Revendicare imobiliară. Decizia nr. 154/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 154/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 9907/225/2010**
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 154
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE -O. C. G.- Judecător
-M. C.- Președinte Instanță
-L. B.-Președinte Secție
Grefier D. M.
XXX
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința din 14 ianuarie 2014, privind judecarea recursurilor declarate de recurentul reclamant P. A. și recurenții pârâți T. A. și T. E., împotriva deciziei civile nr. 146 din 04.06.2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 14 ianuarie 2014, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la 31.03.2008 reclamantul P. A. a chemat în judecată pârâtul T. A. pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 1000 mp ce face parte integrantă din proprietatea acestuia de 10.000 mp și să se stabilească linia de hotar dintre cele două proprietăți.
A susținut că în anul 2002 a cumpărat în comuna Ilovăț, . și o suprafață de 10.000 mp aferentă acesteia, învecinându-se în partea de sud a terenului cu pârâtul care, prin strămutarea semnelor de hotar, i-a ocupat din terenul său suprafața revendicată.
Prin sentința civila nr. 1905/22 martie 2010 pronunțată în dosarul nr._, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul P. A., în contradictoriu cu pârâții TIUCSAN A. și TIUCSAN E. și a obligat pe reclamant să plătească pârâților 200 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile susmenționate reclamantul a formulat recurs.
Instanța de recurs a reținut ca prima instanță în urma analizării înscrisurilor depuse la dosar, a înlăturat concluziile expertului, pe care le-a considerat eronate, stabilind vecinătățile terenurilor părților, dar în privința granițelor dintre proprietăți a considerat corecte concluziile expertului.
Procedând de această manieră, instanța nu a lămurit situația de fapt și de drept și nu a argumentat ce a format convingerea ei în pronunțarea hotărârii.
Instanța nu a dat dovadă de rol activ în administrarea probelor, nu a pus în discuție efectuarea unei contraexpertize solicitată de intimata T. E., a formulat noi obiective pentru expert și i-a solicitat acestuia să răspundă în cadrul obiecțiunilor la expertiză.
Prin decizia nr. 953/R/28 iunie 2010 Tribunalul M. a admis recursul civil formulat de reclamantul P. A., împotriva sentinței civile nr. 1905 din 22 martie 2010, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S., intimați fiind pârâții Tiucsan A. și Tiucsan E., a casat sentința si a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr. 9907/225/13.07.2010.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința civilă nr.2661 din 12.05.2011 a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului T. A.; a admis în parte acțiunea așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul P. A. în contradictoriu cu pârâții T. A. și T. E.; a obligat pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 490.m.p., cu vecinătățile N: rest teren reclamant, E: rest teren reclamant, S: teren pârâți, V: teren reclamanta, delimitat în planul anexă al raportului de expertiză întocmit de expert tehnic M. A., ce face parte integrantă din prezenta sentință; a stabilit linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 1-2-3-4-5 din planul anexă al aceluiași raport de expertiză și a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 1948 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A reținut că în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize specialitatea topometrie, fiind numit expert tehnic M. A..
În conformitate cu doctrina și practica judiciară, întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil, acțiunea în revendicare este o acțiune petitorie prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestuia de la cel la care se găsește, proprietarul neposesor cerând instanței recunoașterea dreptului său.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert tehnic specialitatea topografie M. A. (f.102-105, dosar fond), instanța a reținut că pârâta deține efectiv suprafața totală de 2699 mp, constatându-se o diferență în plus față de cea din titlului de proprietate nr._/17.08.1994 și contractului de vânzare-cumpărare și dezmembrare autentificat sub nr.3566 din data de 31.10.2006 de 490 mp. De reținut că, în calculul suprafeței rezultate din actele de proprietate ale pârâtei a fost luată în calcul și suprafața de 318 mp, care se află în folosința pârâților, însă proprietar este D. Aristița, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare și dezmembrare autentificat sub nr.3566 din data de 31.10.2006.
În concluziile sale, expertul a stabilit că pârâții ocupă din terenul reclamantului suprafața de 490 mp, cu vecinii N-rest teren reclamant, E-rest teren reclamant, S-teren pârâți, V-teren reclamant, delimitat în planul anexă al raportului de expertiză, valoarea suprafeței ocupate fiind de 1040 lei, iar linia de hotar este pe aliniamentul punctelor 1-2-3-4-5 din planul anexă.
