Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 8438/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8438/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 1354/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8438/2013
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Judecător L. E.
Judecător P. B.
Judecător C. T.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 18 septembrie 2013, privind recursurile declarate de reclamantul G. C. M. și pârâta A. A., împotriva deciziei civile nr. 55/02.04.2013, pronunțată de Tribunalul D. Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr._, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat următoarele: prin serviciul registratură s-au depus la data de 23 septembrie 2013, de către recurentul reclamant G. C. M. concluzii scrise, iar la data de 25 septembrie 2013 concluzii scrise și chitanță privind onorariu avocat, de către recurenta pârâtă A. A. prin avocat E. P..
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 septembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța la cererea părților, pentru a depune concluzii scrise în conformitate cu prevederile art. 156 alin.2 C. pr. civ, a amânat pronunțarea cauzei la 25 septembrie 2013.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. _, pe rolul Judecătoriei C., reclamantul G. C. M. a chemat în judecată pe pârâta A. A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să dispună modificarea legăturilor sale personale cu minorul G. L. D., născut la data de 23.03.2004, în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână din lună, de vinerea ora 17, până duminica, ora 17, în vacanța de vară o lună, în perioada 01.07-30.07, o săptămână în vacanța de iarnă, în perioada 30.12-05.01 și o săptămână în vacanța de primăvară, în domiciliul său.
Prin sentința civilă nr._/04.12.2012, pronunțată de Judecătoria C., s-a respins acțiunea formulată de reclamantul G. C. M., domiciliat în C., ., jud. D., împotriva pârâtei A. A., domiciliată în C., ..
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamantul G. C. M., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că în mod greșit instanța de fond i-a respins acțiunea în condițiile în care, pe de o parte, chiar pârâta a fost de acord cu modificarea programului de vizitare a minorului ( răspunsul la întrebarea nr. 10 din interogatoriul luat în ședința publică ), iar pe de altă parte s-au apreciat greșit probele administrate în cauză, statuându-se că nu s-au schimbat cu nimic condițiile avute în vedere în anul 2005, când a fost încuviințat programul de vizitare inițial.
Prin decizia civilă 55/2 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul D., în dosarul_ s-admis apelul declarat de apelantul reclamant G. C. M., domiciliat în C., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr._/04.12.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. A., domiciliată în C., .. 3, ., ..
S-a schimbat sentința.S-a admis în parte acțiunea.
S-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul după următorul program, la domiciliul reclamantului:
- în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, începând de sâmbătă ora 10:00 până duminică la ora 12:00 ; - în vacanța de iarnă, între 26-30 decembrie ; - în vacanța de vară, între 1-15 iulie.
A fost obligată intimata la 1.000 lei cheltuieli de judecată către apelantul reclamant.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul D. a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5691/2005 instanța a încuviințat ca reclamantul G. C. M. să aibă legături personale cu fiul său G. L. D. care avea la acea dată vârsta de 1 an, acesta fiind motivul principal pentru care programul de vizitare a fost încuviințat într-o formă relativ restrânsă.
Greșit a reținut instanța de fond în sentința din 4 decembrie 2012 că nu s-au schimbat condițiile care au fost avute în vedere la pronunțarea sentinței civile din 2005 și că din probele administrate rezultă că dezvoltarea armonioasă a minorului ar fi periclitată dacă s-ar extinde programul de vizitare iar reclamantul nu a făcut dovada că a manifestat interes pentru păstrarea legăturilor cu fiul său.
Din declarațiile martorilor coroborate cu răspunsurile la interogatoriile luate atât reclamantului cât și pârâtei, tribunalul a reținut că deși reclamantul a insistat să-l viziteze pe minor în domiciliul pârâtei, așa cum a încuviințat instanța de fond, din cauza atitudinii pârâtei, care sub diverse pretexte refuza să permită legătura dintre reclamant și fiul său, aceste legături nu au avut cum să se dezvolte.
Legea impune păstrarea unor legături efective între părinții cărora nu le-au fost încredințați copii în urma separării și copii tocmai în ideea respectării și garantării interesului superior al copilului.
Atitudinea copilului față de tatăl său are drept cauză tocmai lipsa vizitelor și păstrării legăturilor sub orice formă, acestea însă nefiind imputabile reclamantului, pentru a fi considerat un argument în respingerea cererii ce formează obiectul prezentei cauze.
