Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1250/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1250/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 3592/104/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1250
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte: - Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - C. R.
Judecător: - T. R.
Grefier: - S. C.
Ministerul Public reprezentat de P. de pe lângă Curtea de Apel C. prin procuror C. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de revizuenta KOȘA E. împotriva sentinței civile nr. 2524 din data de 08 noeimbrie 2012, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta revizuentă Koșa E. și intimatul S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat următoarele: recursul apare declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 301 Cod procedură civilă; motivele de recurs apar comunicate; dosarul se află la primul termen de judecată în această etapă procesuală; depunerea la dosarul cauzei de concluzii scrise formulate de recurenta revizuentă Koșa E., înregistrate sub nr. 5916/07.02.2013, prin care solicită și judecata în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, luând act de cererea privind judecata în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă formulată de recurenta revizuentă Koșa E. prin concluziile scrise și constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul reprezentantului Ministerului Public asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținere a sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă 193/2010 s- a respins acțiunea formulată de revizuientă, reținându-se că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art.3 din Legea nr. 221/2009 și nu sunt incidente dispozițiile art.3 și 5 al.1 din Legea 221/2009.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de Apel C. prin decizia 173/2010, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.6932/2011 a admis recursul declarat, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel C..
În urma rejudecării apelului, Curtea de Apel C., prin decizia nr.41/2012 a respins apelul declarat de reclamanta Koșa E., reținându-se că în cauză nu s-a făcut dovada luării unei măsuri cu caracter politic față de autorul V. G. în perioada de referință menționată de Legea 221/2009 și în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art.5 din Legea 221/2009.
Prin cererea inregistrata sub nr._ reclamanta a formulat cerere de revizuire a sentintei pronuntata de tribunal nr. 193/2010, solicitand schimbarea hotararii si admiterea actiunii asa cum a fost formulata, respectiv obligarea statuluii roman la daune in suma de_ euro reprezentand despagubiri materiale si la_ euro daune morale, pentru prejudiciul suferit in nume propriu si in calitate de fiica a lui P. G. si C., respectiv nepoata a bunicilor materni Turica ion si M., respectiv paterni V. I. si E..
In drept s-au invocat disp. art. 322 pct. 1, 3, 5 si 6 Cod procedura civila.
1.Prin sentința nr. 2524 din data de 08 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._ s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta K. E. împotriva sentinței civile nr. 193/02.03.2010 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
În conformitate cu dispozițiile art.322 cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în anumite cazuri.
Revizuienta și-a motivat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct.1 cod procedură civilă, care prevede revizuirea unei hotărâri rămase definitive dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
Textul de referă la situația în care instanța ia dispoziții contradictorii în chiar dispozitivul hotărârii, astfel încât aceasta nu poate fi pusă în executare.
Din analiza dispozitivului sentinței revizuite, s-a constatat că nu sunt cuprinse dispoziții contradictorii care să nu poată fi puse în executare, prin hotărârea luată, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Art.322 pct.3 cod procedură civilă, prevede că revizuirea unei hotărâri definitive se poate solicita și dacă obiectul pricinii nu se află în ființă.
Acest motiv de revizuire invocat de revizuientă presupune ipoteza în care, prin sentință, debitorul a fost obligat să predea creditorului un bun cert și determinat care a pierit după pronunțarea hotărârii.
Prin sentința a cărei revizuire s-a solicitat s-a respins acțiunea reclamantei revizuiente și în această situație nu sunt îndeplinite dispozițiile art.322 pct.3 cod procedură civilă.
Motivul de revizuire formulat în baza art.322 pct.5 cod procedură civilă este neîntemeiat, întrucât revizuirea se solicită în baza art.322 pct.5 cod procedură civilă, dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe prin care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În cauză revizuienta nu a depus la instanța de fond înscrisuri noi care să fi fost reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, față de actele avute în vedere de instanța de fond la pronunțarea sentinței 193/2010.
