Obligaţie de a face. Decizia nr. 773/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 773/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 629/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 773
Ședința publică de la 07 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. S.
Judecător - M. M.
Judecător - M. P.-P.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de B. G. împotriva deciziei civile nr. 8588 din 1 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații B. T., D. C. C., D. C. V., B. R., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că prezenta contestație în anulare apare motivată, este timbrată, dosarul nr._ în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 8588/2013 împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare, se află atașat la dosarul cauzei precum și faptul că prin cererea aflată la fila 32 din dosar, intimatul B. T. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de judecată și a trecut la soluționarea prezentei contestații în anulare:
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Judecătoria Strehaia prin sentința civilă nr.1792/29.11.2012, prin care a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții B. T., B. G. și B. R., în contradictoriu cu pârâții D. C. C. și D. V.; a obligat pârâții la plata sumei de 924,1 lei către reclamanți reprezentând contravaloarea lipsei de folosința a terenului pe anul 2011; a respins cererea având ca obiect obligația de a face ca neîntemeiată și a obligat pârâții la plata sumei de 442,55 lei cheltuieli de judecata către reclamanți.
Împotriva soluției pronunțată de Judecătoria Strehaia, în termen legal au declarat apel reclamanți B. T., B. R. și B. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond nu a luat în considerare în totalitate s.c.nr.614/2009 în baza căreia a solicitat ca intimații pârâți să fie obligați să-i restituie contravaloarea fructelor culese pe anul 2011.
Prin decizia civilă nr._.07.2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelanții reclamanți B. T., B. R. și B. G. împotriva sentinței civile nr.1792/29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._, intimați pârâți fiind D. C. C. și D. C. V., având ca obiect obligație de a face .
A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata D. C V..
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții B. T., B. R., B. G., criticând-o pentru nelegalitate deoarece, rezolvându-se capătul de cerere privind c/valoarea producției nete pe anul 2011, nu s-au aplicat corect dispoz. art.483 și 485 Cod civil, având în vedere reaua credință a posesorului; greșit nu s-a dispus îndepărtarea plantației de pomi care este pe teren încă din perioada CAP; instanța de apel nu s-a pronunțat asupra criticii formulată cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată conform art.274 Cod pr. civ.
Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr. 8588 din 1 octombrie 2013, pronunțată în dosar nr._, a admis recursul, a modificat decizia atacată nr._.07.2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în sensul că a admis apelul declarat de apelanții reclamanți B. T., B. R. și B. G. împotriva sentinței civile nr.1792/29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._ .
A schimbat în parte sentința atacată nr.1792/29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în dosar nr._, în sensul că a obligat pârâții D. C. C. și D. C. V. la 804 lei cheltuieli de judecată către reclamanții B. T., B. R., B. G. .
A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate nr.1792/29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în dosar nr._ .
A obligat intimații pârâți D. C. C. și D. C. V. la 50 lei cheltuieli de judecată în apel către apelanții reclamanți B. T., B. R., B. G..
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:
În ceea ce privește acordarea despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenului, reprezentând c/valoarea producției nete pe anul 2011, se constată că instanța făcut o corectă aplicare a dispoz. art.483 cod civil și art.485 Cod civil, reținând că pentru anul 2011 pârâții sunt posesori de rea credință, situație în care reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri raportat la suprafața de teren efectiv ocupată de către pârâți. Instanța a reținut dreptul de accesiune asupra produselor în favoarea reclamanților, conform art.483 Cod civil și a dispus înapoierea lor către proprietari, deoarece nu a reținut reaua-credință a posesorilor, conform art.485 teza II Cod civil.
Existența plantației de pomi pe teren a fost confirmată chiar de recurenți prin motivele de recurs, în sensul că aceasta a fost înființată încă din perioada în care proprietar al terenului era CAP-ul, situație în care instanțele au făcut în mod legal aplicarea dispoz. art.494 alin.3, teza a II-a Cod civil, considerând că la acel moment pârâții erau de bună-credință, astfel încât proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea plantațiilor respective.
Pe de altă parte, din raportul de expertiză a rezultat că plantația de pomi, care face obiectul acțiunii, a fost înființată anterior anului 1992, or, pârâții au devenit posesori de rea-credință la data de 5.12.1993, așa cum rezultă din sentința nr.614/13.04.2009, pronunțată de Judecătoria Strehaia. Plantația fiind înființată anterior constatării relei-credințe a pârâților, instanța a făcut o corectă aplicare a dispoz. art.494 alin.3, teza a II-a Cod civil, potrivit cărora, dacă plantațiile făcute de o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea acestora.
