Obligaţie de a face. Decizia nr. 1700/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1700/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 1218/184/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1700
Ședința publică de la 03 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător M. P.
Judecător L. M. L.
Grefier C. C.
X.X.X.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind judecarea recursurilor declarate de reclamantul Z. L. și pârâții S. E., S. C., împotriva deciziei civile nr. 288 din 26 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 26 noiembrie 2014 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr.1918/26.10.2011, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea introdusă de reclamantul Z. L., în contradictoriu cu pârâții S. E. și S. C., având ca obiect „obligație de a face”.
Au fost obligați pârâții să desființeze cele două geamuri de la băile imobilului proprietatea acestora, geamuri situate pe partea imobilului ce se învecinează cu reclamantul Z. L..
S-a respins în rest acțiunea ca fiind neîntemeiată.
A fost obligat reclamantul la plata către pârâți a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul Z. L. și pârâții S. E. și S. C., considerând-o netemeinică și nelegală.
În apelul formulat de reclamantul Z. L., s-a arătat că sentința este netemeinică și nelegală, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul, în principal obligării pârâților să demoleze imobilul din orașul B., .. 86 A, edificat cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, în termen de 15 zile de la data când hotărârea rămâne irevocabilă sub sancțiunea unei penalități de 500 lei/zi de întârziere.
În subsidiar s-a solicitat sub aceeași sancțiune obligarea pârâților la demolarea părții de nord a imobilului pe o lungime de 7,30 m., de la partea de nord către sud, astuparea tuturor geamurilor de la băi (parter și etaj) și a luminatoarelor de la scări prin zidirea lor cu cărămidă roșie, scoaterea țevii de canalizare și mutarea ei în partea de vest a construcției, demolarea acoperișului și montarea lui la cota de 6 m. și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fond și apel.
Apelanții pârâții S. E. și S. C. au formulat apel împotriva sentinței civile nr.1918/26.10.2011, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii în totalitate a cererii formulate de reclamant, cu obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
S-a arătat că instanța avea două posibilități legale să respingă cererea de judecată sub aspectul desființării ferestrelor, având în vedere că au rolul de aerisire și iluminare urmând să dispună înlocuirea geamurilor clare cu geamuri mate dacă ar fi vorba de vedere.
Apelantul reclamant Z. L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului pârâților ca nefondat și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, deoarece pârâții nu au avut nici un act în regulă atunci când au construit imobilul, fapt ce rezultă cu prisosință din toate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile formulate împotriva lor.
Apelanții pârâții S. E. și S. C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului declarat de reclamant cu plata cheltuielilor de judecată, deoarece edificarea construcției s-a făcut cu respectarea actelor administrative în vigoare la data construcției casei.
În ce privește regimul de înălțime, a fost respectat, ferestrele de la baie sunt pentru iluminare naturală și aerisire nu pentru vedere în curtea reclamantului, zidul din cărămidă tip Nevada este stric pentru iluminare, fiind mat și nu permite vederea în curtea reclamantului.
În ce privește țevile de canalizare urmează a fi îngropate, ele fiind construite etanș nu permite emanarea de mirosuri și nu se justifică mutarea lor, iar în privința acoperișului nu poate fi vorba de o umbrire deoarece se cere demolarea părții de nord a imobilului nostru și nu doar a acoperișului.
În ce privește invocarea Ordinului nr.839/2001 relativ la obținerea acordului vecinilor, a precizat că acesta nu era în vigoare la data obținerii autorizației și edificării construcției, certificatul de urbanism și autorizația de construire fiind emise la 13.03.2008.
Tribunalul O. prin decizia civilă nr. 21 din 2 februarie 2012, pronunțată în dosar nr._, a respins ca nefondate, apelurile.
