Pretenţii. Decizia nr. 888/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 888/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 511/267/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 888/2014
Ședința publică de la 29 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. Ț.
Judecător F. D.
Judecător I. V.
Grefier N. D.
x.x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul pârât M. G. L., împotriva deciziei civile nr.504/31.10.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar_, în contradictoriu cu intimata reclamantă V. D., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat următoarele:recursul a fost declarat împotriva unei decizii definitive și nu a fost nici timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 cod pr.civ.
Instanța luând act de solicitarea părților de a se judeca în lipsă cauza potrivit art.411 alin.1 pct.2 cod pr.civ.,
invocă excepția netimbrării, excepția inadmisibilității, precum și excepția necompetenței materiale și rămâne în pronunțare cu privire la excepțiile invocate, ce vor fi soluționate în ordinea prevăzută de art.248 alin.2 cod pr. civ.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci, sub nr. dosar civil_, reclamanta V. D. a chemat în judecată pârâtul M. G. L. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2600 lei, reprezentând sumă încasată necuvenită
Acțiunea s-a timbrat legal cu taxă de timbru de 220,00 lei, conform chitanței . nr._(95) (f 30), cu cheltuieli de judecată .
În motivarea acțiunii s-a susținut că pârâtul, în calitate de avocat a fost angajat de reclamantă să-i reprezinte interesele în două dosare civile, respectiv_ și_, aflate pe rolul Judecătoriei Novaci, județul Gorj, însă pârâtul avocat L. G. M. nu și-a onorat obligațiile asumate, astfel încât se impune restituirea onorariului în sumă de 2600 lei .
A precizat reclamanta V. D. că a formulat plângere în acest sens la Baroul de avocați Gorj, care a emis Decizia nr.43, din data de 26 septembrie 2012, avocatul - pârât fiind obligat la restituirea sumei reprezentând onorariu de avocat, însă nici după notificarea trimisă la data de 17 dec.2012, suma nu i-a fost restituită .
În drept, reclamanta V. D. și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1532 Cod civil, înțelegând să se folosească de proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr. 770 din 05.06.2013, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta V. D., împotriva pârâtului M. G. L., domiciliat în loc. Novaci, ., jud. Gorj, pentru pretenții .
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin contractul de asistență juridică din data de 02 iunie 2010, reclamanta D. V. l-a angajat pe pârâtul G. M. L., ca în calitate avocat să-i susțină interesele într-un dosar având ca obiect plângere HCJ, în contract nefiind menționat numărul dosarului, ci doar onorariul achitat, în sumă de 1500 lei (f7).
Că,deși în acțiune reclamanta face referire și la dosarul nr._, nu a depus la dosar contractul de asistență juridică, fără de care nu se poate dovedi raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă a pârâtului, care în calitate de avocat a produs un prejudiciu reclamantei prin neonorarea obligațiilor asumate.
A mai reținut instanța de fond că, chitanțele depuse la dosar în acest sens nu pot angaja decât răspunderea pârâtului în calitate de simplă persoană fizică, și nicidecum în calitate de avocat.
De altfel, din însăși conținutul contractului conform art.4 alin 7 rezultă că părțile au înțeles ca toate litigiile izvorâte din neexecutarea acestuia să fie supuse regulilor de arbitraj și a celor de procedură prevăzute de lege și statutul profesiei de avocat.
Și din acest punct de vedere reclamanta D. V., deși i-a fost admisă cererea de către Baroul de avocați Gorj, conform Deciziei depusă la fila 12 dosar, nu a făcut nici o dovadă că este definitivă, decizia putând fi contestată la același Barou, în termen de 15 zile de la comunicare. (f12).
Ca urmare, apreciindu-se că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1532 C.civ., acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta V. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, apel prin care a solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului la plata sumei de 3070 lei.
