Executare silită imobiliară. Drept de proprietate înscris în cartea funciară după notarea somaţiei de executare.
| Comentarii |
|
Notare anterioară a unui drept personal patrimonial în cartea funciară. Efecte faţă de terţi.
Notarea în cartea funciară a unui antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil anterior datei la care un terţ dobândeşte, în baza unor raporturi juridice încheiate cu nesocotirea acestui drept, un drept de gaj general cu privire la patrimoniul promitenţilor vânzători, face ca acesta să fie opozabil terţului, conform art. 38 din Legea 7/1996. în aceste condiţii dreptul de proprietate dobândit ulterior de promitentul cumpărător este opozabil terţului şi împiedică urmărirea silită a bunului pentru realizarea creanţei acestuia, chiar dacă înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit de promitentul cumpărător s-a făcut după notarea somaţiei de executare silită. Nesocotirea de către terţ a opozabilităţii prevăzute de art. 38 din Legea nr. 7/1996 constituie una din situaţiile de excepţie prevăzute de lege, care atrage inaplicabilitatea în favoarea sa a prevederilor art. 497 alin. 4 Cod procedură civilă, în conformitate cu care dreptul de proprietate înscris în cartea funciară după notarea somaţiei de executare nu este opozabil creditorului urmăritor.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 27.09.2012, dosar nr. 24870/215/2012, contestatorul M.C. a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu intimaţii S.C. F. S.R.L., T.M. şi T.Ş., solicitând anularea somaţiei din data de 07.09.2012, emisă de BEJ T.N. şi T. în dosarul de executare nr. 252/E/2011, iar până la soluţionarea contestaţiei la executare să se dispună, conform art. 403 alin. 1 Cod procedură civilă, suspendarea executării silite.
Prin sentinţa civilă nr. 19274/14.12.2012 pronunţată de Judecătoria Craiova au fost respinse ca neîntemeiate atât cererea de suspendare a executării silite pornită în dosarul de executare nr. 255/E/2011 al BEJ T.N. şi T. cât şi contestaţia la executare.
împotriva acestei sentinţe contestatorul a declarat apel.
Prin decizia civilă nr. 354/16.09.2013, pronunţată de Tribunalul Dolj - secţia I civilă, apelul a fost respins ca nefondat. S-a luat act că intimaţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin somaţia prevăzută de dispoziţiile art. 387 Cod procedură civilă emisă la data de
07.09.2012 în dosarul de executare silită nr. 252/E/2011 al BEJ T.N. şi T. a fost declanşată executarea silită imobiliară împotriva debitorilor T.M. şi T.Ş., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa comercială nr.7932/29.04.2011 (pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 33514/215/2010) pentru suma de 6985,77 lei, fiind întocmit la aceeaşi dată şi proces verbal de situaţie a imobilului situat în mun. Craiova, str. AI Cuza, nr.12, jud. Dolj.
în baza dispoziţiilor art. 497 alin. 2 Cod procedură civilă BEJ T.N. şi T. a solicitat notarea în CF nr.57696 a localităţii Craiova a somaţiei privind începerea executării silite asupra imobilului, astfel cum reiese din cererea înregistrată sub nr.75380/10.09.2012 (fila 100 verso, dosar fond).
Prima critică a apelantului contestator a vizat titlul executoriu reprezentat de sentinţa comercială nr. 7932/29.04.2011 (pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 33514/215/2010) în sensul că acesta nu-i este opozabil, intimaţii fiind în conivenţă frauduloasă, cunoscând împrejurarea că este proprietarul imobilului împotriva căruia a fost pornită executarea silită în temeiul sentinţei menţionate.
Este real că apelantul contestator are calitatea de terţ cu drepturi proprii asupra imobilului urmărit, conform sentinţei civile nr.3695/2012 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.26800/215.2010, prin care s-a pronunţat o hotărâre care ţine loc de act autentic de vânzare cumpărare, însă aceasta a rămas irevocabilă la data de 21.11.2012.
Or, în condiţiile în care efectul constitutiv de drepturi reale în favoarea apelantului contestator a operat ulterior notării somaţiei din 07.09.2011, judicios a reţinut instanţa de fond inexistenţa vreunui motiv de nelegalitate a somaţiei anterior menţionate.
