Rezoluţiune contract. Decizia nr. 60/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-02-2012 în dosarul nr. 60/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 60A
Ședința publică de la 10.02.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. S. M.
JUDECĂTOR - Z. D.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă S.C I. CONSTRUCȚII S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 423/01.03.2012, pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. M. C. S.R.L., cauza având ca obiect „rezoluțiune contract”.
Dosarul a fost strigat la ordinea listei de apeluri.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă S.C I. CONSTRUCȚII S.R.L. – reprezentată de domnul avocat I. J. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2011, intimata pârâtă S.C. M. C. S.R.L. – reprezentată de consilier juridic – domnul Boaje A. C. cu delegație.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că la data de 13.01.2012, la registratura secției s-a înregistrat întâmpinarea formulată de intimata pârâtă, copia acesteia fiind comunicată în aceeași zi, apelantei reclamante, în baza rezoluției grefierului șef al secției, dovada în acest sens fiind depusă la dosar (fila 33).
Reprezentantul intimatei pârâte învederează că societatea pe care o reprezintă nu este în reorganizare ci o altă firmă și și-a schimbat sediul la adresa indicată la termenul anterior. Totodată, învederează că nu are de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Reprezentantul apelantei reclamante, de asemenea a învederat că în afară de înscrisurile depuse la dosar nu are de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului declarat în prezenta cauză.
Apelanta reclamantă S.C. I. Construcții S.R.L. prin avocat solicită admiterea apelului și pe cale de consecință admiterea cererii de chemare în judecată.
În susținerea motivelor de apel, arată că criticile aduse sentinței pronunțată de instanța de fond, se referă la soluția pronunțată cu privire la cele două excepții invocate, respectiv excepția necompetenței funcționale și a inadmisibilității acțiunii.
În mod eronat instanța de apel a admis excepției necompetenței funcționale a secției comerciale a tribunalului.
Referitor la caracterul comercial al cauzei supuse judecății, apreciază că două din cele mai importante elemente în stabilirea caracterului comercial sau civil sunt intenția părților și scopul urmărit în calificarea actului.
Intimata pârâtă a recunoscut în întâmpinarea formulată că a achiziționat terenul în litigiu în vederea edificării de construcții pe acesta, ceea ce denotă caracterul comercial.
În cazul în care se va admite această ipoteză solicită casarea cu trimitere la secția comercială a Tribunalului București spre competentă soluționare. Nemaiexistând această secție, instanța urmează să se raporteze la momentul introducerii acțiunii.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, învederează că în cauză sunt îndeplinite condițiile rezoluțiunii prevăzute de art. 1079 pct.3 din Codul civil. În lumina noului cod civil, punerea în întârziere se poate realiza de asemenea prin cererea de chemare în judecată ( art. 1532 Cod civil).
Achitarea prețului s-a făcut ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare în cursul judecății; fără cheltuieli de judecată, urmând să le solicite pe cale separată.
Intimata pârâtă S.C. M. C. S.R.L. prin consilier juridic solicită respingerea apelului ca nefundat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, întrucât în mod corect a trimis cauza spre competență soluționare secției civile a Tribunalului București.
În speță se vorbește de vânzarea unui bun imobil reglementat de codul civil. Codul comercial reglementează contractul de vânzare comercială, contract care își are reglementare cu caracter general și în Codul civil.
Dubla subordonare a contractelor comerciale, a contractului de vânzare comercială, în special, nu este decât o aplicare a principiului înscris în art. 1 alin.2 din Codul comercial. Codul comercial nu reglementează decât modul de funcționare a contractelor considerate comerciale, condițiile de existență juridică fiind înscrise în Codul civil.
Prima derogare făcută de dreptul comercial se referă cu precădere la obiectul actului comercial.
Din examinarea obiectului operațiilor comerciale rezultă concluzia conform căreia numai bunurile mobile și cele incorporate sunt supuse regimului juridic comercial.
Din reglementarea codului comercial rezultă omisiunea intențională a obiectelor legale reglementate juridic a bunurilor imobile.
Imobilul (teren și construcție) ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare nu este supus jurisdicției comerciale. Aceste imobile fiind bunuri imobile au fost dobândite fără intenția de a fi revândute și nu aparțin fondului de comerț.
În speță nu se pune problema săvârșirii unor fapte de comerț obiective, deoarece faptele reclamante nu se pot încadra în categoria celor prevăzute de art. 3 din Codul civil.
Terenul pe care au edificat construcții se află în proprietatea sa, nefiind înstrăinat.