În ce privește apelul reclamantului Z. L., tribunalul l-a respins ca nefondat pentru următoarele motive:
Referitor la motivul principal de apel reprezentând demolarea construcțiilor, tribunalul a reținut că în momentul realizării construcției, pârâtul deținea autorizație de construcție și certificat de urbanism eliberate de Primăria B. la data de 13.303.2008, iar în momentul sistării construcției s-au oprit lucrările.
În această situație, fiind constructor de bună credință, proprietari ai construcției conform art. 480 Cod civil, pârâții nu pot fi obligați la demolarea construcției.
Motivele de apel în subsidiar privind obligarea pârâților la demolarea părții de nord a imobilului pe o lungime de 7,30 m., de la partea de nord către sud, astfel încât să fie eliberat geamul de la bucătărie al reclamantului pentru a putea beneficia de lumină naturală și împiedicarea formării igrasiei, s-a apreciat că nu se impune deoarece expertul a arătat că nu se poate pronunța dacă micșorarea acoperișului casei pârâților a fi o soluție pentru mărirea luminozității și nici dacă o astfel de demolare ar afecta ansamblul construcției.
Pe de altă parte, cu privire la acest aspect, reclamantul nu a dorit desemnarea unui expert MDRT pentru a se întocmi o expertiză în cauză cu privire la aceste aspecte.
În ce privește capătul de cerere referitor la astuparea geamurilor de la băi prin zidirea lor cu cărămidă roșie, s-a apreciat că soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la obligarea pârâților să desființeze cele două geamuri situate pe partea imobilului ce se învecinează cu reclamantul este corectă, deoarece afectează bucătăria și dormitorul acestuia.
Cu privire la scoaterea țevii de canalizare s-a apreciat că instanța de fond a adat o interpretare corectă a acestei situații, apreciind că nu se impune scoaterea țevii de canalizare sau acoperirea acesteia, întrucât reclamantul nu a solicitat acest aspect, iar pe de altă parte țevile fiind etanșe nu îl afectează.
În ce privește demolarea acoperișului și mutarea lui la cota de 6 m., s-a constatat că prin sentința civilă nr.475/12.06.2009 pronunțată de Secția Comercială și C. Administrativ a Tribunalului O., au fost obligați pârâții să modifice coama locuinței, astfel încât aceasta să aibă înălțimea de 6 m. (fila 45 dosar fond).
Referitor la cheltuielile de judecată, în mod corect a fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată, deoarece acțiunea acestuia a fost respinsă ca neîntemeiată potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
În ce privește apelul formulat de pârâții S. E. și S. C. privind respingerea cererii de chemare în judecară și sub aspectul desființării ferestrelor de la baie sau înlocuirea geamurilor clare cu geamuri mate, tribunalul a apreciat că apelul este nefondat, instanța de fond s-a pronunțat în mod corect în privința desființări celor două geamuri, deoarece expertul a arătat că aceste ferestre sunt poziționate în dreptul bucătăriei și a dormitorului reclamantului ceea ce afectează liniștea, intimitatea și chiar provoacă mirosuri, iar propunerea expertului ca aerisirea de la băi să se facă prin ghena de ventilație este corectă.
Constatând astfel că, instanța de fond a dat o interpretare corespunzătoare probatoriilor administrate raportat la conținutul cererilor cu care a fost sesizată, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, a respins ca nefondate apelurile.
Împotriva celor două hotărâri, în termen legal au declarat recurs reclamantul Z. L. și pârâții S. E. și S. C., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 7432 din 20 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă, s-au admis recursurile declarate de reclamantul Z. L. și pârâții S. E. și S. C. împotriva deciziei civile nr.21 din 2 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._ și a sentinței civile nr.1918 din 26 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, având ca obiect obligația de a face, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul O..
Cauza s-a reînregistrat la Tribunalul O. la nr._ *.
Prin decizia nr.288 din 26 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-au respins apelurile declarate de apelantul reclamant Z. L., cu domiciliul în B., ..88 A, județul O. și apelanții pârâți S. E. și S. C. domiciliați în B., ..174, ., ., împotriva sentinței civile nr.1918/26.10.2011, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ , ca nefondate.