Potrivit art.497 alin.4 Cod procedură civilă, “drepturile reale înscrise după notarea somaţiei de plată în cartea funciară nu vor putea fi opuse creditorului urmăritor şi adjudecatarului, în afară de cazurile expres prevăzute de lege sau de cazul în care creditorul sau adjudecatarul s-a declarat de acord cu acel act ori debitorul sau terţul dobânditor a consemnat sumele necesare acoperirii creanţelor ce se urmăresc, inclusiv dobânzile şi cheltuielile de executare”.
în speţă, înscrierea definitivă a dreptului de proprietate asupra imobilului urmărit în favoarea apelantului a avut loc ulterior notării somaţiei nr. 242/E/2011/07.09.2012, astfel încât nu-i este opozabilă intimatei - creditoare S.C. F. S.R.L..
Nefondate au fost apreciate şi criticile privind verificarea solvabilităţii intimaţilor debitori T. cu privire la existenţa altor bunuri imobile aparţinând acestora, întrucât, aşa cum a reţinut de altfel şi instanţa de fond, executorul judecătoresc nu avea obligaţia legală de a identifica în patrimoniul debitorilor alte bunuri imobile în vederea executării silite.
Este adevărat că, prin dispoziţiile art. 491 alin.l, art.492 alin.l şi art.493 Cod procedură civilă legiuitorul a prevăzut o ordine de preferinţă privind urmărirea silită a bunurilor imobile, însă acestea au caracter limitativ, în speţă nefiind incident vreunul din aceste cazuri.
Referitor la criticile ce privesc soluţia de respingere a cererii se suspendare a executării silite pronunţată de instanţa de fond, Tribunalul a constatat că sunt neîntemeiate.
împotriva acestei sentinţe, a formulat recurs contestatorul M.C..
Prin motivele de recurs recurentul contestator a considerat decizia civilă recurată ca fiind vădit nelegală, dată cu aplicarea greşită a legii, în cauză fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pentru următoarele argumente:
Referitor la contestaţia la executare a susţinut că atât instanţa de fond cât si instanţa de apel, au reţinut, în mod nelegal, că somaţia imobiliară respectă toate cerinţele de formă şi de fond prevăzute de art.387 şi art.497, al.l Cod procedură civilă ambele instanţe limitându-se doar la o analiză simplistă, formală, a acestei somaţii imobiliare, fără să analizeze dacă înscrierea acestui act de executare asupra imobilului este legală, fiind interpretate şi aplicate greşit la speţa dedusa judecaţii şi dispoziţiile art. 497, al.4, art.491, art. 492 al.l şi art.493 Cod procedură civilă.
1. A precizat că la data înscrierii somaţiei imobiliare imobilul situat în Craiova, str. A.I.Cuza nr.12 nu mai figura în proprietatea intimaţilor T.M. şi T.Ş..
Aşa cum rezulta din extrasul de carte funciară, recurentul, în calitate de terţ dobândi tor de bună - credinţă al imobilului, a notat în Cartea. Funciară a imobilului litigiul ce a format obiectul dosarului nr. 26800/215/2010, soluţionat irevocabil prin sentinţa civila nr.3695/9.03.2012, ca efect al acestor notări dreptul de proprietate asupra imobilului fiind dobândit cu efect retroactiv, de la data acestor înscrieri, caracterul constitutiv de drepturi în favoarea sa producându-se din anul 2010, deci anterior începerii executării silite imobiliare în cadrul dosarului de executare nr. 252/E/2011 şi înscrierii somaţiei în cartea funciară a imobilului.
2. Ambele instanţe de judecată au ignorat şi nesocotit cu desăvârşire principiul de drept ce guvernează materia cărţii funciare, respectiv că instituţia cărţii funciare ocroteşte doar drepturile dobândite cu bună credinţă. Cuprinsul CF poate fi invocat doar de către dobânditorii de bună credinţă.
Argumentele privind reaua credinţă a intimaţilor T. şi S.C. F. S.R.L. şi conivenţa frauduloasă a acestora în obţinerea titlului executoriu- sentinţa civilă nr. 7932/29.04.2011, ce stă la baza executării silite în cadrul dosarului nr. 252/E/2011 al BEJ T. -N. şi T., precum şi inopozabilitatea acestui titlu executoriu faţă de recurent, nu au fost analizate de către instanţa de apel.