Cu privire la motivul de apel referitor la admisibilitatea acțiunii, potrivit art. 1366 din Codul civil, consideră că măsura rezoluțiunii contractului de vânzare cumpărare ar putea fi dispusă numai în măsura în care vânzătorul este în pericol de a pierde lucrul și prețul.
Privilegiul vânzătorului prevăzut la art. 7 din contract este înscris în cartea funciară a imobilelor.
A depus la dosar dovada consemnării prețului în întregime pe seama și la dispoziția apelantei reclamante.
Părțile litigante nu au stipulat prin convenția încheiată o clauză potrivit căreia prin ajungerea la termenul pârâta debitoare ar fi în drept de întârziere.
Totodată, arată că cererea de chemare în judecată nu are ca obiect punerea în întârziere și prin urmare cererea accesorie nu poate face obiectul acestui litigiu.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială sub nr._/3/2009, reclamanta S.C. I. CONSTRICT S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. M. C. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1065/18.10.2007 de BNP Liberalis, încheiat de părți, privind imobilul situat în București, ., sectorul 6, având număr cadastral 2494/1, intabulat în Carte Funciară nr._, conform încheierii nr. 7214/08.06.2004 a Judecătoriei Sectorului 6 București – Biroul de Carte Funciară, constituit din: a) imobilul L. 1 - teren intravilan, în suprafață de 965,81 m.p. și construcții, b) terenul intravilan în suprafață de 92,54 m.p. reprezentând cota indiviză din terenul în suprafață totală de 277,62 m.p. – drum de acces, situat în București, .-37, sectorul 6, având număr cadastral 2494/5, intabulat în Cartea Funciară nr._, conform încheierii nr. 3980/03.03.2006 a A.N.C.P.I. – O.C.P.I. – Biroul de Carte Funciară, motivat de nerespectarea obligației de plată asumată de către pârât, ca urmare a culpei acesteia din urmă în executarea contractului prin neplata diferenței de preț, cu consecința repunerii părților în situația anterioara.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare menționat anterior, pârâta si-a asumat obligația de plata a prețului în cuantum de 250.000 euro (art.7 din contract) la cursul Euro BNR din ziua efectuării plații, după cum urmează: suma de 80.000 euro, la data de 30.01.2008; suma de 80.000 euro, la data de 30.04.2008 și suma de 90.000 euro, la data de 30.07.2008.
Reclamanta a mai arătat că obligația de plata a prețului a fost depășita cu mult, deși transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor a operat la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare.
S-a arătat că, până în prezent, pârâta a achitat suma de 100.000 euro, rămânând un rest de plata de 150.000 euro.
Reclamanta consideră că în cauza sunt îndeplinite condițiile rezolutiunii, întrucât reclamanta si-a îndeplinit obligația de transmitere a proprietății la data autentificării contractului; parata nu si-a executat obligația de plata în totalitate, iar neexecutarea este imputabila chiar părții care nu si-a îndeplinit obligația.
Cauza rezolutiunii intervine ulterior încheierii contractului, cu ocazia executării contractului. Potrivit art. 1020 C.civil, condiția rezolutorie este subânțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul în care una din părți nu-și îndeplinește obligațiile asumate. Temeiul juridic al rezolutiunii îl constituie tocmai reciprocitatea și interdependenta obligațiilor, neîndeplinirea culpabila a uneia dintre obligații, lipsind de suport juridic obligația juridica, motiv pentru care se impune desființarea contractului și restituirea bunului vândut.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1020, art. 1365 C.civil.