Instanța de apel potrivit dispoz.art. 315 din codul de procedură civilă s-a conformat întocmai indicațiilor din decizia de casare, referitoare la administrarea probei cu expertiză tehnică specialitatea construcții civile.
Astfel, a fost desemnat să efectueze lucrarea expertul D. Eugeniu, expertiza urmând să răspundă următoarelor obiective propuse de către reclamant.
- expertul să precizeze dacă prin amplasarea noii construcții a pârâților i se cauzează prejudicii privind rezistența mecanică și stabilitatea construcției sale cu propuneri de remediere.
- să precizeze expertul dacă demolarea părții de Nord a imobilului pârâților pe o lungime de 7,30 m și a acoperișului reprezintă un remediu suficient pentru ridicarea gradului de însorire a casei sale și pentru evitarea celorlalte prejudicii care sunt produse de casa pârâților.
- să precizeze care sunt consecințele acestei demolări asupra casei pârâților
- să propun ă mai multe variante de demolare a părții de Nord a imobilului pârâților pe lungimea de 7,30 m și a acoperișului conform cererii de complinire depusă la dosar
- să propună expertul alte modificări la casa pârâților pentru ca reclamantul să nu mai fie prejudiciat.
De asemenea instanța a încuviințat și obiectivele solicitate de către pârâții apelanți și anume expertul să stabilească dacă în acest moment construcția pârâților așa cum este edificată îl prejudiciază pe reclamant ținând cont de următoarele aspecte:
- de semnele cardinale casa pârâților fiind poziționată la Nord – Nord – Vest astfel că nu umbrește casa reclamantului, deoarece razele soarelui se proiectează pe cele două construcții de la răsărit și până la apus ;
- distanța dintre construcții în zonă inclusiv între casa reclamantului și cea a vecinului a cestuia din cealaltă parte a casei;
- să verifice dacă lucrările au fost edificate în concordanță cu certificatul de urbanism și autorizația de construire și codul civil în vigoare la momentul edificării construcției în ceea ce privește luminatoarele din cărămidă tip Nevada și geamurile de la baie;
- să verifice dacă reclamantul a construit construcția proprie conform autorizației de construcție și certificatului de urbanism ;
- să precizeze dacă varianta solicitată de reclamant de demolare a circa 7,30 m pe partea de Nord a casei și a acoperișului este posibilă fără a afecta structura de rezistență a întregului imobil și cu ce costuri s-ar efectua această demolare.
De asemenea, instanța a încuviințat participarea la efectuarea expertizei și a expertului G. G. expert consilier al reclamantului.
Lucrarea a fost efectuată și depusă la dosarul cauzei la data de 4 septembrie 2013, iar părțile au formulat obiecțiuni la care expertul a răspuns la data de 16 decembrie 2013, lucrarea fiind însoțită și de concluziile expertului G. G..
În ședința publică din 13 martie 2014, instanța a încuviințat solicitările părților și a dispus citarea expertului desemnat în cauză pentru a da lămuririle necesare raportat la obiecțiunile părților.
În acest sens, în ședința publică din 8 mai 2014, expertul desemnat în cauză D. Eugeniu a oferit lămuririle necesare în legătură cu modul în care a întocmit expertiza în cauză, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată.
S-a reținut că prin sentința civilă nr.1918/26.10.2011, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea introdusă de reclamantul Z. L., în contradictoriu cu pârâții S. E. și S. C., având ca obiect „obligație de a face”.
Au fost obligați pârâții să desființeze cele două geamuri de la băile imobilului proprietatea acestora, geamuri situate pe partea imobilului ce se învecinează cu reclamantul Z. L..
S-a respins în rest acțiunea ca fiind neîntemeiată.
