Legea 10/2001. Decizia nr. 30/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 30/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 30/C
Ședința publică de la 08 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător Vanghelița T.
Grefier C. D.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanții reclamanți reclamanții D. H. F. D. domiciliat în Germania,_ Bischberg, Lange Zeila nr.4 și M. M. domiciliată în Germania,_ Munchen, Heiglhofstr.90, ambii cu domiciliul ales în C., ., .>împotriva sentinței civile nr.3035 din 02.12.2014 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâții P. ORAȘULUI E., ORAȘUL E. prin PRIMAR, C. L. AL ORAȘULUI E., cu sediul în E., ., județul C. și S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D.G.F.P. G. cu sediul în G., ., județul G., având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru apelanții reclamanți avocat Agiemin A., în substituire pentru avocat M. A., conform împuterniciri avocațiale nr.97/08.04.2015 depusă la dosar, pentru intimații pârâți P. Orașului E., Orașul E. Prin Primar, C. L. al Orașului E., se prezintă avocat B. G. în substituire pentru avocat P. C., în baza împuternicirii avocațiale nr.82 din 06.04.2015, lipsind intimatul pârât S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.A.F.P. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 154 și urm.C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care se învederează că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxelor de timbru.
Apărătorul apelanților reclamanți, având în vedere că în cererea inițială, în subsidiar au solicitat ca în situația în care bunul nu poate fi restituit în natură să se acorde bunuri în compensare, apreciază că acest capăt subsidiar de cerere, nu putea fi soluționat fără ca pârâta să depună inventarul bunurilor orașului E. întocmit în baza Legii 165/2013 și urmare a depunerii acestor relații să fie efectuată o expertiză, care să aibă ca obiect identificarea bunurilor ce pot fi acordate în compensare. Prin urmare, solicită suplimentarea probatoriului cu depunerea acestor relații solicitate și de asemenea cu expertiza având ca obiect, în cazul în care există bunul, identificarea bunurilor ce pot fi acordate în compensare, pentru ca instanța, în mod just să soluționeze capătul subsidiar din acțiune.
Apărătorul intimaților pârâți apreciază că proba cu bunuri și servicii disponibile, în ceea ce privește unitatea administrativ teritorială a fost administrată în fața instanței. Lista care se întocmește lunar a fost depusă și s-a constatat că nu există bunuri care pot fi acordate în compensare. Pe cale de consecință apreciază că instanța de fond a dat curs soluționării cererii, inclusiv a acestui capăt subsidiar și s-a raportat la înscrisurile ce au fost depuse. Precizează că se opune acestei probe.
Instanța, deliberând respinge proba solicitată de apărătorul apelanților reclamanți, având în vedere că deși proba privind efectuarea unei expertize tehnico-imobiliară a fost solicitată prin motivele de apel, instanța are în vedere și faptul că o asemenea solicitare de depunere a unor relații în legătură cu bunurile pe care Primăria Orașului E. urmează să le acorde în compensare a fost solicitată la instanța de fond și a fost administrată, relațiile depuse anterior soluționării cauzei fiind în sensul că Primăria nu deține bunuri disponibile pentru a fi atribuite în compensare, conform dispozițiilor Legii 10/2001. Constată că aceste relații sunt depuse la fila 131 din dosarul de fond. Prin urmare, instanța apreciază că în acest stadiu procesual proba solicitată nu este utilă.
Fiind întrebate de către instanță, părțile, prin apărători precizează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Instanța, în considerarea dispozițiilor art.394 din noul Cod de procedură civilă, având în vedere că nu mai sunt alte cereri sau probe de formulat, constată prezenta cauză în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul apelantei reclamante solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu precizarea că vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Reprezentantul intimaților pârâți, având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelanților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât la fond cât și în apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._, pe rolul Tribunalului C., reclamanții D. H. F. D. și M. M. au formulat în contradictoriu cu pârâții P. Orașului E., Orașul E. prin Primar, C. L. al Orașului E. și S. R. contestație împotriva Dispoziției nr. 363/21.09.2011, solicitînd obligarea pîrîților la restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 300 mp situat în Orașul E., lotul 203, parcelarea T.-Techirghiol, deținut de către autoarea D. G. M., în situația imposibilității restituirii în natură a imobilului, acordarea în compensare a unui imobil sau altor bunuri sau servicii sau întocmirea propunerii acordării de despăgubiri bănești.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că sunt moștenitorii numitei D. G. M. care a formulat în temeiul legii nr. 10/2001 cerere de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 300 mp situat în orașul E., lotul 203, parcelarea T.-Techirghiol, în baza notificării nr. 345/2002.
Arată reclamanții că prin Dispoziția nr. 363/21.09.2011 s-a respins cererea de restituire în natură motivat de faptul că terenul solicitat este afectat de contractul de concesune încheiat în anul 1996. se mai arată că pe teren este edificată o locuință în baza autorizației de construire nr. 552/1996.
