Uzucapiune. Decizia nr. 339/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 339/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-02-2012 în dosarul nr. 339/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.339
Ședința publică de la 27 februarie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți I. I. și I. F., împotriva deciziei civile nr. 973 A din 27.10.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți L. O., L. N., C. M., R. M., R. Ș. și cu intimații-intervenienți R. C., C. M. și P. M..
Cauza are ca obiect – uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenții-reclamanți I. I., I. F., personal și asistați de avocat D. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 22.02.2012, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar și intimatul-pârât R. Ș., personal, lipsind intimații-pârâți L. O., L. N., C. M., R. M. și intimații-intervenienți R. C., C. M. și P. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează împrejurarea că citația emisă pe numele intimatei-pârâte R. M. a fost restituită la dosar cu mențiunea” destinatar decedat”.
Curtea apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită, având în vedere că intimata-pârâtă R. M. este persoana pentru care s-a perimat apelul.
Părțile, prin reprezentanță, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul recurenților-reclamanți susținând oral motivele de recurs solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat și a se constata că, în cauză, nu se impune perimarea hotărârii.
Apreciază că nu poate fi sancționate părțile pentru nelucrarea dosarului privind succesiunea defunctei R. M. care trenează de multă vreme, având în vedere că s-au depus dovezile necesare soluționării dosarului, că părțile nu au stat în pasivitate și au fost în permanență preocupate de situația dezbaterii acestei moșteniri pe toate căile legale, au mers la notarul public acolo unde s-a constatat imposibilă finalizarea acestei proceduri și continuând cu acțiunea în fața instanței de judecată.
Întrebată de instanță, care ar fi data până la care durează termenul de perimare pentru care s-a suspendat cauza, avocatul recurenților –reclamanți apreciază că se impune ca judecata să fie suspendată până la momentul la care se va dezbate succesiunea, având în vedere că părțile nu au stat în pasivitate; apreciind că suspendarea fiind una de drept trebuie să rămână până ce părțile vor fi în măsură să indice moștenitorii în mod concret.
Menționează că la data la care s-a suspendat cauza la Tribunalul București a fost în măsură să indice succesibili, persoanele îndreptățite la a veni la moștenire, însă instanța nu a dat curs solicitării de a introduce în cauză persoanele care ar fi avut drepturi succesorale și care ar fi putut veni la moștenire, ci a apreciat necesară stabilirea în mod concret a drepturilor fiecăruia și calității de moștenitor și că se impune a se stabili în mod concret moștenitorii și apoi continuată judecata.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul-pârât R. Ș. solicită admiterea recursului și să se judece în continuare cauza.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constantă următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.02.2008, pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, sub nr._ reclamanții I. I. și I. F., au chemat în judecată pârâții L. O., L. N., C. M., R. M. și R. Ș., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune cu privire la terenul în suprafață de 480 m.p., situat în București, ., nr. 70, sector 4 și prin accesiune imobiliară cu privire la imobilul casă de locuit și dependințe situat pe teren.
La termenul din 07.03.2008, reclamanții au formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, în conformitate cu dispozițiile art 57 C.pr.civ., fiind introduși în cauză în calitate de intervenienți principali, numiții R. C., Ciodorică M., P. Crisia, P. Segiu A. și P. M., solicitând astfel ca acțiunea ce se va pronunța să le fie opozabilă acestora, în calitate de moștenitori ai numitei F. P..
La termenul din 04.04.2008, reclamanții au depus la dosar o precizare și completare a acțiunii, solicitând instanței să se constate că imobilul este deținut în cote de proprietate de către reclamanții I. - 3/4, intervenientul R. C. – 1/8, iar ceilalți 4 intervenienți (Ciodorică M., P. Crisia, P. S. A. și P. M.) dețin împreună 1/8 din imobil.
