Anulare act. Decizia nr. 13/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 13/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 13/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr.13/C
Ședința publică de la 02 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE VANGHELIȚA T.
JUDECĂTOR M. G.
JUDECĂTOR I. B.
Grefier C. D.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă F. G., domiciliată în ., ., județul Hunedoara și cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., . Deciziei civile nr.918 din 27 noiembrie 2014 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți: N. M. și N. D., prin mandatar N. M., cu domiciliul în București, sector 5, ., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea prevederilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezentul recurs este declarat în termen, motivat, timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că la data de 02.02.2015 recurenta pârâtă a depus dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei.
Instanța constată că recurenta pârâtă s-a conformat dispoziției instanței și a timbrat recursul conform rezoluției judecătorești.
Având în vedere că prin cererea de recurs recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților legal citate, instanța constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 1875/24.02.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/302/2012, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții N. M. și N. D., prin mandatar N. M., în contradictoriu cu pârâta F. G. și s-a dispus obligarea la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 9000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva susmenționatei sentințe au formulat apel reclamanții N. M. și N. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a achita taxa de timbru aferentă cererii.
Deși apelanții reclamanți au fost citați cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 2664 lei și un timbru judiciar în valoare de 5 lei, aceștia nu au înțeles să se conformeze dispoziției instanței, asumându-și astfel consecințele dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997,în vigoare la data promovării acțiunii.
În atare situație s-a invocat excepția nulității apelului pentru netimbrare.
Soluționând excepția invocată, a nulității apelului pentru netimbrare, Tribunalul C. a pronunțat decizia civilă nr.918 din 27 noiembrie 2014 – prin care a anulat apelul declarat de reclamanți, ca netimbrat.
Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Cum apelanții nu și-au îndeplinit obligația de plată a taxelor judiciare de timbru, în mod corect instanța de apel a anulat apelul ca netimbrat.
În temeiul art. 274 al.3 Cod procedură civilă apelanții au fost obligați la plata sumei de 1000 lei - onorariu avocat diminuat și 428 lei cheltuieli de deplasare.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr.918 din 27 noiembrie 2014 a declarat recurs pârâta F. G..
Motivează recursul arătând că prin decizia atacată a fost anulat apelul ca netimbrat și intimații reclamanți au fost obligați către recurentă la plata sumei de 1000 lei, onorariu avocat diminuat și 428 lei cheltuieli de deplasare.
Recurenta consideră că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 274 al.3 Cod procedură civilă, diminuând nejustificat onorariul de avocat.
Atitudinea intimaților pe parcursul soluționării procesului în apel i-a creat recurentei un prejudiciu constând în angajarea unui apărător, astfel încât diminuarea onorariului până la suma de 1000 lei i-a creat un prejudiciu în sumă de 4456 lei, ceea ce nu poate fi primit.
Având în vedere munca prestată de către avocat – recurenta consideră că în mod nejustificat i-a fost diminuat onorariul de avocat.
Pentru cele relatate a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul obligării intimaților și la plata sumei de 4456 lei.
Cât privește motivul de recurs referitor la greșita reducere a onorariului de avocat Curtea reține următoarele:
Dispozițiile art. 273 alin(3) Cod proc.civilă conferă instanței prerogativa de a reduce onorariile avocaților ori de câte ori constată motivat că sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.
În cauză, instanța de apel a motivat soluția de reducere a onorariului de avocat de la suma de 5456 lei la 1428 lei raportându-se stabilirea acestuia la munca prestată de avocat în calea de atac a apelului.
Dispoziția instanței de a reduce onorariul de avocat nu are consecințe asupra contractului de asistență juridică, care rămâne valabil, clientul datorând avocatului său ceea e a stipulat ca preț al serviciilor, chiar dacă nu își declină pe cale judiciară restituirea în totalitate a acestuia, urmând să suporte o diferență.
Prin urmare, avocatul și clientul său pot conveni în baza contractului de asistență juridică asupra unui onorariu care să fie stabilit în raport și de alte criterii decât cele prevăzute de art. 274 alin.(3) Cod procedură civilă, respectiv valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat.
Acordarea de către instanță a cheltuielilor în legătură cu onorariul de avocat trebuie însă să țină seama de criteriile prevăzute la art. 274 alin.(3) Cod procedură civilă, respectiv valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat, ca măsură de protecție pentru partea căzută în pretenții de a nu fi expusă unor solicitări excesive de cheltuieli, profitându-se de situația în care se află, respectiv de intimată în calea de atac a apelului.
Dealtfel, Curtea reține incidența în cauză a dispozițiilor deciziei nr.492/8.06.2006 a Curții Constituționale prin care s-a statuat faptul că dispozițiile art. 274 alin.(3) Cod procedură civilă – prin care judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii ori munca îndeplinită de avocat – nu contravin dispozițiilor art. 16 din Constituție.
De asemenea, prin decizia nr.401/14.07.2005 Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuielile de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărui efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
În sensul celor arătate, este Curtea Europeană a Drepturilor Omului care are o jurisprudență constantă, în sensul că „un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care li s-a stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil” (cauza C. R. contra României publicată în Monitorul Oficial nr.13 din 6 ianuarie 2012).
Hotărârea instanței de apel este rezultatul unei analize temeinice a circumstanțelor pertinente ale cauzei și prin soluția adoptată, s-a asigurat un just echilibru între prestația avocațială și onorariul acordat.
Față de considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.(1) Cod procedură civilă urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă F. G., domiciliată în ., ., județul Hunedoara și cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., ., . Deciziei civile nr.918 din 27 noiembrie 2014 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți: N. M. și N. D., prin mandatar N. M., cu domiciliul în București, sector 5, ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 februarie 2015.
Președinte, Vanghelița T. | Judecător, M. G. | Judecător, I. B. |
Grefier, C. D. |
Jud.fond: A.I. G.
Red.decizie recurs jud,V.T./24.02.2015
Tehnored.dec.gr.C.D./3.03.2015
2 ex.
| ← Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr.... | Succesiune. Decizia nr. 150/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
