Succesiune. Decizia nr. 87/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 87/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 87/C
Ședința publică din 20 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L.
Judecător M. G.
Judecător Vanghelița T.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenții reclamanți F. C., F. M., F. U. T. și C. M., toți cu domiciliul în C., ., județul C. și recurentul intervenient L. N., cu domiciliul în localitatea M. K., ., județul C., împotriva deciziei civile nr. 289 din 10.04.2014 pronunțate de Tribunalul C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți Z. R., cu domiciliul în oraș O., . C, județul C., T. V., cu domiciliul în C., .. 101 A, .. A, ., județul C., având ca obiect „succesiune”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenții reclamanți F. C., F. M., C. M., recurentul intervenient L. N., personal și asistați de d-na avocat Caraiane M. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, recurenta reclamantă F. U. T. reprezentată de avocat C. M. în baza aceleiași împuterniciri avocațiale, și intimații pârâți Z. R. și Jeza V. reprezentați de d-na avocat M. D., conform împuternicirii avocațiale nr. 81/28.10.2014.
Procedura este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul prezintă referatul cauzei arătând că, recurenții nu au depus la dosarul cauzei rezultatul demersurilor efectuate în G. pentru obținerea actelor de stare civilă al autoarei lor și dosarul de condamnat al lui F. G. de la C.N.S.A.S.
După referatul grefierului de ședință, avocatul recurenților depune la dosarul cauzei adeverința nr. 9885/14.04.2015 eliberată de Primăria Municipiului Edessa, Republica Elenă, din care rezultă că actele de stare civilă au fost distruse în perioada războiului, însă rezultă din registre că T. O. este fiica lui Georgios și E.. Depune și copia dosarului nr. 2282 privind pe T. I., cu mențiunea că s-au comunicat aceste înscrisuri și reprezentantului intimaților pârâți. Precizează că recurenții au formulat și o cerere de reconstituire a actului de stare civilă al autoarei lor, motiv pentru care solicită instanței acordarea unui ultim termen de judecată în acest scop.
Avocatul intimaților pârâți se opune acestei solicitări, întrucât toate actele depuse astăzi nu se referă la ceea ce s-a cerut de către instanță, respectiv certificatul de naștere din care să rezulte numele părinților. Or, în adeverința depusă se menționează o altă localitate decât cea în care s-a născut autoarea reclamanților, nu s-a găsit actul de stare civilă pentru T. O., fiica lui Georgios și E., dar care se pare că s-a născut în 08.05.1919 la Grammatiko. Întrucât nu s-a depus certificatul de naștere al autoarei recurenților, apreciază că nu se mai impune amânarea judecării cauzei și solicită acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Având în vedere această adresă din care rezultă că recurenții au formulat o cerere de reconstituire a actului de naștere al autoarei lor, solicită acordarea unui ultim termen în acest sens.
Instanța deliberând, având în vedere discuțiile de la termenul de judecată anterior, respinge cererea de amânare pentru suplimentarea probei cu înscrisuri.
Avocatul intimaților pârâți depune la dosar chitanța . nr. 893/28.10.2014 pentru suma de 2000 lei încasată cu titlu de onorariu de avocat.
Reținând că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, excepții ori probe în recurs, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Având cuvântul pentru recurenți, apărătorul acestora solicită admiterea recursului și, rejudecând, să se respingă apelul formulat de către pârâți și să se mențină hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că în mod greșit instanța de apel a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu motivarea că gradul de rudenie nu poate fi dovedit decât cu acte de stare civilă.
Există la dosar nenumărate probe, inclusiv actul depus astăzi de la locul nașterii autoarei recurenților, F. O., din care rezultă că aceasta este T. O. care s-a născut la data de 08.05.1919 și actul de naștere nu a putut fi găsit întrucât a fost distrus în perioada războiului.