A fost obligat reclamantul la plata către pârâți a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Analizând situația de fapt expusă prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță, instanța de fond a constatat cererea reclamanților întemeiată în parte, pentru următoarele argumente:
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților să demoleze imobilul situat în B., .. 86 A, instanța l-a apreciat neîntemeiat pentru următoarele argumente:
Este evident că prin nerespectarea dispozițiilor legale și emiterea certificatului de urbanism și a autorizației de construire pârâților S., fără acordurile legale, proprietatea reclamantului a fost grevată de o sarcină pentru care nu și-a exprimat acordul, fiind astfel vătămat în drepturile și interesele sale legitime de proprietar al imobilului învecinat, cu toate prerogativele sale de folosință, posesie și dispoziție.
Este adevărat că autorizația de construire și certificatul de urbanism eliberate pentru pârâți au fost anulate însă, la momentul la care a fost construit imobilul pârâților au existat aceste acte emise de Primăria B..
Instanța a arătat că soluția ce se impunea în cauză este că pârâții trebuie să realizeze demersuri pentru a obține o nouă autorizație de construire și un nou certificat de urbanism, ocazie cu care să facă eforturi pentru rectificarea tuturor neregulilor evidențiate în dosarul nr._, să realizeze modificările necesare și să obțină acordul vecinilor, conformându-se normelor în vigoare. Instanța a mai arătat că oricum prin sentința nr. 158 din 7.04.2010 pronunțată de Tribunalul O. – Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr._ s-a dispus sistarea lucrărilor, astfel că pârâții nu pot proceda la finalizarea lucrărilor până la .>
Instanța a mai arătat și faptul că nu poate lua o astfel de măsură radicală în condițiile în care s-a reținut și că există vina autorității emitente Primăria B. care nu ar fi trebuit să emită certificatul de urbanism și autorizația de construire, în condițiile în care nu erau respectate condițiile prevăzute de lege.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților să demoleze partea de Nord a imobilului pe o lungime de circa 7,30 m, de la partea frontală nord către direcția Sud (lungime din care 4 m are numai un nivel – parterul), astfel încât să îi fie eliberat geamul reclamantului de la bucătărie pentru a beneficia de lumină naturală în bucătărie și pentru a împiedica formarea igrasiei în toată casa, instanța la apreciat neîntemeiat.
Instanța a arătat că din raportul de expertiză nu a rezultat că această măsură ar fi o soluție pentru remedierea faptului că proprietatea pârâtului este umbrită, având în vedere că expertul nu a răspuns la întrebarea dacă demolarea părții de nord a proiectului pe o lungime de 7,30 m ar fi un remediu eficient pentru ridicarea gradului de însorire a construcției reclamantului și ce consecințe ar avea asupra imobilului pârâților arătând că nu este abilitat să facă propuneri în ceea ce privește schimbarea proiectului, nefiind proiectant și nici să își dea acordul la demolare. Pe de altă parte expertul a arătat că ar trebui în cauză să se realizeze un studiu de însorire, care ar fi trebuit cerut prin certificatul de urbanism și care ar fi fost necesar având în vedere terenul îngust pe care s-a construit casa pârâților.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților să demoleze acoperișul și să îl monteze la o cotă de 6 m așa cum figurează în proiectul avizat de Primăria B., instanța la apreciat de asemenea neîntemeiat.
Instanța a arătat însă că același expert a arătat că nu se poate pronunța dacă micșorarea acoperișului casei pârâților ar fi o soluție pentru mărirea luminozității, deoarece nu este abilitat să facă astfel de studii. Expertul nu a putut precizat nici dacă o astfel de demolare ar afecta ansamblul construcției pârâților.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților să astupe toate geamurile de la băi (parter și etaj) și a luminatoarelor de la scări prin zidirea lor cu cărămidă roșie, instanța îl apreciază întemeiat în parte, în sensul că a apreciat că se impune obligarea pârâților să desființeze cele două geamuri de la băile imobilului proprietatea acestora, geamuri situate pe partea imobilului ce se învecinează cu reclamantul Z. L..
