Expropriere. Decizia nr. 869/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 869/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 8032/117/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 869/R/2014 | |
Ședința publică din data de 21 mai 2014 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: | A.-T. N. |
JUDECĂTORI: | T. D. – președintele Secției I-a civilă M.-C. V. |
GREFIER: | M.-L. T. |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, împotriva sentinței civile nr. 617 din 21 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe reclamantul N. C., având ca obiect expropriere.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj este reprezentat de procuror S. A..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta pârâtului recurent Statul Român prin CNADNR SA, avocat D. A. și reprezentantul reclamantului-intimat N. C., avocat S. V.-D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 16 mai 2014, prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei pârâtului-recurent.
Reprezentantul reclamantului-intimat depune la dosar chitanța . nr. 585 din 16 mai 2014, prin care se face dovada achitării onorariului avocațial în cuantum de 1200 lei.
Reprezentanta pârâtului-recurent depune la dosar concluzii scrise,
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar solicită modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Arată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind astfel incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. În mod greșit instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 132 Cod procedură civilă, în condițiile în care prin cererea introductivă de instanță s-a solicitat obligarea pârâtului la exproprierea diferenței de teren rămasă neexpropriată în proprietatea autoarei reclamantului, cerere care a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 33/1994, iar prin cererea modificatoare, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata unei sume de bani pentru suprafața suplimentară de teren în temeiul răspunderii delictuale civile.
Având în vedere motivele invocate în scris precum și cele anterior arătate, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea onorariilor pentru expertizele efectuate în cauză.
Reprezentantul reclamantului-intimat susține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței depuse la dosar. Arată că excepția tardivității modificării de acțiune a fost în mod corect respinsă, deoarece „modificarea de acțiune” este, de fapt, o precizare a cuantumului despăgubirilor, raportat la expertiza efectuată în cauză, ținându-se seama de îndrumările deciziei de casare, astfel că în speță sunt incidente prevederile art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă. Cererea precizatoare a fost imediat depusă după finalizarea raportului de expertiză prin care s-a constatat că s-a ocupat o suprafață mai mare decât s-a expropriat.
Prin decizia de casare se arată că se impunea verificarea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, iar instanța fondului corect a constatat că aceste condiții sunt îndeplinite în sensul art. 998 și 999 Cod civil, pentru ocuparea în fapt, fără expropriere, a unei suprafețe mai mari de teren decât cea expropriată, precum și pentru distrugerea în totalitate ceea ce duce la lipsirea de valoare a diferenței de teren rămasă neexpropriată.
Expertizele administrate în cauză sunt pe deplin legale și consideră că nu există nici un fel de motive care să se încadreze în temeiul de drept invocat,motiv pentru care solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1200 lei.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, apreciind că instanța de fond în mod corect a pus în aplicare îndrumările din decizia de casare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 617/21.11.2013 a Tribunalului Cluj a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamanta N. E., decedată în cursul procesului, continuată de moștenitorul acesteia N. C., împotriva pârâtului S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale Din România SA, și în consecință, pârâtul a fost obligat să achite reclamantului suma de 54.573,88 lei, reprezentând despăgubiri și să achite reclamantului suma de 6483,15 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Prin hotărârea nr.73/28.01.2005 a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 s-a aprobat acordarea despăgubirii în cuantum de_,58 ROL, în favoarea reclamantei N. E. pentru imobilul expropriat situat în loc. T., ., în suprafață de 1352,48 mp, identificat prin număr cadastral 424.
Prin sentința civilă nr. 356/2006 a Tribunalului Cluj a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta N. E. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale Din România SA, având ca obiect stabilirea despăgubirilor în sumă de_ ROL pentru terenul expropriat.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. D. A. N. a rezultat că din terenul în suprafață totală de 4200 mp înscris în titlul de proprietate nr._, ., suprafața determinată prin măsurători, neafectată de lucrări, este de 1796 mp. Restul suprafeței din imobilul în suprafață de 4200 mp nu s-a mai putut măsura din cauza schimbării geografiei imobilului, prin amenajarea unui drum de exploatare și săpături în debleu. Concluziile expertului au fost în sensul că suprafața ocupată de lucrările pentru realizarea autostrăzii este de 2404 mp, aceasta fiind determinată din diferența de suprafață între terenul rămas liber și suprafața inițială a parcelei 36.
Conform raportului de expertiză efectuat de exp. O. I. G., din terenul situat în tarlaua 25, . de 1760 mp unde vița de vie a rămas în cultură și unde nu s-a intervenit cu lucrări specifice de construire a autostrăzii, solul prezintă proprietăți fizice și chimice bune și este pretabil pentru cultivare. Pe suprafața de 1087 mp solul este amestecat și înlocuit cu material rezultat din construcția autostrăzii, care nu mai prezintă capacitate de susținere a unei culturi, deci nu mai este propriu vreunei culturi.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de o comisie alcătuită din exp. M. A., L. S. N. și Lubinschi N. s-a stabilit, utilizându-se metoda comparației prin bonitare, dar și metoda comparațiilor de piață, că valoarea de circulație a 1 mp din terenul în litigiu este de 51,9 lei.
