Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 2447/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2447/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 2462/184/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2447
Ședința publică de la 14 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte: - T. R.
Judecător: - M. L. N. A.
Judecător: - C. R.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta C. E. și de pârâtul C. G. împotriva deciziei nr. 214 din data de 25 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intervenientul C. T. N., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât C. G. personal și asistat de avocat D. S. L. și avocat D. C. reprezentând intimatul intervenient C. T. N., lipsind recurenta reclamantă C. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat D. S. L. a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr. OT/_/14.03.2013 și chitanța nr. 50/13.03.2013 reprezentând onorariu și a învederat că nu are excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat.
Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat D. S. L. pentru C. G. a pus concluzii, în temeiul dispozițiilor art. 312 pct. 2 și 3 raportat la art. 3041 , art. 304 pct. 9 și art. 253 Cod procedură civilă, de admitere a recursului, casarea deciziei nr. 214/25.10.2012 și trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea continuării judecății.
A susținut că instanța a constatat perimate apelurile fără să aibă în vedere faptul că pârâtul C. G. a formulat cerere de repunere pe rol înăuntrul termenului de perimare. Astfel cauza a fost suspendată conform art. 1551 Cod procedură civilă la data de 29.09.2011 datorită refuzului apelanților de a achita onorariul pentru expertiză, iar la data de 26.09.2012 a formulat cerere de repunere pe rol, apreciind astfel că a fost întrerupt cursul perimării. La data de 18.10.2012 primul termen care a fost dat la cererea apelantului pârât, acesta a achitat onorariul de expert dând dovadă de bună credință. Prin încheierea de la acea dată instanța a respins cererea de repunere pe rol și, fără să repună din oficiu cauza pe rol, a pus în discuție excepția perimării. Instanța a reținut în mod nelegal și netemeinic că ar fi intervenit perimarea apelului suspendat la data de 29.09.2011 în condițiile în care apelantul pârât C. G. a îndeplinit un act de procedură formulând cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 26.09.2012, manifestându-și voința de continuare a judecății.
A susținut, la interpelarea instanței, că această ultimă critică s-ar putea încadra în punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă. în sensul că s-a făcut o aplicare greșită a legii.
A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Avocat D. C. reprezentând intimatul intervenient C. T. N. a susținut că, din punctul său de vedere textul de lege este foarte clar „ orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire sau orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
A arătat că, actul care i s-a impus părții să-l îndeplinească era achitarea onorariului pentru expertiză. I s-a pus în vedere această obligație la data de 29.09.2011. La data de 26.09.2012 a formulat cerere de repunere pe rol, obligația stabilită în sarcina apelantului pârât, ci trebuia să plătească onorariul pentru expertiză. La cerere trebuia anexată chitanța privind achitarea onorariului de expert. La data dezbaterilor apelantul nu a avut asupra sa dovada achitării onorariului. Timp de un an apelantul nu și-a executat obligația stabilită de instanță în sarcina sa. La termenul de judecată din data de 18.10.2012 instanța din oficuiu a pus în discuție excepția perimării, însă fiind o cerere de amânare s-a amânat pronunțarea.
A mai arătat că în ceea ce privește art. 248 Cod procedură civilă lasă la latitudinea instanței să pună în discuție excepția. Excepția perimării atrage respingerea cererii de repunere pe rol. Concluzionând, a solicitat respingerea recursului. A solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
Avocat D. S. L. a solicitat amânarea pronunțării pentru a-i da posibilitatea și recurentei reclamante să depună concluzii scrise.
Instanța a pus în vedere faptul că potrivit art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă, amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise se face la cererea părții. Întrucât recurenta reclamantă la acest termen nu s-a prezentat și nici nu a formulat o cerere scrisă în acest sens, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege menționat, motiv pentru care nu va amâna pronunțarea.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
1.Prin sentința civilă nr. 2261/07.12.2010, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a luat act că reclamanta C. E. că a renunțat la partajarea bunurilor comune solicitată prin acțiunea principală. S-a luat act că pârâtul C. G., a renunțat la partajarea bunurilor comune solicitată prin cererea reconvențională.
