Obligaţie de a face. Decizia nr. 21/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 7478/207/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 21
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE -O. C. G.- Judecător
-M. C.- Președinte Instanță
-L. B.-Președinte Secție
Grefier D. M.
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții reclamanți D. V. și F. M., împotriva deciziei civile nr.199/30.09.2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. P. și intimații pârâți J. M. și J. I., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți D. V. și F. M. asistați de avocat V. V. L. și avocat D. E. pentru intimații pârâți J. M. și J. I., lipsind intimatul reclamant D. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal;
- netimbrat;
- s-a depus prin serviciul registratură întâmpinare din partea intimaților pârâți, după care,
Avocat V. V. L. pentru recurenții reclamanți D. V. și F. M. depune taxa judiciară de timbru în valoare de 15,5 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei și învederează instanței că i s-a comunicat întâmpinarea și a observat-o.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii.
Avocat V. V. L. pentru recurenții reclamanți D. V. și F. M. solicită admiterea recursului, în temeiul art. 304 pct. 9 cod de procedură civilă casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul O., pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Învederează faptul că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât arată, că de la început prin cererea de chemare în judecată, a solicitat demolarea anexelor gospodărești construite ilegal de către pârâți, iar instanța de fond nu a dispus demolarea considerând că numai dispozițiile art. 612 din Noul cod civil prevăd orice construcții, lucrări sau plantații se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanțe de 60 cm linia de hotar; solicită cheltuieli de judecată; depune chitanță și concluzii scrise.
Avocat D. E. pentru intimații pârâți J. M. și J. I. solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică, învederând instanței că în mod corect și legal instanța de apel a apreciat, că motivarea apelului atrage incidența art. 294 alin. 1 Cod pr. civilă, deoarece prin cererea introductivă recurenții investesc instanța de fond cu demolarea anexelor construire.
Mai arată faptul că este evident că s-a tins spre modificarea temeiului juridic al cererii; solicită cheltuieli de judecată, depune chitanță în acest sens.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanții D. V., D. P. și F. M., au chemat în judecată pe pârâții J. M. și J. I., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să-i oblige să demoleze anexele gospodărești construite pe terenul proprietatea reclamanților, iar în caz de refuz să fie autorizați pe cheltuiala pârâților să demoleze anexele gospodărești; să se stabilească linia de hotar ce desparte cele două proprietăți; să se dispună obligarea pârâților să monteze gardul de sârmă ce l-au distrus pe o porțiune de aproximativ 20 ml, prin edificarea construcțiilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafață de 2000 mp. teren intravilan, conform sentinței civile nr.848 din 26.02.2008 pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr._, dreptul de proprietate fiind intabulat sub nr. cadastral 3322/05.12.2008.
Au menționat reclamanții că pe latura de est a proprietății lor se învecinează cu pârâții care în mod abuziv, fără a avea acordul lor și fără a avea autorizație de construire au edificat pe o porțiune de teren ce aparține reclamanților, mai multe anexe gospodărești.
Cu ocazia construirii acestor anexe, cei doi pârâți nu numai că au intrat pe proprietatea reclamanților, au distrus și o porțiune de gard de plasă de sârmă de aproximativ 20 ml, gard ce a fost montat de către reclamanți în urmă cu aproximativ 30 de ani.
Au mai arătat reclamanții că în urma abuzurilor comise de către cei doi pârâți, au fost nevoiți să se adreseze instituțiilor îndreptățite, iar în data de 22.11.2011 au primit adresa nr.103 din 21.11.2011 emisă de Inspectoratul de Stat în Construcții – Inspectoratul Județean în Construcții O., în care se confirma cele relatate de către ei.
S-a mai susținut de către reclamanți că prin edificarea acestor anexe, apele pluviale și zăpada acumulată se scurg pe terenul lor, provocându-le pagube materiale.
Pârâții J. M. și J. I. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii formulată de către reclamanții D. V., D. P. și F. M..
Pârâții au precizat că anexele gospodărești au fost construite în apropierea hotarului, între anii 1964 – 1965 de numitul J. G. – soțul pârâtei, în prezent decedat, în urma înțelegerii cu D. M. – tatăl și D. G. fiul acestuia.