Intimaţii sunt de rea-credinţă, neputând invoca în favoarea lor cuprinsul cărţii funciare, aceştia cunoscând situaţia de fapt şi de drept a imobilului, în acest sens fiind depuse la dosar hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
3. Conform dispoziţiilor art. 497 alin. 4 Cod procedură civilă „drepturile reale înscrise după notarea somaţiei de plată în cartea funciară nu vor putea fi opuse creditorului urmăritor..., în afară de cazurile expres prevăzute de lege".
a) Unul din acele cazuri prevăzute expres de lege este cel cuprins în prevederile art. 899 alin. 1 şi 2 raportat la art. 898 alin. 1 cod civil şi de, asemenea, prevăzut în art. 29 alin. 4 raportat la prevederile art. 29 alin. 1 şi alin. 2 lit. a Legea nr. 7/1996.
Conform art. 30 alin. 1 din I .cgca nr. 7/1996 „dacă în cartea funciară s~a înscris un drept real, în condiţiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună credinţă, cât timp nu se dovedeşte contrariul".
b) Considerentele instanţei de apel, în sensul că „nici faptul că în cartea funciară a imobilului exista notat litigiul ce a făcut obiectul dosarului 26800/215/2010 al Judecătoriei Craiova, în care s-a pronunţat hotărârea care să ţină loc de act autentic în favoarea reclamantului, anterior notării somaţiei nr. 252/E/2011 07.09.2012 nu are relevanţă cu privire la legalitatea începerii urmăririi silite, întrucât notarea unui litigiu are scopul de informare a terţilor că dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în cartea funciară este unul litigios, neîmpiedicând transmiterea/constituirea de către proprietarul tabular de drepturi asupra aceluiaşi imobil şi, cu atât mai puţin, urmărirea silită a acestuia câtă vreme nu a ieşit din patrimoniul debitorului la data începerii urmăririi silite... ” încalcă principiul de bază al cărţii funciare, acela că doar drepturile reale înscrise cu bună credinţă sunt apărate de CF.
c) Al treilea caz este acela prevăzut în cadrul art. 389 alin.l şi anume: „dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte căi de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice persoană interesată poate cere desfiinţarea ei”.
Din studierea dosarului de executare 252/E/2011, filele 1, 10 şi 11, se observă că la data de 07.06.2011 creditoarea S.C. F. S.R.L. a cerut în baza acestui dosar, la fila 1, executarea silită a debitorilor T.Ş. si T.M. prin vânzarea imobilului situat în Craiova, str. A. I. Cuza nr. 12; la data de 28.06.2011, în cadrul aceluiaşi dosar, creditoarea a făcut o cerere de amânare a executării până când debitorii T. vor avea bunuri de executat (fila 10) iar la data de
06.09.2012 (după mult mai mult de 6 luni) creditoarea S.C FODEMI S.R.L. a cerut continuarea executării silite împotriva debitorilor T. prin vânzarea silită a bunului imobil situat în Craiova, str. A. I. Cuza nr. 12 (fila 11).
A solicitat admiterea recursului şi modificarea în totalitate a deciziei civile recurate în sensul admiterii apelului, schimbarea în totalitate a sentinţei în sensul admiterii contesta/z'ez la executare şi anularea actelor de executare contestate ca fiind nelegale.
Intimata S.C. F. S.R.L. a depus întâmpinare, susţinând că s-a început executarea silită împotriva debitorilor, aceştia promiţând achitarea debitului în cel mai scurt timp, fapt ce nu s-a realizat.
Procedura de întocmire şi înscriere a somaţiei de plată în Cartea Funciară a respectat dispoziţiile art.497 Cod procedură civilă, executorul judecătoresc întocmind în acest sens un proces verbal de situaţie al imobilului supus executării silite, iar ulterior somaţia de plată care a fost comunicată debitorilor şi ulterior înscrisă în cartea funciară.
La momentul înscrierii în cartea funciară a somaţiei de plată privind începerea executării silite în cadrul dosarului nr.252/E/2011 al BEJ T.N. si T., imobilul situat in Craiova, Str. A.I. Cuza nr.12 figura ca fiind proprietatea debitorilor T.M. si T. S., astfel încât executarea silită este legală.
Existenţa litigiilor dintre debitorii T. M., T. S. şi contestatorul M.C. nu au nicio relevanţă juridică, faţă de împrejurarea că s-a început o executare silită împotriva unui bun litigios.
