Legea 10/2001. Decizia nr. 18/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 1255/88/2007
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 18/C
Ședința publică din 25 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. G.
JUDECĂTOR - G. L.
GREFIER - M. D.
Pe rol pronunțarea, în rejudecare, a apelului civil formulat de apelanții pârâți P. M. T., M. T. PRIN PRIMARșiC. L. T., cu sediul în T., ., împotriva sentinței civile nr. 513 din 03 martie 2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în temeiul Legii 10/2001, în contradictoriu cu intimații reclamanți F. A., cu domiciliul în M., ., . șiF. H., cu domiciliul în T., . și intimații pârâți C. MEȘTEȘUGĂREASCĂ „CONFECȚIA”, cu sediul în T., ., S.C. I. I. S.R.L., cu sediul în T., ., prin lichidator judiciar M. R. LICHIDARE IAȘI S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., S.C. L. P. S.R.L., cu sediul în T., ., .>.., cu sediul în T., ., prin lichidator judiciar B. I. IPURL, cu sediul în București, ., parter, sector 1,T. S. COOPERATIVĂ, cu sediul în T., . și D. S. COOPERATIVĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ, cu sediul în T., ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18 februarie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 25 februarie 2013, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra prezentului apel, reține următoarele:
I. Evoluția procesuală a cauzei.
La 6.12.2000, reclamanții F. A., F. G. (decedat la 10.04.2001) și F. H. au sesizat Judecătoria T. cu mai multe acțiuni în revendicare, prin care se solicita pârâtelor S.C. CONFECȚIA T. (dosar 6496/2000), S.C. T. SOCOM (dosar 6497/2000), S.C. L. P. S.R.L. (6500/2000), S.C. GE & PARTENERS S.R.L. (dosar 6498/2000) lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a unor suprafețe de teren determinate, ocupate de aceste societăți.
Aceste cauze au fost declinate Tribunalului T., la cererea reclamanților.
La 01.03.2001 și 24.05.2001, așadar după . Legii nr. 10/2001, reclamanții F. A. și F. H. au sesizat aceeași instanță cu ,,acțiune în revendicare’’, solicitând însă obligarea acelorași societăți, cât și S.C. M. S.A. și S.C. D. atât la retrocedarea terenurilor deținute, cât și la despăgubiri, atașând pentru fiecare entitate notificarea transmisă potrivit legii noi (dosarele civile nr. 2905/2001, 2902/2001, 2903/2001, 2900/2001, 1337/2001, 2906/2001, 2904/2001).
Și aceste cauze au fost declinate spre competentă soluționare Tribunalului T., față de precizările și solicitările reclamanților.
Toate aceste dosare s-au reunit prin conexare într-un singur dosar pe rolul Tribunalului T. - 1922/2001, în cadrul căruia au fost introduse în cauză și autoritățile locale P. Mun. T. și C. L. al Mun. T., cauzele conexe fiind fondate pe dispozițiile Legii 10/2001.
Reclamanții au arătat că pretențiile lor transpuse în notificările emise pentru fiecare societate în parte se fundamentează pe existența actului de vânzare-cumpărare nr. 2275/1948, transcris sub nr. 2502/1948, prin care Statul Român a vândut autorului lor, F. M. I., conform legii colonizării, suprafața de 10,37 ha, divizată în cinci parcele.
Reclamanții au susținut că obiect al prezentelor cereri conexe îl reprezintă exclusiv . de 1,35 ha, situată în intravilanul mun. T. – și care a fost confiscată abuziv în anul 1970 de către fosta UJCM.
S-a arătat în toate aceste cereri că au fost efectuate demersurile necesare retrocedării întregului teren în cursul anului 1991 (potrivit Legii fondului funciar), fiindu-le însă restituită doar partea aflată în extravilan, nu și cea aflată la poziția 579 (despre care reclamanții au susținut că se află în intravilanul localității).
Conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 48/24.04.2002 eliberat de BNP E. Frosina (T.), succesorii legali ai def. F. G. au rămas F. A. și F. H. (frații săi).