Pârâta . a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetentei funcționale a secției comercială, motivat de faptul ca actul încheiat cu societatea reclamanta este unul pur civil, în raport de dispozițiile art. 1294 C.civil, are ca obiect vânzarea-cumpărarea unor bunuri imobile astfel că nu are caracter comercial fiind un contract esențialmente civil. Pe fondul cauzei a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute în mod expres de dispozițiile art. 1366 din Codul Civil, respectiv ca vânzătorul sa se afle în pericolul de a pierde lucrul și prețul. Privilegiul vânzătorului prevăzut la art. 7 din contract este înscris în Cartea Funciara a imobilelor respective: imobil - lot nr. 1 situat în București, ., Sector 6, având nr. cadastral 2494/1 intabulat în C.F. nr._, constituit din teren intravilan în suprafața de 965,81 m.p. și construcțiile existente pe acesta; precum și terenul intravilan în suprafața de 92,54 m.p., reprezentând cota indiviza de 1/3 din terenul în suprafața totala de 277,62 m.p.- drum acces, situate în București, .-37, Sector 6, având nr. cadastral 2494/5 intabulat în C.F.N. nr._ - Oficiul de cadastru și publicitatea Imobiliara al Județului I. - Biroul de Carte Funciara. În virtutea dreptului conferit de art. 1737 pct. 1 C.civil, pentru neplata prețului sau a diferenței de preț vânzătorul beneficiază de prerogativa urmăririi bunului în mâinile oricui s-ar afla și în aceste condiții este evident ca pericolul pierderii lucrului nu există. In ceea ce privește cea de-a doua condiție și anume aceea a pierderii prețului, nici acest pericol nu exista în realitate, societatea pârâtă efectuând plata integrala a prețului din contract, insa vânzătorul, cu rea-credința a refuzat sa primească acest rest de preț. Astfel, prin Ordinul de Plata nr. 7/19.11.2009 s-a efectuat plata integrala a prețului bunurilor mobile (teren și construcții) dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1065/18.10.2007 de către Biroul Notarial Liberalis București. Aceasta suma a fost restituita, cu rea - credința, de către vânzător, în data de 24.11.2009, așa cum rezulta din extrasul de cont din data de 24.11.2009 emis de Banca Italo Romena - Agenția București Unirea. O alta plata parțiala de 5.000 euro, efectuata la data de 25.09.2009, a fost restituita în data de 11.12.2009, așa cum rezulta din extrasul de cont din data de 12.12.2009 emis de Banca Italo Romena - Agenția București Unirea.
Având în vedere refuzul plații efectuate, societatea a procedat în conformitatea cu prevederile art. 586-590 din C.pr.civilă coroborate cu prevederile art. 1114 și următoarele din C.civil la îndeplinirea procedurilor legale privitoare la oferta reala de plata urmata de consemnarea pe seama și la dispoziția reclamantei a sumelor datorate cu titlu de rest de preț contract. În aceste condiții în care pârâta a arătat că a consemnat pe seama și la dispoziția reclamantei în întregime suma datorata, societatea pârâtă fiind liberata de plată, conform dispozițiilor art. 1114 alin. 2 C.civil, și apreciază ca nu mai poate exista riscul pierderii prețului din moment ce executarea obligației de plata a fost astfel îndeplinita
De asemenea pârâta a mai arătat că nu a fost îndeplinita condiția legala a punerii în întârziere, aceasta deoarece în contractele civile debitorul nu este de drept în întârziere prin simplul fapt al împlinirii termenului de scadenta a datoriei, în afara de cazurile expres prevăzute de art. 1079 C.civil. De altfel, punerea în întârziere este foarte importanta pentru a putea dovedi refuzul de executare a obligațiilor de cealaltă parte contractanta. Contratul de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul 1065/18.10.2007 de către Biroul Notarial Liberalis București este un contract civil, sinalagmatic și cu executare succesiva. Contratul de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul 1065/18.10.2007 de către Biroul Notarial Liberalis București nu conține un pact comisoriu expres prin care părțile sa fi stipulat rezolutiunea acestuia de plin drept în cazul neexecutării obligațiilor de către una dintre ele.
Pârâta a mai arătat că repunerea în situația anterioara nu mai este posibila având în vedere faptul ca societatea pârâtă a edificat construcții care acoperă în întregime suprafața de teren cumpărata de la reclamanta. De asemenea construcțiile (magazii și cotețe de pasări) existente pe suprafețele de teren dobândite prin centratul de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul 1065/18.10.2007 de către Biroul Notarial Liberalis București, au fost demolate in locul acestora realizându-se importante lucrări de construcții.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.pr.civilă.
Prin încheierea din data de 10.03.2010 Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis excepția necompetentei funcționale, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o conducerii Tribunalului București în vederea repartizării unei secții civile.
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, spre deosebire de contractele civile, cele comerciale se disting printr-un element definitoriu, respectiv comercialitatea, care nu se regăsește în prezenta cauză. Astfel, la data de 18.10.2007 între părți s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1065, contract ce are ca obiect vânzarea unor imobile (teren și construcții), imobile ce nu au fost dobândite cu intenția vădita a fi revândute de societatea pârâta și care nici nu fac parte din fondul de comerț al pârâtei.
Față de situația de fapt menționată anterior, în opinia tribunalului, litigiile izvorâte din raportul juridic invocat se supun jurisdicției civile, atâta timp cât nu sunt incidente dispoziții derogatorii.
În drept au fost avute în vedere dispozițiile art. 36 din Legea nr. 304/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, sub nr._ .