În drept au fost invocate dispozițiile legii nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005 art 6 din CEDO, art 1 protocoulu nr. 1 la CEDO.
Prin întîmpinare, pârâtul S. R. a invocat excepția lipsei calității procesual pasive. A arătat pîrîtul că bunul revendicat face parte din domeniul privat al unității administrativ teritoriale astfel că S. nu are calitate procesual pasivă.
Mai arată pârâtul că prin Decizia nr. 27/2011 ICCJ a admis recursul în interesul legii și a dispus că S. Roamn nu are calitate procesual pasivă în acțiunile întemeiate pe dispozițiile art 26 alin 3 din Legea nr. 10/2001.
Susține pîrîtul că S. are calitate procesual pasivă numai în condițiile art 28 alin 3 din Legea nr. 10/2001, atunci cînd unitatea deținătoare a imobilului notificat nu este identificată.
Pârâții Orașul E. prin Primar, P. Orașului E. și C. L. al Orașului E. au formulat întîmpinare solicitînd respingerea acțiunii.
Invocă pîrîții Orașul E. și C. L. E. excepția lipsei calității procesual pasive. Susțin pîrîții că unitatea administrativ teritorială nu are vreo atribuție legală în legătură cu emiterea dispoziției privind imobilul notificat.
Mai arată pârâții că din situația juridică rezultă că terenul face obiectul contractului de concesiune nr. 86/8.05.1993 fiind ocupat de construcția edificată în întregime P+E+M in baza autorizației nr. 552/1996. Precizează pîrîții că, terenul fiind ocupat de construcții, în mod legal s-a propus acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin încheierea din data de 7.10.2014 instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Roamn și Consiliului L. al Orașului E..
A reținut instanța că raportul procesual nu se poate lega valabil decît între părțile raportului de drept material dedus judecății.
Or, in cazul contestației împotriva Dispoziției emise în baza Legii nr 10/2001 părțile raportului juridic dedus judecății sunt notificatorul, pe de-o parte și entitatea deținătoare a bunului notificat și, P. unității administrativ teritoriale care deține bunul, cînd este cazul.
Cum în cauză imobilul notificat se află în domeniul privat al Orașului E., instanța a apreciat în temeiul art.26 din Legea nr.10/2001 că persoanele care justifică calitatea procesual pasivă sunt Orașul E. și P. Orașului E..
Prin sentința civilă nr.3035 din 2 decembrie 2014 Tribunalul C. a respins contestația ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 2681/1962 a Tribunalului Popular al Orașului Contanța s-a dispus trecerea în proprietatea statului a imobilului compus din teren de 300 mp situat în E. Sudm ., lotul nr. 203 proprietatea numitei D. G..
La data de 14.02.2002 numita D. G. a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, înregistrată sub nr. 3198. Prin notificarea arătată, s-a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 300 mp situat în fosta . C. Sylva.
Prin Dispoziția nr. 363/31.09.2011 s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului motivat de faptul că terenul este afectat de contractul de concesiune încheiat în anul 1996, pe teren fiind edificată o cinstrcuție P+E+M și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005, titlul VII.
S-a constatat că, față de dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001 și analizînd cele reținute, imobilul compus din teren în suprafață de 300 mp situat in E. Sud, fost lotul 203 din Parcelarea T. -Techirghiol este un imobil ce a fost preluat abuziv, acest fapt dînd dreptul reclamanților de a solicita restituirea lui în natură.
Din situația juridică și din schițele cadastrale depuse instanța a reținut că suprafata de 300 mp, notificată, face parte din domeniul privat al Orasului E. și este dat în concesiune prin contractul nr. 86/1996 numitului M. M.. Pe teren este edificată o construcție tip P+E+M în baza autorizației de construire nr. 552/1996. Construcția ocupă mare parte din terenul de 300 mp.
Instanța a mai reținut că, în cauză, construcția P+E+M mp este o lucrare autorizată, astfel că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 3 din Legea nr.10/2001 și a arătat că, în măsura în care reclamanții ar fi apreciat că o parte din terenul de 300 mp nu este ocupat de construcția autorizată și nici nu este necesară utilizării normale a acestei construcții, trebuiau să facă dovada acestui lucru prin administrarea unei expertize tehnice imobiliare, așa cum cer dispozițiile art.10 și 249 din c.pr.civ.; ori, în cauză, reclamații nu au făcut dovada existenței unui teren liber de construcții care să poată fi restituit în natură, motiv pentru care instanța a reținut că reclamanții nu sunt persoane îndreptățite la restituire în natură a imobilului compus din teren de 300 mp, considerând dispozitia nr. 363/2011 legală și temeinică.
