Pretenţii. Decizia nr. 91/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 91/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2016 în dosarul nr. 91/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.91R/2016
Ședința publică de la 29 ianuarie 2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - R. P.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - G.-M. V.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă Societatea Cooperativa Consumcoop I., împotriva deciziei civile nr.1520A/ 30.04.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. Letiția, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-reclamantă reprezentată de avocat Ș. O.-I., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata-pârâtă personal și asistată de avocat I. L., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul recurentei-reclamante invederează că nu are cereri de formulat.
Apărătorul intimatei-pârâte invederează că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului recursului.
Apărătorul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului conform motivelor depuse în scris la dosar, întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 C.pr.civ., pe care le susține oral, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, pentru a se pronunța pe fondul cererii de apel.
Apărătorul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat, co0nform motivelor invocate în întâmpinare și menținerea deciziei recurate, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra cererii de recurs reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. la data de 11.09.2011, reclamanta Societatea Cooperativa Consumcoop I., județul Hunedoara a chemat în judecată pe pârâții P. Letiția, N. O., N. M., Ș. D. și pe F. M. pentru a fi obligate la plata sumei de 100.000 de lei, sumă ce urmează a fi actualizată și care reprezintă întreținere, modernizare și creșterea valorii terenului în suprafață de 1216 mp din ., județ Hunedoara, teren revendicat de pârâți potrivit sentinței civile nr. 849/2010 pronunțată de Judecătoria Filiași, irevocabilă prin respingerea recursului, la data de 04.04.2011 conform deciziei pronunțate de Tribunalul D..
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 494 alin. 3 cod civil (1865).
Prin încheierea nr. 603 din 09.02.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție judecarea cauzei a fost strămutată de la Judecătoria D. la Judecătoria Sector 6 București, la cererea pârâtei P. Letiția.
Prin sentința civilă nr. 7769 din 22.10.2014 Judecătoria Sectorului 6 București a admis cererea reclamantei, astfel cum a fost restrânsă, numai împotriva pârâtei P. Letiția și a obligat pe această pârâtă la plata sumei de 203.897 lei, către reclamantă, cu obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța sentința menționată, instanța a reținut, în esență, că proprietarul terenului și-a manifestat voința de a deveni și proprietar al construcțiilor edificate pe terenul revendicat, astfel că, dreptul de creanță al reclamantei a fost stabilit în baza art. 494 alin. 3 teza I Cod civil (1865), instanța reținând că reclamanta este constructor de rea credință.
Prin decizia civilă nr. 1520 din 30.04.2015, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul formulat de pârâta P. Letiția împotriva sentinței menționate, cu consecința respingerii cererii reclamantei, ca fiind prescrisă.
În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:
„În toate cazurile în care proprietarul terenului își însușește construcția, constructorul de buna sau de rea credința devine un creditor, având o creanța în despăgubire împotriva proprietarului terenului. Aceasta creanță este prescriptibila în termenul de prescripție de drept comun aplicabil intre persoanele fizice, adică termenul de 3 ani . Tribunalul apreciază in concordanta cu practica judecătoreasca, ca termenul de prescripție curge din momentul in care proprietarul terenului ridica pretenții cu privire la construcții, in temeiul art. 494 C.p.c. . Tribunalului Suprem - decizia civila nr. 236/26.01.1974, în CD 1974, pag. 68, se arata ca: Constructorul poate sa-si valorifice dreptul la despăgubiri, ca orice drept patrimonial, in termen de 3 ani, care, în cazul constructorului de rea credința si daca proprietarul terenului a înțeles sa-si însușească acea construcție, începe sa curgă din momentul in care proprietarul si-a manifestat intenția de a si-o însuși. Aceasta manifestare de voința trebuie sa aibă caracter neechivoc, ea putând sa rezulte din împrejurări de fapt. In acest context, revenind la speța, tribunalul observa ca acțiunea soluționata prin sentința civilă nr.849/24.11.2010 pronunțată de Judecătoria Filiași a fost pornita in anul 2004, iar prezenta acțiune prin care s-au solicita despăgubiri a fost înregistrată la data de 11.04.2011. Prin acțiunea soluționata prin sentința civilă nr. 849/24.11.2010 pronunțată de Judecătoria Filiași, se retine clar si fara echivoc voința proprietarilor imobilului de a obține prin accesiune dreptul de proprietate asupra construcției. Având in vedere ca exercitarea dreptului de accesiune s-a manifestat o data cu introducerea acțiunii în dosarul nr. 4315/09.09.2004 prin care s-a solicitat sa se constate ca sunt proprietari pe construcție. Tribunalul nu retine susținerile intimatei reclamante in sensul ca termenul de prescripție al prezentei acțiuni pornește de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr.849/24.11.2010 pronunțată de Judecătoria Filiași, respectiv de la data de 04.04.2011. F. de cele ce preced, tribunalul găsind întemeiat motivul apelantei parate cu privire la soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune, urmează sa admită apelul, sa schimbe în tot sentința civilă apelată, în sensul că va dispune admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune. In consecința va respinge cererea ca prescrisă. In ce privește cererea de cheltuieli de judecata solicitata de apelanta parata, tribunalul retine ca potrivit prevederilor art. 274 C.proc.civ., „ (1) Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Împotriva deciziei menționate a declarat recurs reclamanta-intimată solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă pentru reținerea greșită a excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru plata despăgubirilor, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Recurenta a susținut că dreptul său la acțiune s-a născut la data de 04.04.2011, data la care a pierdut dreptul de folosință asupra terenului aferent construcției, teren revendicat de pârâta P. Letiția.