Instanța de fond a administrat proba cu interogatoriile reciproce ale părților, precum și proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 423/01.03.2011 Tribunalul București Secția a V-a Civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1065/18.10.2007 de BNP Liberalis, încheiat între reclamanta . și pârâta . cea dintâi a înstrăinat și pârâta a cumpărat imobilul situat în București, ., sectorul 6, având număr cadastral 2494/1, intabulat în Carte Funciară nr._, conform încheierii nr. 7214/08.06.2004 a Judecătoriei Sectorului 6 București – Biroul de Carte Funciară, constituit din teren intravilan, în suprafață de 965,81 m.p. și construcții; terenul intravilan în suprafață de 92,54 m.p. – drum de acces, situat în București, .-37, sectorul 6, având număr cadastral 2494/5, intabulat în Cartea Funciară nr._, conform încheierii nr. 3980/03.03.2006 a A.N.C.P.I. – O.C.P.I. – Biroul de Carte Funciară.
Pârâta si-a asumat obligația de plata a prețului în cuantum de 250.000 euro potrivit art.7 din contract la cursul Euro BNR din ziua efectuării plații, după cum urmează: suma de 80.000 euro, la data de 30.01.2008; suma de 80.000 euro, la data de 30.04.2008 și suma de 90.000 euro, la data de 30.07.2008.
Reclamanta a introdus acțiunea la 29.07.2009 prin care a solicitat rezoluțiunea acestui contract motivat de faptul că pârâta nu a achitat restul de preț, respectiv, suma de 150.000 euro, invocând dispozițiile art. 1020 C. civ. și art.1365 C. civ.
În conformitate cu art. 1020, art. 1021 Cod civil, contractul sinalagmatic poate fi desființat cu efect retroactiv, la cererea uneia din părți, ca urmare a neexecutării obligației celeilalte părți, din cauze imputabile acesteia.
Instanța poate pronunța rezoluțiunea dacă neexecutarea, totală sau parțială, a obligației se datorează exclusiv culpei debitorului, și nu au intervenit cauze de forță majoră care duc la încetarea contractului pentru imposibilitatea fortuită de executare.
Art. 1366 din C.civil arată că rezoluțiunea vânzării de imobile se pronunța de îndată, daca vânzătorul este în pericol de a pierde lucrul și prețul iar dacă asemenea pericol nu există, judecătorul poate da cumpărătorului un termen mai mult sau mai puțin lung, după împrejurări, fără sa poată da în nici un caz al doilea termen. Trecând acel termen, fără ca cumpărătorul sa plătească, se va pronunța rezoluțiunea vânzării.
Din cele de mai sus a rezultat că este la latitudinea instanței de a aprecia dacă neexecutarea este suficient de gravă pentru a justifica rezoluțiunea sau dacă este cazul să mențină contractul.
Prin urmare, art. 1021 C.civ. permite instanței să pronunțe rezoluțiunea, dând după împrejurări, un termen de grație debitorului pentru ca să poată executa obligația sa. Pe de altă parte, odată intentată acțiunea în rezoluțiune, pârâtul are posibilitatea de a lăsa contractul să fie rezolvat sau de a-l executa.
În speță, Tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1065/18.10.2007 de către Biroul Notarial Liberalis București.
Pe de o parte, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de teza I a art. 1366 din Codul Civil, respectiv ca vânzătorul sa se afle în pericolul de a pierde lucrul și prețul.
Astfel, vânzătorul beneficiază de prerogativa urmăririi bunului în mâinile oricui s-ar afla, pentru neplata prețului sau a diferenței de preț, privilegiul vânzătorului prevăzut la art. 7 din contract fiind înscris în Cartea Funciara a imobilelor respective: imobil - lot nr. 1 situat în București, ., Sector 6, având nr. cadastral 2494/1 intabulat în C.F. nr._, constituit din teren intravilan în suprafața de 965,81 m.p. și construcțiile existente pe acesta; precum și terenul intravilan în suprafața de 92,54 m.p., reprezentând cota indiviza de 1/3 din terenul în suprafața totala de 277,62 m.p.- drum acces, situate în București, .-37, Sector 6, având nr. cadastral 2494/5 intabulat în C.F.N. nr._ - Oficiul de Cadastru și Publicitatea Imobiliara al Județului I. - Biroul de Carte Funciara.
In ceea ce privește pierderea prețului, pârâta a efectuat plata integrala a prețului din contact, aspect dovedit cu extrasul de cont din data de 12.12.2009 emis de Banca Italo Romena - Agenția București Unirea precum și cu Ordinul de Plata nr. 7/19.11.2009.
