Stare civilă. Decizia nr. 8519/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8519/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 123/332/2012
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8519
Ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE- S. P.
Judecător- R. M.
Judecător- A. M.
Grefier- F. I.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
*************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul S. C., împotriva deciziei civile 96 din 25 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți U. E., P. G.,P. D. și intimat intervenient S. Z. Pro Europa, având ca obiect stare civilă.
La apelul nominal au răspuns: recurentul reclamant S. C., U. E. reprezentată de avocat Z. M. și P. G. asistat și reprezentat de avocat Z. M. lipsind; intimata pârâtă P. D. și intimat intervenient S. Z. Pro Europa.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal,după care,
Nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Recurentul reclamant, a expus pe larg motivele de recurs, în raport de care a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat
Avocat Z. M. pentru intimații pârâți U. E. și P. G. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea atât a deciziei pronunțate în apel cât și a sentinței pronunțată de instanța de fond, arătând că reclamantul, prin probele administrate în cauză, nu a făcut dovada că numitul Bochizu I. a fost tatăl său.
Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și arată că în mod legal și temeinic Tribunalul M. a respins apelul.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Vînju M. la data de 18.01.2012, sub nr._, reclamantul S. C. a chemat în judecată pe pârâții U. E. și P. G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că numitul Bochizu I., decedat la data de 22.10.1946, a fost tatăl reclamantului și să se dispună completarea înregistrării de stare civilă privind actul său de naștere, în sensul că la rubrica „părinții” să fie înscris numele și prenumele tatălui său, respectiv Bochizu I..
Prin sentința civilă nr.2954/12.12.2012 a fost respinsă excepția existenței autorității lucrului judecat, ridicată de pârâta U. E., ca nefondată; a respins acțiunea introductivă având ca obiect „stare civilă”, formulată de reclamantul S. C., în contradictoriu cu pârâții U. E., P. G., Primaria D., județul M., ca neîntemeiată; a respins în fond și cererea de intervenție în interesul reclamantului, introdusă de Z. „PRO EUROPA, în calitate de intervenient și a obligat pe reclamant să plătească pârâților P. G. și U. E., suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva soluției pronunțată de instanța de fond prin s.c.nr.2954/12.12.2012, în termen legal au declarat apel reclamantul S. C. și intervenienta „Z. Pro Europa”, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Prin decizia civilă nr. 96 din 25 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul M., a fost anulat apelul declarat de Z. Pro Europa, ca netimbrat.
A fost respins apelul formulat de S. C. împotriva sentinței civile nr.2954/12.12.2012 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimații-pârâți U. E., P. G. și intimata P. D., având ca obiect stare civilă.
Au fost respinse excepțiile inadmisibilității acțiunii și prescrierii dreptului la acțiune invocate de intimați.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Dispozițiile al.1 și 3 ale art.60 C.fam care au prevăzut termenul de 1 an de introducere a acțiunii în stabilirea paternității au fost completate prin Legea 288/29.10.2007 care a introdus al. 4 conform căruia „acțiunea aparținând copilului nu se prescrie în timpul vieții acestuia”.
Tot potrivit acestui din urmă act normativ, prin art. II se stabilea că dispozițiile acestei legi privind acțiunea în tăgăduirea paternității precum și acțiunea în stabilirea paternității copilului din afara căsătoriei sunt aplicabile și în cazul copiilor născuți înainte de ..
Însă, prevederile art.II din Legea 288/2007 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.1345/2008 a Curții Constituționale, decizie în considerentele căreia s-a reținut că, neconstituționalitatea reglementării rezultă din faptul că legea nouă se aplică și copiilor născuți înainte de ., chiar dacă cererea este în curs de soluționare, de vreme ce aceasta se aplică unui drept născut sub imperiul legii vechi.
Rezultă așadar că, prevederile art.60 al.4 C.fam. sunt aplicabile doar copiilor născuți după . Legii 288/2007 nu și celor născuți anterior acestei legi, cum este cazul reclamantului care a formulat acțiunea ce face obiectul cauzei pendinte după expirarea termenului prevăzut de disp. art.60 al.1 și 3 C.fam.
Dar, instanța de apel, ținând seama de principiul „non reformatio in pejus” prevăzut de art.296 teza a II-a C.pr.civ., și care stabilește că apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată, a respins excepția prescripției dreptului de acțiune, chiar dacă a fost întemeiată, hotărârea atacată putând fi schimbată numai în favoarea părții care a exercitat apelul.
Chiar dacă soluția adoptată de prima instanță le profită intimaților și prin urmare nu aveau interes în declararea apelului, soluția primei instanțe poate fi schimbată doar ca urmare a admiterii căii de atac declarate ceea ce în cazul de față nu s-ar putea decât dacă intimații ar fi declarat apel incident, ceea ce nu s-a întâmplat.
Prin urmare, în respectarea principiului enunțat anterior și ținând seama de considerentele expuse, excepția prescripției dreptului la acțiune a fost respinsă.
Pentru aceleași considerente, aceiași soluție urmează a fi adoptată și cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată în același timp de intimați.