A fost admisă, în parte, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul C. T. N., cu domiciliul în B., .. 199, ., ., județul O..
A fost omologat raportul de expertiză întocmit de expert G. N. înregistrat la nr. 2949/23.04.2010.
A fost omologat raportul de expertiză întocmit de expert N. C. D. înregistrat la nr. 3456/10.05.2010.
A fost omologat raportul de expertiză întocmit de expert C. C. înregistrat la nr. 906/11.06.2009.
S-a dispus ieșirea din indiviziune și au fost repartizate loturile:
Lotul nr. 1, în valoare de 317.954 lei a fost atribuit reclamantei C. E. și pârâtului C. G., care primesc următoarele bunuri: teren în suprafață totală de 9.916 mp, situat vis a vis de S.C. S.M.R. S.A. B. conform contractelor de vânzare-cumpărare nr. 3571/11.09.2002 cu anexe f. 144-147, nr. 3585/11.09.2002 cu anexe f. 149-153 și nr. 3584/11.09.2002 cu anexe f. 154-160 = 287.434,80 lei; fântână cu hidrofor = 3.468 lei, o casă cu parter + 2 nivele = 437.371 lei, o casă din BCA în stadiul fără acoperiș = 87.003 lei; plantație de pomi = 4.021,10 lei, plantație de vie producătoare = 4.484 lei; plantație de vie altoită = 3.108 lei; tractor = 37.035,51 lei, semănătoare de grâu = 11.859,80 lei, plug = 3.459 lei, semănătoare de porumb = 9.900 lei, remorca pentru tractor = 2.107 lei, instalație pentru ierbicidat = 7.204,76 lei, instalație pentru azotat = 4.929,44 lei, disc pentru tractor = 5.055,84 lei.
Total valoare bunuri care au fost atribuite reclamantei C. E. și pârâtului C. G. = 908.441 lei.
Plătesc sultă lotului nr. 2, intervenientului C. T. N. suma de 590.487 lei.
Lotul nr. 2, în valoare de 590.487 lei a fost atribuit intervenientului C. T. N., care primește sultă de la lotul nr. 1, de la reclamanta C. E. și pârâtul C. G. suma de 590.487 lei.
Au fost obligați reclamanta C. E. și pârâtul C. G. să restituie intervenientului C. T. N. următoarele bunuri: macara electrică = 400 lei; picamer = 100 lei; flex = 100 lei; 1 Tv color = 900 lei; 2 canapele piele neagră= 5.600 lei; 1 corp sufragerie din lemn masiv având lungimea de 3 m = 1.500 lei; 1 pat matrimonial având dimensiunea de 2/2 m = 1.600 lei; 2 noptiere = 200 lei; șifonier cu 3 uși = 700 lei; comodă + oglindă = 120 lei; mobilă bucătărie compusă din 8 corpuri din care 4 corpuri suspendate + 4 corpuri în care se află încorporată combina frigorifică = 1.440 lei; combina frigorifică Indesit = 1.100 lei; aragaz Indesit + hotă Indesit = 1.300 lei; chiuvetă din inox = 120 lei; robot de bucătărie = 1.000 lei; masă bucătărie = 110 lei; cabină duș = 1.200 lei; chiuvetă + mască din lemn masiv = 350 lei; oglindă + 2 spoturi = 150 lei; 2 suporturi din inox pentru prosoape = 1.820 lei; birou = 400 lei; canapea extensibilă = 800 lei și măsuță din geam = 100 lei sau contravaloarea acestora în sumă totală de 21.110 lei.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată în sumă totată de 2.380 lei efectuate de intervenientul C. T. N. și au fost obligați reclamanta C. E. și pârâtul C. G. să plătească intervenientul C. T. N., câte 773, 50 lei, cheltuieli de judecată fiecare.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de admitere în principiu din data de 09.03.2009, au declarat apel reclamanta C. E. și pârâtul C. G., apreciind că acestea sunt netemeinice și nelegale, date cu interpretarea greșită a probatoriului administrat.