Pe de altă parte, în ceea ce privește cerința punerii în întârziere, Tribunalul a constatat că, anterior introducerii de chemare în judecată pârâta nu a fost pusă în întârziere iar contractul de vânzare cumpărare nu conține un pact comisoriu expres prin care părțile să fi stipulat rezolutiunea acestuia de plin drept în cazul neexecutării obligațiilor de către una dintre ele. Mai mult, la primul termen de judecată cu părțile legal citate, pârâta achitase integral prețul.
Reclamanta vânzătoare a refuzat primirea diferenței de preț, aspect dovedit și recunoscut chiar de aceasta, astfel încât, suma datorată cu titlu de rest de preț contract a fost consemnată pe seama și la dispoziția reclamantei.
Împotriva acestei decizii a declarat apel reclamanta ..
În motivarea apelului s-au învederat următoarele critici:
1. În mod eronat instanța de fond a admis excepția necompetenței funcționale a secției comerciale a tribunalului.
Doua dintre cele mai importante elemente in stabilirea caracterului comercial al acestui litigiu sunt: intenția părților și scopul urmărit în calificarea actului.
Apelanta-reclamantă consideră că scopul speculativ urmărit la încheierea oricărui contract privind imobilele, precum și calitatea de comerciant a cel puțin uneia din părți sunt esențiale în calificarea unei operațiuni privind imobilul ca fiind comercială sau civilă, în sensul că operațiunea are întotdeauna natură comercială dacă imobilul respectiv este folosit în scop comercial, funcția economică fiind aceea care conferă vânzării-cumpărării caracter comercial.
În prezent considerațiile care au stat la baza stabilirii naturii civile a operațiunilor privind bunurile imobile nu mai sunt actuale.
Astfel, există bunuri mobile cu o valoare net superioară bunurilor imobile, cum ar fi navele, aeronavele. iar legea civilă este utilă în ceea ce-i privește pe necomercianți deoarece comercianților, profesioniști în domeniu. Ii se aplică art. 1 din Codul comercial conform căruia dreptul comercial se completează cu dreptul civil acolo unde nu există dispoziții exprese. Rezultă de aici faptul că valabilitatea unui act juridic nu depinde de calificarea dată operațiunilor respective.
Dacă în codul comercial nu se califică în mod expres operațiunile imobiliare ca fiind comerciale. nu se poate trage concluzia că ele nu pot fi decât civile. De altfel, art. 4 din codul comercial califică drept comerciale orice obligațiuni ale comercianților rezultate din exercitarea comerțului lor, iar ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, operațiunile imobiliare putând intra, cel puțin implicit, sub incidenta acestor dispoziții.
Pentru a înlătura prezumția de comercialitate instituită de art.4 Codul comercial, trebuie ca actul respectiv să fie esențialmente civil, ceea ce nu este cazul cu operațiunile imobiliare, în general. Actele esențialmente civile sunt: testamentul, acceptarea sau renunțarea la o succesiune, adopția, recunoașterea de paternitate/maternitate, căsătoria
Apelanta-reclamantă consideră că se impune soluția potrivit căreia natura civilă este regula iar natura comercială este excepția, astfel cum și dreptul comercial este un drept special iar dreptul civil dreptul comun al raporturilor de drept privat.
Deoarece nu există îndoială referitor la natura juridică a operațiunii imobiliare săvărșită de un comerciant în exercițiul comerțului atunci când nu există o clauză contrară în contract, iar actul nu este esențialmente civil, raționamentul juridic este greșit prin inversarea raportului lege generală -lege specială, codul comercial fiind specialul în acest caz, iar specialibus derogant generalis, așa cum rezulta și din dispozițiile art.1 din codul comercial".
Art. 4 din codul comercial instituie prezumția de comercialitate, astfel că rationamentul ce se impune este invers: atâta timp cât prezumtia nu este răsturnată regula este comercialitatea și nu civilitatea.
Apelanta-reclamantă consideră că operațiunile imobiliare sunt comerciale, mai ales dacă sunt efectuate de o societate comercială care este un comerciant și ale cărei contracte și obligații sunt prezumate comerciale, dacă au fost făcute cu intenția de revânzare sau reînchirie în viitor.
In speta de fata, parata a achizitionat terenul in discutie in vederea edificarii de constructii pe acesta, cu scopul de a-I revinde in aceasta forma, dupa cum chiar ea recunoaste in intampinarea formulata.