Art.322 pct.6 cod procedură civilă, alt temei de drept al cererii de revizuire formulate, prevede revizuirea hotărârii definitive dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă, nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere.
În dosarul_, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O. și-a formulat apărarea, prin întâmpinarea depusă, solicitându-se respingerea acțiunii cu motivarea că nu sunt îndeplinite dispozițiile Legii 221/2009.
Și acest motiv de revizuire s-a considerat neîntemeiat.
Nu in ultimul rand, s-a observat că prin cererea de revizuire s-a solicitat schimbarea sentinței 193/2010 și obligarea Statului R. la plata daunelor morale în cuantum de 500.000 euro și daunelor materiale în cuantum de 300.000 euro de pe urma a altor autori, respectiv bunicii paterni și materni, iar prin cererea inițială s-a solicitat obligarea Statului R. la plata daunelor morale și materiale ca urmare a prejudiciului suferit de tatăl său, respectiv V. G..
2. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs revizuenta KOȘA E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeienicie.
Criticile sunt în esență următoarele:
Arată că nu s-au respectat dispoz. art. 304 pct. 1 C.pr.civilă cu privire la alcătuirea completului de judecată și în conformitate cu dispoz. art. 4 alin. (4) din LG. 221/2009 și art. 4 alin. 5 care prevăd că: judecarea acestor cereri se face „cu participarea obligatorie a procurorului”. Se critică sentința recurată ca fiind dată cu încălcarea gravă a legii privind competența (întemeiată pe dispoz. art. 4 alin. 5 din LG. 221/2009 republicată). Se invocă Connvenția Europeana a Drepturilor Omului de la Strassbourg,
În drept invocă dispoz. art. 304 pct. 1 Cod procedura civila. Celelalte sustineri din recurs, fata de modul de redactare, permit incadrarea acestora in cazul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 9 C., privind gresita aplicare a legii.
Solicită casarea sentinței nr.2524/2012 pronunțatăde Tribunalul O. în dosarul nr._ .
A depus o dezvoltare a motivelor de recurs si concluzii scrise, reiterand in principal critica principala din cererea de recurs privind nelegalitatea sentintei avand in vedere neparticiparea procurorului in prima instanta. A invocat faptul ca prima instanta nu a fost impartiala si independenta, fiind nemultumita de modul cum s-au desfasurat sedintele de judecata in prima instanta. A solicitat ca urmare, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului O..
De asemenea, prin concluziile scrise, subliniaza si argumenteaza ca in mod gresit s-a respins cererea de revizuire intrucat sentinta a carei schimbare o solicita, s-a solutionat pe exceptie, desi s-a facut dovada ca este fiica lui V. G. zis P.. In aceeasi ordine de idei, face un istoric al familiei, parinti, bunici materni si paterni, al nedreptatilor si persecutiilor din timpul regimului anterior si arata in ce a constat prejudiciul material si moral suferit, precum si imprejurarile care au generat aceste prejudicii si respectiv, cele care nu au facut posibila recuperarea lor. Invoca legea 221/2009 si Constitutia Romaniei.
A depus la dosar inscrisuri: copie Rezolutie IJ-CSM din 9 nov. 2012, s.c.852/2012 a Tribunalului O. pronuntata in dosar_ . munca.
Solicita judecata in lipsa.
Recursul este nefondat și se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prealiminar analizei recursului, se impune a se sublinia ca argumentele in sustinerea recursului asa cum au fost expuse in concluziile scrise, vizand modul general de desfasurare a sedintelor de judecata in prima instanta din perspectiva conduitei unui magistrat sau a altuia, nu vor fi analizate.
Cata vreme in aceasta privinta, recurenta nu invoca in mod clar si fara echivoc, neregularitati ale unor acte de procedura indeplinite cu nerespectarea unor forme legale prescrise de lege in prima instanta, prin raportare stricta la norme procesual civile ale desfasurarii procesului civil si odata cu cererea de recurs nu ataca si incheierile premergatoare, orice analiza, inclusiv a inscrisurilor depuse in recurs, nu are obiect.