Așa cum s-a arătat, legătura de rudenie poate fi dovedită cu orice mijloc de probă și rezultă această situație din toate înscrisurile depuse la dosar, precum și din declarațiile martorilor audiați la instanța de fond. B. reclamanților și a intimaților T. E. a avut cinci copii: N., M. căsătorită L., O. căsătorită F., A. căsătorită Z., și I.. Susținerile apelanților, reținute de instanța de apel, că în certificatul de deces al mamei acestora F. O. nu apare numele părinților și prin urmare aceasta nu poate fi T. E. nu pot fi primite. Așa cum rezultă din înscrisuri și din declarațiile martorilor aceasta a decedat în aprilie 1954, în perioada în care familia era deportată și nu avea voie să părăsească perimetrul localității. Aceasta a fost internată în spital și la scurt timp a decedat, iar copiii nu au putut să-și înmormânteze mama. În momentul când a fost internată în spital nu a avut nici un act de stare civilă, iar familia nu avea voie să părăsească perimetrul zonei. Abia după anul 1990 au făcut demersuri pentru recuperarea certificatului de deces. Martorii au relatat că T. F. Polimpia a fost fiica lui T. E., că aceasta era căsătorită la momentul la care au fost deportați și toți martorii au relatat că O. și A. erau căsătorite și de aceea nu apar pe declarația de avere. Mai mult decât atât, prin neprezentarea la interogatoriu a pârâtei Z. V. și refuzul pârâtului Z. R. de a răspunde la interogatoriu, există dovada faptului că aceștia au recunoscut pretențiile reclamanților de constatare a calității de moștenitori de pe urma defunctei T. E..
Față de toate aceste aspecte, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțate de instanța de apel și, rejudecând, să se respingă apelul pârâților și să se mențină hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât reclamanții au calitate procesuală activă.
Având cuvântul pentru intimații pârâți, avocatul acestora pune concluzii de respingere a recursului pentru următoarele considerente:
Toate probatoriile din dosar confirmă un aspect pe care abia la acest moment îl tăgăduiesc, respectiv faptul că T. E. a avut trei copii, care sunt menționați în declarațiunea de la fila 31 din dosarul de fond: N., A. și I.. Dacă ar fi existat și alți copii ar fi trebuit să fie menționați, pentru că era un act oficial al statului bulgar. În recurs, reclamanții susțin că au existat cinci copii și prezintă un dosar de la C.N.S.A.S. În acest dosar se arată că F. O. are ca mamă pe O. E., fără să fie menționat tatăl. Actul de stare civilă este singurul care poate demonstra că aceasta ar fi putut fi fiica lui E.. Adeverința prezentată nu este o certitudine; este o probabilitate privind data nașterii și în nici un caz nu poate confirma cine au fost părinții. Se menționează că s-a născut în 08.05.1919. Or, pe probabilități și pe înscrisurile existente în dosar nu se poate demonstra și stabili că F. O. ar fi copilul lui E..
Solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată:
Prin încheierea civilă nr. nr._/18.10.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr. _ a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
S-a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a respins, ca neîntemeiată, excepția prematurității cererii de partaj.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții F. C., F. M., F.-U. Tiușa, C. M. în contradictoriu cu pârâții Z. R. și T. V..
S-a admis cererea de intervenție formulată de intervenientul L. M. în contradictoriu cu reclamanții F. C., F. M., F.-U. Tiușa, C. M. și pârâții Z. R. și T. V..
Totodată s-a constatat că în masa succesorală a defunctei T. E., decedată în anul 1966, intră suma de 245.470,3548 lei acordată cu titlu de despăgubiri prin Decizia nr. 553/10.04.2008 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, respectiv suma de_,7 lei.
S-a constatat calitatea de moștenitori ai defunctei T. E., a descendenților T. A., T. I. și L. M., cu o cotă de ¼ din masa succesorală fiecare, respectiv cu o cotă de 4/16 fiecare din suma de 245.470,3548 lei acordată cu titlu de despăgubiri, din care le revine fiecăruia suma de 61.367,58 lei și a descendenților F. C., F. M., F.-U. Tiușa și C. M., prin reprezentarea defunctei T. O., predecedată, cu o cotă de 1/16 din masa succesorală fiecare, din suma de 245.470,3548 lei acordată cu titlu de despăgubiri, din care le revine fiecăruia suma de 15.341,89 lei.
Instanța de fond a constatat că în masa succesorală a defunctei L. M., decedată în anul 1999, intră cota sa de ¼ din suma stabilită cu titlu de despăgubiri, respectiv suma de_,58 lei.
Se constată că unic moștenitor al defunctei L. M. este intervenientul L. M., cu o cotă de ¼ din suma stabilită cu titlu de despăgubiri, acestuia revenindu-i suma de_,58 lei.
S-a respins, ca neîntemeiată cererea reclamanților privind obligarea pârâților la restituirea sumei reprezentând cota de ¼ din suma de 245.470,3548 lei.
Pârâții au fost obligați la plata către reclamanți a sumei de 1917,27 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cota de 1/4 din cheltuieli, aferente cotei de 1/4 ce revine reclamanților din suma solicitată prin acțiune.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Asupra excepției inadmisibilității invocată de către pârâți, se reține că este neîntemeiată, neîndeplinirea acestor condiții nu pot atrage inadmisibilitatea acțiunii, ci cel mult respingerea ei în fond, instanța fiind chemată tocmai pentru a analiza dacă sunt îndeplinite aceste condiții, motiv pentru care sub acest aspect urmează a respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâți prin apărător.