Instanța a înlăturat declarația martorului P. G. (f.43,dosar fond), aceasta fiind în contradicție cu materialul probator administrat în cauză.
În ce privește afirmația pârâților, conform căreia se învecinează la nord cu pârâul Mărguceni și nu cu terenul proprietatea reclamanților, instanța a constatat că, din cuprinsul actelor de proprietate depuse de pârâți la dosarul cauzei și a planului de amplasament (f. (f.113-116) că, într-adevăr, în actele de proprietate suprafața de teren proprietatea pârâților se învecinează la nord cu pârâul Mărguceni, însă aceasta nu poate fi considerată limita dintre cele două proprietăți, având în vedere declarațiile martorilor, care au relatat că pârâul își schimbă cursul, dar și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Raportat la considerentele expuse, instanța a constatat că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, potrivit dispozițiilor art. 480 cod civil și având în vedere și faptul că jurisprudența C.E.D.O. este direct aplicabilă în dreptul intern, a reținut ca întemeiată în parte acțiunea reclamantului așa cum a fost precizată sub aspectul capătului de cerere privind revendicarea, admițându-l ca atare.
Au fost obligați pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 490.m.p., cu vecinătățile N: rest teren reclamant, E: rest teren reclamant, S: teren pârâți, V: teren reclamanta, delimitat în planul anexă al raportului de expertiză întocmit de expert tehnic M. A., ce face parte integrantă din prezenta sentință.
S-a dispus stabilirea liniei de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 1-2-3-4-5 din planul anexă al aceluiași raport de expertiză.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel pârâții T. A. și T. E. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 36 din 25 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul M. – Secția Civila în dosarul nr._ s-a admis apelul, s-a dispus schimbarea sentinței, a fost admisă în parte acțiunea, și s-au respins petitele privind revendicarea și grănițuirea .
S-a dispus stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul cuprins între punctele 10-11-12 din raportul de expertiză întocmit de expert Biteș Ș..
A fost obligat intimatul reclamant să plătească către Tiucsan A. și E. - apelanți pârâți suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs P. A. solicitând în conformitate cu dispozițiilor art.304 pct. 7, 8, 9 Cod pr.civilă, admiterea recursului, modificarea deciziei civile și menținerea sentinței civile nr.2661/2011, cu cheltuieli de judecată.
A precizat că în cauză în mod greșit instanța a stabilit ca obiectiv al expertizei, măsurarea terenului conform actelor, întrucât se cunoaște faptul că nu întreaga suprafață de teren este trecută în acte .
A considerat că expertiza efectuată cu aparate de măsură corespunzătoare de către expert tehnic G. R., dintre cele 3 expertize efectuate și neanalizate de instanță este cea corectă ,pârâții ocupând în realitate din terenul său.
A mai arătat că expertiza efectuată de către expertul tehnic Biteș Ș. și la care a formulat obiecțiuni, nu este obiectivă, iar declarația martorului A. Scifore este subiectivă, unul din răspunsuri referindu-se la modificarea cursului pârâului ce trece pe proprietatea reclamantului.
Prin recursul formulat pârâții T. A. și T. E. au solicitat în conformitate cu dispozițiile art.304 pct. 6 și 9 Cod pr.civilă, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile și respingerea cererii de chemare în judecată.
Au arătat că instanța de apel a dat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că prin cererea de chemare în judecată intimatul-reclamant nu a solicitat grănițuirea celor două proprietăți pe aliniamentul pe care instanța de apel a dispus grănițuirea.
Instanța a aplicat greșit legea, deoarece nu a acordat cheltuieli de judecată conform înscrisurilor depuse la dosar în toate ciclurile procesuale, inclusiv cele din etapa de apel, intimatul-reclamant fiind cel care a căzut în pretenții.
Prin decizia civilă nr.6131/2012 a Curții de Apel C. au fost admise ambele recursuri declarate de reclamantul P. A. și pârâții T. A. și T. E., împotriva deciziei civile nr.36/25.10.2011, a fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul M. pentru efectuarea unei noi expertize topo.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul M. la data de 18.06.2012 .