Chiar dacă s-a pronunţat o hotărâre judecătorească care constată dreptul de proprietate al contestatorului M.C. în ceea ce priveşte imobilul situat in Craiova, Str. A.I. Cuza nr.12, acesta nu este opozabil intimatei, întrucât la momentul începerii executării silite şi înscrierii în cartea funciară proprietari tabulari figurau debitorii T.M. si T.Ş..
Conform art. 497 alin 4 Cod procedură civilă „Drepturile reale înscrise după notarea somaţiei de plată în cartea funciară nu vor putea fi opuse creditorului urmăritor şi adjudecatarului, în afară de cazurile expres prevăzute de lege sau de cazul în care creditorul sau adjudecatarul s-a declarat de acord cu acel act ori debitorul sau terţul dobânditor a consemnat sumele necesare acoperirii creanţelor ce se urmăresc, inclusiv dobânzile si cheltuielile de executare.”
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse.
Este întemeiată critica din recurs referitoare la perimarea executării silite, critică formulată prin motivele de recurs depuse în termenul prevăzut de art. 303 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 389 alin.l din codul de procedură civilă „dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte căi de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice persoană interesată poate cere desfiinţarea ei”.
în speţă, conform înscrisurilor aflate la filele 40 - 60 din dosarul de fond, la cererea creditoarei S.C. F. S.R.L. din 7 iunie 2011 a fost format dosarul de executare nr. 252/E/2011 al BEJ T.N. si T. în acest dosar, la 25.06.2011, creditoarea a formulat o cerere de „amânare” a executării „până când debitorii vor avea bunuri de executat”. Ulterior, la 06.09.2012, creditoarea a solicitat continuarea executării silite prin vânzarea bunului imobil situat în Craiova, str. A. I Cuza nr. 12. La 07.09.2012 a fost emisă somaţia de executare către debitorii T.M. şi T.Ş., solicitându-se şi notarea acesteia în cartea funciară, notare care a fost făcută încuviinţată prin încheierea din 18.09.2012.
Rezultă din succesiunea menţionată a actelor întocmite în dosarul de executare nr. 252/E/2011 că o perioadă de circa 14 luni nu au fost făcute nici un fel de acte de executare. Dispoziţiile Codului de procedură civilă în vigoare la data respectivă nu permiteau suspendarea cursului perimării la cererea creditorilor, astfel încât cererea de „amânare” a executării formulată de creditoare nu prezintă relevanţă în analiza incidenţei prevederilor art. 389 alin.l Cod procedură civilă.
întrucât o perioadă mai mare de 6 luni dosarul de executare a rămas în nelucrare sunt întrunite cerinţele legale privind perimarea executării.
Art. 389 prevede sancţiunea perimării „de drept” a executării. Astfel fiind, la data la care a fost emisă somaţia, fiind intervenită perimarea, somaţia a fost emisă nelegal.
Recurentul, în calitate de terţ faţă de procedura de executare, poate invoca pe cale de excepţie perimarea, în măsura în care justifică un interes. Recurentul justifică interes, în condiţiile în care invocă un drept de proprietate cu privire la bunul supus urmăririi silite ca urmare a somaţiei din 07.09.2012.
Un alt motiv de nelegalitate a urmăririi silite a bunului dobândit în proprietate de recurent îl constituie exercitarea de către creditoare a dreptului de a urmări silit imobilul intabulat în CF 57696 a loc Craiova cu încălcarea prevederilor art. 5 din Codul civil şi art. 38 din Legea nr. 7/1996.
Potrivit art. 5 din Codul civil din 1864: „nu se poate deroga prin convenţii sau dispoziţii particulare, la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri”.
Art. 38 din Legea nr. 7/1996 (în conţinutul pe care acesta îl avea la data notării de către recurent în cartea funciară a convenţiei antecontract de vânzare-cumpărare, respectiv a litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. 26800/215/2010) prevedea că „actele şi faptele juridice, privitoare la drepturile personale, la starea şi capacitatea persoanelor în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară, vor putea fi înscrise, la cerere, cu efect de opozabilitate pentru terţe persoane.” Prin drepturi personale se înţeleg drepturile de creanţă, care mai sunt numite şi astfel pentru a fi deosebite de drepturile reale.
Prevederile art. 38 din Legea 7/1996, în forma menţionată, sunt incidente în cauză, faţă de prevederile art. 76 din I .cgca nr. 71/2011, în conformitate cu care dispoziţiile art. 876 -915 din Codul civil privitoare la cazurile, condiţiile, efectele şi regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor şi faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârşite ori produse după intrarea în vigoare a Codului civil.