Instanța a avut în vedere faptul că în raportul de expertiză efectuat în cauză s-a arătat că ferestrele existente nu sunt ferestre de vedere, cele două ferestre de pe casa scării cu geam mat tip NEVADA având rol de a crea luminozitate și două ferestre amplasate la grupurile sanitare, având rol de aerisire și luminozitate. Expertul a arătat însă că în ceea ce privește ferestrele de la băi, acestea sunt poziționate în dreptul bucătăriei și a dormitorului reclamantului ceea ce poate afecta liniștea și intimitatea (zgomotul apei de la WC, mirosuri) și a propus proiectantului ca aerisirea de la băi să se facă prin ghena de ventilație, iar ferestrele să fie desființate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul cât și pârâții, apeluri care au fost respinse prin decizia civilă nr. 21 din 02.02.2012 a Tribunalului O..
Această decizie a fost atacată cu recurs, iar prin decizia civilă nr. 7432 din 20.06.2012a Curții de Apel C., s-a admis recursul, s-a casat decizia și a fost trimisă cauza spre rejudecare în apel la Tribunalul O. cu următoarele critici:
Instanțele nu au apreciat cu privire la faptul că autorizația de construcție nr._/2008 și certificatul de urbanism nr._/2008 emise pârâților au fost anulate prin hotărâre judecătorească și că instanțele nu au cercetat fondul cauzei cu privire la demolarea casei dacă există sau nu soluții pentru prevenirea situației conflictuale existentă între părți.
În baza probelor administrate în cauză, rejudecând, tribunalul apreciază că apelurile sunt nefondate, instanța de fond făcând o aplicare judicioasă a temeiurilor de drept la starea de fapt reținută în cauză.
Astfel, cu privire la apelul declarat de către apelantul reclamant Z. L., s-a constatat că prima instanță a stabilit corect că pârâții intimați apelanți sunt proprietarii imobilului casă de locuit situat în orașul B., .. 86A jud.O., imobil ce se învecinează cu proprietatea apelantului reclamant, acesta fiind proprietarul imobilului de la nr. 88A.
Construirea imobilului situat în B., .. 86A proprietatea pârâților S. a început în anul 2008 în baza documentației necesare și anume: certificatul de urbanism nr._/13.03.2008 și autorizația de construirea nr._/13.03.2008 fiind o clădire cu regim de înălțime P + 1 situată la distanță de 75 cm față de hotarul, despărțitor al proprietății reclamantului Z. L..
Ulterior, după ridicarea în totalitate a construcției și amplasarea acoperișului prin sentința civilă nr. 158 din 07. 04.2010 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul Z. L. și s-a dispus anularea certificatului de urbanism nr._/13.03.2008 și a autorizației de construcție nr._/13.03.2008 eliberate de Primarul orașului B. și Primăria B. pentru imobilul din .. 86A proprietatea pârâților și s-a dispus sistarea lucrărilor de construcție, iar capătul de cerere privind demolarea construcției s-a declinat în favoarea Judecătoriei B., instanța competentă cu soluționarea unei astfel de cereri.
Această sentință a rămas definitivă prin respingerea recursului conform deciziei nr. 2281/11.10.2010 a Curții de Apel C. .
În esență, pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că actele administrative atacate de către același reclamant Z. L. au fost eliberate cu încălcarea dispoz.art. 7 lit. a ,c și d din Legea nr. 50/1991 – privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, mai exact autorizația de construcție nu cuprindea avizele și acordurile necesare așa cum au fost stabilite prin certificatul de urbanism, proiectul nu a respectat certificatul de urbanism.
În concluzie, la data începerii și până la finalizarea lucrărilor de construcție, în principal ridicarea construcției și montarea acoperișului, pârâții dețineau document ele necesare, autorizația de construcție și certificatul de urbanism, acestea fiind desființate la peste 2 ani de la data eliberării la inițiativa reclamantului Z. L., care dorind să-și protejeze proprietatea a acționat în contencios administrativ organul emitent al actelor.