Având în vedere probațiunea administrată, instanța a constatat că din terenul în suprafață de 4200 mp înscris în titlul de proprietate nr._, ., obiect al exproprierii l-a constituit suprafața de 1352,48 mp teren, având nr. cadastral 424.
În proprietatea reclamantului a rămas suprafața de 2847,52 mp, din aceasta putându-se folosi pentru agricultură (viță de vie) suprafața de 1796 mp, restul suprafeței de 1051,52 mp a fost afectată de lucrările la autostradă, fără să mai prezinte capacitatea de susținere a unei culturi.
Întrucât prin construirea autostrăzii o parte din terenul rămas în proprietatea reclamantului, după exproprierea de la antecesoarea acestuia a parcelei cu nr. cadastral 424, nu a mai prezentat nici o utilitate practică, iar această stare de fapt a fost cauzată de construirea autostrăzii, instanța a apreciat că singura modalitate în care reclamantul poate fi despăgubit pentru terenul pe care nu îl mai poate folosi a fost aceea ca suprafața de teren de 1051,52 mp să fie expropriată de către aceeași autoritate care a făcut exproprierea inițială, iar proprietarul să beneficieze de despăgubiri la valoarea terenului.
Întrucât statul nu dorește să dobândească în proprietate terenul în suprafață de 1051,52 mp, instanța a considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în sensul art. 998, 999 C. civil, pentru ocuparea în fapt, fără expropriere, a unei suprafețe mai mari de teren decât cea expropriată, precum și pentru distrugerea în totalitate, ce duce la lipsirea de valoare a diferenței de teren rămasă neexpropriată.
Instanța a avut în vedere și dispozițiile art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Chiar dacă construirea autostrăzii nu a constituit o faptă ilicită, eventualele consecințe ale acestui fapt, răsfrânte asupra unor terțe persoane, trebuie reparate de către expropriator în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin1. și 2 din Legea nr.33/1994 și cu prevederile art.998 și urm. C.civ..
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București, solicitând instanței în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, întrucât judecarea cauzei s-a făcut cu încălcarea greșită a legii, respectiv art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
Recurentul a învederat instanței că modificarea hotărârii recurate nu este posibilă decât în condițiile administrării unei noi probe cu expertiza tehnică judiciară evaluatorie, sens în care a invocat dispozițiile art. 312 alin. 3 Cod proc. civ.
În subsidiar, pârâtul a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii cerii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și modificată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în cea de-a treia rejudecare a fondului tribunalul nu s-a pronunțat asupra cererii de stabilire a cuantumului despăgubirii, ci a acceptat să judece cererea modificatoare a intimatului, formulată la mai bine de 5 ani și 7 luni de la momentul primei înfățișări prin care reclamantul a solicitat obligarea la plata despăgubirii în cuantum de_ lei pentru suprafața de 1051,52 mp, ocupată în plus față de suprafața expropriată.
Recurentul a arătat că instanța de rejudecare nu a respectat dispozițiile imperative ale art. 132 Cod proc. civ., coroborate cu art. 315 alin. 31 Cod proc. civ.
S-a solicitat modificarea hotărârii întrucât dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și art. 129 Cod proc. civ., nu au fost respectate.
Hotărârea primei instanțe, pronunțată la data de 21.11.2013, a fost fundamentată pe proba cu expertiza judiciară evaluatorie, care a fost administrată în anul 2011 cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994. Experții au stabilit în 2011 despăgubiri în cuantum de 12,21 Euro/mp, aplicând metoda bonității, metodă care nu are nicio legătură cu prețul de circulație al terenului expropriat.
Mai mult, metoda comparației prin bonitate nu este conformă cu standardele de evaluare și conform standardului internațional de evaluare GN1, singurele metode acceptate pentru calcularea valorii unui imobil sunt: comparația vânzărilor, tehnica parcelării și dezvoltării, repartizarea, extracția, tehnica reziduală a terenului, capitalizarea rentei funciare.
În jurisprudența constată a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a arătat că singurele acte care pot releva prețul real de tranzacționare al unui imobil conform art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 sunt contractele de vânzare-cumpărare autentice.
Din înscrisurile pertinente administrate de recurentă a rezultat că prețul real de tranzacționare în 2011 era de maxim 1 euro/mp și în consecință, nelegal a fost aplicat art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Apoi, recurentul a arătat că în cazul dedus judecății tribunalul a încălcat rolul activ al instanței prevăzut de art. 129 Cod proc. civ., deoarece hotărârea se întemeiază pe o gravă greșeală de fapt decurgând dintr-o greșeală eronată a expertizelor tehnice: evaluatorie și topografică.