Având în vedere că minorul are 8 ani, că atât mama cât și tatăl minorului trebuie să coopereze pentru asigurarea unui just echilibru între interesul superior al copilului și dreptul tatălui de a păstra legătura cu fiul său, tribunalul a apreciat că trebuie admisă cererea formulată de reclamant, urmând să se stabilească pentru început un program de vizitare mai restrâns decât cel solicitat de reclamant, pentru ca legătura dintre cei doi să se înfiripeze și să se dezvolte treptat, astfel încât minorul să nu fie afectat sub nicio formă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul G. C. M. și pârâta A. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin recursul declarat reclamantul G. C. M. a arătat că, deși i s-a admis apelul, și ca finalitate s-a admis în parte acțiunea, s-a stabilit legătura cu minorul la jumătate față de cele solicitate la instanța de fond, deși în dosar s-au stabilit fapte concrete, nu au fost analizate toate în mod obiectiv, de către instanța de apel, pronunțându-se o hotărâre lipsită de temei legal.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au încălcat disp. art. 129 alin. 5 C. pr. civ., în sensul că nu au stabilit corect faptele rezultate din dosar, care dacă erau analizate în mod obiectiv, aveau ca finalitate o altă soluție, în sensul că se impunea admiterea în întregime a apelului reclamantului și cu acordarea tuturor cheltuielilor de judecată și nu a unor cheltuieli parțiale, aceasta fiind o altă critică invocată în recurs cu privire la decizia Tribunalului D..
S-a solicitat, în plus, să se acorde, și a doua zi de P., până a șasea zi inclusiv, după P., legătura reclamantului cu minorul în domiciliul acestuia pentru a se putea bucura, atât el cât și minorul, de aceste sărbători care sunt primăvara. De asemenea, în perioada 15 august-30 august, în vacanța de vară a minorului, pentru că în apel au fost acordate decât două săptămâni în vacanța de vară, între 1-15 iulie.
S-a mai solicitat în vacanța de iarnă, începând cu 30 decembrie până la 5 ianuarie a fiecărui an, instanța de apel acordând doar perioada 26-30 decembrie, care în opinia reclamantului nu este o perioadă optimă, cum este cea solicitată de reclamant, pentru ca în această manieră, atât reclamantul cât și pârâta să aibă pe minor alături, în preajma sărbătorilor de iarnă.
S-a arătat că toate aceste perioade trebuiau să fie acordate de către instanța de apel, întrucât în raport de această legătură se poate ajunge la o apropiere mai mare a minorului de reclamant.
S-a mai menționat că s-a trecut, cu ușurință, de către cele două instanțe, cu privire la răspunsul la interogatoriu al intimatei la întrebarea 3 din interogatoriul care i-a fost luat acesteia la instanța de fond, unde intimata a fost de acord ca legătura reclamantului cu minorul să fie la domicililul acestuia, în împrejurările arătate prin acțiunea cu care a fost învestită instanța de fond.
Un alt motiv de recurs vizează neacordarea cheltuielilor de judecată care au fost solicitate, întrucât se impune acordarea cheltuielilor de la fond, deoarece prin admiterea apelului s-a admis acțiunea și nejustificat s-au diminuat cheltuielile din apel, care trebuiau să fie acordate în totalitate, în raport de tot ce s-a făcut în apel și de dovezile din dosar.
Pârâta A. A., prin recursul declarat, a criticat decizia din apel ca fiind nelegală.
A susținut că instanța de apel nu a analizat pricina și implicit motivele de apel în cauză în raport de interesele minorului, care trebuie să guverneze raporturile dintre părinți si copii, astfel cum sunt ele reglementate prin dispozițiile art. 2 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, precum și prin Cap. I al Titlului III din Codul Familiei - referitor la ocrotirea minorului.
In speța dedusă judecății instanța trebuia să aibă în vedere faptul că în precedent a mai fost analizată situația modalității legăturii personale a reclamantului cu minorul G. L. D., născut la 23.03.2004 și că pentru considerente determinate de situația specială existentă în speță, s-a menținut modalitatea de legătură în domiciliul mamei, într-un program restrâns de vizită, față de faptul că nu s-a realizat niciodată o legătură afectivă între minor si reclamant; că minorul îl respinge total pe tată, aspect relevat cu ocazia audierii minorului, în Camera de Consiliu, de către instanța de fond.
Mai mult, din actele depuse la dosar rezultă că minorul are probleme deosebite de sănătate, determinate de presiunea psihică exercitată asupra acestuia numai la gândul de a-și vedea tatăl.
In prezenta cauză reclamantul G. C. M. în motivarea acțiunii a pornit prin a critica vehement hotărârea pronunțata în dosarul nr._/215/2008, hotărâre prin care s-a menținut modalitatea de legătură a reclamantului cu minorul la domiciliul pârâtei.