Prin aceasta însă, nu se pateu aprecia că pârâții S. au fost de rea credință când au început construcția pentru că ei dețineau documentația necesară ,iar culpa organului administrativ competent nu le poate fi imputată.
Cu privire la cererea reclamantului apelant de obligare a pârâților intimați să demoleze construcția, instanța de fond în mod judicios a apreciat că nu poate fi luată această măsură, tocmai pentru faptul că pârâții nu pot suporta vina autorității competente, respectiv a Primăriei B. cea care a emis certificatul de urbanism și autorizația de construire și, mai mult, așa cum s-a concluzionat în raportul de expertiză efectuat în cauză prin demolare a părții de Nord a imobilului nu s-ar asigura însorirea în casa reclamantului și nici stoparea fenomenului de formare a igrasiei în casă.
În rejudecare, s-a efectuat expertiza în specialitatea „construcții civile” de către un expert atestat MDRT care a avut ca obiective să stabilească dacă în momentul de față construcția pârâților apelanți îl prejudiciază pe reclamat și dacă este posibilă demolarea părții de Nord a imobilului în discuție pe o porțiune de 7,30 m și a acoperișului fără a cauza structurii de rezistență a întregului imobil.
În raportul de expertiză s-a stabilit că demolarea construcției pe o porțiune de 7,30 m, în partea de Nord ar avea consecințe negative asupra funcționalității imobilului în întregul său și s-ar produce pagube iremediabile, iar defecțiunile constatate la imobilul proprietatea apelantului reclamant Z. L., nu se datorează construcției proprietatea pârâților, ci mai de grabă, condițiilor în care a fost realizată fundația imobilului.
Expertul desemnat în cauză a dat părților prin raportul de expertiză efectuat dar și la interpelarea instanței de apel, în ședința publică din data de 8.05.2014, unele sugestii tehnice privind înlăturarea nemulțumirilor dintre ei, unele remedii de construcție la șarpantă, la acoperiș și la casa scării.
Prin urmare, pe fondul cauzei, problema demolării unei părți a imobilului nu poate fi acceptată, deoarece s-ar pune în pericol, structura de rezistență a întregii construcții ceea ce ar face imobilul neutilizabil.
Față de considerentele arătate, instanța de apel a apreciat că apelul formulat de către apelantul reclamat Z. L. nu este întemeiat și în temeiul dispoz.art. 296 cod pr civilă l-a respins.
In ceea ce privește apelul formulat de pârâții apelanți S., acesta a fost respins ca neîntemeiat, având în vedere faptul că instanța de fond s-a preocupat și a stabilit corect că aceștia trebuie să astupe geamurile de la cele două băi, parter și etaj, care nu sunt ferestre de vedere dar prin poziționarea lor cu vedere spre dormitorul și bucătăria din clădirea reclamantului, ar putea afecta liniștea și intimitatea acestuia, iar aerisirea în cele două băi ar putea fi făcută așa cum s-a stabilit în expertiza efectuată la fond prin ghena de ventilație.
Împotriva deciziei au formulat recursuri reclamantul Z. L. și pârâții S. E., S. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul formulat de reclamantul Z. L., acesta critică soluția instanței de apel deoarece a omis să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată.
De asemenea recurentul arată că în motivarea deciziei de respingere a apelului instanța a copiat motivarea hotărârii de fond exonerând pe pârâți de responsabilitate, reținând în mod greșit că pârâții au fost de bună credință, că ei nu au nicio vină în ridicarea construcției și aceasta îi revine Primăriei B., deși această susținere este în contradicție cu actele aflate la dosar, pârâții nerespectând certificatul de urbanism și autorizația de construcție.
În dovedirea relei credințe a pârâților recurentul invocă procesele civile și penale, cererile și sesizările adresate diverselor instituții, invocând de asemenea prejudiciile create de acestea cu privire la sănătatea sa, având în vedere că n u poate beneficia de lumina și căldura soarelui, nu va avea intimitate.