Pârâții au menționat că în perioada anilor 1964-1965, construirea anexelor gospodărești se făcea fără autorizație sau proiect, iar proprietățile părților sunt separate printr-un gard de sârmă montat de soțul reclamantei și de tatăl acestuia înainte de anul 1956, iar între anii 1995-1996 D. G. împreună cu D. V. au hotărât să schimbe gardul motivând că s-a deteriorat, fără aprobarea vecinilor.
S-a mai învederat de către pârâți că în momentul când le-a propus reclamanților să participe cu stâlpi sau sârmă, aceștia nu au fost de acord, iar în urma montării gardului, aceștia nu au mai respectat vechiul hotar, ci au prins sârma de anexa lor, lăsând spatele acesteia fără gard, motivând că este proprietatea lor.
La data de 2.04.2012, pârâtul J. I. a depus la dosar o cerere prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, având în vedere că a renunțat la averea succesorală rămasă de la autorul J. G. – de la care provin bunurile în litigiu, avere succesorală ce a fost culeasă în cotă de 1/1 de la mama lor și respectiv soția defunctului, J. M., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.847/13.09.1990.
Prin încheierea din data de 9.04.2012, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului J. I., având în vedere certificatul de moștenitor nr.847/13.09.1990 eliberat de notariatul de Stat Caracal, din care rezultă că pârâta J. M. a cules întreaga avere succesorală de pe urma autorului J. G., decedat la 4.03.1990.
Prin sentința civilă nr. 2477/06.06.2011, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții D. V., D. P. și F. M., împotriva pârâtei J. M., s-a omologat raportul de expertiză întocmit de expert F. M.-E. (Anexa 2) și s-a stabilit hotarul despărțitor ce desparte proprietățile pe aliniamentul punctelor 6-9-10-11-12-13-14-15-18-21-22-23-24-25-26, având distanța dintre puncte astfel: - între 6 și 9 = 3, 74 m; - între 9 și 10 = 2, 80 m; - între 10 și 11 = 5, 06 m; - între 11 și 12 = 7, 77 m;- între 12 și 13 = 3, 77 m; - între 13 și 14 = 4, 66 m; - între 14 și 15 = 1, 69 m; - între 15 și 18 = 18, 74 m; - între 18 și 21 = 11, 88 m; - între 21 și 22 = 7, 66 m; - între 22 și 23 = 6, 09 m; - între 23 și 24 = 11, 82 m; - între 24 și 25 = 8, 76 m; - între 25 și 26 = 2, 76 m, astfel încât linia de hotar ce desparte proprietățile părților din proces se desfășoară între punctele 12-13-14-15-18.
A fost obligată pârâta să monteze gardul de sârmă ce desparte proprietățile părților, distrus pe lungimea de 18,74 m între punctele 15-18 pe schița anexă.
A fost respins capătul de cerere privind demolarea anexelor gospodărești proprietatea pârâtei, ca neîntemeiat.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut referitor la calitatea procesual activă că aceasta presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat – calitate procesual activă, precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății – calitatea procesuală pasivă.
Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea trebuie să justifice atât calitatea procesual activă, cât și pe cea pasivă, prind indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
Prin aceeași cerere depusă la dosar, pârâta J. M. a solicitat introducerea în cauză și a celorlalți doi vecini prin raportate la capătul de cerere privind stabilirea hotarului despărțitor.
Având în vedere că pe partea de est, proprietatea reclamanților se învecinează cu alte două proprietăți, a apreciat pârâta că stabilirea liniei de hotar trebuie făcută în raport de toate cele trei proprietăți aflate în partea de est a proprietății reclamanților.
Instanța prin încheierea din aceeași dată de 9.04.2012, a respins cererea privind introducerea în cauză a numiților S. L. și V. S., având în vedere principiul disponibilități potrivit căruia părțile au dreptul de a dispune de obiectul procesului și de mijloacele procesuale acordate de lege în acest scop.
Pe fond, instanța a reținut că reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de 2000 mp. teren intravilan, conform sentinței civile nr.848 din 26.02.2008 pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr._, dreptul de proprietate fiind intabulat sub nr. cadastral 3322/05.12.2008.