In aceeasi ordine de idei, nu se vor face aprecieri cu privire la legalitatea si temeincia sentintei pronuntata in prima instanta la solutionarea cererii intemeiate pe disp. legii 221/2009 si a carei revizuire se cere, intrucat o astfel de analiza excede cadrului procesual oferit de revizuire – cale extraordinara de atac de retractare, iar nu de reformare. Pe de alta parte, cererea de revizuire s-a respins, sentinta a carei revizuire s-a cerut, nefiind desfiintata.
Prin urmare, obiectul strict al recursului il constituie sentinta pronuntata de tribunal in solutionarea cererii de revizuire, astfel ca se impune analiza exclusiva a legalitatii acestei din urma sentinte in limita a ceea ce s-a recurat si argumentat, precum si in raport cu dispozitiile legale aplicabile.
In recurs s-a invocat gresita alcatuire a instantei in raport cu disp. art. 304 pct. 1 Cod procedura civila si s-a argumentat prin aceea ca sentinta s-a pronuntat fara participarea procurorului, desi era obligatorie potrivit art. 4 alin. 5 din Legea 221/2009.
. situatii din cele reglementate de acest act normativ, solutionarea cererii adresate instantei se face cu participarea procurorului.
Ipoteza la care se refera norma legala este aceea potrivit careia fata de reclamant sau fata de autorul/autorii acestuia, s-a luat o masura administrativa sau s-a dispus o condamnare penala alta decat una cu caracter de drept politic, respectiv alta decat cele prevazute expres de lege in art. 1 alin. 2 si art. 3 din legea 221/2009.
., instanta pe de-o parte constata sau nu caracterul politic al masurii administrative/condamnarii penale si, pe de alta parte obliga statul dupa caz, la plata unor despagubiri si, numai in acest tip de proces, prezenta procurorului este obligatorie.
Or, in cauza atunci cand instanta a avut de solutionat o astfel de cerere dispozitiile legale privind participarea procurorului au fost aplicate ca atare, respectiv la tribunal – s.c. 193 din 2 martie 2010 si la curtea de apel – decizia civila nr. 41 din 23 mai 2012.
La solutionarea cererii de revizuire, . apare ca participant.
In aceste conditii, se ridica problema de a stabili daca hotararea pronuntata in aceste conditii este lovita de nulitate, daca nulitatea este prevazuta expres de lege, respectiv daca vatamarea procesuala este presupusa pana la proba contrara sau trebuie dovedita, precum si care este remediul procesual, dupa caz – toate acestea in raport cu dispozitiile art. 105 alin. 2 Cod procedura civila.
Curtea admite ca in principiu, este incident cazul de recurs prevazut la art. 304 pct. 1 C. si ca era obligatorie prezenta procurorului potrivit dispozitiilor legale enuntate, tribunalul avand de solutionat o cale de atac, fie si de retractare, promovata . care aceasta prezenta este prevazuta de lege.
Deci, in aceste conditii, vatamarea partii nu trebuie dovedita, dar se apreciaza ca remediul procesual in acest caz nu este reluarea judecatii de la actul de procedura neregulat, ci inlaturarea neregularitatii poate opera prin participarea ministerului public in solutionarea caii de atac a recursului.
Pentru a ajunge la o asemenea concluzie, s-a avut in vedere si faptul ca tribunalul a examinat cererea numai prin prisma admisibilitatii acesteia in cazurile expres si limitativ prevazute de lege, limitandu-se numai la analiza unor probleme de procedura. Deci, tribunalul nu a avut de solutionat pe fond, eventual dupa retractare, o cerere in constatarea caracterului politic al unei masuri administrative si nu a facut nicio cercetare in raport cu dispozitiile de drept material ale legii speciale.
