Legea 10. Conflict negativ de competenţă ivit între Secţiile Civilă şi de Contencios Administrativ şi Fiscal ale Tribunalului
| Comentarii |
|
Conflict negativ de competenţă ivit între Secţiile Civilă şi de contencios Administrativ şi Fiscal ale Tribunalului, în soluţionarea cererii având ca obiect obligarea la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire în baza Legii nr.10/2001, în raport de noile prevederi ale Legii nr. 165/2013.
Având in vedere principiul neretroactivităţii legii civile, acţiunile adresate instanţei anterior intrării in vigoare a Legii nr. 165/2013, rămân, conform investirii, in competenţa Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului.
Prin acţiunea înregistrată la data de 25.04.2013, reclamanta U. F. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, aceasta să fie obligată să emită şi să-i comunice decizia privind titlul de despăgubire - pentru imobilul notificat, situat în Craiova, pentru care s-a stabilit dreptul său la despăgubire.
în motivarea acţiunii, s-a învederat faptul că reclamanta a trimis notificare conform Legii nr. 10/2001, către prefectul municipiului Craiova, în vederea dispunerii acordării de drepturi băneşti pentru imobilul anterior menţionat.
Primarul municipiului Craiova a emis dispoziţia nr. 7248/30.03.2006, în baza căreia se propunea acordarea despăgubirilor în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Dispoziţia nr. 7248/30.03.2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova este definitivă potrivit punctelor 16.7 şi 16.9 din Normele Metodologice de Aplicare a Titlului VII -Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor - din Legea 247/2005, şi a fost predată la Secretariatul Comisiei Centrale, împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii actului.
Dosarul a fost înaintat la Comisia Centrală în cursul anului 2006, nefiind soluţionat până în prezent.
Potrivit prevederilor art. 13 alin. 1 din titlul VII al Legii 247/2005, Comisia Centrală avea obligaţia să dispună întocmirea raportului de evaluare şi să emită Decizia reprezentând titlu de despăgubire.
Or, în ciuda numeroaselor demersuri ale reclamantei, Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor nu şi-a îndeplinit obligaţiile, procedurile administrative nedesfăşurându-se într-un termen rezonabil - dat fiind că a fost depăşit termenul de 12 ani de la momentul formulării cererii de acordare a măsurilor reparatorii - ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. 6 din CEDO, care reglementează dreptul la un proces echitabil.
Prin sentinţa nr.8150/22.10.2013, pronunţată de Tribunalul Dolj -Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr.8687/63/2013, s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscal din cadrul Tribunalului Dolj şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în favoarea Secţiei I Civile din cadrul Tribunalului Dolj, întmcât Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a fost înfiinţată în conformitate cu prevederile art. 17 alin. 1 din Legea 165/2013, care statuează că "în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor..."
De asemenea, potrivit dispoziţiilor de la lit. b) a articolului anterior menţionat Comisia Centrală pentru Compensarea Imobilelor are - printre alte atribuţii - şi pe aceea de a dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor.
Prin urmare, dată fiind modificarea cadrului legislativ, acţiunea formulată de reclamantă nu mai poate avea ca obiect "obligarea Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor de a emite Decizia privind titlul de despăgubire", ci obligarea Comisiei Centrale pentru Compensarea Imobilelor de a emite Decizia de compensare pentru imobilul anterior menţionat.
Potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 165/2013 "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.(2) în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor".
Ca atare, respectivul text de lege conferă - în mod expres - competenţa de soluţionare a unor cereri de chemare în judecată de natura celei formulate de reclamantă, Secţiilor Civile ale Tribunalelor, şi nu Secţiilor de Contencios Administrativ şi Fiscal.
Cauza a fost înregistrată la Secţia I Civilă a Tribunalului Dolj, la data de 25.11.2013.
Prin sentinţa nr.1/14.01.2014, pronunţată de Tribunalul Dolj Secţia I Civilă, s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei I Civile a Tribunalului Dolj.
S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta U.F. în contradictoriu cu pârâta COMISIA NAŢIONALĂ pentru COMPENSAREA IMOBILELOR, în favoarea Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscal din cadrul Tribunalului Dolj.
în baza art. 136 NCPC, s-a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi s-a înaintat cauza spre soluţionarea acestuia, Curţii de Apel Craiova - Secţia I Civilă.