S.C. GE & PARTENERS S.R.L. a invocat prin întâmpinare că este titulara dreptului de proprietate asupra construcției existente pe terenul deținut în mun. T., ., translația dreptului de proprietate asupra edificiului operând în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1477/11.04.2000 la BNP E. A., pentru care există deschisă CF.
Prin sentința civilă nr. 3138/23.11.2006 a Tribunalului T. (dosar 1922/2001) au fost respinse ca nefondate cererile conexe ale reclamanților, formulate în contradictoriu cu societățile comerciale, cât și față de P. Mun. T. și C. L. T.. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere că, urmare atașării dosarului 3115/2001, s-a constatat că reclamanții F. A. și F. H. formulaseră anterior o altă acțiune în revendicare, soluționată conform sentinței civile nr. 902/19 mai 2004 definitivă și irevocabilă; că în aceste condiții operează autoritatea de lucru judecat.
Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia civilă nr. 95/C din 19.03.2007 a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul_, sentința fiind desființată, cu trimitere spre rejudecare. Instanța de apel a negat existența triplei identități prevăzute de art. 1201 Cod civil, câtă vreme în dosarul 3115/2001 calitate procesuală pasivă a avut-o doar P. Mun. T., nu și societățile comerciale, iar temeiul în drept al prezentelor cereri conexe îl constituie legea specială, iar nu art. 480 Cod civil.
Dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul T. sub nr. 1255(RJ)/88/2007, la termenul din 3.10.2007 reiterându-se temeiul în drept al cererii ca fiind fondat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, în sensul că, deși notificate, entitățile nu au răspuns reclamanților prin restituirea în natură a terenurilor deținute de fiecare în parte, sau prin propunere de despăgubiri.
Prin sentința civilă nr. 513/3.03.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul_ instanța ,,admite în parte plângerea formulată de reclamanți și anulează dispoziția nr. 513/13.03.2003 a Primarului mun. T., obligând pe pârâții autorități locale să restituie reclamanților, în natură, terenul de 13.648 mp situat în T., . – astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert Ș. P.’’. A fost respinsă cererea vizând anularea dispoziției nr. 513/13.03.2003, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri declară apel P. Mun. T. și C. L. T., iar prin decizia civilă nr. 280/C din 28.04.2011 a Curții de Apel C. se admite calea de atac, cu consecința schimbării în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii acțiunilor conexe.
Prin decizia civilă nr. 4994/28.06.2012, Î.C.C.J. –Secția I civilă admite recursul declarat de reclamanții F. H. și F. A., casând decizia Curții de Apel C. și trimițând cauza spre rejudecare.
II. Statuările Înaltei Curți, impuse în rejudecare conform art. 315 alin. 1 cod proc. civilă.
Analizând decizia recurată, instanța de recurs a reținut că în rejudecare, Curtea de Apel a soluționat cauza cu evocarea aceleiași excepții a autorității lucrului judecat, cu toate că prin decizia anterioară, nr. 95/C din 19.03.2007, această excepție dirimantă a fost înlăturată, apreciindu-se că în judecata prezentului litigiu nu se poate evoca identitatea de părți, obiect sau cauză față de dosarul 3115/2001 al Tribunalului T..
Cum hotărârile instanței de casare sunt obligatorii asupra problemelor de drept analizate, neputând fi modificate nici cu ocazia unui nou control judiciar, Î.C.C.J. a conchis în sensul că decizia din apel nu putea aprecia că fondul raportului litigios a fost tranșat odată cu pronunțarea deciziei 902/19.05.2004 a Tribunalului T., irevocabilă.
III. Cereri noi ale intimaților reclamanți în apel. Măsuri procesuale intervenite în rejudecare.
În urma reluării judecății, intimații reclamanți și-au exprimat punctul de vedere asupra legalității ,,certificatului de proprietate_/01.08.1994’’ (n.n. titlul de proprietate) emis în procedura Legii 18/1991, pe care l-au apreciat ca fiind ,,fals’’; s-au solicitat totodată daune în cuantum de 75.000 euro, constând în cheltuieli de judecată ocazionate de derularea acestui proces, de deplasări, dar și daune morale. Sumele au fost ulterior defalcate în 40.000 euro daune materiale și respectiv 1.000.000 euro daune morale, solicitându-se respingerea apelului.