Prin sentința civilă nr. 2865/17.04.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții I. I. și I. F., în contradictoriu cu pârâții L. O., L. N., Ciochina M., R. M. și R. S., ca neîntemeiată; s-a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane, formulată de reclamanții I. I. și I. F., în contradictoriu cu R. C., C. M., P. Crisia, P. S. A. și P. M., ca neîntemeiată și s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată, instanța apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, reținându-se caracterul precar al posesiei, instanța ținând seama de dispozițiile art. 1844 și art. 1890 cod civil dar și de dispozițiile art. 1847 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri,au declarat apel, motivat în drept, reclamanții I. I. și I. F., criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele de apel fiind pe larg expuse în cererea de la dosar (filșele 3-9), solicitând instanței admiterea apelului așa cum a fost formulat, iar pe fondul cauzei, în principal, să desființeze soluția instanței de fond și să se trimită cauza spre rejudecare, iar în subsidiar, să schimbe în tot hotărârea atacată și să admită cerere de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, precum și cerere de chemare în judecată a altor persoane.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 282-287, art. 296, art. 297 și art. 304 pct. 9 C.pr.civilă
Prin încheierea pronunțată în ședința publica de la 30.04.2010, Tribunalul a dispus suspendarea judecății apelului în temeiul art. 243 alin. 1 pct. 1 C.pr.civilă, până la introducerea în cauză a moștenitorilor intimatei-pârâte R. M., decedată pe parcursul procesului.
Prin decizia civilă nr.973/A/27.10.2011 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a constatat perimată cererea de apel formulată de reclamanți.
Asupra excepției de perimare, Tribunalul a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.248 C.pr.civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel recurs, revizuire și orice alta cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 C.pr.civilă perimarea se poate constata și din oficiu.
Verificând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că de la data la care a fost suspendată judecata a trecut mai mult de un an, fără ca părțile să fi făcut vreun act de procedură în vederea judecării procesului, pricina rămânând în nelucrare din vina părților.
Apărarea apelanților în sensul respingerii cererii de perimare întrucât nu a fost dezbătută succesiunea defunctei nu a fost reținută ca fondată, deoarece decesul a intervenit la data de 20.05.2009 suspendarea judecății la data de 30.04.2010 fără a se putea face dovada unei împrejurări de natură a suspendat cursul perimării, existența pe rolul instanțelor a unei cauze având ca obiect dezbaterea succesiunii defunctei R. M., putând fi invocată ca motiv de suspendare în temeiul art.244 pct.1 C.proc.civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs I. ion și I. F..
În motivele de recurs s-au invocat dispozițiile art.304 Cod procedură civilă cu referire la art. 243 alin.1 Cod procedură civilă și 248 și urm. Cod procedură civilă.
În cursul judecății în apel a intervenit decesul apelantei R. M., dispunându-se suspendarea judecății în temeiul art. 243 pct.1 Cod procedură civilă, precum și pentru faptul că părțile au învederat instanței că se dezbate succesiunea defunctei la Biroul Notarului Public M. M. – I..
Apelanții susțin că au realizat toate demersurile în vederea dezbaterii succesiunii, pentru stabilirea moștenitorilor și pentru a se conform dispozițiilor instanței.
Datorită suspendării dezbaterii succesorale notariale la data de 26.04.2010, părțile interesate de soluționarea cauzei, au continuat în instanță procedura, înregistrând pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București dosarul cu nr._/4/2010, având ca obiect deschiderea succesiunii defunctei R. M. și stabilirea moștenitorilor săi.
În prezent această procedură nu este finalizată, motivul pentru care s-a dispus suspendarea în prezentul dosar subzistă și pe cale de consecință nu se poate repune cauza pe rol, cu atât mai puțin să se admită excepția perimării.
Această situație de fapt a fost adusă la cunoștința instanței și dovedită cu acte, respectiv certificatul de grefă și fișa dosarului nr._/4/2010.
În temeiul art. 243 Cod procedură civilă cauza se suspendă de drept, motiv pentru care termenul perimării nu curge pe perioada menținerii motivului care a dus la suspendare.
De asemenea, cursul perimării poate fi suspendat cât timp este suspendată cauza datorită existenței altui dosar de care depinde soluționarea acestuia, sau în alte cazuri prevăzute de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților.
Se mai susține că nu sunt întrunite dispozițiile art.248 Cod procedură civilă, întrucât nu se poate reține vina părților, recurenții realizând toate demersurile necesare pentru introducerea în cauză a moștenitorilor, din motive care nu au depins de voința lor neputând face precizările necesare.
Recurenților nu li se poate imputa lipsa de interes pentru continuarea judecății câtă vreme au efectuat demersurile legale pentru dezbaterea succesiunii și nici vreo culpă, procedura succesorală fiind anevoioasă.
