Recurs formulat în baza art. 304 din vechiul Cod de procedură civilă. Motive de recurs.
| Comentarii |
|
Inadmisibilitatea invocării unor motive ce ţin de modul de apreciere a probelor de către instanţa de apel.
Dispoziţiile art. 309 Cod procedură civilă permit verificarea hotărârii atacate cu recurs doar sub aspectul problemelor ce ţin de nelegalitatea acesteia, fiind inadmisibilă verificarea hotărârii astfel atacate sub aspectul temeiniciei, fapt ce ar presupune o reapreciere a probatorului administrat in cauză.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Balş, la nr. 1531/184/14.06.2012, reclamantul Nica Ion a chemat în judecată pe pârâţii G.D. şi G.G., solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce va pronunţa să stabilească linia de hotar care desparte proprietăţile lor, situate în Balş, adresele mai sus arătate şi, ca urmare a stabilirii liniei de hotar, paraţii să fie obligaţi să-i respecte dreptul de proprietate, asupra suprafeţei de teren de aprox. 20 mp, pe care au acaparat-o din proprietatea să şi să procedeze la mutarea gardului pe vechiul amplasament.
A solicitat de asemenea obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentinţa civilă nr. 564 din data de 19 martie 2013, pronunţată de Judecătoria Balş, în dosar nr. 1531/184/2012, s-a admis în parte, acţiunea reclamantului N.I., împotriva pârâţilor G.D. şi G.G.
S-a stabilit linia de hotar între proprietatea reclamantului şi proprietatea pârâţilor astfel: între punctele 23-24-26-27-28-29-30-31-34-35-36-37-65-47-48-59-58, conform anexei 1 la raportul de expertiză.
S-a respins capătul de cerere formulat de reclamant privind obligarea pârâţilor să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 20 mp., teren, ca neîntemeiat.
S-au compensat, în parte, cheltuielile de judecată şi obligă reclamantul să plătească pârâţilor suma de 700 lei, cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul N.I., considerând-o netemeinică şi nelegală din următoarele motive:
Prin decizia civilă nr. 239 din 06.06.2014, pronunţată de Tribunalul Olt, Secţia I Civilă, în dosarul nr.1531/184/2012, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant N.I. , împotriva sentinţei civile nr. 564 din data de 19 martie 2013, pronunţată de Judecătoria Balş, în dosar nr. 1531/184/2012, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi G.D. şi G.G.
Pentru a pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin prezenta acţiune apelantul reclamant a solicitat revendicarea suprafeţei de teren de 20 m.p şi grăniţuirea suprafeţelor de teren proprietatea să şi a intimaţilor pârâţi pe aliniamentul dat de punctele 23-24-26-27-28-29-30-31-34-35 pe schiţa anexă la raportul de expertiză, avut în vedere de instanţa de fond la pronunţarea sentinţei apelate, teren situat în T96 P27 şi T90 P158, conform titlului de proprietate nr.48840/46/28.10.2012.
Din titlul de proprietate mai sus menţionat s-a constatat că în T96 P27 apelantul reclamant deţine suprafaţa de 632 m.p, categoria curţi construcţii, care se învecinează pe latura de Nord cu G.M. - autoarea intimaţilor pârâţi. în aceeaşi tarla însă P25 şi 26 apelantul mai deţine teren intravilan în suprafaţă de 1822 m.p, categoria vii şi arabil, toate aceste suprafeţe de teren însumând în fapt conform constatării de pe teren 2907 m.p, faţă de 2904 m.p, cât reiese scriptic.
La rândul lor, intimaţii pârâţi deţin scriptic conform titlului de proprietate nr. 15107/77/06.11.2002 în intravilanul localităţii în T96 P 28, 29, 30 suprafaţa totală de 2891 m.p, iar faptic în urma măsurătorilor efectuate şi concluziilor raportului de expertiză efectuat de expert în apel, suprafaţa de 2919 m.p, cu 28 m.p mai mult decât suprafaţa scriptică.