Nu in ultimul rand, s-au avut in vedere si dispozitiile art. 312 alin. 5 C. de stricta interpretare, care reglementeaza numai doua cazuri de trimitere dupa casare si reluare a judecatii, respectiv: 1. in mod gresit s-a solutionat procesul fara a se intra in cercetarea fondului si 2. judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost regulat citata la administrarea probelor si la dezbaterea fondului.
Or, recurenta revizuenta nu a invocat niciunul din aceste motive de recurs de casare cu trimitere care au corespondent in cazul de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 C..
In orice caz, analizand recursul din perspectiva criticii generale privind nelegalitatea, deși recurenta nu a adus argumente concrete în acest sens, Curtea apreciază în temeiul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii în raport cu motivele de revizuire invocate și cu fiecare ipoteză a normei legale, respectiv cazurile de revizuire reglementate de art. 322 pct. 1, 3, 5 și 6 Cod procedură civilă.
Astfel, fiecare motiv de revizuire a fost analizat distinct și aplicat la datele speței, instanța expunând și raționamentul logico-juridic care a stat la baza fiecărei concluzii în parte. În lipsa unor argumente și critici concrete privind soluția propriu-zisă dată în revizuire, instanța de control judiciar nu este în măsură să facă o altă analiză, neputând suplini voința părții. De asemenea, în mod corect s-a reținut că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că în mod judicios, tribunalul a arătat împrejurarea că în revizuire nu se poate modifica obiectul acțiunii, subliniind în acest sens diferența dintre obiectul acțiunii introductive – despăgubiri solicitate în calitate de fiică de pe urma tatălui V. G. zis P. și pretențiile expuse în revizuire, reprezentând și despăgubiri în nume propriu, dar și de pe urma altor autori – mamă, bunici materni și bunici paterni.
Prin urmare, nici Curtea nu este ținută să analizeze vreunul din argumentele aduse de parte în sprijinul susținerii potrivit căreia întreaga familie a fost persecutată politic în regimul anterior, de vreme ce nicio soluție nu s-a pronunțat în acest sens și deci, o retractare în revizuire nu ar avea obiect.
În acest context, nici invocarea unor dispoziții constituționale sau invocarea generică a Convenției Europene a Drepturilor Omului, nu sunt de natură să schimbe abordarea și soluția.
De asemenea, se impune a se arăta faptul că în mod greșit recurenta susține că procesul s-a finalizat prin pronunțarea unei soluții pe excepție, în sensul lipsei legitimării sale procesual active, întrucât după casarea cu trimitere spre rejudecare, Curtea de Apel C. a păstrat soluția primei instante suplinind motivarea și a reținut că reclamanta este fiica lui V. G. zis P., dar că reclamanta nu a făcut dovada în sensul legii, că acesta din urmă a fost supus unei măsuri administrative cu caracter politic, având în vedere că la data când autorul a fost luat în evidența organelor securității (1960), acesta locuia deja în . unde se suține că a fost strămutat. Pe cale de consecință, inclusiv soluția dată în cererea privind plata despăgubirilor, s-a păstrat.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă cazurile de recurs de casare cu trimitere spre rejudecare și de modificare invocate de parte și analizate în condițiile de examinare impuse de 304 ind. 1 cod procedură, nici cazuri de recurs de casare de ordine publica ce se ridica în orice stare a pricinii si din oficiu de instanta si se pun in dezbaterea partilor, potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedura civila și în baza art. 312 alin. 1 teza II cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de revizuenta KOȘA E. împotriva sentinței civile nr. 2524 din data de 08 noeimbrie 2012, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, ca nefondat.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 februarie 2013.
Președinte, M. L. N. A. | Judecător, C. R. | Judecător, T. R. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.T.R.
Tehn.I.C./Ex.2/
15.03.13
Jud.Fond/I. M.
| ← Strămutare. Decizia nr. 47/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Stare civilă. Decizia nr. 8519/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