Constatându-se că procesul a fost inițiat între 2000 și 2001, operând între timp multiple modificări în statutul societăților comerciale chemate în judecată, la termenul din 28.11.2012 s-au solicitat O.R.C. T. datele privitoare la situația lor juridică.
În urma informațiilor comunicate, s-a stabilit că:
- S.C. GE & PARTENERS S.R.L. și-a încetat activitatea ca urmare a fuzionării prin absorbție cu S.C. I. I. S.R.L. T., cu sediul în ., aflată la rândul ei în procedura insolvenței, cu lichidator judiciar M. R. Lichidare Iași SPRL;
- S.C. L. P. S.R.L. are sediu social declarat în mun. T., ., ., .> - .. se află în procedura falimentului, fiind desemnat lichidator judiciar B. I. IPURL București;
- SOCIETATEA COOPERATIVĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ D. are sediul în mun. T., .;
- SOCIETATEA COOPERATIVĂ T. are sediul în T., ..
IV. Considerentele instanței în rejudecare.
În speță, instanțele au fost sesizate cu judecata unor cereri conexe, formulate de către F. A. și F. H. (în nume propriu și ca succesori legali ai fratelui lor, F. G.) fondate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și justificate – potrivit susținerilor reclamanților – de inexistența unor decizii/dispoziții ale societăților chemate în judecată față de notificările transmise acestora pentru terenurile deținute.
Acest aspect reiese din cererile formulate de reclamanți în cursul judecății și care au prilejuit declinarea competenței de soluționare a cauzelor la Tribunalului T., dar și din precizarea explicită a temeiului în drept al acestui demers, conform încheierii din 18.11.2009 – fila 330 vol. II dosar_ .
Sub un prim aspect, este de necontestat faptul că, soluționând cauza în rejudecare prin sentința civilă nr. 513/3.03.2010, Tribunalul T. s-a aflat într-o gravă eroare cu privire la obiectul cererii cu care a fost sesizat, întrucât reclamanții nu au susținut niciodată că obiectul acțiunii îl reprezintă controlul de legalitate asupra dispozițiilor 512 și 513/13.03.2003 emise de Primarul mun. T., cu atât mai mult cu cât aceste acte făcuseră obiectul controlului judiciar în dosarul civil nr. 3115/2001 (atașat în acest ciclu procesual).
Astfel, prin sentința civilă nr. 902/19.05.2004 a Tribunalului T., pronunțată în dosarul sus-citat, s-a respins ca nefondată contestația reclamanților împotriva dispozițiilor nr. 512 și 513/13.03.2003 emise de Primarul Mun. T., reținându-se, în esență, că tatăl acestora a cumpărat de la Statul Român o suprafață de 10,37 ha conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2502/1948, iar suprafața pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991 este de 10 ha; că au fost emise astfel titlurile de proprietate nr._/1.08.1994 și respectiv nr._/8.06.2000. Aceeași instanță a mai stabilit că suprafața pretinsă de reclamanții F. în condițiile Legii nr. 10/2001 nu intră sub incidența acestui act normativ, devreme ce regimul ei juridic o supune, potrivit art. 8 alin. 1, prevederilor legii fondului funciar.
Această hotărâre a rămas definitivă, prin respingerea apelului reclamanților F. A. și F. H., conform deciziei nr. 1042/C din 6.10.2004 a Curții de Apel C. și irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei 760/24.01.2006 a Î.C.C.J. – Secția civilă și de proprietate intelectuală (dosar_/1/2004).
În consecință, soluția în rejudecare a Tribunalului T. este vădit greșită, instanța fiind obligată în realitate să analizeze – din perspectiva statuărilor irevocabile anterioare din dosarul atașat – dacă pretențiile reclamanților se raportează la același imobil și dacă parcelele de teren deținute de societățile chemate în judecată sunt supuse sau nu aceluiași regim juridic consfințit în dosarul 3115/2001.