Recurentul mai arată că susținerile instanței sunt în contradicție cu cele ale expertului D. Eugeniu care a arătat că în cazul demolării parțiale a imobilului nu există nici o problemă cu privire la structura de rezistență a imobilului.
În recursul formulat de pârâții S. E. și S. C., aceștia critică soluția instanței de apel în privința obligării de a zidi cele două ferestre de la băile imobilului, aceasta putându-se face potrivit vechiului cod civil în cadrul servituții de vedere dar acest lucru nu s-a cerut.
Recurenții mai arată că reclamantul nu are calitate procesuală activă în promovarea acțiunii în cauză fiind aplicabile normele speciale prev. de Legea nr.50/1991, iar demolarea se poate face numai în baza unui proces verbal de contravenție, proces verbal ce a fost anulat de instanță.
Recursul formulat de pârâți este nefondat, iar cel formulat de reclamantul Z. L. este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.304 Cod pr.civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate face numai pentru motive de nelegalitate prevăzute la pct.1-9.
În privința recursului formulat de reclamantul Z. L., acesta este întemeiat cu privire la cheltuielile de judecată, deoarece instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă, avându-se în vedere soluția dată de Judecătoria B. prin care s-a admis în parte acțiunea reclamantului, iar pârâții au fost obligați să desființeze cele două geamuri de la băile imobilului proprietatea acestora.
Întrucât pârâții au fost cei care au căzut în pretenții și nu reclamantul, în baza art.274 alin. 1 Cod pr.civilă, aceștia urmau să fie obligați la cheltuieli de judecată, astfel că obligarea reclamantului la cheltuieli pe motivul că acțiunea acestuia a fost admisă într-o măsură foarte mică este nelegală, urmând ca sub acest aspect să se admită recursul reclamantului, să se modifice decizia tribunalului în sensul admiterii apelului, schimbării în parte a sentinței Judecătoriei B. în sensul înlăturării obligației reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În privința celorlalte aspecte privind criticile formulate de reclamant, acestea sunt neîntemeiate pe următoarele considerente:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că instanța de apel în rejudecare a respectat dispozițiile instanței de recurs atunci când s-a casat cu trimitere dosarul, a manifestat rol activ și a dispus efectuarea unei expertize de către un expert din cadrul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului în persoana lui D. A Eugeniu încuviințându-se totodată la cererea pârâților și expertul G. G., părțile fiind de acord cu acești experți și cu obiectivele expertizei solicitate de părți și încuviințate de instanța de judecată.
Reclamantul a criticat soluția instanței de apel pentru faptul că s-a respins capătul de cerere privind demolarea imobilului pârâților, susținând că instanțele au apreciat în mod greșit că pârâții au fost de bună credință la edificarea construcției, iar argumentele instanțelor încalcă dispoz. art.6 din CEDO.
Critica reclamantului nu este întemeiată deoarece din actele dosarului rezultă că edificarea imobilului s-a făcut în baza certificatului de urbanism și autorizației de construcție eliberată de Primăria B., iar construcția a fost finalizată în proporție de 100% la data efectuării controlului de către Inspectoratul de Stat în Construcții care arată în nota de constatarea nr.1363/4 sept.2008 că la data controlului stadiu fizic de realizare era de 100% în privința structurii de rezistență, închidere și compartimentări și învelitoare.
Anularea ulterioară a certificatului de urbanism și autorizației de construcție nu are relevanță în privința bunei credință a pârâților, având în vedere că la data anulării acestora construcția era ridicată, iar pârâții au făcut demersurile legale pentru obținerea certificatului de urbanism și a autorizației de construcție potrivit Legii 50/1991.
Pe de altă parte din expertiza întocmită în cauză expertul D. Eugeniu arată că demolarea imobilului pe o lungime de 7,30 m nu se justifică deoarece acesta ar suferi foarte mult, iar expertul G. G. arată că această demolare ar afecta grav structura de rezistență și stabilitate a imobilului, nefiind posibilă demolarea din punct de vedere tehnic.