S-a menționat că după pronunțarea hotărârii din acea cauză reclamantul nu 1-a vizitat pe minor, nu a păstrat legătura cu acesta, nu s-a reușit de către recamant o apropiere care să fie in interesul minorului, astfel că minorul îl respinge total pe tată, iar numai simplul gând că îl poate vizita acasă sau la școală îi dăunează grav, provocându-i stare de tensiune, ceea ce a dus chiar la îmbolnăvirea minorului.
Situația existentă s-a creat în timp, în următoarele împrejurări:
Reclamantul a plecat din domiciliul conjugal la doar câteva luni ale minorului și nu a menținut legătura cu acesta, abdicând chiar de la obligația de a achita pensia de întreținere cuvenită minorului, astfel cum fusese stabilită prin hotărârea judecătorească de divorț. El nu a respectat niciodată orele de vizitare ale minorului și nici succesiunea vizitelor stabilite prin hotărâre, producându-i pârâtei greutăți prin aceea că era nevoită să rămână în fiecare duminică în domiciliu, pentru a respecta hotărârea judecătorească.
Ca urmare a faptului că reclamantul nu și-a achitat obligația de întreținere, pârâta a fost nevoită la începutul anului 2006 să se adreseze cu plângere penală, pe care a retras-o în martie 2006, când reclamantul a achitat restanța înregistrată. Ulterior, însă, reclamantul, începând cu mai 2007, din nou a abdicat de la plata pensiei de întreținere cuvenită minorului, înregistrând noi restanțe, astfel că a fost nevoită să sesizeze, din nou, organele de urmărire penală. La data de 05.06.2008, în timpul cercetărilor, în fața lucrătorului de poliție, reclamantul a achitat restanța înregistrată pentru perioada mai 2007- mai 2008, situație în care pârâta și-a retras plângerea. Deranjat de faptul că l-a acționat pentru neplata pensiei de întreținere, reclamantul a sesizat organele de urmărire penală, reclamându-o pe pârâtă neîntemeiat, pentru nerespectarea hotărârii judecătorești, în sensul că nu i-ar permite să îl viziteze pe minor.
S-a mai precizat că ori de câte ori pârâta a acționat în valorificarea dreptului legitim la pensia de întreținere al minorului L. D., reclamantul i-a făcut probleme deosebite, în sensul că venea în domiciliul ei, sub pretextul că îl vizitează pe minor, avea o atitutine necorespunzătoare atât față de ea, cât și față de minor, fiind violent în limbaj și atitudine, ceea ce a condus la instalarea unei repulsii totale a minorului față de tatăl reclamant.
S-a mai arătat că pârâta a încercat să își asigure siguranța ei și a minorului, în cadrul vizitelor reclamantului, prin prezența sorei și a cumnatului acesteia, însă reclamantul a provocat scandal în prezența acestora și apoi, cu abilitate, s-a prezentat la medicul legist, obținând certificat medico-legal (pentru anumite leziuni auto provocate sau provocate la fotbal), pe care l-a folosit în promovarea plângerii împotriva cumnatului, D. S. L., căruia i s-a aplicat o amendă administrativă.
A procedat în acest mod pentru a-și preconstitui probe în promovarea acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr._/215/2008 al Judecătoriei C., acțiune prin care a solicitat, de asemenea, modificarea modalității de legătură cu minorul, acțiune care, după un amplu probatoriu administrat în cauză, i-a fost respinsă.
Și după pronunțarea acestei hotărâri, reclamantul a ignorat hotărârea judecătorească, - nu a respectat modalitatea și programul de vizită stabilit de instanță prin hotărârea de divorț, ci a căutat să îl contacteze pe minor în timpul programului de școală, provocându-i acestuia stare de tensiune și accentuând, în acest mod, reacția de respingere de către minor a tatălui reclamant.
Nemulțumit de faptul că minorul nu îl acceptă, în extrem de rarele vizite, reclamantul a formulat plângere împotriva pârâtei, invocând, pe nedrept, că nu i-ar permite legătura cu minorul. Reclamantul nu a înțeles niciodată că între el și minor nu s-a născut o legătură afectivă, deoarece el nu a fost prezent în viața minorului, pentru că a plecat din domiciliul conjugal când minorul avea doar câteva luni și nici măcar nu îl cunoștea și a revenit atunci când pârâta, în numele minorului, s-a adresat organelor în drept pentru că reclamantul nu plătea pensia de întreținere. Revenirea acestuia cu vizite ocazionale, în care provoca scandal, nu a fost a unui tată iubitor, dornic să își realizeze o legătură afectivă cu fiul său, ci doar a unui tată care își revendica dreptul de a-1 vedea pe minor și de a-i pretinde minorului să îl iubească pentru că îi plătea pensie de întreținere. Reclamantul, ori de câte ori venea la minor, provoca scandal, o jignea pe pârâtă în fața minorului, chiar a lovit-o, scene care l-au marcat pe minor și au accentuat prăpastia dintre el și tată.