2. În mod gresit instanta de fond a apreciat ca in cauza nu se impune rezolutiunea contractului in discutie, intrucat:
Referitor la admisibilitatea actiunii, apelantul-reclamant solicită să se observe faptul ca in cauza sunt indeplinite conditiile rezolutiunii si anume: reclamanta si-a indeplinit obligatia de transmitere a proprietatii la data autentificarii contractului; parata nu si-a executat obligatia de plata in totalitate; neexecutarea este imputabila paratei, care in mod culpabil nu si-a indeplinit obligatia de plata in termenele stabilite).
Cauza rezolutiunii intervine ulterior incheierii contractului, cu ocazia executarii contractului.
In ceea ce priveste punerea in intarziere a debitorului, apelanta-reclamantă arată ca in litigiile comerciale aceasta nu este necesara, intrucat conform art.43 Cod comercial, acesta este de drept pus in intarziere din ziua scadentei.
In acelasi timp insa, pârâta a fost pusă in intarziere prin insasi cererea de chemare in judecata (art.1532 Noul Cod Civil).
Apelanta-reclamantă consideră de asemenea ca, raportat la faptul ca in contractul de vanzare-cumparare se prevedea achitarea pretului in rate ., in speta, isi gasesc aplicabilitatea dispozitiile art.1079 pct.3 cod civil potrivit carora: "Debitorul este de drept in intarziere: 3. cand obligatia nu putea fi indeplinita decat ., ce debitorul a lasat sa treaca".
Apelanta-reclamantă solicită admiterea apelului si pe cale de consecinta respingerea exceptiei necompetentei functionale a sectiei comerciale, cu consecinta transmiterii cauzei spre rejudecare instantei competente, să se dispună rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare nr.1 065/18.10.2007, motivat de nerespectarea obligatiei de plata.
Pârâta . a formulat întâmpinare prin care a arătat, cu privire la primul motiv de apel, că vânzarea imobiliară este reglementată exclusiv în dreptul civil.
Imobilele ce fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1065/18.10.2007 de către BNP Liberalis nu sunt supuse jurisdicției comerciale, fiind bunuri imobile și care au fost dobândite fără intenția manifestă de a fi revândute și nu aparțin fondului de comerț.
Referitor la admisibilitatea actiunii, intimata-pârâtă a arătat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile impuse de art. 1021 și art. 1366 din Codul Civil.
Diferenta de 643.742,88 lei, reprezentând echivalentul a 150.447,87 EURO a fost achitată în contul S.C. I. CONSTRUCTII SRL, prin transfer bancar, conform O.P. nr. 7/19.11.2009 (622.676,88 lei) si O.P. FN/25.09.2009 (21.066 lei), însă aceste plăti au fost returnate la data de 24.11.2009, asa cum rezulta din extrasul de cont din data de 24.11.2009 emis de Banca Italo Romena-Agentia Bucuresti Unirea si la data de 11.12.2009, asa cum rezulta din extrasul de cont din data de 12.12.2009 emis de Banca Italo Romena-Agentia Bucuresti Unirea. Avand in vedere refuzul platii efectuate, S.C. M. C. S.R.L a procedat in conformitate cu prevederile art. 586-590 din C. Proc. Civila coroborate cu prevederile art. 1114 si urmatoarele din C. Civil la indeplinirea procedurilor legale privitoare la oferta reala de plata urmata de consemnarea pe seama si la dispozitia S.C. I. CONSTRUCTII SRL a sumelor datorate cu titlu de rest de pret contract. Potrivit Notificărilor S.C. M. C. S.R.L înregistrate la Biroul Executorului Judecătoresc E. L. cu sediul în Bucuresti sub nr. 880/26.11.2009, nr. 949/22.12.2009 si nr. 05/08.01.2010 precum si a proceselor verbale de constatare oferta incheiate la data de 10.12.2009 si respectiv la data de 06.01.2010, suma mentionată anterior (622.676,88 lei + 21.066 lei) a fost consemnată pe seama si la dispozitia S.C. I. CONSTRUCTII SRL, potrivit recipiselor CEC nr._/1 din 06.01.2010 si nr._/1 din 07.01.2010, în conturile R095CECEB31871RON2403019 si R053CECEB31871RON2404066 deschise la Agentia CEC V. Bucuresti.