În motivarea apelului, apelanta-reclamanta a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins cererea formulată reținând că în contractul de asistență juridică nu s-a menționat numărul dosarului,ci doar onorariul achitat în cuantum de 1500 lei în condițiile în care în contractul de asistență juridică nu avea cum să se indice un număr de dosar întrucât la acea dată pe rolul Judecătoriei Novaci nu era înregistrat încă un litigiu.
Că, în mod eronat a reținut instanța de fond că nu a fost depus la dosarul cauzei contractul de asistență juridică și că nu se poate reține în sarcina pârâtului o faptă culpabilă și legătura de cauzalitate dintre fapta pârâtului și prejudiciul cauzat.
A invocat totodată apelanta-reclamantă că în mod eronat instanța de fond a reținut că înscrisul intitulat „chitanță” privind onorariul în cuantum de 1500 lei a fost emis de pârât ca persoană fizică și nu în calitate de avocat în condițiile în care chitanța respectivă poartă ștampila avocatului.
Tribunalul Gorj prin decizia civilă nr.504 de la 31.10.2013 a admis apelul declarat de apelanta reclamantă V. D., domiciliată în mun. București, .. 74, ., apt.88, sector 1, jud. Ilfov, împotriva pârâtului M. G. L., domiciliat în loc. Novaci, ., jud. Gorj, a modificat sentința în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamanta V. D. în contradictoriu cu pârâtul M. G. L. și a obligat pârâtul la plata sumei de 2600 lei pretenții și 579 lei cheltuieli de judecată fond și apel către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin cererea dedusă judecății, reclamanta V. D. a investit instanța de judecată cu o acțiune civilă în pretenții prin care a solicitat să fie obligat pârâtul M. G. L. să-i restituie suma de 3070 lei, din care suma de 2600 lei reprezentând sumă încasată necuvenit, 220 lei taxă timbru aferentă cererii și 250 lei onorariu avocat în prezenta cerere.
Prin sentința apelată a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă apreciindu-se de instanța de fond că în raport de dispozițiile art. 1532 cod civil cererea reclamantei este inadmisibilă.
Observând actele dosarului s-a constatat că prin contractul de asistență juridică din data de 02.07.2010 reclamanta V. Dumitara l-a angajat pe pârâtul G. M. L. ca în calitate de avocat să-i susțină interesele în două cauze având ca obiect fond funciar și respectiv revendicare .
Astfel, în dosarul nr._ având ca obiect revendicare în care reclamanta a fost reprezentată de pârâtul M. G. L., în calitate de avocat, prin sentința civilă nr. 425/2011 a Judecătoriei Novaci a fost anulată cererea ca netimbrată, iar în dosarul nr._ având ca obiect plângere împotriva HCJ nr. 4394/25.10.2006 a fost respinsă cererea formulată de reclamantă.
După soluționarea dosarelor menționate, reclamanta a formulat la Baroul Gorj cerere de restituire onorariu împotriva domnului avocat M. G. L. și prin decizia nr. 43/26.09.2012 a fost admisă această cerere și s-a dispus restituirea sumei de 2600 lei.
Conform susținerilor intimatului-pârât din nota de ședință depusă la dosarul de fond la fila 38, suma de 2600 lei solicitată de reclamantă reprezintă onorariul avocat în cuantum de 1500 lei, în cele două dosare în care a reprezentat-o pe reclamantă conform contractului de asistență juridică și a chitanțelor aferente și 1100 lei reprezintă onorariu expert sumă care a fost trimisă avocatului de către reclamantă în ipoteza încuviințării unor expertize în cele două cauze.
Conform referatului întocmit de domnul avocat M. G. cu ocazia soluționării de către Baroul Gorj a cererii de restituire onorariu formulată de către reclamantă, acesta și-a manifestat voința de restituire a sumei de 2600 lei.