Intimata-pârâtă P. Letiția a formulat întâmpinare susținând, în esență, că reclamanta a cunoscut încă de la data edificării construcțiilor, situația reală a terenului și împrejurarea că acest teren aparține unui terț.
Recursul este fondat.
Instanța nu contestă apărările pârâtei și constată că ambele instanțe de fond au reținut că reclamanta, respectiv Societatea Cooperativa Consumcoop I. a fost de rea credință la data edificării construcțiilor. Această situație de fapt nu poate fi cenzurată sau pusă în discuție de instanța de recurs, care verifică hotărârea atacată numai sub aspectul legalității, astfel că, reaua credință este pe deplin stabilită, iar din punct de vedere legal nu are relevanță în prezentul proces dacă această atitudine subiectivă a constructorului a fost determinată de anularea unor acte sau săvârșirea altor fapte, indiferent de natura lor.
De asemenea, instanțele au stabilit ca fiind certă voința proprietarilor terenului de a obține și proprietatea asupra construcțiilor, prin accesiune, voință manifestată încă din anul 2004. Greșeala instanței de apel a constat în aceea că a apreciat că dreptul la acțiune al proprietarului construcției de a cere contravaloarea materialelor și a prețului muncii s-a născut la data la care proprietarul terenului a cerut să i se recunoască și dreptul de proprietate asupra construcțiilor. Or, dreptul de proprietate asupra construcțiilor a fost recunoscut prin admiterea acțiunii în revendicare, la data de 24.11.2010 (fila 11 dosar Jud. D.) și, în mod irevocabil, la data de 04.04.2011, prin respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 849 din 24.11.2010. Data la care s-a născut dreptul proprietarului construcțiilor de a cere contravaloarea prețului materialelor și a muncii încorporate în edificiu este data de 04.04.2011, data la care a pierdut irevocabil dreptul de proprietate asupra construcțiilor, și nu este data cererii proprietarului terenului, cum a reținut instanța de apel, deoarece dreptul la acțiunea în despăgubiri nu se putea naște anterior pierderii irevocabile a dreptului de proprietate asupra construcțiilor, iar dreptul de proprietate asupra construcțiilor a fost pierdut irevocabil la data admiterii acțiunii în revendicare a terenului, cu consecința recunoașterii dreptului de proprietate asupra construcțiilor existente pe teren, în favoarea pârâtei P. Letiția, care a cerut preluarea lor în calitate de proprietar al terenului.
De aceea, instanța de apel a reținut greșit excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru plata despăgubirilor și având în vedere că a judecat procesul în baza unei excepții și nu pe fond, recursul va fi admis în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cu consecința casării deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel în baza art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă (1865).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Cooperativa Consumcoop I., împotriva deciziei civile nr.1520A/ 30.04.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. Letiția.
Casează decizia menționată.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel – Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. P. A. V. F. P.
GREFIER
G. M. V.
Red. RP
Tehnored. GC 2 ex/18.02.2016
Jud. apel T.B.. L.I F.
R.E G.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 02-02-2016, Curtea de Apel BUCUREŞTI | Partaj judiciar. Decizia nr. 37/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
