Rectificare carte funciară. Decizia nr. 739/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 739/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 739/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 739 R
Ședința publică din data de 04.04.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. A. M.
JUDECĂTOR: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
GREFIER: V. F.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant P. G. împotriva deciziei civile nr. 506A/14.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. F. și G. R. C., cauza având, ca obiect, „rectificare carte funciară”.
Dezbaterile cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 28.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună note scrise a amânat pronunțarea la 04.04.2013.
CURTEA
Prin cererea din data de 25.01.2011 înregistrată la Judecătoria B., sub nr._, reclamantul P. G. a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 109 Cod procedură civilă și art. 34 din Legea nr. 7/1996, cerere de rectificare a înscrierii din cartea funciară nr. 1161 a localității B. în contradictoriu cu pârâții G. F. și G. R. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună rectificarea înscrierii efectuată în favoarea pârâților asupra imobilului teren în suprafață de_ mp situat în orașul B., județul I., în Cartea funciară nr. 1161 în sensul radierii celor doi pârâți G. și repunerii reclamantului în situația anterioară de proprietar tabular.
În motivarea cererii, se arată că actul respectiv încheierea de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul sentinței civile nr. 2395/23.09.2004, pronunțată în dosarul nr._/2004 de Judecătoria B., a fost anulată irevocabil de Tribunalul București – Secția a V-a civilă prin sentința civilă nr. 2240/R/17.12.2008 în dosarul nr._/3/2008. Prin sentința civilă nr. 1378/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2009, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 506/A/2010, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că sentința civilă nr. 2395/2004 nu produce efecte juridice, întrucât în dosarul respectiv, reclamanții G. s-au judecat în contradictoriu cu o persoană decedată, iar dreptul material la acțiune al autorilor fraților G. era prescris încă din data de 27.07.1996.
Prin sentința civilă nr. 1241/14.03.2011, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria B. a admis acțiunea formulată de reclamantul P. G., în contradictoriu cu pârâții G. R. C. și G. F. și a dispus rectificarea CF 1161 B. în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului cu număr cadastral 1082, fiind obligați pârâții la 519 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța, analizând extrasul de carte funciară depus la dosar a reținut că prima înscriere a dreptului de proprietate s-a făcut pe baza titlului de proprietate nr. 2887/1993 și a două certificate de moștenitor, emise în 2001 și 2002 – în favoarea lui P. G., iar această înscriere nu a fost contestată.
Ulterior, în 2004 a avut loc o primă procedură judiciară, finalizată cu sentința civilă nr. 2395/2004 pronunțată în contradictoriu cu defunctul P. G.. S-a considerat că atitudinea procesuală a părților din cadrul acelui litigiu atestă, în opinia instanței, reaua credință atât a reclamantului P. G. cât și a pârâților G..
Astfel, pe de o parte, reclamantul cunoștea că autorul său vânduse întreg terenul din titlul emis în 1993, ceea ce nu l-a împiedicat ulterior să solicite un duplicat al titlului – originalul fiind, în mod normal, predat cumpărătorului, și să dezbată succesiunea și pentru aceste terenuri, înscriindu-se cu ele în cartea funciară. Așa cum el însuși recunoaște în fața instanței în 2004, acesta avea cunoștință de vânzarea consimțită de părintele său. De asemenea, reclamantul a dezbătut la notar succesiunea defunctului pentru un teren de_ m.p. situat în aceeași . cel în litigiu, dar referindu-se la un al titlu de proprietate care s-ar fi emis autorului său, respectiv titlul de proprietate nr._/2000.
Acest titlu de proprietate nu s-a pus niciodată în discuție sub aspectul valabilității, după cum nici eliberarea duplicatului titlului de proprietate nu s-a discutat vreodată în ce condiții s-a eliberat.
Pe de altă parte, pârâții au înțeles să cheme în judecată un pârât decedat, fără a formula vreo precizare atunci când au întâlnit, în fața instanței, pe fiul defunctului.
Cu toate că demersurile judiciare ulterioare au eșuat, totuși pârâții s-au prezentat la OCPI I. și au solicitat înscrierea dreptului lor de proprietate.
La data de 3.09.2008 s-a înscris dreptul de proprietate al pârâților, înscrierea având la bază sentința civilă nr. 2395/23.09.2004 și încheierea de îndreptare de eroare materială din 2.07.2008.