Nemulţumirea apelantului a fost generată de faptul că urmare a aliniamentului actual al gardului între imobilul casă proprietatea să şi gardul despărţitor nu mai există distanta de 1 m, aşa cum rezultă din schiţa întocmită cu ocazia eliberării autorizaţiei de construire aflată la fila 52 din dosarul de fond, faţă de care instanţa reţine următoarele:
Din răspunsul intimatei pârâte la interogatoriul luat atât la judecata fondului cât şi în apel s-a constatat că gardul despărţitor pe latura N, N-V, a fost refăcut în urmă cu 25 ani, fără a exista discuţii între părţi până în anul 2008, gardul fiind construit din plasă de sârmă, între punctele 2-12 pe schiţa anexă, sprijinit pe stâlpii din bolta de vie şi ţcavă metalică.
Aceeaşi intimată la interogatoriul luat în apel din oficiu, a mai declarat că stâlpul de beton este semnul vechi de hotar edificat de părinţii părţilor, iar gardul de sârmă era construit la data când apelantul reclamant a început edificarea construcţiei, gard de sârmă cu care a fost înlocuit gardul vechi din uluci de lemn.
Din cuprinsul raportului de expertiză mai reiese că în punctul 2 identificat pe schiţa anexă se află amplasată o ţeavă, în spatele unui stâlp de beton, care face parte din gardul apelantului dispusă la jumătatea distanţei totale a limitelor exterioare ale celor două proprietăţi, astfel încât a reieşit că apelantul are o deschidere la stradă de 16,20 m, iar intimaţii 16,01 m.
Cum la baza emiterii titlurilor de proprietate ale autorilor părţilor, pentm suprafeţele de teren în litigiu nu au existat schiţe parcelare, părţile nefiind puse în posesie, stabilirea liniei de hotar s-a realizat de expert conform situaţiei existente pe teren, acesta neputând identifica că suprafaţa de teren deţinută în plus de intimaţi face parte integrantă din terenul în suprafaţă de 632 m.p, categoria curţi construcţii, cu atât mai mult cu cât s-a constatat că şi apelatul deţine în fapt în intravilan o suprafaţă mai mare decât cea scriptică.
Pe de altă parte, instanţa a mai constatat că în anul 2008, apelantul reclamant a formulat plângere penală împotriva intimatului pârât, prin care a reclamant faptul că acesta i-a tulburat posesia ocupându-i o suprafaţă de teren proprietatea să prin amplasarea gardului pe actualul amplasament, ocazie cu care s-a efectuat o primă expertiză şi s-a concluzionat că edificarea gardului nu este actuală, stâlpi de susţinere fiind vechi nefiind mutaţi în alt loc decât cel iniţial, concluzionându-se că intimaţii pârâţi nu ocupă nicio suprafaţă de teren.
Instanţa de apel nu poate reţine susţinerea apelantului reclamant în sensul că intimatul pârât a recunoscut că i-a ocupat o suprafaţă de teren prin amplasarea gardului pe aliniamentul actual, prin declaraţia olografă aflată la filele 86-87 din dosar apel, având în vedere că recunoaşterea acestuia vizează amplasarea gardului în grădină, neregularitate care aşa cum reiese din aceeaşi declaraţie a fost remediată, iar în prezenta cauză, apelantul reclamant a invocat o neregularitate a amplasării gardului în partea din faţă a proprietăţii, pe aliniamentul în care se află şi construcţia proprietatea acestuia pe o lungime de 30 m.
în ceea ce priveşte susţinerea acestuia că distanţa dintre imobilul casă şi gardul edificat de intimaţii pârâţii a fost de 1 metru, aspect care reiese din schiţa la autorizaţia de construire a imobilului, instanţa a constatat că apelantul reclamant nu a făcut dovada că această distanţă a fost respectată la data edificării imobilului, atâta timp cât din probele administrate nu a reieşit că refacerea gardului s-a realizat pe un alt aliniament decât cel pe care a fost amplasat gardul iniţial din uluci de lemn.