Astfel de aspecte au fost avute în vedere în dosarul_/215/2008, în care reclamantul a solicitat modificarea legăturii cu minorul și mai mult, s-a avut în vedere că minorul, pe fondul tensiunii provocată de tată, a avut nevoie chiar de consiliere psihologică. Ulterior pronunțării acestei hotărâri pe care reclamantul refuză să o înțeleagă, ci doar o critică vehement, reclamantul, așa cum s-a arătat, a încercat să îl viziteze pe minor la școală, ceea ce l-a tulburat pe minor, iar ulterior, când a încercat să îl vadă la domiciliu, minorul a refuzat să îl vadă pe tată și să îi vorbească acestuia.
Recurenta pârâtă a precizat că nu se opune legăturii reclamantului cu minorul, aspect pe care l-a arătat și la interogatoriu, însă în imprejurările actuale legătura nu se poate realiza în modalitatea dispusă de instanța de apel și cu atât mai mult în modalitatea pretinsă de reclamant, care susține nejustificat că minorul ar fi influențat de pârâtă, ceea ce nu este un adevăr ; a solicitat insistent ca instanța, cu experiență și profesionalism, să procedeze la reaudierea minorului în Camera de Consiliu, pentru a putea pronunța o hotărâre legală, care să aibă în vedere interesul superior al minorului.
De asemenea, a solicit să fie absolvită de cheltuielile de judecată pentru că nu poate fi în culpă procesuală, în condițiile în care nu face decât să ocrotească interesele minorului. Aceasta, cu atât mai mult cu cât la instanța de fond nici nu a solicitat cheltuielile de judecată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304, alin.1 pct. 7,8 și 9 C. pr. Civ.
Recurenta pârâtă a depus la data de 11.06.2013, prin serviciul registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingea recursului declarat de recurentul reclamant G. C. M., ca nefondat.
Curtea, analizând decizia prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată întemeiat recursul declarat de reclamant pentru considerentele ce vor fi expuse(fiind incidente dispozițiile art. 304 pct 9 Cod pr. civilă), care justifică totodată respingerea recursului declarat de pârâtă.
În soluționarea recursurilor Curtea apreciază căîn situația familiilor destrămate prin divorț interesul superior al copiilor, în general, este legat de posibilitatea de a putea accesa cvasinelimitat pe ambii părinți, respectiv de a putea dezvolta relații echilibrate și armonioase cu ambii.
În speță, avându-se în vedere vârsta fragedă a minorului la data desfacerii căsătoriei, în litigiile anterioare legătura cu minorul a fost încuviințată în domiciliul mamei. Din considerentele deciziei recurate rezultă în esență că această legătură nu s-a realizat, în principal din culpa pârâtei, care sub diferite pretexte a refuzat să permită legătura dintre reclamant și minor. Acest fapt a împiedicat dezvoltarea relațiilor dintre minor și părintele cu care nu locuiește.
În recurs, dat fiind, pe de o parte, refuzul exprimat de minor în fața instanței de fond de a avea legături cu tatăl său și, pe de altă parte avându-se în vedere hotărârile diametral opuse pronunțate de cele două instanțe în cauză în baza aceluiași probatoriu, s-a apreciat utilă reaudierea minorului de către instanța de recurs. Minorul și-a menținut poziția; audierea acestuia a relevat instanței o sensibilitate deosebită a acestuia în general, dar și o temere nejustificată în a-și revedea tatăl.
Coroborând cele deduse de instanță din audierea nemijlocită a minorului cu răspunsul la interogatoriu al recurentei pârâte, aflat la filele 52 și 53 din dosarul de fond, Curtea reține că nu poate fi imputată pârâtului starea de fragilitate emoțională a minorului, câtă vreme aceasta a recunoscut că de multe ori când recurentul reclamant a dorit să aibă legături cu minorul, conform programului stabilit prin hotărârile anterioare, acesta era dus la vecini sau recurenta pârâtă apela la alte persoane să fie prezente la întrevedere. În aceste condiții nu a fost posibilă dezvoltarea unor relații de familie între minor și tatăl recurent. Astfel fiind, apare justificată solicitarea recurentului reclamant de a-i fi permisă legătura cu minorul în afara domiciliului recurentei pârâte, pe perioade cât mai lungi, pentru a putea fi create premisele stabilirii unor legături afective între minor și recurent.