Împotriva încheieri arătate anterior s-a formulat plângere de către reclamantul din prezentul dosar. Prin decizia civilă nr. 1611/8.12.2009 a Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă s-a admis recursul și s-a respins plângerea petentului ca neîntemeiată. S-a reținut, în esență, că în mod corect s-a înscris dreptul de proprietate pe terenul situat efectiv în B. și, pe de altă parte, că petentul nu poate invoca inopozabilitatea sentinței din 2004, de vreme ce a recunoscut că autorul său a vândut terenul.
Instanța a constatat că, deși un al treilea proces s-a soluționat prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, totuși, trebuie avute în vedere dezlegările date în cadrul unui dosar ce a avut ca obiect fondul dreptului și nu cele date într-un dosar ce avut de obiect doar o plângere de carte funciară.
Așa fiind, prima instanță a considerat că înscrierea dreptului de proprietate în favoarea pârâților – deși confirmată de instanțele judecătorești prin respingerea plângerii reclamantului – a avut la bază o încheiere de îndreptare de eroare materială între timp desființată în căile de atac, respectiv încheierea din data de 2.07.2008. S-a apreciat că prin desființarea acestei încheieri a dispărut, practic, temeiul înscrierii în cartea funciară a pârâților.
D. consecință, s-a apreciat că în aceste condiții, instanța nu poate decât să dea efect celei mai recente decizii pronunțate în fondul litigiului dintre părți și anume decizia civilă nr. 506 A/ 2010 a Curții de Apel București.
Așa fiind, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 34 alin.1 punctul 1 raportat la art. 33 alin. 4 Legea 7/1996, astfel că a fost admisă acțiunea și s-a dispus rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului înscris în favoarea pârâților și înscrierii dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului cu număr cadastral 1082.
Cum pârâții au căzut în pretenții, în temeiul art. 274 cod procedură civilă instanța a obligat pe pârâți la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată dovedite cu chitanțele de plată ale taxelor de timbru și onorariului de avocat.
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 09.06.2011, dată în același dosar, nr._, Judecătoria B. a respins cererea de îndreptare a erorii materiale din hotărârea apelată, formulată de petentul P. G., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria B. a considerat că în cauză se invocă argumente în plus ce ar fi trebuit menționate de instanță în cuprinsul sentinței, or, nu există nici un temei legal pentru a se solicita „completarea motivării” instanței.
Instanța a reținut că, împrejurarea că, în cauză, s-ar fi reținut doar parțial conținutul unui certificat de moștenitor – doar referitor la succesiunea I, nu și la succesiunea II – nu reprezintă o chestiune care să poată face obiectul vreunei îndreptări, deoarece considerentele unei hotărâri judecătorești nu trebuie să cuprindă descrierea integrală a actelor depuse de părți, ci să prezinte argumentat și sintetic acele probe ce fundamentează concluzia instanței.
S-a apreciat că procedura îndreptării de eroare nu poate fi utilizată abuziv pentru a da posibilitatea uneia dintre părți să-și creeze o situație mai favorabil față de cele reținute inițial în hotărâre, câtă vreme reclamantul tinde a schimba concluzia - argumentată instanță - în sensul că atât el cât și pârâții au fost de rea credință. De asemenea, s-a considerat că procedura îndreptării erorilor materiale nu se referă în niciun caz la concluziile părților menționate în practicaua hotărârii.
Împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din Camera de Consiliu de la 09.06.2011, a formulat apel reclamantul P. G., solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, s-a criticat analiza incompletă pe care Instanța de fond a făcut-o cu privire la certificatul de moștenitor legal nr. 63/2000, deoarece a reținut doar masa succesorală referitoare la defunct I (P. C.) neobservând în analiza sa și masa succesorală de pe urma defunctului II (P. G.) unde se face vorbire atât despre suprafața de 1864 mp (moștenirea I) cât și despre suprafața de 27.000 mp identificat în ., . defunct (moștenirea II) prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Titlului nr. 2887/27.07.1993 eliberat de Comisia Județeană I..
Apelantul consideră că respingerea cererii s-ar bucura de autoritate de lucru judecat și ar conduce la denaturarea soluției în fazele următoare de atac ale acestei cauze cât și în eventuale alte cauze ce ar avea același obiect și arată că nu încearcă să schimbe concluzia - argumentată de instanță - în sensul că atât el cât și pârâții au fost de rea credință, deoarece această "concluzie" va fi criticată în motivele de apel formulate împotriva Sentinței Civile nr.1241/14.03.2011 pronunțată pe fondul cauzei de Judecătoria B..