2.Prin decizia nr. 214 din data de 25 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._ s-au constatat perimate apelurile civile formulate de apelanta reclamantă C. E. și de apelantul pârât C. G., împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 09.03.2009 și a sentinței civile nr. 2261/07.12.2010, pronunțate de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
La data de 29.09.2011, cauza a fost suspendată în conformitate cu dispozițiile art. 1551 Cod procedură civilă având în vedere că desfășurarea normală a procesului a fost împiedicată din vina părților apelante, prin refuzul de a achita onorariul de expertiză obligație dispusă în sarcina acestora în cursul judecății.
Având în vedere că la data de 26.09.2012 apelantul pârât C. G. și apelanta reclamantă C. E. au formulat cerere de repunere pe rol, dar nu au făcut dovada îndeplinirii obligației impuse în sarcina lor, respectiv dovada achitării onorariului de expertiză, instanța a respins cererea de repunere pe rol ca neîntemeiată.
Din oficiu, instanța a invocat excepția perimării apelului, având în vedere că de la data la care cauza a fost suspendată 29.09.2011 până în prezent, cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an.
Potrivit art. 248 Cod procedură civilă: ”Orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an de zile.”
Se constată că de la data suspendării și până la data 18.10.2012, cauza a fost lăsată în nelucrare timp de un an fără a se justifica în vreun fel lipsa de stăruință a părților în ceea ce privește judecarea cauzei.
Conform art. 252 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă: „Perimarea poate fi invocată și pe cale de excepție în ședință publică din oficiu sau la cererea părții interesate.”
Față de aspectele reținute instanța a invocat excepția perimării în raport de dispozițiile art. 248-252 alin. 2 Cod procedură civilă, excepție pe care a găsit-o întemeiată în lipsa oricăror justificări obiective ale părților, ce nu și-au îndeplinit obligațiile dispuse în sarcina lor în timpul judecății și nu au stăruit în judecarea cauzei.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus s-au constatat perimate apelurile.
3.Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamanta C. E. și pârâtul C. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeienicie.
Criticile sunt în esență următoarele: Tribunalul în mod eronat a constatat din oficiu perimată cererea recurenților în condițiile în care până la sfârșitul ședinței de judecată a achitat onorariul pentru expertul specialitatea auto desemnat în cauză.
Astfel, recurenții au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, dorind să soluționeze litigiul cu fiul lor, iar la termenul d e judecată stabilit de instanță, subsemnatul C. G.,, prezent în instanță a solicitat să-i fie comunicat numele expertului desemnat pentru a achita onorariul stabilit, deoarece la data suspendării cauzei, în încheierea de suspendare nu s-a nominalizat numele expertului.
Mai arată că instanța de apel l-a informat că la termenul de judecată din data de 18.10.2012 trebuia să achite c.val. expertizei, acesta deplasându-se la CEC și achitând onorariul pentru expert. La revenirea în sala de judecată a solicitat să depună dovada plății, iar președintele completului l-a informat că dosarul a rămas în pronunțare pe excepția perimării și dacă dorește să depună acte, să le depună prin registrul registraturii, deoarece s-a amânat pronunțarea peste o săptămână, respectiv pentru data 25.10.2012. A depus această dovadă, iar la data 25.10.2012 instanța pronunțându-se a constatat perimată cererea.
În drept invocă dispoz. art. 253 alin. 2 C.pr.civilă.