Totodată, instanța a respins, ca neîntemeiată, și excepția prematurității acțiunii, dreptul reclamanților fiind actual, respectiv nu este supus unui termen sau vreunei condiții suspensive.
Prin decizia nr. 352/03.02.2009 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost validată hotărârea nr. 2990/25.07.2006 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului C., dispunându-se plata de compensații în cuantum de_ lei către Z. R. și T. V., compensațiile fiind acordate cu titlu de despăgubiri pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, bunuri care au aparținut defunctei T. E..
Conform certificatului de deces . NR._/29.01.1966, T. E. a decedat la data de 28.01.1966.
Instanța a constatat că în masa succesorală a defunctei T. E., decedată în anul 1966, intră suma de 245.470,3548 lei acordată cu titlu de despăgubiri prin Decizia nr. 553/10.04.2008 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Potrivit actelor de stare civilă de la dosar și declarațiilor martorilor audiați rezultă că defuncta T. E., decedată în anul 1966, au avut cinci copii: N., M. (căsătorită L.),O., A. (căsătorită Z.) și I..
Instanța a reținut că potrivit art. 225 Cod procedură civilă: "dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca pe o mărturisire deplină sau numai ca pe un început de dovadă în folosul părții potrivnice."
Având în vedere că pârâta T. V. nu s-a prezentat la administrarea probei cu interogatoriul propus de reclamantă, iar pârâtul Z. R. a refuzat să răspundă la interogatoriu, instanța va face aplicarea art. 225 Cod procedură civilă urmând că considere refuzul de a se prezenta respective a răspunde la interogatoriu ca un început de dovadă a faptului că recunoaște pretențiile reclamanților de constatare a calității de moștenitori de pe urma defunctei T. E.. așa cum rezultă din întrebările nr. 4din interogatoriu, care se va completa cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Totodată, instanța a apreciat neîntemeiate apărările pârâților în raport de înscrisul intitulat declarațiunea de bunuri ce aparțineau defunctei T. E., întocmită la data de 09.09.1940 reiese componența membrilor familiei, întrucât, la data completării acesteia de către defunctă, defunctele F. O. și L. M., fiice ale autoarei T. E., fiind căsătorite, nu se mai aflau în întreținerea defunctei.
T. N. a decedat la vârsta de 23 ani, conform certificatului de deces . nr._/23.03.1941, predecedând defunctei sale mame, fără moștenitori.
Conform actelor de stare civilă depuse la dosar, T. A., T. I., L. M. și F. C., F. M., F.-U. Tiușa, C. M. motiv pentru care fiecare dobândește o cota din masa succesorală, conform dispozițiilor legale în materie:
Art. 669 C. civ. – Copiii sau descendenții lor succed tatălui, mamei, moșilor, moașelor (bunicilor – n.ns.) și oricărui alt ascendent, fără deosebire de sex și chiar de ar fi născuți din deosebite casatorii. Ei succed în părți egale când se găsesc toți în gradul dintâi și sunt chemați după propriul lor drept; ei succed pe tulpina când sunt chemați toți sau unul din ei prin reprezentare.
Astfel, T. A., T. I., L. M. dobândesc fiecare o cota de ¼ iar F. C., F. M., F.-U. Tiușa, C. M. dobândesc fiecare o cota de 1/16 din masa succesorală rămașă de pe urma defunctei T. E..
În consecință, s-a constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctei T. E., a descendenților T. A., T. I. și L. M., cu o cotă de ¼ din masa succesorală fiecare, respectiv cu o cotă de 4/16 fiecare din suma de 245.470,3548 lei acordată cu titlu de despăgubiri, din care le revine fiecăruia suma de 61.367,58 lei și a descendenților F. C., F. M., F.-U. Tiușa și C. M., prin reprezentarea defunctei T. O., predecedată, cu o cotă de 1/16 din masa succesorală fiecare, din suma de 245.470,3548 lei acordată cu titlu de despăgubiri, din care le revine fiecăruia suma de 15.341,89 lei.
Pentru aceste considerente, instanța a respins, ca neîntemeiată și excepția lipsei calității procesual active invocate de către pârâți.
L. M. a decedat la data de 23.02.1999, conform certificatului de deces . nr._/24.02.1999 unic moștenitor al acesteia fiind intervenientul în interes propriu din prezenta cauză, L. N..