Reclamantul a declarat și apel nemotivat împotriva sentinței civile nr.1241/14.03.2011, la judecata căruia a înțeles să renunțe, astfel cum s-a consemnat în încheierea de ședință de la 26.03.2012.
Împotriva sentinței civile nr. 1241/14.03.2011 au declarat apel și pârâții G. F. și G. R. C..
În motivarea apelului s-a arătat că din dispozițiile art. 36 al Legii nr. 7/1996 rezultă că rectificarea mențiunilor din cartea funciara putea fi ceruta doar dacă anterior a fost pronunțata o hotărâre judecătoreasca definitiva și irevocabila prin care sa se fi constatat vreuna din cele 4 situații enumerate de textul de lege.
Apelanții au considerat că dreptul lor de proprietate asupra acestui teren a fost dobândit printr-o hotărâre judecătoreasca definitivă și irevocabilă, la pronunțarea căreia intimatul P. G. a fost prezent (în Dos. nr. 5704/2004, la Judecătoria B.), iar înscrierea lor ca proprietari în Cartea Funciara a rămas irevocabila prin Decizia nr. 1611 din 8.12.2009, a Curții de Apel București, astfel încât toate înscrisurile în cartea funciara sunt rezultatul unor acte juridice sau consecința unor hotărâri judecătorești.
În fine, apelanții au considerat că prima instanță a depășit cadrul procesual al unei cereri în rectificare carte funciara, emițând aprecieri cu privire la buna credința a părților din cauza, precum și la valoarea juridica a hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele superioare.
Prin decizia civilă nr. 506/A/14.05.2012 pronunțată de Tribunalul București- Secția a V-a Civilă s-a admis apelul formulat de apelanții pârâți G. F. și G. R. C., împotriva sentinței civile nr. 1241/14.03.2011, pronunțată de Judecătoria B. în contradictoriu cu apelantul reclamant P. Gagriel, s-a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că s-a respins cererea de rectificare a cărții funciare, ca neîntemeiată, s-a respins apelul declarat de apelantul reclamant P. G. împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, dată în Camera de Consiliu la 09.06.2011, de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu apelanții pârâți G. F. și G. R. C., ca nefondat și s-a luat act de renunțarea apelantului reclamant P. G. la judecarea apelului formulat împotriva sentinței civile nr.1241/14.03.2011, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În cartea funciară se află înscris, asupra aceluiași imobil, atât dreptul de proprietate al apelantului reclamant, cât și al apelanților pârâți. Titlurile care au stat la baza înscrierilor sunt, potrivit mențiunilor din extrasul de carte funciară depus la fila 65 fond, următoarele: pentru apelantul reclamant - titlul de proprietate nr.2287/27.07.1993 emis în temeiul Legii nr.18/1991 în favoarea autorului P. G. și certificatele de moștenitor legal nr.63/22.08.2000 și suplimentar nr.40/03.04.2001, de pe urma autorilor P. C. și P. G.; pentru apelanții pârâți, sentința civilă nr.2395/23.09.2004 (fila 10 fond), care ține loc de act de vânzare cumpărare având ca obiect suprafața de 2,2 ha situată în .. și încheierea de îndreptare a erorii materiale din 2.07.2008 pronunțate de Judecătoria B., prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale, în sensul că terenul se află în raza administrativă a orașului B..
Niciunul dintre titlurile care au stat la baza înscrierilor nu au fost desființate, mai puțin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 2.07.2008 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ care a fost desființată în recurs de Tribunalul București, dar cu privire la care Tribunalul a apreciat că nu afectează însuși fondul dreptului. În acest sens, tribunalul a reținut cu prin decizia civilă nr. 1611/08.12.2009 a Curții de apel București – Secția a IV a Civilă, pronunțată în dosarul nr._ s-a constatat în mod irevocabil legalitatea înscrierii dreptului apelanților pârâți în Cartea Funciară, fiind respinsă plângerea formulată de apelantul reclamant împotriva încheierii prin care dreptul acestora a fost intabulat.