Pe latura de est a proprietății lor se învecinează cu pârâta J. M. care este proprietara imobilului situat în Municipiul Caracal, ..14, compus din imobil casă de locuit, anexe gospodărești și suprafața de 550 mp.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că în anul 1964, autorul J. I. împreună cu soția acestuia J. M., au edificat anexe gospodărești pe terenul proprietatea lor, anexe care din raportul de expertiză rezultă că sunt situate la o distanță de circa 23 cm, față de linia de hotar, iar acoperișul este orientat către proprietatea părților, astfel încât singura apa care se scurge pe proprietatea reclamanților, este cea care picură la topirea zăpezilor de pe grinzile aflate pe linia de hotar.
De asemenea, în prezent gardul de sârmă ce desparte proprietățile părților este demontat și distrus parțial pe o lungime de 18,74 m, culpa aparținând pârâtei, care cu ocazia construirii acestor anexe, a distrus și o porțiune de gard de plasă de sârmă ce a fost montat de către reclamanți în urmă cu aproximativ 30 de ani.
A mai avut în vedere instanța de fond că, în principiu, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine, acțiunea exercitată cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să îl urmeze hotarul fiind întemeiată pe dispozițiile art. 584 Cod civil.
Potrivit art. 584 Cod civil orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, cheltuielile grănițuirii urmând a se suporta în mod egal. Acțiunea în grănițuire este o acțiune petitorie, întrucât are drept scop delimitarea proprietăților limitrofe.
În caz de conflict grănițuirea se realizează pe cale judecătorească nu numai atunci când nu au existat niciodată semne exterioare, ci și în situația în care există asemenea semne de delimitare, dar acestea sunt contestate.
Când prin acțiunea în grănițuire se cere o parte determinată din terenul limitrof, pe care vecinul ar deține-o fără drept grănituirea implică o revendicare, iar reclamantul trebuie să își dovedească dreptul.
Având în vedere aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea, a omologat raportul de expertiză topografie întocmit și a stabilit linia de hotar între cele două proprietăți învecinate aparținând reclamanților și pârâtei, fiind obligată pârâta să monteze gardul de sârmă ce desparte proprietățile părților, distrus pe lungimea de 18, 74 m între punctele 15-18 pe schița anexă.
În ceea ce privește capătul de cerere privind demolarea anexelor gospodărești proprietatea pârâtei, instanța a dispus respingerea acestuia ca neîntemeiat, având în vedere că acestea se află la o distanță de 23 cm, față de linia de hotar ce desparte proprietățile părților, iar înclinarea acoperișului determină scurgerea apelor pe terenul proprietatea pârâtei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții D. V., D. P. și F. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii. S-a solicitat analizarea cauzei sub toate aspectele în temeiul dispoz art.3041 Cod pr.civilă, iar în măsura în care se va aprecia ca nu s-au administrat suficiente probe care să lămurească situația de fapt, s-a solicitat casarea sentinței si trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.
În motivare, reclamanții au arătat că instanța de fond a denaturat în primul rând declarația martorului propus de către pârâtă, în sensul că a scos din context anumite informații, din care rezultă clar că au existat anexele, dar nu și faptul că erau alte construcții.
De asemenea, nu s-au avut în vedere planșele foto din care rezultă fără dubiu că anexele sunt construite pe linia de hotar, că există o porțiune de gard distrusă datorită construcțiilor și că pârâții au intrat pe terenul reclamanților pentru a realiza căptușirea zidurilor cu materiale reciclate și că toată zăpada cade pe terenul apelanților.
Totodată, instanța trebuia să admită proba cu expertiză în construcții, concludentă în aflarea adevărului, deoarece numai astfel se puteau obține date concrete despre regulamentele aplicabile, materialele folosite și când au fost construite.
Un alt motiv de recurs l-a reprezentat faptul că, deși au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză considerându-l superficial și că în mod subiectiv o avantajează pe pârâtă, instanța de fond nu a ținut seama și a omologat raportul de expertiză în mod greșit.
S-a arătat că instanța de fond în soluționarea pricinii a invocat dispozițiile vechiului Cod civil, însă și acesta instituia obligații privind construirea de anexe cu respectarea proprietății vecine (art.610, art.615 Cod civil).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299-312 cod procedură civilă.