La data de 31.oct. 2012 recurentul C. G. a depus la dosar completare și dezvoltare a motivelor de recurs în care a arătat în esență: Deși instanța de apel reține că la data de 29.09.2011 cauza a fost suspendată conform art.1551 C.pr.civilă datorită refuzului apelanților de a achita onorariu expertiză, în mod nelegal și netemeinic, prin încheierea de repunere pe rol a apelanților ca neîntemeiată invocând din oficiu excepția perimării apelului fără a avea în vedere cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de apelanți, cursul perimării a fost întrerupt prin cererea de repunere pe rol a cauzei.
În mod nelegal și netemeinic instanța de apel nu a ținut cont încălcând prevederile art. 249 C.pr.civilă, „ perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes”, arătându-se că apelantul C. Griogore a îndeplinit un act de procedură formulând cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 26.09.2012, manifestându-și voința de continuare a judecării cauzei.
Solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii privind perimarea cererii de apel, cu consecința continuării cauzei în apel la Tribunalul O..
Recursul este fondat și se va admite pentru considerentele următoare:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește de vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
În cauză, perimarea cererii de apel a fost constatată din oficiu, la termenul fixat pentru soluționarea cererii de repunere pe rol a cauzei, cerere formulată de apelanți.
Astfel, potrivit disp. art. 252 alin. 1 teza I, perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate.
Dar, în conformitate cu art. 252 alin. 1 teza II Cod procedură civilă, președintele instanței în ambele ipoteze enunțate anterior, va cita de urgență părțile și va dispune ca grefa să întocmească o dare de seamă asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea.
Față de motivul din recurs prin care se critică în esență modul cum a procedat tribunalul din oficiu în legătură cu perimarea apelului, Curtea se va preocupa de legalitatea sentinței în raport cu observarea de catre tribunal a formelor legale prescrise de Cod în ceea ce privește perimarea din oficiu a unei cereri, argumentele folosite decurgând unele din altele în raport cu cerințele dispozițiilor legale incidente.
Așa cum s-a arătat în precedent, în situația în care se ridică excepția perimării, fie din oficiu, fie la cererea părții interesate, instanța este datoare să respecte dreptul la apărare, să asigure oralitatea și contradictorialitatea asupra acestei chestiuni, motiv pentru care legea prevede citarea părților. Deci, în acest caz, din interpretarea dispozițiilor legale enunțate, rezultă că părțile trebuie să fie încunoștințate nu numai de termen, ci și de obiectul dezbaterii, respectiv perimarea cererii.
Or, în cauză, tribunalul a constatat intervenită perimarea la termenul la care au fost citate părțile pentru soluționarea cererii de repunere pe rol, nefiind citate cu mențiunea perimării, prezent la termen nefiind decât un apelant. În aceste condiții, cea de-a doua apelantă, nefiind citată cu mențiunea perimării, a fost în imposibilitate reală de a se apăra cu privire la chestiunea pusă în discuție.
Sunt incidente disp. art. 105 alin. 2 teza I Cod procedură civilă, în sensul că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. De asemenea, în condițiile art. 105 alin. 2 teza II Cod procedură civilă, în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la proba contrară.
Astfel, în speță, Curtea apreciază că neregularitatea sentinței prin care s-a constatat perimarea apelului, a intervenit ca urmare a neregularității citării părților pentru termenul când s-a soluționat această excepție invocată din oficiu, nefiind menționată pe citație în mod adecvat obiectul complet, prin raportare la disp. art. 88 alin. 1 pct. 5 teza III și pct. 5 ind. 2 Cod procedură civilă. Hotărârea astfel pronunțată nu poate avea o existență de sine stătătoare, fiind un act subsecvent citației întocmită cu nerespectarea formelor legale, în condițiile art. 106 alin. 1 Cod procedură civilă..
Vătămarea produsă părții este generată de nerespectarea dreptului la apărare, precum și a celorlalte principii fundamentale ale procesului civil, respectiv oralitatea și contradictorialitatea.