Astfel, recurentul a arătat că prin hotărârea nr. 73/2005 a fost expropriată suprafața de 1352,48 mp situată în extravilanul loc. T., parte din tarlaua 25, . rămas neexpropriat în suprafață de 1786 mp identificat și măsurat de către specialist se suprapune pe terenurile învecinate, situate pe parcelele nr. 35, 35/1 și 35/2 și o parte din aceste terenuri au fost expropriate în temeiul Legii nr. 198/2004 – numerele cadastrale 417, 421 T..
Deși expertul a menționat că o suprafață de 2404 mp ca fiind ocupată de lucrări pentru realizarea autostrăzii, nu a anexat și inventarul de coordonate în sistemul Stereo 70 aferent acestui teren.
În acest dosar s-a mai administrat o expertiză topografică în care s-a susținut de comisia de experți că suprafața afectată în plus din proprietatea reclamantului ar fi de 643 mp, în loc de 1052 mp, cât s-a stabilit prin prezentul raportul de expertiză.
De altfel, chiar reclamantul s-a referit în cererea de chemarea în judecată la o suprafață de teren de aproximativ 500 mp, ca fiind pretins afectată de lucrările de expropriere pentru construirea autostrăzii B.- B..
Pârâtul recurent a apreciat că este nefondată concluzia potrivit căreia ocupă în plus față de terenul expropriat suprafața de 1052 mp, imobilul expropriat fiind în suprafață de 1352,48 mp, așa cum s-a reținut prin hotărârea nr. 73/2005 și în mod nelegal au fost stabilite despăgubirile pentru repararea prejudiciului cauzat reclamantului.
În al doilea rând, recurentul a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării unor noi expertize judiciare în conformitate cu prevederile legale.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat N. Carol a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul a arătat că nu și-a modificat acțiunea tardiv, cum susține recurentul, ci și-a precizat doar cuantumul despăgubirilor întemeindu-se pe dispozițiile art.132 alin. 2 pct. 2 Cod proc. civ. și art. 998, 999 C. civil.
Expertizele efectuate în cauză întrunesc toate cerințele legale, iar în decursul celor 3 ani în care a avut loc rejudecarea fondului s-au avut în vedere toate notele scrise și obiecțiunile recurentului, deși nu s-a prezentat la nici un termen de judecată.
În cauză au fost efectuate mai multe lucrări de expertiză tehnică cu obiective clare, însă concluziile acestor rapoarte de expertize judiciare sunt lipsite de echivoc, confirmând susținerile reclamantului.
Prin concluziile scrise s-a invocat de către recurent tardivitatea modificării acțiunii.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Recurentul a apreciat că precizarea cuantumului despăgubirilor la suma de 54.574 lei făcută în a treia rejudecare a fondului cauzei contravine dispozițiilor imperative le art. 132 Cod proc. civ., coroborate cu art. 315 alin. 31 Cod proc. civ.
Verificând acest motiv de recurs, curtea constată că, într-adevăr, în rejudecare reclamantul intimat și-a precizat cuantumul despăgubirilor la suma de 54.574 lei, sumă ce decurge din raportul de expertiză de evaluare a terenului în suprafață de 1051,52 mp, rămas în proprietatea reclamantului, dar care nu mai poate fi folosit, urmare a construirii autostrăzii.
Prin acțiunea cu care reclamantul a investit instanța, a solicitat despăgubiri în temeiul art. 998-999 C. civil, pentru terenul rămas neexpropriat, dar care nu mai poate fi utilizat deoarece solul este deshidratat și datorită alunecărilor de teren cauzate de lucrările pentru care a fost dispusă exproprierea.
Prin decizia civilă nr. 1919/r/23.09/2010 a Curții de Apel Cluj s-a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român prin CNADNR și a fost casată sentința, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece instanța nu s-a pronunțat pe cererea reclamantului, stabilind despăgubiri pentru terenul deja expropriat, făcând o confuzie cu privire la obiectul acțiunii.
În rejudecare s-a efectuat o expertiză evaluatorie a terenului rămas în proprietatea reclamantului, dar a cărui suprafață este distrusă și improprie efectuării vreunei culturi, după cum s-a constatat din expertiza în agricultură efectuată de ing. O. I. G..
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară evaluatorie s-a stabilit utilizându-se atât metoda comparației prin bonitate, dar și metoda comparațiilor pe piață că valoarea de circulație a unui mp din terenul în litigiu este de 51,9 lei și ținând seama de valoarea stabilită de comisia de experți, reclamantul și-a precizat câtimea despăgubirilor solicitate.