Intimații au formulat la data de 28.09.2012 întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea întâmpinării aceștia au arătat că din probele administrate în cauză (proba testimonială și expertiza) a rezultat că anexele sunt situate la 23 cm față de linia de hotar, fiind construite cu mulți ani în urmă, fără a-i prejudicia pe recurenții-reclamanți.
In urma cu mai mulți ani intimații, cu acordul autorului recurenților-reclamanți, au desfăcut sârma existentă între stâlpii de lemn din spatele anexelor, pentru a repara anexele pe partea dinspre reclamanți. Intimații si-au exprimat acordul să refacă gardul pe respectiva porțiune.
Cu privire la picătura streșinii s-a arătat că nu există capăt de cerere în acest sens în acțiunea formulata la fond, iar acoperișul anexelor are curgere spre curtea intimaților-pârâți.
La termenul din data de 01.10.2012 calea de atac exercitată a fost calificată ca fiind apel.
In apel, raportat la caracterul devolutiv al acestei căi de atac, s-a suplimentat probatoriul administrat la fond, sens în care s-a dispus la termenul din data de 05.11.2012 efectuarea unei expertize în construcții civile și completarea expertizei topo cadastrale, cu obiectivele stabilite la termenul respectiv.
Expertiza tehnică în construcții civile a fost întocmită de exp. M. M. (filele 52-55 dosar apel), iar completarea la raportul de expertiză topo cadastru s-a întocmit de expert Fălămas E. M. (filele 74-77, cu completările si lămuririle de la fila 90).
Prin decizia civilă nr.199 de la 30 septembrie 2013 Tribunalul O. a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții D. V., D. P. și F. M. reținând că prin criticile formulate de către aceștia au fost invocate aspecte noi față de limitele investirii primei instanțe, fapt nepermis conform art.294 alin.1 Cod pr.civilă.
Astfel, s-a considerat că prima instanță, respectând principiul disponibilității părților în procesul civil a fost chemată să analizeze dacă pârâții au construit anexele gospodărești pe terenul reclamanților, afectându-le în acest mod dreptul de proprietate și nu dacă aceste construcții se află pe linia de hotar cu încălcarea dispozițiilor legale prevăd o anumită distanță pentru executarea unor asemenea construcții.
Cât privește strict hotărârea atacată cu apel, tribunalul a constatat că aceasta este temeinică și legală în raport de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză și prevederile Codului civil ce protejează dreptul de proprietate, nefiind în discuție o nesocotire a proprietății reclamanților prin edificarea abuzivă a unor construcții pe terenul acestora.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs reclamantele D. V. și F. M. criticând soluția pentru nelegalitate.
Recurentele au susținut că: - prin acțiunea promovată, reclamanții au înțeles să investească instanța inclusiv cu aspectele ce țin de nerespectarea distanțelor prevăzute de lege pentru executarea unor construcții în raport de linia de hotar dintre două proprietăți, solicitând expres demolarea anexelor gospodărești „construite ilegal”;
- pornind de la premise eronate de calificare a acțiunii, circumscrise, numai analizei posibilității afectării dreptului de proprietate al reclamanților, prin edificarea unor construcții pe terenul acestora, instanța de apel, la rândul său, a reținut în mod greșit incidența art.294 alin.1 Cod pr.civilă pe considerentul că se invocă aspecte noi ce nu au făcut obiectul demersului procesual inițial;
- anexele gospodărești executate de pârâți, chiar dacă nu se regăsesc pe proprietatea reclamanților, se află la o distanță mică de linia de hotar, respectiv 23 de cm în loc de 60 de cm conform Noului Cod civil;
- instanța de apel deși a încuviințat efectuarea a două expertize (topo și construcții) nu și-a manifestat rolul activ în aflarea situației de fapt reale ce a generat litigiul dintre părți, nesolicitând experților să lămurească dacă anexele gospodărești au fost construite ilegal.
La termenul de judecată de la 14 ianuarie 2014 intimații-pârâți J. M. și J. I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, invocând incidența dispozițiilor art.294 alin.1 Cod pr.civilă.