Din răspunsul la interogatoriu al recurentei pârâte și apărările formulate de aceasta în cauză, coroborat și cu faptul că nu s-a prezentat cu minorul la psiholog la datele comunicate de acesta (cum s-a dispus de către instanța de recurs), pentru a se relua astfel legătura minorului cu tatăl reclamant, se desprinde concluzia că recurenta pârâtă a manifestat o atitudine excesiv și nejustificat de protectoare a minorului, în ce privește relația acestuia cu recurentul reclamant, care a dăunat minorului. Această concluzie se impune în condițiile în care nu există indicii (în cele relatate de minor cu ocazia audierii și în probele administrate în cauză) în sensul că o relație efectivă a minorului cu tatăl reclamant ar putea să dăuneze interesului pe termen mediu și lung al acestuia. Dimpotrivă, interesul superior al minorului impune legătură efectivă a acestuia cu părintele nerezident (cu care nu locuiește).
Cât privește refuzul minorului de a avea legături personale cu tatăl reclamant, sunt pertinente în cauză considerentele expuse de Curtea Constituțională în decizia nr. 82 din 25.02.2003, conform cărora accesul părintelui nerezident la minor este mai mult decât util chiar și atunci când minorul se exprimă verbal în sensul de a nu accepta acest acces. Curtea a precizat căse poate întâmpla, în asemenea situații, ca părintele căruia i-a fost încredințat copilul să se defuleze, transmițându-i acestuia ostilitatea pe care o resimte față de fostul soț, care, deși, poate întemeiată din punctul său de vedere, nu este de natură să îl descalifice pe acesta din urmă (părintele nerezident) ca părinte, fiind lipsită de justificare din punctul de vedere al copilului. Prin urmare, instabilitatea afectivă și emoțională a minorului, pe fondul unei imaturități psihice și a lipsei experienței de viață, îl privează pe acesta de posibilitatea de a sesiza care este adevăratul său interes și, adesea, de a discerne între bine și rău. Celalalt părinte, căruia i s-a încredințat copilul și care este debitorul obligațiilor corelative, este ținut sa-i asigure fostului său soț, care și-a păstrat calitatea de părinte, realizarea efectivă a drepturilor conferite de lege.
În raport de cele expuse va fi admis recursul declarat de reclamant, dispunându-se totodată respingerea recursului declarat de pârâtă. Va fi modificat programul în care vor fi realizate legăturile personale ale minorului cu pârâtul, în sensul solicitat prin recurs, stabilindu-se și orele la care minorul va fi luat/ înapoiat din/în domiciliul recurentei pârâte. Pentru legătura solicitată în preajma sărbătorilor de C./ revelion perioadele de legătură cu minorul vor fi stabilite alternativ, respectiv în anii impari legătura minorului cu reclamantul se va realiza în perioada Crăciunului (26 – 30 decembrie) iar în anii pari aceasta se va realiza în perioada revelionului (30 decembrie – 5 ianuarie).
Este justificată și critica formulată de reclamant ce vizează modul de stabilire în apel a cheltuielilor de judecată. Fără nici o motivare instanța de apel a acordat doar parțial aceste cheltuieli. Urmare a modificării deciziei și sub acest aspect va fi obligată recurenta pârâtă la 4504,5 lei cheltuieli de judecată efectuate de reclamant pentru soluționarea cauzei în primă instanță, în apel și recurs, reprezentând onorarii avocat și taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. A., împotriva deciziei civile nr. 55/02.04.2013, pronunțată de Tribunalul D.- Secția pentru Minori și Familie, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul G. C. M. având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Admite recursul declarat de reclamantul G. C. M., împotriva aceleiași decizii civile, în contradictoriu cu pârâta A. A..
Modifică decizia în parte în sensul că legătura cu minorul se va realiza la domiciliul reclamantului în următoarele perioade:
- în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă până duminică;
- între a doua zi și a cincea zi după Paști;
- între 1 - 15 iulie și 15 – 30 august;
- între 26 -30 decembrie în anii impari, respectiv 30 decembrie - 5 ianuarie în anii pari.
Ora de luare a minorului din domiciliul mamei este ora 1000 iar cea de înapoiere a acestuia este ora 1200, pentru toate perioadele încuviințate.
Obligă intimata pârâtă la 4504,5 lei cheltuieli de judecată în recurs, apel și fond către apelantul- reclamant.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 septembrie 2013.
Președinte, L. E. | Judecător, P. B. | Judecător, C. T. |
Grefier, N. A. |
Red. Jud.P.B./22.10.2013
Tehnored. A.N./3 ex.
Jud. apel.MG
Jud. fond.AMV
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