În ședința publică din 13 sept.2012, instanța a pus în discuție necesitatea efectuării unei alte expertize topo conform dispoziției deciziei de casare, respingând-se în același timp cererea intimatului reclamant de a fi numit ca expert parte M. A., cu motivarea că acesta și-a spus punctul de vedere în prezenta cauză prin efectuarea expertizei anterioare.
În aceeași ședință publică, potrivit dispozițiilor art. 202 Cod pr.civilă, a fost numit expert în cauză I. C., urmând ca acesta să efectueze o altă expertiză cu următoarele obiective: - să se verifice în raport de titlurile de proprietate ale părților dacă între proprietatea reclamantului și cea a pârâților există semne vizibile de hotar și dacă acestea au fost modificate; să se verifice dacă în urma modificărilor linilor de hotar pârâții apelanți au ocupat vreo suprafață de teren de la reclamant; în situația în care nu există semne de hotar sau ele au fost modificate, să se stabilească linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și cea a pârâților ținându-se seama de actele de proprietate. Expertul să lămurească raportat la susținerile părților și situația pârâului la care acestea fac referire în privința modificării cursului lui, dacă acesta s-a modificat și în ce măsură influențează starea de fapt.
S-a depus raportul de expertiză de către expertul I. C. prin serviciul registratură la 22 .11.2012, iar în ședința publică din 11 dec.2012 instanța apreciind că la efectuarea raportului de expertiză expertul nu a ținut cont de actele de proprietate ale părților, a dispus refacerea acestora în raport de actele de proprietate și de documentele cadastrale.
S-a efectuat un supliment la raportul de expertiză pentru termenul din 7.02.2013.
Prin decizia nr.30/ A din 26.02.2013, Tribunalul M. a admis în parte apelul pârâților, a schimbat în parte sentința, și a obligat pe pârâți să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 224 m.p. situată în comuna Ilovăț, . anexă nr.2 la raportul de expertiză întocmit de expert I. C. (respectiv între punctele 18-22-23-24-25-26-41-42). S-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților conform aceluiași raport de expertiză, între punctele 42-41-26-27-28-11.
A fost obligat intimatul reclamant la 350 lei cheltuieli de judecată către recurenți.
Prin decizia Curții de Apel C. nr. 5754/29.05.2013 au fost admise recursurile declarate de reclamant și pârâți împotriva deciziei civile nr. 30/A din 26 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul M., casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul M., reținându-se că instanța de apel trebuia să rejudece cauza în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare, în conformitate cu dispozițiile art. 315 Cod pr.civilă, respectiv stabilirea întinderii dreptului de proprietate al părților în raport de actele de proprietate.
Cauza a fost înregistrată la această instanță, după casarea cu trimitere spre rejudecare la 25.06.2013.
S-au depus de către intimatul-reclamant prin apărător obiective pentru expertiză topografică și concluzii scrise, iar de către apelanți, prin apărător, concluzii scrise.
Instanța a respins cererea intimatului - reclamant de efectuare a unei noi expertize topografice, apreciind că față de decizia de casare și probele administrate în cauză, nu se mai impune administrarea acestei probe.
Tribunalul M., prin decizia civilă nr.146 de la 04.06.2013, a admis apelul civil formulat de apelanții - pârâți Tiucsan A. și Tiucsan E., împotriva sentinței civile nr. 2661/12.05.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul - reclamant P. A..
A schimbat parțial sentința, în sensul că a obligat pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 224 mp., situată în comuna Ilovăț, . anexe nr. 2 la raportul de expertiză întocmit de expert I. C. (respectiv între punctele 18-22-23-24-25-26-41-42).
A stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, conform raportului de expertiză întocmit de expert I. C. între punctele 42-41-26-27-28-11.
A obligat intimatul - reclamant la plata sumei de 850 lei către apelanți, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că primul motiv de apel a vizat inadmisibilitatea acțiunii în revendicare, ca urmare a faptului că a fost promovată numai de reclamant, nu și de soția acestuia, care avea calitatea de coproprietar al terenului din litigiu, în această materie funcționând regula unanimității.
Însă, susținerile apelanților nu au putut fi reținute, jurisprudența CEDO (cauza L. și alții contra României) statuează că deși regula unanimității urmărește un scop legitim și protejarea tuturor coproprietarilor, respingerea unei acțiuni în revendicare cu aplicarea strictă a acestei reguli, ar reprezenta o încălcare a dreptului reclamantului de a avea acces la justiție, prev. de art. 6 din Convenție.