În drept, Tribunalul a avut în vedere că prin Legea nr. 7/1996 și Ordinul nr. 634/2006 al ANCPI astfel cum erau în vigoare la data înscrieri dreptului apelanților pârâți, a cărui radiere se solicită în cauză, se instituie o procedură de remediere pentru situația în care înscrierile nu mai corespund cu situația reală a imobilului, respectiv acțiunea în rectificare ori modificare a înscrierilor din cartea funciară, conform art. 33 și urm. din Legea nr. 7/1996 republicată.
Astfel, potrivit art. 33 din Legea nr. 7/1996 „(1) În cazul in care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridica reala, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. (2) Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibila a face obiectul unei înscrieri în cartea funciara. (3) Prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poarta asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate”. De asemenea, alin. (4) al aceluiași articol prevede că „Rectificarea înscrierilor in cartea funciara se poate face fie pe cale amiabila, prin declarație autentica, fie in caz de litigiu, prin hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila”.
Așa cum în mod corect au arătat apelanții pârâți în apelul declarat tribunalul a constatat că, în practica instanței supreme, s-a statuat în mod constant faptul că acțiunea în rectificarea cărții funciare, așa cum este reglementată prin dispozițiile mai sus citate, are un caracter subsidiar, atunci când în discuție este însăși valabilitatea actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, deoarece ea este subsidiară unei acțiuni de fond prin care s-a constatat nevalabilitatea înscrierii sau titlului în temeiul căruia s-a săvârșit înscrierea.
Din această perspectivă, s-a reținut că în cauză, prima instanță a considerat a fi îndeplinite condițiile art. 34 alin.1 punctul 1 cu referire la art. 33 alin. 4 Legea 7/1996, în raport de două argumente: pe de o parte, decizia civilă nr. 1611/08.12.2009 a Curții de apel București – Secția a IV a Civilă, pronunțată în dosarul nr._, prin care s-a confirmat legalitatea înscrierii drepturilor apelanților pârâți în cartea funciară, a avut la bază încheiere de îndreptare de eroare materială din data de 2.07.2008, între timp desființată în căile de atac, apreciind judecătoria că prin desființarea acestei încheieri ar fi dispărut, practic, temeiul înscrierii pârâților în cartea funciară; pe de altă parte, decizia civilă nr.506 A/ 2010 a Curții de Apel București – Secția a III a Civilă, pronunțată în dosarul nr._/3/2009, prin care s-a respins în mod irevocabil, pentru prescripția dreptului material la acțiune al apelanților G. F. și G. R. C., împotriva apelantului P. G., cererea de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare pentru imobilul în cauză. Prima instanță a considerat că, deși acest din urmă proces s-a soluționat prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, totuși, ar trebui avute în vedere dezlegările date, deoarece a avut ca obiect fondul dreptului, spre deosebire de cele dezlegate într-un dosar ce a avut ca obiect doar o plângere de carte funciară. De asemenea, s-a considerat necesar a se da efect celei mai recente decizii pronunțate în fondul litigiului dintre părți.
Aceste argumente nu au putut fi însușite de către Tribunal. În primul rând, desființarea în calea de atac a încheierii de îndreptare a erorii materiale (ce viza situarea imobilului pe raza administrativă a orașului B.) nu are relevanță asupra fondului dreptului, deoarece această reformare s-a produs anterior pronunțării deciziei civile nr.1611/08.12.2009 a Curții de apel București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, prin care s-a confirmat legalitatea înscrierii drepturilor apelanților pârâți în cartea funciară.
În plus, din examinarea considerentelor acestei decizii, a rezultat că instanța de recurs a analizat în concret, pe baza probatoriului administrat în mod nemijlocit și fără a se raporta în nici un fel la încheierea de îndreptare a erorii materiale, identitatea dintre imobilul asupra căruia s-a intabulat dreptul de proprietate al apelantului reclamant și cel asupra căruia s-au intabulat apelanții pârâți.
D. urmare, Tribunalul a apreciat că în nici un caz nu se poate considera că valabilitatea înscrierii dreptului apelanților reclamanți ar fi fost în mod esențial afectată de desființarea încheierii de îndreptare a erorii materiale.
În al doilea rând, Tribunalul a apreciat că decizia civilă nr. 506 A/ 2010 a Curții de Apel București – Secția a III-a Civilă, pronunțată în dosarul nr._/3/2009 (prin care s-a respins în mod irevocabil, ca prescrisă, cererea apelanților G. F. și G. R. C., de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare pentru imobilul în cauză, formulată împotriva apelantului P. G., ca moștenitor al autorului său P. Ghorghe) nu îndeplinește cerința de a constitui o hotărâre definitivă și irevocabilă asupra fondului dreptului ce face obiectul înscrierii, condiție esențială pentru admiterea cererii de rectificare a cărții funciare.