Referitor la art. 5 din Codul civil din 1864 Curtea constată că prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 77/2008 cu privire la imobilul a cărui executare silită face obiectul dosarului 252/E/2011 creditoarea şi debitorii au încălcat atât dispoziţii de ordine publică cât şi bunele moravuri (astfel cum s-a reţinut în decizia civilă nr. 969/14.09.2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 11192/215/2008).
S-a reţinut în litigiul în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 969/14.09.2010 faptul că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare 77/2008 de către creditoare exista încheiat între recurent şi debitori, încă din 2004, un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la acelaşi imobil.
In temeiul convenţiei menţionate recurentul a dobândit dreptul de a-i fi transferat în viitor, la data stabilită de părţi, dreptul de proprietate asupra imobilului. Acest drept este un drept de creanţă (numit şi drept personal), pentru care legea permitea îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliare, conform art. 38 din Legea nr. 7/1996. Recurentul a notat convenţia antecontract de vânzare-cumpărare în cartea funciară, situaţie în care, potrivit art. 38 din Legea nr. 7/1996, convenţia a devenit opozabilă terţilor, deci şi creditoarei.
Opozabilitatea antecontractului menţionat faţă de creditoare, în calitatea acesteia de terţ, o obliga pe aceasta să se abţină de la acţiuni care puteau împiedica părţile să execute convenţia astfel încheiată. Faptul că, în cunoştinţă de cauză, a încheiat în 2008 contractul de vânzare-cumpărare cu privire la acelaşi imobil, antrenând astfel imposibilitatea executării convenţiei antecontract de vânzare-cumpărare, îmbracă forma abuzului de drept în exercitarea libertăţii de a contracta, câtă vreme, conform art. 38 din Legea nr. 7/1996 creditoarei îi era opozabil antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în 2004 între recurent şi debitori.
Exercitarea cu rea credinţă a unui drept constituie abuz de drept. Există abuz de drept atunci când exercitarea unui drept s-a făcut cu încălcarea principiilor prevăzute pentru exercitarea sa, cu nesocotirea legii şi moralei, cu depăşirea limitelor acestuia sau prin nesocotirea scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut.
Buna credinţă trebuie să stea la baza exerciţiului tuturor drepturilor civile. Buna credinţă este ocrotită de lege, aceasta fiind şi o componentă a bunelor moravuri. Exercitarea cu rea credinţă de către creditoare, cu nesocotirea opozabilităţii faţă de aceasta a antecontractului de vânzare-cumpărare, face ca în speţă să nu opereze în favoarea sa dispoziţiile art. 497 alin 4 Cod procedură civilă. Dreptul de proprietate dobândit de recurent cu privire la imobilul supus executării silite, notat în cartea funciară după notarea somaţiei de executare, este opozabil creditoarei câtă vreme aceasta a încălcat obligaţia pe care a avea, de a se abţine de a acţiona în sensul care ar fi putut atrage imposibilitatea executării convenţiei antecontract de vânzare-cumpărare.
încheierea de către creditoare a contractului de vânzare cumpărare cu privire la imobilul pentru care s-a emis somaţia de executare contestată, contract constatat nul pe cale judiciară, constituie izvorul obligaţiei debitorilor de a achita către aceasta o sumă de bani (reprezentând preţul încasat). Contractul fiind constatat nul, pe cale judiciară s-a stabilit obligaţia debitorilor de a restitui preţul. La data promovării litigiului în care s-a pronunţate hotărârea prin care s-a dispus restituirea preţului (hotărâre ce constituie titlu executoriu în dosarul de executare nr. 252/E/2011) exista pe rolul instanţelor litigiul înregistrat sub nr. 26800/215/2010, prin care s-a solicitat de către recurent constatarea valabilităţii convenţiei antecontrat de vânzare cumpărare. Acest litigiu a fost, de asemenea, notat în cartea funciară anterior notării somaţiei de executare, caz în care potrivit art. 38 din Legea 7/1996, este opozabil creditoarei şi face ca în favoarea acesteia să nu poată opera dispoziţiile art. 497 alin.4 Cod procedură civilă.