Potrivit dispoziţiilor art.563 din Noul Cod Civil, proprietarul unui bun are dreptul de a-1 revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.
Cum în speţă apelantul reclamant nu a făcut dovada că intimaţii pârâţii au ocupat vreo suprafaţă de teren din proprietatea sa, instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond în mod corect a respins capătul de cerere privind revendicarea.
Instanţa de apel a mai constatat că instanţa de fond a dat o interpretare corespunzătoare probatoriilor administrate stabilind linia de hotar pe aliniamentul actual, care nu a suferit nicio modificare de la data edificării gardului şi a refacerii acestuia de intimaţii pârâţi.
împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant N.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în motivare a arătat următoarele:
- Instanţa de apel nu a apreciat corect probatoriile:
1. în declaraţiile date de pârâtul G.D. în faţa organelor de cercetare penală în 02.07,2008, respectiv 30.07.2008, acesta recunoaşte că a construit gardul despărţitor pe terenul său şi nu pe vechiul hotar cum ar fi fost corect, lucra constatat şi de Comisia din cadrai Primăriei Balş, care a efectuat măsurători la faţa locului. Tot în declaraţia din 30.08.2008 pârâtul recunoaşte că şi-a retras gardul despărţitor din grădină, nu şi cel din dreptul casei sale, aşa cum a promis în faţa organelor de cercetare penală. Instanţa a reţinut doar faptul că acesta şi-a retras gardul.
2. Cadastral depus de pârât pentru justificarea suprafeţei de teren pe care o are în proprietate, este întocmit după construirea gardului despărţitor aflat în litigiu în acel moment, întrucât exista un dosar penal pe numele pârâtului pentru tulburare de posesie.
Documentaţia cadastrală prezentată de pârâţii G.D. şi G.G. este ilegală, întrucât măsurătorile nu au fost executate în mod corect de către numitul U.F., cel care a executat cadastral pentru pârâţi. Acest lucra a reieşit în momentul măsurătorilor efectuate de expert Petrica Mihai, când la faţa locului a fost prezent şi numitul U.F., acesta din urmă recunoscând că măsurătorile au fost efectuate având ca reper între vecini gardul actual (executat ilegal şi aflat în litigiu), fără să ţină cont de faptul că o bună parte din hotarul dintre cele două proprietăţii este format dintr-o potecă (clasica mejdină) şi fără ca tatăl său să fie de faţă când au fost făcute măsurătorile cadastrale.
O măsurătoare corectă ar fi fost pe mijlocul acesteia, aşa cum a procedat expertul Petrica Mihai şi nu pe partea dinspre pârâţi, aşa cum a procedat U.F. şi expertul Mihai Ilie, acest demers a fost făcut cu scopul vădit de a induce în eroare instanţa şi a "transfera" artificial o parte din terenul pârâţilor în proprietatea sa, în acest fel rezultând o suprafaţă mai mare în proprietatea sa, suprafaţă suficientă să acopere suprafaţa de teren ocupată abuziv" prin mutarea gardului aflat în litigiu înspre proprietatea sa.
Practic această documentaţie cadastrală "a legalizat" o suprafaţă ocupată abuziv. Aşa cum a arătat şi în expunerea de motive din apel, gardul în litigiu a fost executat ilegal, conform Legii 50/1991 republicată, art. 3, lit. D: ,, împrejmuirile şi lucrările de mobilier urban" se execută în baza Autorizaţiei de Construire emisă de Primărie în baza unui proiect executat de un arhitect cu drept de semnătură.
Una din condiţiile emiterii autorizaţiei de construire pentru gard este aceea de a obţine acordul vecinului.