D. în măsura în care se proba faptul că imobilul este distinct de cel vizat prin cele două titluri de proprietate, fiind intravilan (cum au susținut reclamanții) și prin urmare supus procedurii Legii nr. 10/2001, se putea trece la verificarea calității reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii și, în mod corelativ, la cea de entitate deținătoare a persoanelor juridice chemate în judecată.
Din această perspectivă, Curtea va avea în vedere că raportarea la sentința pronunțată în dosarul 3115/2001, irevocabilă, nu se putea realiza prin invocarea autorității de lucru judecat (cum s-a statuat și prin decizia de casare), lipsind cel puțin identitatea de părți, ci eventual a excepției puterii lucrului judecat - în condițiile în care se stabilea fără echivoc că regimul juridic al terenului pentru care s-au inițiat cererile conexe a fost tranșat în controlul judiciar anterior.
Or, în speță, înșiși reclamanții au susținut că toate persoanele juridice chemate în judecată ocupă fără drept . de 1,35 ha, ca parte integrantă din ,,terenul de cultură de 10,37 ha’’ dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare 2275 încheiat în anul 1948 între Statul Român, prin Oficiul Național al Colonizărilor și colonistul F. M. I..
Toate notificările adresate acestor persoane juridice se raportează la titlul autorului lor, iar expertiza tehnică efectuată în cauză de exp. P. Ș. a identificat un areal de 13.648 mp, incluzând suprafețele de 800 mp + 854 mp înstrăinate de autorii reclamanților unor terțe persoane (B., P. și V.), cea de 564 mp deținută de F. H. și cea de 363 mp deținută de F. A., suprafața de 363 mp fiind ocupată de trotuarul străzii Elizeului; o suprafață de 10.704 mp este deținută de P. mun. T., pe ea fiind construcții ale entităților juridice chemate în judecată.
Însă, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2275/1948 la Tribunalul Jud. T. au fost emise în temeiul Legii nr. 18/1991, la cererea numitei F. Petrana, mama apelanților reclamanți (fila 55 dosar 3115/2001 al Tribunalului T.) două titluri de proprietate: nr._/1.08.1994 pentru 1 ha și 2000 mp în extravilan și respectiv, nr._/8._ pentru 8 ha și 8000 mp în extravilan (filele 83 și 84 același dosar).
Însumând, reiese că pe baza aceluiași titlu invocat și de reclamanți în prezenta cauză, numitei F. Petrana i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru 10 ha, restul suprafeței fiind cea rămasă în deținerea foștilor proprietari, care au înțeles ulterior să înstrăineze părți ale acestuia, către terțe persoane - în 1966 un teren de 408 mp, în 1975 suprafața de 593 mp și cea de 407 mp (filele 348-365 vol. II dosar_ al Tribunalului T.) – restul fiind și în prezent în proprietatea intimaților reclamanți.
Cum potrivit H.C.M. nr. 308/1953 autorului apelanților, F. I., i se preluase la stat o suprafață de 9,75 ha (restul de 6.200 mp rămânând în proprietatea fostului colonist), iar reconstituirea dreptului potrivit Legii nr. 18/1991 a vizat suprafața de 10 ha, conform celor două titluri de proprietate, instanța reține că intimații reclamanți nu mai puteau pretinde, în procedura Legii nr. 10/2001, suprafața de 1,35 ha doar în considerarea faptului că nu au fost de acord cu emiterea titlului de proprietate în condițiile legii fondului funciar, vizând suprafața de 1,20 ha în extravilan.
În concret, cum titlul autorului F. I. viza o suprafață totală de 10,37 ha, iar după anul 1989 s-au retrocedat în baza celor două titluri emise în 1994 și 2000 prin efectul Legii nr. 18/1991, 10 ha, reiese că – prin cumulare cu suprafețele rămase în prezent în posesia reclamanților și a celor înstrăinate în timpul vieții de autorii lor și care potrivit calculelor expertizei însumează cca. 3000 mp – intimații nu mai pot pretinde alte măsuri reparatorii, în condițiile Legii nr. 10/2001.