În ceea ce privește apelul declarat de intervenienta Z. „Pro Europa”, având în vedere disp. art.20 al.1 și 3 din Legea 146/1997, s-a anulat ca netimbrat întrucât apelanta nu s-a conformat obligației stabilită de instanță de a timbra cererea de apel cu 8 lei taxă timbru și 0,3 timbru judiciar, în termenul legal.
Asupra apelului declarat de reclamant, examinându-l în limitele criticilor aduse conform art.295 C.pr.civ., tribunalul a constatat că este neîntemeiat în condițiile în care, declarațiile martorilor audiați în apel sunt de asemenea contradictorii ca și cele ale martorilor audiați în primă instanță.
Pentru admiterea acțiunii în stabilirea paternității din afara căsătoriei, trebuie să se dovedească următoarele împrejurări: nașterea copilului iar nu numai concepția lui; legăturile intime dintre pretinsul tată și mama copilului în perioada concepției; stabilirea în mod cert că bărbatul care a avut asemenea legături este tatăl copilului.
Aceste împrejurări se pot dovedi cu ajutorul oricăror mijloace de probă însă, în caz de îndoială pentru că există contradicție între acestea, doctrina juridică (Tratat de Dreptul Familiei, I. P. F., A. I. F., Ed. All B., fila 381) a prevăzut că pentru dovedirea celei de a treia condiții este necesară efectuarea probei științifice cu expertiză medico legală, probă pe care reclamantul nu a solicitat-o deși pârâții au fost de acord prin întâmpinările formulate (fila 14 și 93).
Constatând astfel că probele administrate nu au condus la concluzia certă că Bochizu I. este tatăl reclamantului, astfel cum corect a reținut prima instanță, apelul declarat de reclamant este neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul,S. C. criticând-o ca nefiind legala.
In motivare, s-a arătat, în esența, ca instanța de judecata a făcut o greșita apreciere a materialului probator, prin aplicarea greșita a legii, in condițiile in care, după audierea martorilor, s-a concluzionat ca declarațiile acestora sunt contradictorii, iar proba cu expertiza era imposibil de realizat dat fiind ca nu mai exista nicio ruda a pretinsului tata.
Arata recurentul ca, prin probele administrate, a făcut dovada ca mama sa si pretinsul tata au conviețuit înainte de plecarea sa in armata, mama nu era o femeie de moravuri ușoare, iar legea nu prevede ca in perioada de concepțiune părinții viitorului copil sa locuiască împreuna.
In drept, au fost invocate disp. art. 299-316 C.proc. Civ.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând decizia recurata prin prisma criticilor formulate, se constata ca recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 pct. 1 – 9 din Codul de procedură civilă, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, motive prevăzute expres și limitativ de lege, pentru promovarea recursului.
Prin urmare, eventualele motive de netemeinicie a hotărârilor, care vizează stabilirea unei anumite situații de fapt, ca rezultat a modului de apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză, sau alte aprecieri ale instanței, lăsate la îndemâna judecătorului, de către legiuitor, nu constituie motive de recurs, în sensul prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, și ca atare, nu pot fi suspuse examinării de către instanța de recurs.
Aceasta înseamnă că instanța de recurs este competentă să verifice numai în ce măsură au fost corect aplicate dispozițiile de drept material, la situația de fapt stabilită prin hotărârile supuse recursului, și, de asemenea, respectarea dispozițiilor cu caracter procedural invocate de părți, precum și, din oficiu, motivele de nelegalitate de ordine publică, în condițiile prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă.
În cauză, urmare aprecierii și interpretării probatoriului administrat în dosar, prima instanță a reținut o anumită situație de fapt, ce a fost apreciată ca fiind corect stabilită, de către instanța de apel, apreciindu-se ca declarațiile martorilor audiați in cele doua cicluri procesuale sunt contradictorii.
Față de această situație de fapt, care, conform considerentelor expuse, nu mai poate face obiectul examinării în recurs, Curtea apreciază că dispozițiile de drept material au fost corect aplicate de către prima instanță și, respectiv, de către instanța de apel, așa încât, toate criticile recurentului, ce vizează probele dosarului, sub aspectul evaluării lor prin decizia atacată, nu vor fi primite, iar motivul de modificare a hotărârilor prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, care vizează lipsa de temei legal, încălcarea sau aplicarea greșită a legii, nu este incident în cauză, nefiind, de altfel, detaliat in vreun fel prin criticile formulate.
Pentru considerentele ce preced, in temeiul art. 312 C.Proc. Civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
In temeiul art. 274 C.Proc. Civ., va fi obligat recurentul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat declarat de reclamantul S. C., împotriva deciziei civile 96 din 25 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți U. E., P. G., P. D. și intimat intervenient S. Z. Pro Europa, având ca obiect stare civilă.
Obligă recurentul la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Septembrie 2013.
Președinte, S. P. | Judecător, R. M. | Judecător, A. M. |
Grefier, F. I. |
Red.jud..R.M./ 01.10. 2013
Tehn. 2ex/F.I.
J.fond.P.D.
J.apel.C.Z./C.P.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1250/2013. Curtea de... | Pretenţii. Decizia nr. 318/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
