 a fost preluat în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950, în anexa de București a decretului, la poziția 1719 fiind trecut numitul “Cervina Acnal”.
Fostul proprietar al imobilului, C. Iohn Alfred a decedat la data de 01.05.1963, de pe urma sa rămând ca moștenitori fiul acestuia, C. Karl Heinz (născut C. C. Heinz, acesta schimbându-și prenumele din C. Heinz în Karl Heinz, conform actului pentru schimbarea prenumelui din 24.04.1974) și soția supraviețuitoare, C. Regina, astfel cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar.
De pe urma defunctei C. Regina, decedată la data de 01.10.1972 a rămas ca moștenitor C. Karl Heinz, în calitate de fiu, iar de pe urma acestuia, decedat la data de 03.01.1992 a rămas ca unic moștenitor reclamantul C. M. S., fiul defunctului, conform certificatului de calitate de moștenitor nr.82/08.05.2001 emis de Biroul Notarial “Mentor”.
Ulterior preluării de către stat a imobilului situat în București, ..50, sector 2 au fost vândute mai multe apartamente din imobil, în baza Legii nr.112/1995, de Primăria Municipiului București, prin mandatar S.C Apolodor S.A, după cum urmează: prin contractul de vânzare-cumpărare nr.NO1410 din 09.12.1996 a fost înstrăinat numiților D. C. V. și D. Octav . cu cota indiviză de 7,17% din părțile de folosință comună și suprafața de 9,46 mp teren situat sub construcție; prin contractul de vânzare-cumpărare nr.NO2656 din 19.02.1997 a fost înstrăinat numitei I. M. ., împreună cu cota indiviză de 5,35% din părțile de folosință comună și suprafața de 7,06 mp teren situat sub construcție; prin contractul de vânzare-cumpărare nr.NO0924 din 14.11.1996 a fost înstrăinat numitei Bonachi I. ap.7, . cota indiviză de 2,80 din părțile de folosință comună și suprafața de 3,70 mp teren situat sub construcție; prin contractul de vânzare cumpărare nr.NO0618 din 02.11.1996 a fost înstrăinat numitei Ianuli V. ap.8, . cota indiviză de 9,53% din părțile de folosință comună și suprafața de 12,58 mp teren situat sub construcție; prin contractul de vânzare cumpărare nr.NO3532/14.01.1997 a fost înstrăinat numiților D. M. și D. M. ap.10, . cota indiviză de 3,45% din părțile de folosință comună și suprafața de 4,55 mp teren situat sub construcție; prin contractul de vânzare-cumpărare nr.NO0845 din 12.11.1996 a fost înstrăinat numiților G. I. și G. O. ap.11, . cota indiviză de 9,85% din părțile de folosință comună și suprafața de 13 mp teren situat sub construcție; prin contractul de vânzare-cumpărare nr. NO2866 din 11.03.1997 a fost înstrăinat numiților G. M. și G. V. ap.12, . cota indiviză de 2,62% din părțile de folosință comună și suprafața de 3,46 mp teren situat sub construcție; prin contractul de vânzare-cumpărare nr. NO3173 din 28.03.1997 a fost înstrăinat numitului J. F. I. ap.13, . cota indiviză de 2,97% din părțile de folosință comună și suprafața de 3,92 mp teren situat sub construcție; prin contractul de vânzare-cumpărare nr. NO0145 din 27.09.1996 a fost înstrăinat numitului R. D. L. ap.15, . cota indiviză de 4,53% din părțile de folosință comună și suprafața de 5,58 mp teren situat sub construcție; prin contractul de vânzare-cumpărare nr. NO0957 din 14.11.1996 a fost înstrăinat numitei P. R. M. ap.5, . cota indiviză de 9,49% din părțile de folosință comună și suprafața de 12,53 mp teren situat sub construcție.
Celelalte apartamente din imobilul susmenționat au rămas în proprietatea Municipiului București, fiind închiriate unor persoane fizice, astfel: prin contractul de închiriere nr._/23.11.1999 a fost închiriat ap.6, . utilă de 17,90 m.p., numitului Gata E.; prin contractul de închiriere nr._/10.04.2000 a fost închiriat . utilă de 20,89 m.p.,numitei D. S. E.; prin contractul de închiriere nr._/17.03.2000 a fost închiriat ap.14, . utilă de 32,28 m.p., numitului C. D.; prin contractul de închiriere nr._/03.08.1999 a fost închiriat ap.14, . utilă de 37,93 m.p., numitei R. E..