S-a mai stabilit că potrivit art.1 alin.2 „În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”, normă în raport de care instanța a constatat că propunerea pârâților de acordare a despăgubirilor către reclamanți, conform Titlului VII din Legea 247/2005, pentru terenul de 300 mp, este corectă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții D. H. F. D. și M. M. susținând că în mod greșit instanța nu a dispus restituirea în natură a terenului lot 203, parcelarea T.-Techirghiol reținând că pe teren se află o construcție autorizată, deoarece terenul nu se află în proprietatea constructorului, care deține un contract de concesiune.
Arată că au solicitat acordarea în compensare a unui imobil, bunuri sau servicii, dar solicitarea de a efectua o expertiză prin care să fier identificate astfel de bunuri a fost respinsă de instanță, reclamanții fiind puși în imposibilitate de a dovedi această cerere.
Prin întâmpinare, intimatul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat respingerea apelului, arătând că instanța de fond în mod corect a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Statului R., deoarece bunul face parte din domeniul privat al unității administrativ teritoriale, respingând însă în mod eronat acțiunea ca nefondată față de acest pârât.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport de criticile formulate, Curtea constată că apelul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica referitoare la nerestituirea în natură a terenului notificat;
Lotul nr. 203 din parcelarea T. Techirghiol, astfel cum a fost identificat prin adresele emise de pârâtul Orașul E., necontestate de către reclamanți, a fost concesionat prin contractul nr. 86/8.05.1996 către numitul M. M., pe acest teren fiind edificat de către concesionar construcție P+1E-M, în baza autorizației de construcție nr. 552/1.10.1996.
Astfel, așa cum a arătat prima instanță, terenul lot nr.23, fostă proprietate a autoarei reclamanților, D. G., nu numai că este grevat de un drept de folosință constituit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/_, în temeiul căreia a fost formulată notificarea, dar pe teren a fost edificată o construcție definitivă, autorizată.
Având în vedere această situație de fapt și juridică a terenului, deși aparent acesta se află în proprietatea Orașului E., nu poate fi restituit în natură în condițiile art. 14 din Legea nr.10/2001, deoarece terenul nu este doar grevat de un contract de concesiune, ci terenul este afectat și de construcția definitivă, autorizată a terțului M. M.. În aceste condiții, prin aplicarea corectă a dispozițiilor art. 10 alin.2 din Legea nr. 10/2001, care stabilesc modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii în cazul în care, anterior intrării în vigoare a acestei legi, au fost edificate construcții autorizate, tribunalul a stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent, iar nu la restituirea în natură a terenului.
Referitor la critica ce viza restituirea către reclamanți a unui teren sau servicii echivalente valoric terenului preluat de la autoarea lor, Curtea constată, de asemenea, că este nefondată.
Pentru acordarea unui teren/serviciu în compensare nu este suficientă numai solicitarea reclamanților, fiind necesar și acordul unității administrativ teritoriale în al cărei patrimoniu se află asemenea terenuri sau servicii. Acest acord se manifestă prin întocmirea listelor conform art. 1 alin.5 din Legea nr. 10/2001 sau, dacă reclamanții au date că această unitate administrativ teritorială manifestă un abuz de drept în sensul neincluderii unor astfel de bunuri pe lista reglementată de art. 1 din Legea nr. 10/2001, ei se puteau adresa instanței pentru refuzul manifestat, în condițiile contenciosului administrativ.
Or, în lipsa unor astfel de bunuri menționate pe listele întocmite conform art. 1 alin.5 din Legea nr. 10/2001 și în lipsa indicării de către reclamanți a unor astfel de bunuri, în legătură cu care să se constate refuzul nejustificat al pârâtului la includerea pe listele sus menționate, nu se poate admite solicitarea reclamanților.
De aceea, constatând că în mod corect a aplicat tribunalul normele legale incidente în speță, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, la solicitarea intimaților pârâți P. Orașului E., Orașul E. și C. L. E., apelanții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată, dovedite cu chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanții reclamanți reclamanții D. H. F. D. domiciliat în Germania,_ Bischberg, Lange Zeila nr.4 și M. M. domiciliată în Germania,_ Munchen, Heiglhofstr.90, ambii cu domiciliul ales în C., ., .,.>împotriva sentinței civile nr.3035 din 02.12.2014 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâții P. ORAȘULUI E., ORAȘUL E. prin PRIMAR, C. L. AL ORAȘULUI E., cu sediul în E., ., județul C. și S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D.G.F.P. G. cu sediul în G., ., județul G., ca nefondat.
Obligă apelanții către intimații pârâți la 1100 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 08 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
D. P. ptr. Vanghelița T.
aflată în concediu de odihnă,
semnează, conf.art. 426 al.4 NCPC
Președinte complet,
D. P.
Grefier,
C. D.
aflată în concediu de odihnă,
semnează, conf.art. 426 al.4 NCPC
Grefier șef,
M. D.
Jud. fond –F.M.
Red.dec.-jud.DP/22.07.2015
Dact.GM/24.07.2015/8ex.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 86/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Succesiune. Decizia nr. 87/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