Analizând sentința apelată, în limitele devoluțiunii fixate conform motivelor de apel formulate, conform art. 295 alin. 1 C.pr.civ., și analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
Analizând probele administrate în cauză, Curtea constată că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, care de altfel nu a fost contestată prin motivele de apel, astfel:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1065/18.10.2007 de BNP Liberalis, apelanta-reclamantă . a vândut intimatei-pârâte . imobilul-lot 1 situat în București, ., sectorul 6, având număr cadastral 2494/1, intabulat în Carte Funciară nr._, conform încheierii nr. 7214/08.06.2004 a Judecătoriei Sectorului 6 București – Biroul de Carte Funciară, compus din teren intravilan, în suprafață de 965,81 m.p. și construcții existente pe acesta, constând în magazii și cotețe de păsări; precum și terenul intravilan în suprafață de 92,54 m.p. reprezentând cota indiviză de 1/3 din terenul în suprafață de 277,62 m.p. drum de acces, situat în București, .-37, sectorul 6, având număr cadastral 2494/5, intabulat în Cartea Funciară nr._, conform încheierii nr. 3980/03.03.2006 a O.C.P.I. Biroul de Carte Funciară I..
Potrivit art.7 din contract, intimata-pârâtă . și-a asumat obligația de plata a prețului în cuantum de 250.000 euro la cursul Euro BNR din ziua efectuării plații, după cum urmează: suma de 80.000 euro la data de 30.01.2008; suma de 80.000 euro la data de 30.04.2008 și suma de 90.000 euro la data de 30.07.2008.
Reclamanta a introdus acțiunea la data de 29.07.2009 pentru a se dispune rezoluțiunea acestui contract motivat de faptul că pârâta nu a achitat restul de preț, respectiv suma de 150.000 euro, în termenul stipulat de părți.
Instanța de fond a mai reținut faptul că pârâta a achitat integral restul de preț prin Ordinul de plată nr. 7/19.11.2009, aspect dovedit cu extrasul de cont din data de 12.12.2009 emis de Banca Italo Romena Agenția București Unirea.
În primul motiv de apel, apelanta-reclamantă critică încheierea pronunțată în data de 10.03.2010 de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin care a admis excepția necompetenței funcționale a secției comerciale a tribunalului și a trimis cauza spre repartizare unei secții civile din cadrul aceluiași tribunal, prin considerentele încheierii stabilind caracterul civil al litigiului dedus judecății și aplicabilitatea jurisdicției civile.
În susținerea acestei critici, apelanta arată că intimata-pârâtă are calitatea de comerciant și a urmărit un scop speculativ la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Cu privire la calitatea de comerciant a intimatei-pârâte, Curtea reține că în practica judecătorească constantă s-a stabilit faptul că, singură, „calitatea de comerciant nu schimbă natura civilă a obligațiilor acesteia”, „natura civilă fiind avută în vedere ca excepție și de dispozițiile art. 4 Cod comercial” (decizia nr. 2351/26.06.2008 a ICCJ - Secția comercială) și că „prezența în cauză în calitate de pârâți a două societăți comerciale (…) nu atrage competența jurisdicției comerciale potrivit dispoziției de principiu cuprinsă în art. 56 din Codul comercial” (decizia nr. 3646/02.11.2010 a ICCJ - Secția comercială). „Caracterizarea unui litigiu ca fiind de natură civilă sau comercială trebuie făcută în raport de normele juridice aplicabile raporturilor juridice existente între părți” și nu în raport de calitatea părților (decizia nr. 1776/17.03.2008 a ICCJ - Secția civilă și de proprietate intelectuală).
Curtea are în vedere faptul că în litigiul de față sunt aplicabile dispozițiile de drept comun reglementate la art. 1020-1021 C.civ. (din 1864), reguli generale la care fac trimitere dispozițiile art. 1365 C.civ., precum și faptul că, potrivit art. 1368 C.civ. acțiunea de față are caracter real („acțiunea vânzătorului pentru rezoluțiunea vânzării este reală”), astfel încât Curtea constată că în mod corect tribunalul a reținut că litigiul de față este supus jurisdicției civile.
În ceea ce privește cel de-al doilea criteriu invocat de către apelantă în susținerea caracterului comercial al litigiului, constând în aceea că intimata-pârâtă a urmărit un scop speculativ la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, de asemenea Curtea reține că nu este fondat, având în vedere că în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1065/2007 de BNP Liberalis nu este menționat faptul că pârâta achiziționează imobilele obiect al contractului în vederea realizării unor operațiuni comerciale sau în scop de revânzare; că la art. 6 din contract se face mențiunea expresă că imobilele obiect al vânzării dintre părți „nu au fost aduse ca aport în natură la constituirea capitalului social al unei societăți comerciale”; și că imobilele obiect al contractului de vânzare-cumpărare nu fac parte din fondul de comerț al pârâtei și nu reprezintă spații comerciale.