Prin raportul de expertiză topo și prin completarea la acest raport întocmite de expertul Ț. C. a fost identificat terenul situat în București, ..50, sector 2 și s-a stabilit că acesta are o suprafață rezultată din măsurători de 182,27 mp, fiind ocupat în întregime de construcții; s-a precizat de expert că, din suprafața totală, 76,24 mp teren (41,83%) revine persoanelor particulare titulare ale celor 10 contracte de vânzare-cumpărare, iar 106,03 mp (58,17%) revine Municipiului București.
Prin raportul de expertiză în specialitatea construcții întocmit de expertul L. A. a fost identificată construcția edificată pe terenul situat în București, ..50, sector 2, arătându-se că este un . înălțime S+P+4, edificat la nivelul anilor 1920, suprafața utilă a apartamentelor vândute fiind de 470,23 mp, iar suprafața utilă a suprafețelor închiriate fiind de 109 mp.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr.139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile acestei legi, iar potrivit art. 2 alin. 1 lit. a) din același act normativ, reprezintă imobile preluate în mod abuziv imobilele naționalizate prin Decretul nr.92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu art.3 alin.1 lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite, în înțelesul legii, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar conform art. 4 alin 2, de prevederile legii beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Potrivit disp.art.7 alin. 1¹ din Legea nr.10/2001, nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr.112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, cu respectarea condițiilor cerute de lege, iar potrivit art.7 alin 5, nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr.112/1995, cu modificările ulterioare.
În conformitate cu disp.art.18 lit c) din Legea nr.10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent, în cazul în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea disp. Legii nr.112/1995 cu modificările ulterioare.
Potrivit art.1 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr.165/2013, imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură, iar în situația în care restituirea în natură nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea investită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr.10/2001, precum și măsura compensării prin puncte.
Potrivit art.16 din Legea nr.165/2013, cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte.
Raportat la situația de fapt reținută mai sus și văzând dispozițiile legale amintite, tribunalul a constatat că reclamantul C. M. S. are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în natură a spațiilor nevândute din imobilul situat în București, ..50, sector 2, împreună cu cotele din părțile de folosință comună aferente acestora și cu cotele indivize din terenul situat sub construcție și la acordarea de măsuri compensatorii, sub formă de puncte pentru spațiile vândute, cotele din părțile de folosință comună aferente acestora și cotele indivize din terenul situat sub construcție.
În ceea ce privește valoarea măsurilor compensatorii, sub formă de puncte, cuvenite reclamantului, nu au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză în specialitatea construcții și evaluarea proprietății imobiliare întocmit de expertul L. A.; astfel, expertul a stabilit valoarea spațiilor vândute prin metoda comparației directe, iar nu prin raportare la criteriile arătate de Legea nr.165/2013 (valoarea din grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a legii, conform art.21 alin.6).
Pentru considerentele expuse mai sus, în baza disp.art.26 alin. 1 și 3 din Legea nr.10/2001, tribunalul a admis în parte cererea formulată de reclamant și a dispus restituirea în natură către acesta a următoarelor spații situate în imobilul din București, .. 50, sector 2: . etajul 1, în suprafață utilă de 17,90 m.p., care face obiectul contractului de închiriere nr._/ 23.11.1999; . etajul 2, în suprafață utilă de 20,89 m.p., care face obiectul contractului de închiriere nr._/10.04.2000; . etajul 4, în suprafață utilă de 32,28 m.p., care face obiectul contractului de închiriere nr._/17.03.2000; . etajul 4, în suprafață utilă de 37,93 m.p., care face obiectul contractului de închiriere nr._/03.08.1999, precum și a cotei de 42,24% din părțile de folosință comună ale imobilului (100%-57,76%, reprezentând totalul cotelor din părțile de folosință comună înstrăinate prin contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr.112/1995) și a suprafeței de 106,03 m.p. (cotă indiviză) teren situat sub construcție.
Totodată, tribunalul a obligat pârâtul la emiterea unei dispoziții motivate conținând propunerea de acordare de măsuri compensatorii către reclamant, sub formă de puncte, pentru spațiile situate în imobilul din București, ..50, sector 2, care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 și pentru terenul de sub construcție aferent acestora: . parter, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. NO1410/09.12.1996; . la parter, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. NO2656 din 19.02.1997; . etajul l, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. NO0957 din 14.11.1996; . etajul l, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. NO0924/14.11.1996; . etajul 2, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. NO0618/02.11.1996; . etajul 2, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. NO3532/14.01.1997; . etajul 3, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. NO0845/12.11.1996; . etajul 3, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. NO2866/ 11.03.1997; . etajul 3, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. NO3173/28.03.1997; . etajul 4, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. NOO145/27.09.1996.