Totodată, instanța a constatat că din masa succesorală a defunctei L. M., decedată în anul 1999, intră cota sa de ¼ din suma stabilită cu titlu de despăgubiri, respectiv suma de 61.367,58 lei.
T. I. a decedat la data de 8.07.1998, conform certificatului de deces . nr._/09.07.1998 unic moștenitor al acestuia fiind pârâta T. V..
Z. A. a decedat la data de 17.04.2006, conform certificatului de moștenitor nr. 186/01.06.2006 moștenitor legali fiind Z. I., Z. C. și Z. R..
F. O. a decedat la data de 1954, predecedând, așadar, defunctei sale autoare, T. E., conform certificatului de deces . nr._/26.04.1954, iar potrivit actelor de stare civilă rezultă că moștenitori legali ai acesteia sunt descendenții săi de gradul întâi, reclamanții din prezenta cauză F. C., F. M., F.-U. Tiușa, C. M..
Împotriva sentinței civile sus menționate au formulat apel pârâții Z. R. și T. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a învederat că, în mod greșit, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, din actele de stare civilă nu rezultă că intimații reclamanți și intervenientul sunt moștenitorii defunctei T. Ghe. E.. Simplul fapt că la rubrica numele de familie apare în actele lor cel de T. nu este suficient pentru a demonstra că sunt copiii lui E. cât timp numele acesteia nu apare în actele lor de stare civilă.
Astfel, T. E., bunica maternă a avut trei copii, N., A. și I.. Primul copil a decedat fără copii, așa cum rezultă din certificatul de deces iar A. a decedat, la data de 17.04.2006, și au rămas moștenitori T. R.- fiu, T. C. – fiu și Z. I. – soț supraviețuitor, iar după decesul lui I., la data de 08.07.1998, a rămas fiica acestuia T. V..
Motivarea instanței de fond referitoare la faptul că defunctele F. O. și L. M. sunt fiicele lui T. E., dar fiind căsătorite nu se aflau în întreținerea autoarei comune din aceast motiv nefiind menționate în actul numit „declarațiune” nu poate fi primită pentru că din certificatul de deces al lui O. rezultă că aceasta s-a născut în 1919,după cei trei copii ai lui E..
Se pretinde că L. M. fostă T. este fiica lui T. E., dar în certificatul de naștere la rubrica prenumele mamei este EPA și nu E., același lucru fiind menționat și în certificatul de deces.
Depozițiile martorilor V. H., M. A. și P. G. nu sunt probe de luat în considerare, în primul rând pentru că rudenia de sânge nu se dovedește cu martori, iar, în al doilea rând, pentru că cei trei martori nu au putut preciza nimic concret cu privire la bunica reclamanților.
Prin întâmpinare, intimații reclamanți au solicitat respingerea apelului, ca nefondat, din înscrisuri și declarațiile martorilor rezultă că bunica acestora a avut cinci copii, că la momentul strămutării O. și M. erau căsătorite și de aceea nu au fost trecute în situația de avere imobiliară.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul C. a pronunțat decizia civilă nr. 289/10.04.2014, prin care a admis apelul formulat de apelanții pârâți Z. R. și T. V. în contradictoriu cu intimații reclamanți F. C., F. M., Fori U. T., C. M. și intimatul intervenient L. N..
A fost schimbată în tot sentința civilă nr._/18.10.2012 pronunțată de Judecătoria C., în sensul că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a fost respinsă acțiunea ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că dovada gradului de rudenie dintre autoarea T. E., reclamanți și intervenient nu se poate stabili pe baza declarațiilor martorilor sau a unor prezumții.
În speță, reclamanții și intervenientul nu au făcut dovada că autoarele lor O. și M. sunt descendenții lui T. E., fapt pentru care s-a reținut că reclamanții nu au calitate procesuală activă și s-a respins acțiunea ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 289 din 10.04.2014 pronunțată de Tribunalul C., au declarat recurs reclamanții și intervenientul.
Motivează recursul arătând că, în mod greșit instanța de apel a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, cu motivarea că gradul de rudenie nu poate fi stabilit decât cu acte de stare civilă.
Recurenții precizează că instanța de apel nu a acordat un termen de judecată în vederea obținerii certificatului de naștere al mamei lor F. O., deși au făcut demersuri în acest sens.
De altfel, legătura de rudenie poate fi dovedită cu orice mijloace de probă – înscrisuri și martori.
În realitate, bunica lor T. E. a avut 5 copii: N., M. (căsătorită L.), O. (căsătorită F.), A. (căsătorită Z.) și I., iar nu 3 copii, cum greșit a reținut instanța de apel.