Concluzionând Curtea reţine că notarea în cartea funciară a unui antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil anterior datei la care un terţ dobândeşte, în baza unor raporturi juridice încheiate cu nesocotirea acestui drept, un drept de gaj general cu privire la patrimoniul promitenţilor vânzători, face ca acesta să fie opozabil terţului, conform art. 38 din Legea 7/1996. în aceste condiţii dreptul de proprietate dobândit ulterior de promitentul cumpărător este opozabil terţului şi împiedică urmărirea silită a bunului pentru realizarea creanţei acestuia, chiar dacă înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit de promitentul cumpărător s-a făcut după notarea somaţiei de executare silită. Nesocotirea de către terţ a opozabilităţii prevăzute de art. 38 din Legea nr. 7/1996 constituie una din situaţiile de excepţie prevăzute de lege, care atrage inaplicabilitatea în favoarea sa a prevederilor art. 497 alin. 4 Cod procedură civilă, în conformitate cu care dreptul de proprietate înscris în cartea funciară după notarea somaţiei de executare nu este opozabil creditorului urmăritor.
Dreptul recurentului (născut în baza antecontractului de vânzare-cumpărare din 2004 şi valorificat în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. 26800/215/2010, ambele notate în cartea funciară) de a dobândi în proprietate imobilul în litigiu este un drept anterior dreptului de gaj general al creditoarei cu privire la patrimoniul debitorilor, pentru restituirea preţului (drept ce a luat naştere în momentul desfiinţării în 2010, pe cale judiciară, a contractului de vânzare -cumpărare), şi opozabil acesteia, conform art. 38 din Legea 7/1996, câtă vreme a fost notat în cartea funciară. Astfel fiind, în mod eronat instanţele au apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 497 alin.4 din Codul de pr civilă, respectiv că dreptul de proprietate înscris în cartea funciară de recurent după notarea somaţiei de executare nu ar fi opozabil creditoarei. Acest drept este opozabil creditoarei, caz în care nu este posibilă executarea silită a bunului imobil notat în CF 57696 a municipiului Craiova la cererea creditoarei.
Restul criticilor formulate de recurent, respectiv că prin decizia recurată nu s-răspuns la toate apărările formulate, că recurentul ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului retroactiv, din 28.01.2008 - dată la care a fost notată în CF provizoriu convenţia antecontract de vânzare-cumpărare sunt nefondată. Decizia pronunţată în apel conţine considerentele pentru care instanţa a apreciat că se impune a fi respins apelul. Cât priveşte data dobândirii dreptului de proprietate în situaţii de genul celei în care s-a aflat recurentul, aceasta este data la care instanţele au admis, prin hotărâre definitivă, cererea de constatare a valabilităţii convenţiei antecontract de vânzare-cumpărare (în speţă 21 noiembrie 2012).
De asemenea, prevederile art. 899 alin. 1 şi 2 raportat la art. 898 alin. 1 Cod civil, prev. în art 29 alin. 4 raportat la prevederile art. 29 alin. 1 şi alin. 2 lit. a Legea nr. 7/1996 nu sunt incidente în cauză. în soluţionarea litigiului, pentru a verifica în ce măsură dreptul de proprietate dobândit în 2012 de recurent şi înscris în cartea funciară după notarea somaţiei de executare, sunt relevante - cum s-a arătat deja - dispoziţiile legale în materia cărţii funciare în vigoare la data la care recurentul a notat convenţia antecontract de vânzare-cumpărare, respectiv litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. 26800/215/2010.
Inopozabilitatea şi caracterul abuziv al titlului executoriu de care se prevalează creditoarea în dosarul de executare 252/E/2011 nu poate fi reţinută, nefiind invocată şi dovedită neachitarea sau restituirea preţului.
în raport de cele expuse, se impune a fi admis recursul, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă. întrucât recurentul justifică interes numai în ce priveşte desfiinţarea actelor de executare referitoare la imobilul intabulat în CF 57696 a municipiului Craiova, Curtea, în urma admiterii recursului şi modificării hotărârilor pronunţate în cauză, va dispune anularea numai a somaţiei la executare din 07.09.2012, nu a tuturor actelor de executare din dosarul nr. 252/E /2011 al BEJ T.N. şi T. (Decizia civilă nr. 207 din 05 februarie 2014 - Secţia I Civilă, rezumat judecător Paraschiva Belulescu)
| ← Revizuire. Invocarea imposibilităţii părţii de a se prezenta... | Proces civil. Coparticipare procesuală obligatorie. → |
|---|