În temeiul art.274 C.pr.civ, tribunalul a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâtul M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, criticând-o pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod de procedură civilă: hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Prin notificarea nr.521&01.06.2001 comunicată primăriei, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în București, ., fost suburbia Batișetei – fostă Scaune, formându-se dosarul administrativ nr.2787. Prin actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr._/15.12.1928 de fostul Tribunal I. – Secția Notariat, numitul Alfred Hirschhorn a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ..50.
Prin Decretul Regal nr.8868/10.07.1940 emis de Comisiunea pentru Înființarea Cărților Funciare, s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București, ..50, format din teren în suprafață de 176 mp și construcție cu subsol și 4 etaje.
Imobilul din litigiu a fost preluat în baza Decretului nr.92/1950 la poziția nr.1719 fiind trecut numitul Cervina Acnal.
În ceea ce privește motivarea instanței de judecată în sensul că se impune restituirea în natură a apartamentelor nr.6, 9, 14, 14 și cota de 42,24% din părțile de folosință comune ale imobilului și a suprafeței de 106,03 mp teren situat sub construcție nu este decât superficială, deoarece din probele administrate la dosarul cauzei nu rezultă cu claritate aspecte care să emane dintr-o adresă emisă de Administrația Fondului Imobiliar sau . care au atribuții în administrarea bunurilor municipalității, în raport de concluziile de expertiză care identifică în mod efectiv imobilul. Necesitatea existenței unui raport de expertiză judiciară și a unor relații clare privind situația juridică a bunului ca urmare a acestui raport, reies din faptul că neidentificarea corectă a imobilului duce la imposibilitatea punerii în executare a unei astfel de hotărâri. Motivarea instanței de judecată în sensul că se impune restituirea în natură a apartamentelor din litigiu rezultă doar din „expertiza topo întocmită de către expertul Ț. C. a concluzionat că terenul are o suprafață de 182,27 mp, fiind ocupat în întregime de construcții și din suprafața totală de 76,24 mp teren revine persoanelor particulare celor 10 contracte de vânzare cumpărare, iar 106,03 mp revine Municipiului București această interpretare nu poate fi decât superficială.Expertul topografic precizează în concluziile raportului de expertiză că suprafața de teren liberă este de 182,27 mp, însă aceste aspecte țin de existența unor rețele edilitare subterane, care nu pot fi observate prin expertizarea imobilului la fața locului, acestea nu pot rezulta decât din date concrete care rezultă de la societățile abilitate în acest sens.
Instanța de judecată a pronunțat hotărârea atribuind reclamantului apartamentele mai sus menționate fără a avea la dosarul cauzei argumente care să justifice acest lucru. Nu s-au depus probe suplimentare din care să rezulte afectarea bunului de rețele edilitare sau să aducă lămuriri în ceea ce privește terenul din litigiu.
Recurentul – pârât consideră utile aspectele care țin de afectarea bunului litigios de rețele edilitare sau să se aducă lămuriri, afectarea sau nu a bunului litigios, să fie reglementate pe baza unor adrese care să emane de la ., . . în ceea ce privește construcția garaj, construcție magazie, să se dispună adrese către DUAT și Primăria Sectorului 2 pentru a comunica relații privind autorizarea acestora.
Necesitatea unor astfel de relații reiese din faptul că existența de rețele edilitate neidentificate duce ulterior la imposibilitatea punerii în executare a unei astfel de hotărâri sau încălcarea dreptului de proprietate al unor terțe persoane.
Critică soluționarea cauzei fără o cercetarea temeinică și de stabilire certă a situației imobilului litigios.În determinarea situației faptice și juridice a imobilului litigios, obiect al Legii nr.10/2001 reprezintă un element esențial care depinde de modul de rezolvare a notificării, nefiind realizabilă exclusiv prin intermediul expertizei judiciare.Dată fiind triada modalităților concrete de reparare a prejudiciului cauzat de statul comunist proprietarilor expoliați de imobilele lor, instituită de Legea nr.10/2001 conjugată cu celelalte acte normative speciale incidente în materie, recurentul – pârât apreciază că individualizarea contemporană în spațiu, a imobilului în litigiu, dar și determinarea situației sale juridice stricto sensu actuale sunt esențiale pentru dezlegarea problemei de drept reprezentate de stabilirea tipului de măsuri reparatorii incidente în cauză. În afară de expertiza topografica nu a fost administrată nicio altă probă care să contureze situația juridică actuală a imobilului.