A reținut instanța că în ce privește restituirea sumei de 1500 lei sunt aplicabile dispozițiile art. 436 NCPC, iar suma de 1100 lei se impune a fi restituită, în temeiul art. 1341 din Noul Cod Civil
Față de cele expuse în temeiul art. 480 alin 2 NCPC a fost admis apelul, schimbată sentința în sensul admiterii acțiunii și obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2600 lei cu titlu de pretenții și 579 lei cheltuieli de judecată la fond și apel, reprezentând taxă timbru aferentă pretențiilor solicitate în cele două cicluri procesuale și onorariu redactare acțiune conform chitanței nr. 20/05.02.2013.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul M. G. L..
În motivarea recursului a arătat că instanța de apel a procedat la o greșită apreciere a probelor administrate.
Arată că în ce privește suma de 1.500 lei a făcut dovada că este justificată de contractul de asistență juridică și chitanțele aferente, pentru două dosare civile.
Mai arată că suma de 1.100 lei i-a fost trimisă prin poștă de reclamantă în scopul de a achita onorariul de expert.
Susține că în condițiile în care într-unul din dosare reclamanta nu a putut indica adresa pârâtului iar în celălalt cauza s-a soluționat pe excepția tardivității atacării H.C.J., aceasta fiind comunicată reclamantei cu mult timp înainte, nu a mai fost dispusă expertiză.
Recurentul mai arată că este de acord să restituie reclamantei doar suma de 1.100 lei, la care este îndreptățită.
Solicită admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei atacate în sensul celor criticate.
În cauză a fost invocată excepția de necompetență materială în soluționarea recursului, asupra căreia Curtea reține următoarele:
Obiectul cererii pendinte este obligarea pârâtului la plata sumei de 2600 lei, reprezentând sumă încasată necuvenită,cerere formulată la data de 06 martie 2013,acțiune promovată după . Noului Cod De Procedură Civilă,intrând astfel, sub incidența dispozițiilor Noului Cod de procedură civilă – prescurtat în continuare NCPC -, astfel cum impune textul art. 24 NCPC:
„Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..”
Cu privire la competența de soluționare a cererilor de recurs, Noul Cod de procedură civilă are următoarea reglementare:
„Art. 483 - Obiectul și scopul recursului. Instanța competentă.
(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.
(2)*) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.
(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
(4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.”
Prin urmare, ca regulă, competența de soluționare a recursului îi revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar, prin excepție îi revine instanței ierarhic superioare, numai în cazurile anume prevăzute de lege.
Cu alte cuvinte, dat fiind că tribunalul devine potrivit noului cod instanța cu plenitudine de competență, iar curtea de apel este cea care judecă apelurile, Înalta Curte de Casație și Justiție este cea care are în competență judecata recursurilor, după cum prevăd și disp. Art. 97 din NCPC:
„Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:
1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;
2. recursurile în interesul legii;
3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;
4. orice alte cereri date prin lege în competența sa.”
Se poate constata deci din prevederile punctului 1 al art. 94 că Înalta Curte de Casație și Justiție va fi competentă a judeca nu numai recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, dar și recursurile declarate împotriva altor hotărâri pronunțate de alte instanțe, ceea ce reprezintă o chestiune cu caracter de noutate față de prevederile vechiului cod care stabilea ca regulă generală ca judecarea recursului să fie efectuată numai de instanța ierarhic superioară celei care pronunța hotărârea supusă recursului.
În aceste condiții, potrivit disp. alin. 4 al Art. 483 din NCPC, „Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător”, adică „Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.”
În concluzie, cum în cauză nu se regăsește o excepție de la regula potrivit căreia competența de soluționare a recursului îi revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport și de dispozițiile art. 132 NCPC, Curtea va declina competența de soluționare a prezentului recurs, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul pârât M. G. L., împotriva deciziei civile nr.504/31.10.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar_, în contradictoriu cu intimata reclamantă V. D., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2014
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, F. D. | Judecător, I. V. |
Grefier, N. D. |
30.06.2014
Red.jud.I.V.
2 ex/AS
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 62/2014. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 1464/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