Susținerile apelanților pârâți reținute de instanța de apel, că în certificatul de deces al mamei lor nu apare numele părinților, și prin urmare, aceasta nu este fiica lui T. E., nu pot fi reținute.
Din înscrisuri și martorii audiați în cauză rezultă că O. este fiica lui T. E., precum și T. M..
Mai mult, prin neprezentarea pârâților la interogatoriu consideră că există o dovadă a faptului că aceștia au recunoscut pretențiile lor de constatare a calității de moștenitori de pe urma defunctei T. E..
Pentru cele relatate au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de pârâții Z. R. și T. V..
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este ne fondat pentru următoarele:
Potrivit art. 1 alin.1 din Legea nr. 9/1998, cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria semnat la C. la data de 07.09.1940, denumit în continuare Tratat, au dreptul la compensațiile stabilite conform prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile – construcții și terenuri – pe care le aveau în proprietate în județele Durostor și Caliacra, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, bumbac și floarea-soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți.
Conform alin. 2, de prevederile alin.1 beneficiază și cetățenii români, moștenitorii legali sau testamentari ai foștilor proprietari dacă au, la data intrării în vigoare a legii, cetățenia română. Dovada calității de moștenitori se face prin certificatul de naștere, certificatul de calitate de moștenitor sau prin hotărâre judecătorească irevocabilă prin care se atestă calitatea de moștenitor.
În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța de apel în mod corect a stabilit că dovada rudeniei nu se poate stabili decât prin acte de stare civilă și nu prin declarații de martori sau orice mijloc de probă, cum susțin recurenții.
Instanța de apel, soluționând apelul, în mod corect, pe baza probelor administrate în cauză, a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
Recurenții susțin că sunt rude cu intimații, dar nu au făcut dovada cu acte de stare civilă a acestui fapt.
Nu are relevanță faptul că la numele autoarelor reclamanților și intervenientului apare numele de familie T. din moment ce la rubrica mamei nu apare T. E..
Din înscrisurile existente la dosar, „Declarațiune” rezultă că T. E. a avut 3 copii: N. -23 ani, A.-18 ani și I. – 14 ani și nu 5, cum susțin recurenții - O. și M. care nu au fost trecute în declarațiunea de avere.
De altfel din copia certificatului de deces . nr._ rezultă că F. O. a decedat în ., iar la rubrica părinți este trecut cu linie numele acestora, nefiind cunoscuți părinții.
Prin urmare, nu s-a făcut dovada că F. OPlimpia este fiica lui T. E. pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 9/1998 în calitate de moștenitor legal.
De asemenea și intervenientul L. N. pretinde că L. M. fostă T. este fiica lui T. E., dar din certificatul de naștere cu . nr._ rezultă că la rubrica prenumele mamei este trecut „EPA” și nu E., același fapt fiind menționat și în certificatul de deces.
Cu alte cuvinte, nu s-a făcut dovada că și L. M. est succesoarea lui T. E. pentru a beneficia de prevederile Legii 9/1998
Având în vedere cele relatate, Curtea constată că nu s-a făcut dovada că autoarele reclamanților și respectiv intervenientului, T. O. și L. M. nu sunt moștenitoarele legale ale lui T. E. pentru ca descendenții acestora să beneficieze de prevederile Legii nr. 9/1998 (în speță recurenții).
De altfel și din înscrisurile depuse în recurs nu s-a făcut dovada că F. O. și L. M. sunt fiicele lui T. E..
D. fiind cele relatate, Curtea constată că recurenții nu au calitate procesuală activă de a sta în proces, astfel cum au reținut cele două instanțe de fond și apel.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.
În baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe recurenți către intimatul pârât Z. R. la 2000 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil formulat de recurenții reclamanți F. C., F. M., F. U. T. și C. M., toți cu domiciliul în C., ., județul C. și recurentul intervenient L. N., cu domiciliul în localitatea M. K., ., județul C., împotriva deciziei civile nr. 289 din 10.04.2014 pronunțate de Tribunalul C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți Z. R., cu domiciliul în oraș O., . C, județul C., T. V., cu domiciliul în C., .. 101 A, .. A, ., județul C., ca nefondat.
Obligă recurenții către intimatul Z. R. la 2000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 aprilie 2015.
Președinte, G. L. | Judecător, M. G. | Judecător, Vanghelița T. |
Grefier, C. M. |
Jud.fond M.Timoașcă
Jud.apel C.M.P.; B.M.
Red.dec.jud.T.V. 19.05.2015
Tehnored.gref.M.C. 21.05.2015
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 30/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Strămutare. Sentința nr. 15/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