De altfel, așa cum s-a statuat și prin decizia civilă nr. 760/24.01.2006 a Î.C.C.J. în dosarul_/1/2004, deși reclamanții au arătat că titlul emis în anul 1994 pentru 1,20 ha este ,,lovit de nulitate’’ – susținere menținută în concluziile scrise depuse în această cauză – pe argumentul că ar fi ,,fals și refuzat de moștenitori’’, aceștia nu au contestat niciodată în instanță actul emis, pentru a se prevala de o hotărâre judecătorească irevocabilă de constatare a nelegalității lui și implicit, de recunoaștere a dreptului de a li se atribui terenul pe un alt amplasament, pretins a fi în intravilan.
D. în acest ultim caz, stabilindu-se că aplicarea Legii nr. 18/1991 ar fi fost greșită, reconstituirea dreptului de proprietate în extravilan pierzându-și valabilitatea, reclamanții ar fi putut pretinde în condițiile Legii nr. 10/2001 măsuri reparatorii pentru imobilul preluat.
Sunt astfel irelevante susținerile intimaților reclamanți în legătură cu ocuparea abuzivă, de către societățile notificate, a unor părți din terenul reprezentând . de 1,35 ha și pentru care acestea ar fi obligate să răspundă notificărilor, prin propunere de măsuri reparatorii, în condițiile legii. Pe de altă parte, sunt nefondate susținerile vizând existența unui alt teren de 1,50 ha teren arabil, cu care autorul lor s-a înscris ulterior în G.A.C., câtă vreme nu s-a exhibat alt titlu decât contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2275/1948 la Tribunalul Jud. T. – pentru a pretinde că în realitate tatăl reclamanților ar fi deținut mai mult decât cele 10,37 ha atribuite de Stat prin Oficiul Național al Colonizărilor, iar cel cerut în prezenta cauză nu a făcut obiectul procedurii Legii 18.
În raport de toate aceste considerente, constatând că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, cu ignorarea obiectului dedus judecății și a probelor administrate, față de disp. art. 296 cod proc. civilă se va admite apelul pârâților împotriva sentinței civile nr. 513/03.03.2010 a Tribunalului C., cu consecința schimbării în tot a hotărârii atacate și respingerii acțiunilor conexe formulate de reclamanți.
Cât privește formularea de către intimați a unor cereri noi în apel, privitoare la plata de daune materiale și morale, instanța urmează a le respinge, nefiind admisibile față de disp. art. 294 alin. 2 cod proc. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanții pârâți P. M. T., M. T. PRIN PRIMARșiC. L. T., cu sediul în T., ., împotriva sentinței civile nr. 513 din 03 martie 2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți F. A., cu domiciliul în M., ., ., ., județul C. șiF. H., cu domiciliul în T., . și intimații pârâți C. MEȘTEȘUGĂREASCĂ „CONFECȚIA”, cu sediul în T., ., S.C. I. I. S.R.L., cu sediul în T., ., prin lichidator judiciar M. R. LICHIDARE IAȘI S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., S.C. L. P. S.R.L., cu sediul în T., ., ., .>.., cu sediul în T., ., prin lichidator judiciar B. I. IPURL, cu sediul în București, ., parter, sector 1,T. S. COOPERATIVĂ, cu sediul în T., . și D. S. COOPERATIVĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ, cu sediul în T., ..
Schimbă în tot sentința civilă nr. 513/03.03.2010 a Tribunalului T., cu consecința respingerii ca nefondate a acțiunilor conexe formulate de reclamanți.
Respinge ca inadmisibile cererile de acordare a daunelor materiale și morale, formulate în apel de intimații reclamanți.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 februarie 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
M. G. G. L.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond. Ș.R.
Tehnored.dec.jud.apel M.G./04.03.2013/16 exp.
| ← Evacuare. Decizia nr. 526/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA | Anulare act. Decizia nr. 408/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