Totodată adresele schițele de gaze trebuie să ilustreze în mod clar traseul conductelor de distribuție de gaze naturale, putând fi interpretata și în sensul delimitării stradale a imobilului având în vedere și concluziile raportului de expertiză unde expertul precizează că suprafața de 72 mp este cuprinsă în trama stradală.
Recurentul - pârât apreciază necesar și din punct de vedere juridic al imobilului edificarea asupra caracterului liber din punct de vedere juridic al imobilului în litigiu de servituți legale sau amenajări de utilitate publică. Tot în vederea lămuririi asupra situației juridice necercetate a imobilului, instanța nedispunând cercetarea temeinică a situației imobilului potrivit art.10, art.11 din Legea nr.10/2001.În ceea ce privește acordarea măsurilor reparatorii, recurentul – pârât solicită să se observe că, legea nu stabilește o ierarhie între tipurile de măsuri reparatorii prin echivalent pe care le reglementează și nu acorda preferabilitate în vreun caz concret despăgubirii persoanei deposedate de bunul sau în modalitatea compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluționarea notificării.Din modalitatea de reglementare a măsurilor reparatorii prin echivalent, se înțelege că legiuitorul a lăsat la exclusiva apreciere a entității investite cu soluționarea notificării a oportunității sale de a-și oferi bunurile ori serviciile de care dispune în schimbul bunurilor solicitate în procedura Legii nr.10/2001, republicată, atunci când restituirea în natură nu este dorită de solicitant sau este imposibil de asigurat, potrivit legii.
Pentru aceste motive, recurentul – pârât solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecata ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului conform art. 306 alin. 3 rap. la art. 304 pct.7 C.proc.civ., sub incidența căruia recurentul se plânge de nemotivarea soluției primei instanțe, și art. 304 ind. 1 C.proc.civ., Curtea constată că nu este fondată excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant și dezbătută la acest termen de judecată, deoarece recurentul se plânge de nemotivarea soluției primei instanțe și deoarece în cauză nu este reglementată ca și cale de atac apelul, ci există o singură cale de atac, recursul, cel exercitat de recurent și care conform art. 304 ind.1 C.proc.civ.nu este limitat doar la motivele din art. 304 C.proc.civ., din care recurentul invocă nemotivarea sentinței sub incidenta punctului 7, ci permite invocarea oricăror împrejurări de către recurent, dar recursul așa cum este formulat este nefondat, pentru următoarele considerente urmând a fi respins.
În esență recurentul formulează critici referitoare la individualizarea terenului liber de construcții, dar sentința recurată s-a limitat strict la a se pronunța cu privire la terenul de sub construcție, arătând că a fost identificat terenul situat în București, ..50, sector 2 și s-a stabilit că acesta are o suprafață rezultată din măsurători de 182,27 mp, fiind ocupat în întregime de construcții și că s-a precizat de expertul topograf că, din suprafața totală, 76,24 mp teren (41,83%) revine persoanelor particulare titulare ale celor 10 contracte de vânzare-cumpărare, iar 106,03 mp (58,17%) revine Municipiului București, astfel că identificarea invocată de recurent prin adrese nedepuse de acesta la dosar, inclusiv sub aspectul celei referitoare la rețele edilitare, este lipsită de relevanță. Sentința recurată este motivată cu respectarea exigențelor art. 261 pct.5 C.proc.civ., în raport cu apărările părților de la judecata în fața sa, nefiind lipsită de motivare cum nejustificat pretinde recurentul.
Nu este fondată nici critica recurentului-pârât referitoare la nedepunerea de către acesta a unor adrese de la entitățile subordonate Primarului, Administrația Fondului Imobiliar sau ., pe aspectul identificării imobilului, pe care acesta l-a dat în administrarea lor, nimic neîmpiedicându-l să depună la dosar asemenea adrese, pe care nici măcar recursului nu le-a atașat.
Criticile recurentului referitoare la construcția garaj și construcția magazie nu pot fi reținute, neavând legătură cu obiectul judecății primei instanțe.
Văzând art.312 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.1595 din 19.12.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. M. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. P. B. C. B. T. M. G. R.
GREFIER
Ș. P.
Red.C.B.T.
Tehdact.R.L./C.B.T.
2 ex.
TB-S.5 – S.C.
| ← Acţiune în declararea simulatiei. Decizia nr. 933/2015. Curtea... | Pretenţii. Decizia nr. 425/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