Astfel, în susținerea cererii de rectificare a cărții funciare prin radierea dreptului apelanților pârâți, reclamantul se prevalează de împrejurarea că în considerentele acestei decizii se arată că sentința civilă nr. 2395/23.09.2004, care ține loc de act de vânzare cumpărare având ca obiect suprafața de 2,2 ha situată în .., nu poate produce efecte juridice, fiind pronunțată împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință.
În apărare, apelanții pârâți s-au prevalat de o altă decizie irevocabilă, decizia civilă nr. 1611/08.12.2009 a Curții de apel București – Secția a IV a Civilă, pronunțată în dosarul nr._, prin care s-a confirmat legalitatea înscrierii drepturilor apelanților pârâți în cartea funciară, reținându-se dimpotrivă, că sentința menționată este obligatorie inclusiv pentru reclamantul P. G., ca moștenitor al promitentului vânzător, precum și că acesta nu poate invoca inopozabilitatea hotărârii câtă vreme a fost prezent în cadrul litigiului în fața instanței și a recunoscut că autorul său a vândut terenul către pârâții G. F. și G. R. C..
Contrar celor reținute de prima instanță, Tribunalul a apreciat că, în condițiile în care există o contradicție între considerentele celor două sentințe, nu se poate da eficiență celei mai recente, în defavoarea celei mai vechi, deoarece o asemenea regulă nu este susținută de nicio dispoziție legală.
De asemenea, tribunalul a apreciat că prima instanță a considerat în mod nelegal că hotărârea dată în plângerea împotriva încheierii de carte funciară ar avea o forță juridică inferioară celei prin care s-a respins ca prescrisă acțiunea apelanților pârâți împotriva reclamantului P. G. de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare privind imobilul.
Procedându-se astfel, s-a omis a se avea în vedere faptul că înscrierea în cartea funciară a dreptului apelanților pârâți s-a făcut în temeiul sentinței civile nr.2395/23.09.2004, ce are caracter constitutiv de drepturi, nu a fost desființată în căile de atac prevăzute de lege și atestă în continuare dreptul de proprietate asupra imobilului, iar printr-o hotărâre irevocabilă s-a constatat legalitatea acestei înscrieri, ce corespunde în continuare titlului exhibat.
D. consecință, tribunalul a considerat că, în mod nelegal și netemeinic, prima instanță a admis acțiunea de rectificare a Cărții funciare, procedând la o analiză care excede cadrului procesual al acțiunii cu care a fost învestită.
Pentru clarificarea pe fond a situației juridice a imobilului, față de împrejurarea că ambele părți invocă dreptul de proprietate asupra acestuia, tribunalul a apreciat că acestea au la îndemână acțiunea în revendicare, în cadrul căreia pot să-și valorifice drepturile pretinse și în care se poate face compararea titlurilor părților, urmând ca după rezolvarea unei astfel de acțiuni în care se va decide care drept este preferabil, să se analizeze ce înscrieri trebuie menținute în Cartea Funciară a imobilului.
Până la rezolvarea unei astfel de acțiuni, dreptul înscris în favoarea apelanților pârâți corespunde titlului acestora.
Asupra apelului declarat de apelantul reclamant împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a erorilor materiale din considerentele hotărârii, Tribunalul a reținut ca fiind legală și temeinică dezlegarea dată, în sensul că aspectele sesizate nu se circumscriu noțiunii de „eroare materială”, astfel cum este reglementată de art. 281 Cod procedură civilă deoarece se referă de fapt, la operațiunea logico-juridică pe baza căreia prima instanță a reținut situația de fapt și de drept în cauză, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, acest apel a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr. 506/2012 a declarat recurs recurentul P. G..
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se arată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a interpretat greșit dispozițiile Legii nr. 7/1996, în condițiile în care, nu a observat că rectificarea cărții funciare este justificată faptic de împrejurări ivite după rămânerea definitivă a înscrierii care se vrea astfel pusă în concordanță cu noua realitate juridică. În acest sens recurentul face trimitere la sentința civilă nr. 1378/2009 și decizia civilă nr. 506/2010 prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că dreptul material la acțiune al pârâților G. pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 2,2 ha teren era deja prescris.