Instanţa, din oficiu, şi-a verificat competenţa şi a reţinut următoarele:
Potrivit art. 248, al 1 NCPC, instanţa se pronunţă asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea in fond a cauzei.
In ceea ce priveşte obiectul prezentei cauze, instanţa reţine că reclamanta solicită obligarea pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor sa emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul notificat.
Potrivit art. 35, al. 1 şi 2 din Legea 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. In cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.
însă, aceste prevederi legale au intrat in vigoare la data de 20.05.2013, Legea 165/2013 fiind publicata in Monitorul Oficial 278/17.05.2013, acţiunea de fata fiind introdusa la data de 25.04.2013, aşa încât, ţinând cont de principiul neretroactivităţii legii civile, prevederile legale care conferă competenta secţiei civile a tribunalului, pentru soluţionarea cauzelor prevăzute de art. 35 din Legea 165/2013, ca urmare a modificării cadrului legislativ, nu retroactivează.
In atare condiţii, instanţa a admis excepţia necompetentei materiale funcţionale a Secţiei I Civile a Tribunalului Dolj, a declinat competenta in favoarea Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Dolj, secţie competenta sa judece prezenta cauza si, in baza art. 136, alin. 1 raportat la art. 135 NCPC, a constatat ivit conflictul negativ de competenta intre Secţia I Civila a Tribunalului Dolj şi Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Dolj, cauza fiind înaintata Curţii de Apel Craiova - Secţia I Civilă, pentru soluţionarea conflictului de competenta.
Curtea, examinând conflictul negativ de competenţă ivit între cele două secţii ale Tribunalului Dolj, constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Dolj, având în vedere următoarele considerente:
Observând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că reclamanta a investit instanţa de judecată, la data de 25 aprilie 2013, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/16 mai 2013, cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită şi să-i comunice decizia privind titlul de despăgubire, în baza Dispoziţiei Primarului- prin care s-a propus acordarea despăgubirilor în condiţiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, pentru imobilul notificat, imposibil de restituit în natură, temeiul cererii reclamantei fiind art. 13 din Titlul VII din Legea nr.247/2005
Obiectul şi temeiul cererii de chemare în judecată nu au fost în nici un fel modificate pe parcursul derulării procesului, iar, solicitarea reclamantei, de a fi conceptată şi citată în cauză Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, s-a făcut ca urmare a cererii adresată instanţei de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi motivată în sensul că, în raport de prevederile Legii nr. 165/16 mai 2013, se înfiinţează Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care preia atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, aşa încât, această nouă comisie - ca şi continuatoare a pârâtei chemată în judecată - este cea care dobândeşte calitatea de pârâtă în prezenta cauză.
De altfel, prin răspunsul la întâmpinare, celelalte cereri şi concluziile puse în instanţă, prin avocat, cu privire la excepţia de necompetenţă a secţiei civile a tribunalului, reclamanta şi-a menţinut solicitările formulate prin cererea introductivă de instanţă, neînţelegând, deci, ca acţiunea sa să se constituie într-o cerere întemeiată pe noua lege; s-a solicitat admiterea excepţiei de necompetenţă a secţiei civile, respectiv judecarea cauzei de către secţia de contencios administrativ, investită de reclamantă prin cererea de chemare în judecată şi competentă să soluţioneze cauza, conform legii în vigoare la data formulării cererii.
în atare condiţii, dat fiind principiul disponibilităţii părţilor, care impune judecătorului să judece în limitele investirii sale, precum şi principiul neretroactivităţii legii civile, Curtea reţine că prevederile legale care conferă competenţa secţiei civile a tribunalului, pentru soluţionarea cauzelor prevăzute de art. 35 din Legea 165/2013, ca urmare a modificării cadrului legislativ, nu retroactivează şi, prin urmare, în speţă rămân aplicabile dispoziţiile legii vechi, în vigoare la data introducerii acţiunii, şi care conferă competenţa de soluţionare a cauzei, secţiei de contencios administrativ a tribunalului.
Faţă de considerentele expuse, în conformitate cu prevederile art.135,136 din Noul cod de procedură civilă, Curtea a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei de faţă, în favoarea Tribunalului Dolj - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.
(Sentinţa nr.5/04 Februarie 2014 Secţia I-a Civilă, rezumat judecător Paula Păun)
| ← Proces civil. Coparticipare procesuală obligatorie. | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