Este întemeiat motivul de recurs legat de aplicarea dispoz. art.274 Cod pr. civ., potrivit căruia, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Instanța de fond, admițând în parte acțiunea, a obligat pârâții la plata sumei de 442,55 lei cheltuieli de judecată, către reclamant, considerând că numai acestea se cuvin proporțional cu valoarea pretențiilor admise.
Verificând cheltuielile efectuate se constată că instanța a omis să acorde integral onorariul de expert de 600 lei, având în vedere că potrivit art.274 alin.2 Cod pr. civ., judecătorii nu pot micșora cheltuielile făcute cu plata experților pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.
Recalculând cheltuielile de judecată suportate de către reclamanți în fața instanței de fond, s-a constatat că acestea au valoarea de 804 lei, având în vedere că în ceea ce privește taxa de timbru aceasta va fi acordată proporțional cu valoarea pretențiilor admise de instanță.
Aplicând art.304 pct. 9 Cod pr. civ. și art.312 Cod pr. civ., s-a admis recursul, s-a modificat decizia atacată, în sensul că s-a admis apelul. S-a schimbat sentința civilă în parte cu privire la capătul de acțiune privind cheltuielile de judecată, în sensul că acestea au valoarea de 804 lei.
Celelalte dispoziții ale sentinței civile au fost menținute, iar ca efect al admiterii apelului și al aplicării dispoz. art.274 Cod pr. civ., au fost obligați intimații la 50 lei cheltuieli de judecată în apel, către apelanții reclamanți B. T., B. R., B. G..
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare B. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține contestatorul că după primirea citației de la Curtea de Apel C., a formulat un înscris pe care l-a expediat în data de 24.09.2013, despre care instanța de recurs nu a făcut vorbire cu ocazia dezbaterilor. Că acțiunea sa a fost soluționată în principal pe baza unei expertize, vârsta pomilor a fost stabilită aproximativ, pomii de esență corcoduș au fost plantați abuziv și cu rea credință pe terenul părinților săi de către pârâți care au recunoscut această situație, arăztând că pomii sunt în vârstă de cca.20 ani, deși aceștia au ocupat terenurile autorilor contestatorului din anul 1952, fără nici un temei legal.
Precizează contestatorul că în înscrisul expediat, expertul a îmbrățișat susținerile pârâților, martorii nu aveau de unde să știe în ce an au fost plantați pomii, instanța de recurs ignorând conținutul înscrisului depus.
Nu poate fi avut în vedere actul de schimb invocat de pârâți, inexistența acestuia fiind probată cu corespondența purtată de contestator cu Ministerul Agriculturii și Arhivele Naționale.
Contestatorul învederează de asemenea că decizia nr.105/2013 a Tribunalului M. este redactată de o persoană având inițialele MCM, care nu a făcut parte din completul de judecată
În susținerea contestației contestatorul depune adresa nr._/03.08.2007, emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția Juridică, un proces verbal al aceluiași minister încheiat la 08.08.1977 între Direcția Generală a Arhivelor Statului și Ministerul Agriculturii, o adresă emisă de Ministerul Internelor și reformelor Administrative, Direcția Arhive Naționale Istorice Centrale din 2008, și concluzii scrise.
Contestația în anulare este nefondată.
Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art.317 cod procedură civilă (necompetență sau vicii vizând procedura citării), și art.318 cod procedură civilă (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicarea legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibile doar în recurs.
În speța dedusă judecății, contestația vizează modul de interpretare al probelor de către instanța de recurs, respectiv de analiză a înscrisurilor depuse, de evaluare a probatoriului testimonial și al expertizei ordonate, cu referire directă la un înscris depus de contestator la instanța de recurs și despre care aceasta nu a făcut vorbire, deci vizează greșeli de judecată, de apreciere a probelor, care nu se pot îndrepta pe calea contestației în anulare.
Critica formulată de contestator privind numele redactorului deciziei tribunalului, nu poate fi primită întrucât vizează o eroare materială ce se poate remedia și excede dispozițiilor ce reglementează contestația în anulare.
Față de cele ce preced, întrucât în speță nu sunt incidente niciunul din motivele prevăzute de art.317 și 318 cod procedură civilă, contestația în anulare urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de B. G. împotriva deciziei civile nr. 8588 din 1 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații B. T., D. C. C., D. C. V., B. R..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, M. M. | Judecător, M. P.-P. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.M.
Tehn.MC/2 ex.
Data red.06.05.2014
j.rec. F.C.C.
L.M.L.
N.D.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 874/2014. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 21/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