Recurentul consideră, la fel ca prima instanță, că cel de-al treilea proces soluționat prin admiterea excepției prescripției trebuia avut în vedere, spre deosebire de procesele anterioare, deoarece privea fondul dreptului.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimații G. F. și G. R. C. au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului declarat de reclamant, arătându-se că ceea ce trebuie reținut este faptul că înscrierea dreptului intimaților în cartea funciară s-a făcut în temeiul sentinței civile nr. 2395/23.09.2004 care are caracter constitutiv de drepturi și care atestă dreptul de proprietate asupra imobilului, respectiv că printr-o hotărâre irevocabilă, s-a constatat legalitatea acestei înscrieri.
Recurentul P. G. a formulat note scrise.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma și în limita motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
Respingerea cererii de rectificare a Cărții Funciare a fost justificată de către instanța de apel prin aceea că înscrierea existentă a fost făcută în temeiul unui act juridic care nu a fost desființat.
Până la rezolvarea litigiului dintre recurentul care se consideră proprietar în temeiul unui act juridic și intimații care se consideră proprietari în temeiul altui act juridic, nu se poate da curs solicitării celui dintâi de rectificare a cărții funciare.
Sentința civilă nr. 1378/20.11.2009 constată, într-adevăr, expres faptul că dreptul pârâților G. la obținerea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare-cumpărare s-a prescris, dar acest lucru nu înseamnă că sentința civilă nr. 2394/23.09.2004 care a justificat înscrierea pârâților G. în cartea funciară, a fost la rândul ei desființată.
Sub acest aspect trebuie precizat că desființarea încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 02.07.2008, nu afectează sentința din anul 2004, pe care a îndreptat-o, după cum în mod corect a arătat instanța de apel.
Relevant în speță este faptul că, prin decizia civilă nr. 1611/8.12.2009 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, s-a constatat în mod irevocabil legalitatea înscrierii dreptului apelanților pârâți în cartea funciară, fiind respinsă plângerea formulată de recurentul din prezenta cauză împotriva încheierii prin care dreptul acestora a fost intabulat.
Chiar dacă procedura plângerii împotriva încheierii de carte funciară este una necontencioasă, iar hotărârea pronunțată în cadrul acestei proceduri nu are autoritate de lucru judecat, acest lucru nu înseamnă că, dacă situația care a generat înscrierea a rămas neschimbată, instanțele ar putea ignora hotărârea anterioară prin care a fost respinsă o plângere împotriva înscrierii și s-a constatat implicit legalitatea acesteia din urmă.
Fără a nega puterea de lucru judecat de care se bucură sentința civilă nr.1378/2009, Curtea reamintește faptul că înscrierea în cartea funciară cu nr. 1161 a pârâților G. s-a realizat în baza altei sentințe civile, ale cărei efecte continuă să se producă, cel puțin până în prezent.
După cum a arătat și tribunalul, sentința civilă nr. 1378/2009 nu constituie temei de rectificare ci poate cel mult constitui o probă în cadrul unui litigiu între părțile din prezenta cauză care ar urma să decidă asupra preferabilității titlului uneia sau alteia dintre părți sau în cadrul unei acțiuni în constatare.
Dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996 au fost corect interpretate de către instanța de apel deoarece în speță nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă care să constate că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu sunt valabile, după cum nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă care să constate că numai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau că au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
Sentința civilă nr. 1378/2009, prin care se respinge o acțiune ca fiind prescrisă, nu se încadrează în dispozițiile art. 34 pct. 1 și 3 din Legea nr. 7/1996 deoarece nu desființează direct sentința civilă nr. 2395/2004, care a justificat înscrierea și nici nu lipsește de efecte juridice respectiva sentință.
Când va obține o hotărâre judecătorească irevocabilă, ale cărei efecte sunt cele menționate în art. 34 pct. 1 și 3, recurentul va putea intenta o acțiune în rectificare de carte funciară.
Curtea constată că recurentul nu critică în recurs soluția instanței de apel de respingere a apelului declarat de reclamant împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din Camera de consiliu de la data de 9.06.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ .
Pentru motivele arătate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant P. G. împotriva deciziei civile nr. 506A/14.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți G. F. și G. R. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. A. M. S. G. G. D. M.
GREFIER
V. F.
Red. DMG
Tehnored. GC /TI 2 ex
Jud. apel:
E. P. J.
G. R.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 350/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Uzucapiune. Decizia nr. 339/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