Într-adevăr, art. 132 alin. 1 Cod proc. civ., stabilește că o cerere se poate modifica la prima zi de înfățișare sau instanța poate da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, însă există și excepții de la această dispoziție legală, când cererea nu se socotește modificată, respectiv când se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul cererii; când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii; când cere valoarea obiectului pierdut sau pierit și când înlocuiește cererea în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului.
Verificând așa-zisa modificare de acțiune formulată de reclamant, curtea constată că reclamantul nu și-a modificat acțiunea, ci în urma efectuării raportului de expertiză și-a mărit cuantumul despăgubirilor solicitate, deoarece fără o expertiză de specialitate nu putea cunoaște întinderea prejudiciului cauzat.
Așadar, curtea constată că reclamantul intimat nu și-a modificat acțiunea, mărimea cuantumului despăgubirilor prevăzută la art. 132 alin. 2 Cod proc. civ., fiind o excepție de la dispoziția imperativă prevăzută de art. 132 alin. 1 Cod proc. civ.
Așadar, excepția tardivității modificării acțiunii a fost corect respinsă de către instanța de fond.
Recurentul a solicitat modificarea hotărârii, arătând că dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 au fost greșit aplicate, întrucât stabilirea despăgubirilor s-a făcut fără a se avea în vedere prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel, ca cel în litigiu.
Verificând această critică, curtea constată că, comisia de experți a stabilit că despăgubirile pentru terenul degradat care nu mai poate fi folosit de către intimat este de 56.415 lei și în răspunsul la obiecțiuni (f. 149), s-a arătat că nu s-a putut aplica niciuna din metodele agreate de standardele internaționale de evaluare, datorită lipsei oricărei informații credibile necesare din piața imobiliară a zonei de amplasament.
Chiar dacă a fost folosită metoda bonității, în răspunsul la obiecțiuni comisia de experți a folosit și metoda capitalizării rentei funciare, metodă admisă de standardele internaționale și având în vedere redevența agricolă și costurile medii, s-a statuat că valoarea terenului în litigiu prin capitalizarea venitului net anual ar fi de 13,98 euro/mp, o valoare mai mare decât cea stabilită prin metoda bonității de 13,27 euro/mp.
În ipoteza în care s-ar fi acordat despăgubirile avându-se în vedere metoda capitalizării rentei funciare, cuantumul acestora ar fi fost chiar mai mare decât despăgubirile stabilite de prima instanță.
Așadar, nu poate fi admis motivul de nelegalitate referitor la faptul că experții au folosit o metodă neconformă cu standardele internaționale de evaluare.
Pârâtul recurent a invocat lipsa de rol activ a instanței, care văzând diferențele suprafeței afectată în plus din proprietate a reclamantului de 643 mp potrivit expertizei tehnice efectuată de experții A. G., G. P. și L. V., spre deosebire de suprafața de 1052 menționată în ultimul raport de expertiză, pârâta a apreciat că se impune refacerea lucrării de specialitate.
Curtea constată că în mod nelegal s-a invocat lipsa de rol activ a instanței în temeiul art. 129 Cod proc. civ., deoarece în căile de atac părțile nu pot invoca omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii în fața primei instanțe.
În cazul de față, pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat de dl. expert D. A., având în vedere tocmai această diferență între cele două rapoarte de expertiză, iar prin răspunsul la obiecțiunile formulat (f. 283), s-a clarificat aspectul invocat de către pârât, situație în care nu se mai impunea ca instanța să efectueze un nou raport de expertiză topografică.
Nu este fondată nici critica referitoare la casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecată pentru a fi readministrate probele expertizei topografice și evaluatorie, pentru considerentele mai sus reținute.
În plus, prin această solicitare de casare și trimitere a cauzei spre rejudecare, se tinde la tergiversarea cauzei, încălcându-se și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sub aspectul soluționării cauzei într-un termen rezonabil.
Este de remarcat faptul că acțiunea a fost înregistrată de antecesoarea reclamantului la data de 7.03.2008 și au trecut de atunci aproximativ 6 ani de când intimatul nu mai poate folosi terenul degradat și devenit inutilizabil pentru agricultură și nici nu a primit despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de către pârât, întrucât prejudiciul a fost cauzat ca urmare a lucrărilor la autostradă.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 Cod proc. civ., curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
În temeiul art. 274 Cod proc. civ., recurentul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA va fi obligat să îi plătească intimatului N. C. cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 1200 lei, reprezentând onorariu avocațial (f.23).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 617, pronunțată la data de 21.11.2013 în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul S. R. PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA să îi plătească intimatului N. C. cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 1200 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 mai 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A.-T. N. T. D. M. C. V.
GREFIER
M. L.-T.
Red. A.T.N. dact. GC
2 ex/20.06.2014
Jud. fond: D.I.T.
| ← Strămutare. Sentința nr. 119/2014. Curtea de Apel CLUJ | Pretenţii. Decizia nr. 1237/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