S-a susținut că prin criticile aduse în apel și recurs reclamantele tind să modifice acțiunea atât sub aspectul obiectului cauzei cât și al temeiului juridic, respectiv înlocuirea prevederilor art.492-494 Cod civil ce derivă din încălcarea dreptului de proprietate cu cele ale art.610 Cod civil specific raporturilor de vecinătate.
Referitor la distanța de executare a construcțiilor față de linia de hotar dintre două proprietăți, intimații au invocat principiul aplicării legii civile în timp ceea ce determină pentru situația juridică supusă judecății incidența prevederilor Vechiului Cod civil care nu stabilesc distanța construcțiilor la 60 cm față de hotar.
Recursul este nefondat.
Din interpretarea prevederilor art.84 și 129 alin.6 din codul de procedură civilă aplicabil la momentul declanșării litigiului de față, rezultă că orice demers procesual civil are ca temei principiul disponibilității părților și ca atare instanța este ținută să respecte limitele investirii sale primite prin cererea de chemare în judecată, pe care însă o va caracteriza nu numai după sensul literal sau juridic al termenilor folosiți dar și după cel pe care reclamanții au înțeles să-l atribuie acelor termeni, după natura dreptului și a scopului urmărit prin exercitarea acțiunii.
Instanța nu va putea, întemeindu-se pe dispozițiile art.84 Cod pr.civilă să modifice obiectul și temeiul juridic al acțiunii întrucât într-un astfel de caz s-ar încălca principiul disponibilității părților și s-ar pronunța o hotărâre vădit nelegală afectată de nulitate.
Aplicând dispozițiile legale mai sus invocate și raționamentul juridic de explicare a funcționării principiului disponibilității în cauza de față se constată că prin acțiunea promovată reclamanții au urmărit să restabilească o eventuală încălcare și nesocotire a dreptului lor de proprietate imobiliar cu toate consecințele ce ar decurge de aici în privința stabilirii liniei de hotar și a demolării unor construcții executate abuziv pe terenul lor, circumscrise prevederilor art.480, 490 și urm., 580 și urm. Cod civil.
Conduita procesuală a părților și scopul administrării probatoriilor confirmă această miză și rezolvare a litigiului dintre părți fără a exista intenția unei completări sau precizări a obiectului acțiunii în sensul discutării servituților de distanță a construcțiilor.
Sintagma executării unor construcții în mod ilegal s-a circumscris permanent încălcării dreptului de proprietate imobiliară a reclamanților și nu stabilirii unei servituți de distanță a construcțiilor raportat la linia de hotar.
De aceea în mod corect, față de motivele de apel invocate de reclamanți, tribunalul a constatat incidente prevederile art.294 alin.1 Cod pr.civilă care nu permit în această cale de atac schimbarea calității părților, cauzei sau obiectului cererii de chemare în judecată și nici formularea altor cereri noi.
Or, aducerea în discuție pentru prima dată în apel, a unor elemente ce conturează regimul juridic al servituților de distanță a construcțiilor față de linia de hotar echivalează cu modificarea obiectului cauzei prin formularea unei noi precizări a limitelor investirii instanței, fapt nepermis într-o cale de atac și sancționat cu imposibilitatea examinării de către instanța de control judiciar.
Orice alte critici expuse în recurs cu privire la o argumentație juridică pentru justificarea și admisibilitatea unei astfel de modificări a cererii de chemare în judecată raportată inclusiv la aplicarea în timp a Codului civil nu poate face obiectul unei analize a instanței de control judiciar tocmai în virtutea considerentelor deja expuse.
Deopotrivă nu pot fi supuse controlului judiciar în stadiul procesual al recursului acele critici care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate, datorate unei aprecieri greșite sau insuficiente a concluziilor expertizelor efectuate în cauză.
Așa fiind, în conformitate cu art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și art. 274 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D EC ID E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantele D. V. și F. M., împotriva sentinței civile nr. 199 de la 30 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. P. și intimații-pârâți J. M. și J. I..
Obligă recurentele la 500 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți J. M. și J. I..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2014
Președinte, O. C. G. | Judecător, M. C. | Judecător, L. B. |
Grefier, D. M. |
07.02.2014
Red.jud.M.C.
2 ex/AS
j.a.M.I.S.
O.M.P.
j.f.I.G.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 773/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 62/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