Potrivit art. 3 pct. 12 din Codul comercial, operațiunea de vânzare-cumpărare realizată între cele două părți litigante ar fi avut caracter comercial în situația în care ar fi reprezentat „cumpărări de producte sau de mărfuri spre a se revinde fie în natură fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria”. Din interpretarea textului enunțat mai sus reiese că intenția de revânzare trebuie să existe la data cumpărării, să fie cunoscută cocontractantului și să privească bunul imobil cumpărat. Or, din examinarea clauzelor contractului de vânzare-cumpărare a cărui rezoluțiune se solicită a se pronunța, Curtea constată că în mod corect instanțele au reținut că nu se poate reține intenția manifestă a cumpărătoarei de a cumpăra imobilele obiect al contractului cu scopul de a le revinde sau în alt scop speculativ.
În aceste condiții, Curtea constată că a fost răsturnată prezumția legală relativă de comercialitate a faptelor de comerț pe care le desfășoară comercianții, prevăzută la art. 4 din Codul comercial, datorită naturii civile a actului juridic încheiat de părți și întrucât nu s-a identificat exercitarea unor fapte de comerț de către intimata-pârâtă.
Prin cel de-al doilea motiv de apel se critică soluția pronunțată pe fondul litigiului, apelanta-reclamantă susținând faptul că în cauză sunt îndeplinite condițiile rezoluțiunii și anume: reclamanta și-a îndeplinit obligația de transmitere a proprietății la data autentificării contractului; în schimb pârâta nu și-a executat obligația de plată în totalitate; neexecutarea este imputabila paratei, care in mod culpabil nu și-a îndeplinit obligația de plată în termenele stabilite.
Într-adevăr, Curtea reține că pentru admiterea acțiunii având ca obiect rezoluțiunea unui contract partea interesată trebuie să dovedească îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții, deduse din interpretarea dispozițiilor art. 1020-1021 Cod civil (din 1864), având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 1365 Cod civil (din 1864), rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare poate fi cerută de vânzător potrivit regulilor generale de la art. 1020-1021:
- una dintre părți nu și-a executat obligațiile ce-i revin;
- neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația;
- debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condițiile prevăzute de lege.
În situația neexecutării parțiale, instanța poate aprecia că nu este cazul a se pronunța rezoluțiunea, obligând pe debitor la executare, într-un anumit termen de grație, stabilit de instanță. De asemenea, se mai reține că, potrivit regulilor speciale din materia vânzării de imobile, instanța nu poate acorda un termen de grație în situația în care vânzătorul este în pericol de a pierde lucrul și prețul (art. 1366 Cod civil din 1864), situație de excepție care nu a fost invocată de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
În cauza de față se pune în discuție o neexecutare parțială, având în vedere faptul că intimata-pârâtă nu a achitat tranșele de preț, așa cum au fost stabilite prin contract, la termenele stipulate de părți, restul de preț neachitat fiind de 150.000 euro, din prețul total de 250.000 euro.
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtei la data de 23.10.2009, conform citației de la fila 31 din dosarul de fond nr._/3/2009. Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 08.01.2010, pârâta a adus la cunoștința instanței de fond faptul că a achitat restul de preț prin Ordinul de plată nr. 7/19.11.2009 și, constatând refuzul reclamantei de a primi suma de bani reprezentând restul de preț, a apelat la procedura ofertei reale urmate de consemnațiune, consemnând pe seama și la dispoziția reclamantei sumele datorate cu acest titlu – filele 53-69 din dosarul de fond nr._/3/2009.
Pentru aceste motive, constatând faptul că intimata-pârâtă a achitat restul de preț la scurt timp după ce i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată - act de procedură prin intermediul căruia intimata-pârâtă a fost pusă în întârziere cu privire la executarea obligației de plată a restului de preț – Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a respins solicitarea apelantei-reclamante de a se dispune rezoluțiunea pe cale judiciară a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1065/18.10.2007 de BNP Liberalis, având în vedere manifestarea de voință a părților exprimată la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare și faptul că obligația achitării prețului a fost îndeplinită în cursul judecății.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 296 C.pr.civ., Curtea ca respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta ., cu sediul în București, . nr. 41, ., ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 423/01.03.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ., cu sediul în București, Calea 13 Septembrie nr. 90, .-720, sector 5, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. M. S. D. Z.
GREFIER
L. D.
Red.dact.jud.MSC.
Tehnored.T.I./4 ex./15.02.2012
Jud. fond: S. P.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 536/2013. Curtea de... | Legea 10/2001. Decizia nr. 572/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