Instanța de recurs nu poate dispune îndreptarea neregularităților săvârșite cu privire la actele de procedură fără a lipsi părțile de un grad de jurisdicție, nefiind incidentă ipoteza normei prev. de art. 106 alin. 2 Cod procedură civilă, astfel că se impune reluarea judecății în fața aceleiași instanțe, de la actul de procedură anulat.
Așadar, fiind incident cazul de recurs de casare prev. de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, se va admite recursul ca fondat, se va casa decizia și se va trimite cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe, care va relua procedura de la actul de procedură anulat, potrivit art. 315 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv va rediscuta excepția perimării cu respectarea formelor legale prescrise de Cod și cu respectarea tuturor principiilor fundamentale ale procesului civil.
Față de poziția procesuală comună și în virtutea regulilor privind coparticiparea procesuală, soluționarea favorabilă a criticii formulate de către ambii recurenți, dar întemeiată din perspectiva argumentelor mai sus expuse față de recurenta apelanta C. E., îi profită și celuilalt recurent apelant.
În rejudecare, tribunalul va avea în vedere pentru soluționarea legală și temeinică a excepției, faptul că perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.
Deci, pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții. Aceasta este o chestiune de fapt, care trebuie analizată de la caz la caz și dovedită. Dacă pricina a rămas în nelucrare fără ca partea să aibă vreo vină, atunci perimarea nu operează.
Or, în cauză, s-a dispus suspendarea apelului în condițiile art. 155 ind. 1 C., reținându-se neîndeplinirea obligației stabilite de către instanță, aceea de neplată a onorariului de expert.
Pe cale de consecință, pentru stabilirea clară a culpei procesuale a apelanților în rejudecare, instanța trebuie să observe următoarele aspecte: 1. apelul este declarat de două persoane cu interese comune. 2. culpa trebuie stabilită în sarcina ambilor apelanți. 3. în cazul în care se dispune efectuarea unei expertize judiciare, potrivit art. 17 alin. 2 din OG2/2000 “La termenul la care a avut loc numirea expertului, organul cu atribuții jurisdicționale care a dispus efectuarea expertizei înștiințează partea despre suma ce trebuie avansată pentru expertiza dispusă în contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare și îi pune în vedere să plătească această sumă în termen de 5 zile de la înștiințare”.
Așadar, în raport cu aceste din urmă dispoziții legale cuprinse în Cap. III „Reguli procedurale privind expertiza tehnică judiciară” din OG 2/2000, instanța va verifica dacă la momentul suspendării, au fost înștiințate ambele părți despre obligația comună care le revine, sub sancțiunea suspendării cauzei potrivit art. 155 ind. 1 Cod procedură civilă. Deși textul de lege nu prevede expres, Curtea interpretează în sensul că înștiințarea la care se referă este una scrisă, respectiv o citație cu menționarea obligației de plată (emisă chiar dacă partea cunoaște termenul), întrucât procedura în procesul civil, este scrisă.
Față de prioritatea în examinare a criticii privind modul de soluționare din oficiu a excepției perimării și de soluția de casare cu trimitere spre rejudecare a acestei excepții care s-a impus, apare de prisos analizarea celorlalte aspecte invocate de recurenți privind lipsa de culpă, îndeplinirea obligației de plata a onorariului de expert, întreruperea cursului prescripției, sau a apărărilor intimaților arătate cu ocazia dezbaterilor în recurs, care vizează exclusiv soluția dată perimării - acestea urmând a fi avute în vedere în rejudecare pentru o justă soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C. E. și de pârâtul C. G. împotriva deciziei civile nr. 214 din data de 25 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intervenientul C. T. N.
Casează decizia civilă nr. 214 din data de 25 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._ și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul O..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 martie 2013.
Președinte, T. R. | Judecător, M. L. N. A. | Judecător, C. R. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.T.R.
Tehn.I.C./Ex.3/
10.04.13
Jud.Apel /S. O.
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 8438/2013. Curtea... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 9079/2013.... → |
|---|