Experții au mai arătat că fisurile la imobilul proprietatea reclamantului se datorează modului defectuos în care acesta a fost construit iar edificarea imobilului pârâților nu constituie cauza acelor fisuri.
De asemenea, expertul mai arată că această demolare, îmbunătățește iluminarea imobilului reclamantului în mică măsură deoarece imobilul acestuia este mai întâi iluminat numai până la ora 12,00.
Împrejurarea că imobilul pârâților este mai înalt cu 1,31 m nu poate constitui un motiv de demolare deoarece regimul de înălțime în zonă a fost respectat, iar prin nedemolarea imobilului nu se face neutilizabil imobilul reclamantului.
Toate împrejurările invocate de reclamant cu privire la procesele civile și penale avute cu pârâții la sesizările făcute la organele de control în privința construcțiilor, nu sunt în măsură să ducă la concluzia că pârâții au fost de rea credință la edificarea imobilului.
Suspendarea lucrărilor la imobil dispuse de instanțe sau autorități sau lipsa acordului vecinilor nu sunt în măsură să creioneze reaua credință a pârâților, deoarece imobilul era deja edificat la acea dată, astfel că buna sau reaua credință a pârâților se raportează la momentul începerii construcției imobilului, iar la acea dată edificarea s-a făcut în baza certificatului de urbanism și autorizației de construcție, imobilul fiind finalizat de către pârâți la data când aceștia au fost somați să sisteze lucrările și să obțină acordul vecinilor.
În privința excepției tardivității recursului formulat de pârâți, instanța urmează să constate că această excepție este neîntemeiată având în vedere că data comunicării hotărârii în apel este 16 septembrie 2014 iar recursul este înregistrat la instanță la 2 oct.2014, deci în termenul de 15 zile libere prevăzut de lege.
Având în vedere aceste considerente instanța urmează să respingă sub aceste aspecte recursul formulat de reclamant.
În privința recursului formulat de pârâți instanța urmează să constate că acesta este neîntemeiat.
Referitor la critica formulată de aceștia privind obligarea de a zidi cele două ferestre de la băile imobilului soluția a fost dată cu aplicarea corectă a legii avându-se în vedere investirea instanței și dispozițiile legii privind servitutea de vedere.
În privința zidirii acestora s-a avut în vedere soluția propusă raportată la împrejurarea poziționării lor care ar putea afecta liniștea și intimitatea acestuia, aerisirea putându-se face prin gheena de ventilație.
Nici critica privitoare la lipsa calității procesuale active în promovarea acțiunii de către reclamant nu este întemeiată deoarece în cauză dispozițiile Legii 50/1991 nu au fost aplicate, instanțele respingând cererea de demolare a imobilului.
Având în vedere aceste considerente instanța urmează să admită recursului reclamantului sub aspectul cheltuielilor de judecată și să respingă în totalitate recursul formulat de pârâți.
În baza art.274 Cod pr.civilă urmează ca pârâții să fie obligați la 3700 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității recursului.
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâți S. E., S. C. împotriva deciziei civile nr. 288 din 26 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._ .
Admite recursul formulat de reclamantul Z. L., împotriva deciziei civile nr. 288 din 26 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._ .
Modifică în parte decizia în sensul că admite apelul declarat de reclamantul Z. L. împotriva sentinței civile nr.1918/26.10.2011, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința în sensul că înlătură obligația reclamantului de a plăti cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă pârâții la plata sumei de 3700 lei cheltuieli de judecată către reclamantul Z. L.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2014.
Președinte, D. S. | Judecător, M. P. | Judecător, L. M. L. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.D.S.
Tehn.M.D.2 ex
J.f.D.Spînceană
15.12.2014
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 3/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Expropriere. Decizia nr. 5090/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