Prezumția de desistare a fost înlăturată prin dovada contrară, lăsarea în nelucrare a dosarului nu se datorează lipsei de diligență a recurenților, aceștia întreprinzând toate demersurile necesare dezbaterii succesorale.
Suspendarea judecății prin moartea uneia dintre părți se întemeiază pe principiul asigurării dreptului la apărare al părții care, datorită împrejurării intervenite nu mai poate participa la dezbateri, recurenții apreciind că excepția perimării s-a discutat din oficiu, fără ca moștenitorii defunctei să-și poată exprima opinia cu privire la perimare.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va respinge recursul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
Prin încheierea pronunțată la 30.04.2010 cauza a fost suspendată în temeiul art. 243 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă până la introducere în cauză a moștenitorilor a defunctei R. M..
De la această dată și până la 22.08.2011, când s-a acordat termen pentru discutarea excepției perimării, apelanții în cauză nu au efectuat nici un act procedural de natură a întrerupe ori a suspenda cursul perimării.
Aplicarea dispozițiilor art.243 pct.1 Cod procedură civilă, nu exclud instituția perimării, termenul fiind de un an astfel cum menționează art.248 Cod procedură civilă.
Întreruperea termenului poate avea loc prin cererea de repunere pe rol conform art.245 alin.2 Cod procedură civilă, iar suspendarea conform art. 250 alin. 2, termenul de perimare fiind extins cu trei luni.
În concluzie, susținerile recurenților că în situația suspendării cauzei în temeiul art.243 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, nu intervine perimarea, cauza rămânând suspendată sine die până la indicarea moștenitorilor nu este fondată.
Împrejurarea că recurenții – apelanți au demarat procedura succesorală notarială după defuncta R. M. și în continuare stabilirea pe cale judecătorească a moștenitorilor, nu atrage după sine și de drept, nici întreruperea și nici suspendarea termenului de perimare.
Potrivit art.129 alin. 1 Cod procedură civilă părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Față de aceste dispoziții recurenții aveau obligația de a informa instanța despre existența dosarului nr._/4/2010 aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București și a imposibilității indicării moștenitorilor, solicitând în același timp schimbarea temeiului juridic al suspendării, din art.243 alin.1 pct.1 în art. 244 pct.1 Cod procedură civilă .
Încunoștințarea instanței despre această situație de fapt a avut loc în data de 27.10.2011, după împlinirea termenului de perimare, astfel încât nu poate produce efecte.
În lipsa oricăror minime diligențe, de a efectua un act procedural în prezenta cauză, nu se poate considera că recurenții nu au culpă pentru faptul că dosarul – al cărui obiect este dobândirea proprietății prin uzucapiune și accesiune - a rămas în nelucrare.
Prezumția de desistare nu a fost înlăturată în interiorul termenului de perimare, fiind necesar ca demersurile efectuate de recurenți pentru stabilirea moștenitorilor să fie aduse la cunoștința instanței potrivit art.129 alin.1 Cod procedură civilă.
Sub acest aspect, Curtea constată că de la data formulării cererii având ca obiect dezbaterea succesiunii defunctei R. M., recurenții puteau indica prezumtivi moștenitori ai acesteia, urmând ca această calitate a lor să se consolideze ori să se invalideze, în urma judecății din acel dosar, fiind o situație clasică pentru aplicarea dispozițiilor art.244 pct.1 Cod procedură civilă.
Nici încălcarea dreptului la apărare și cel al contradictorialității nu este motiv de desființare a deciziei, tribunalul discutând în ședință publică și în cadrul procedural specific cauzelor suspendate în temeiul art.243 alin. 1 pct.1 Cod procedură civilă, excepția perimării, moștenitorii defunctei R. M. având posibilitatea legală a interveni în cauză, ori de a solicita direct repunerea cauzei pe rol, în termenul de 1 an de la data suspendării.
Astfel fiind în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de de recurenții-reclamanți I. I. și I. F., împotriva deciziei civile nr. 973 A din 27.10.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți L. O., L. N., C. M., R. M., R. Ș. și cu intimații-intervenienți R. C., C. M. și P. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
L. C.
Red.D.A.B.
Tehnored.DAB/B.I.
2 ex/28.03.2012
------------------------------------------
T.B.- Secția a V-a – F.L.
- G.F.
Jud.Sector 4 – C.P.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 739/2013. Curtea de... | Legea 10/2001. Decizia nr. 67/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