Pârâţii au executat acest gard fără autorizaţie de construire şi fără acordul său, din cauză că a vrut să ascundă ilegalitatea comisă, aceea de a ocupa abuziv o suprafaţă de teren din proprietatea sa, ba mai mult decât atât au realizat o construcţie metalică - bolta care susţine viţa de vie tot din acest gard
Conform Codului Civil, distanţa minimă de amplasare a unei construcţii de orice fel se face la 60 cm de hotar.
3. Aşa cum a amintit în momentul depunerii concluziilor scrise, suprafaţa ocupată abuziv de pârâţi este de 3 mp şi nu 20 mp, cum a reţinut instanţa, din această cauză nu pot executa lucrări de reparaţii şi consolidare la spatele locuinţei pentru că gardul se află la 80 cm de locuinţa sa.
Expertizele topo nu au putut evidenţia această suprafaţă lipsă, întrucât această suprafaţă se află în limita toleranţei admise pentru aparatele de măsură folosite în timpul expertizei.
A considerat că o expertiza făcută de un expert în specialitatea construcţii ar fi fost mult mai utilă decât cele două expertize topografice.
4. Instanţa a audiat doar pe G.G. nu şi pe G.D., declaraţiile celor doi fiind contradictorii, G.G. a declarat că gardul de sârmă are o vechime de peste 25 ani, din punct de vedere tehnic acest lucru nu este posibil deoarece sârma oxidează şi trebuie înlocuită mult mai repede.
A depus, alăturat copie de pe decizia nr. 239/2014 şi de pe declaraţiile pârâtului G.D., date în faţa organelor de cercetare penală.
în drept, îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art.483-432 din Noul Cod de Procedură
Civilă.
în concluzie, a solicitat să se admită recursul, să se caseze sentinţa şi să se reţină cauza spre judecare.
Curtea analizând recursul formulat a reţinut următoarele;
Potrivit art.304 pct. 9 Cod procedură civilă modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere:
1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;
2. când hotărârea s-a dat de alţi judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii;
3. când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe;
4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;
5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2;
6. dacă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;
8. când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia;
9. când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii;
10. când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii
După cum se poate observa, recursul se poate cere doar pentru motive de nelegalitate a hotărârii atacate şi doar pentru motivele strict prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Cu alte cuvinte nu se poate cere modificarea sau casarea unei hotărâri pentru motive de netemeinicie, adică pentru motive ce ar impune o reapreciere a probatoriului administrat.
în speţă motivele invocate de către recurent sunt motive de netemeinicie a hotărâri atacate, motive ce privesc modul în care instanţa care a pronunţat hotărârea a apreciat probele administrate.
Astfel, faptul că instanţa a reţinut doar faptul că pârâtul şi-a retras gardul nu şi că a construit gardul despărţitor pe terenul recurentului în condiţiile în care din declaraţiile pârâtului şi măsurătorile comisiei din cadru primăriei ar fi reieşi altfel, ţine de modul în care instanţa a apreciat probele respective.
La fel este situaţia şi în cazul motivului de recurs de la punctele 3 şi 4 din cererea de
recurs.
Cât priveşte faptul că documentaţia cadastrală depusă de pârâţi ar fi ilegală deoarece măsurătorile efectuate de cel ce a făcut cadastrul respectiv nu ar fi fot făcut corect, cât timp documentaţia respectivă nu a fost modificată sau anulată instanţa nu poate să nu ţină cont de aceasta.
De altfel concluziile instanţei de apel nu s-au bazat doar pe documentaţia cadastrală , instanţa având în vedere toate probele administrate, aşa cum reiese din considerentele acesteia.
Pentru motivele arătate, constatând că decizia atacată este temeinică şi legală în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefundat. (Decizia nr. 1743/09.12.2014 - Secţia I civilă, rezumat judecător Marin Panduru
| ← Contestaţie în anulare. Art. 318 teza a-II-a din vechiul CPC | Căi de atac. Principiul legalităţii căii de atac. Repunere... → |
|---|