Față de criticile sentinței sub aspectul neclarificării întinderii dreptului de proprietate al reclamantului și a respingerii obiecțiunilor la raportul de expertiză întocmit de expert M. A. în primă instanță, s-a dispus efectuarea unei noi expertize pentru a fi identificate și măsurate, terenurile proprietatea părților, în raport de actele de proprietate ale acestora.
În apel, s-a efectuat o expertiză de către expert Biteș Ș., fiind omologat raportul de expertiză prin decizia nr. 36/A/2012, casată cu trimitere spre rejudecare prin decizia nr. 6131/2012 a Curți de Apel C., reținându-se că se impune o nouă expertiză întrucât nu au fost lămurite diferențele de opinie ale experților M. A. – care a concluzionat că pârâții ocupă din terenul reclamantului, suprafața de 490 mp. și expertiza întocmită în apel de expert Biteș Ș., din care a rezultat că pârâtul nu ocupă din terenul reclamantului, ci, dimpotrivă, are în minus o suprafață de 29 mp., urmând să se lămurească aceste aspecte, dar raportat la susținerile părților și situația pârâului Mărguceni, respectiv, dacă s-a modificat cursul acestuia și în ce măsură, această situație, influențează starea de fapt.
A doua expertiză a fost efectuată în apel de expertul I. C., după casare cu trimitere spre rejudecare, raportul de expertiză întocmit de acesta fiind refăcut în raport de actele de proprietate ale părților și documentele cadastrale.
Decizia pronunțată în rejudecarea apelului (nr.30/A/2013) a fost din nou casată cu trimitere spre rejudecare prin decizia nr. 5754/2013 a Curții de Apel C., instanța de recurs apreciind că deși s-a dispus administrarea unei noi expertize și apoi a unui supliment la raport, prin soluția adoptată nu s-a conformat îndrumărilor instanței de casare, încălcând și obligația impusă de art. 480 Cod civil, respectiv de a analiza actele de proprietate ale părților, de a se pronunța în limitele investirii asupra temeiniciei acțiunii în revendicare, în condițiile în care nu a fost sesizată cu cereri privind validitatea actelor respective, pentru a face aprecieri asupra nelegalității acestora.
În raport de îndrumările instanței de recurs (dec. 5754/2013) s-au examinat actele de proprietate ale părților, constatând că reclamantul a invocat, pentru dovedirea dreptului său de proprietate asupra terenului în litigiu, contractul de vânzare - cumpărare nr. 3452/2002, din care rezultă că este proprietarul suprafeței totale de 8600 mp. situat în satul Dîlbocița, . 400 mp. teren curți construcții situat în tarlaua 140, . mp. teren intravilan în ./1; 6600 mp. teren extravilan situat în ./2.
Pârâții au dobândit prin moștenire suprafața de 1200 mp. (teren înscris în titlul de proprietate nr._/1994- tarlaua 118, . mp. teren arabil cu nr. cadastral 97/2 prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2006.
Terenurile părților se învecinează, terenul proprietatea reclamantului învecinându-se pe latura de sud cu terenul pârâților, iar proprietatea pârâților cu cea a reclamantului pe latura de nord, între cele două proprietăți existând un gard despărțitor din sârmă, edificat de pârâți, care ocupă din terenul reclamantului 224 mp., reprezentat pe schița anexă 2 din raport întocmit de I. C., prin punctele 18-22-23-24-25-26-41-42.
S-a constatat, de asemenea, că terenul reclamantului este traversat de pârâul Mărguceni, al cărui curs nu a fost modificat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât reclamantul P. A., cât și pârâții T. A. și T. E..
Recurentul reclamant a criticat următoarele aspecte:
Prin hotărârea atacată au fost încălcate prevederile art.261 alin.5 și 315 Cod pr.civ., în sensul că nu au fost respectate îndrumările obligatorii date de instanța de recurs prin decizia de casare nr. 6131/10.05.2012 a Curții de Apel C., care a dispus efectuarea unui alt raport de expertiză tehnică, avizat tehnic de OCPI, în care să se identifice terenurile deținute de părți, în funcție de actele de proprietate. Or, instanța de apel nu numai că nu a administrat proba cu o nouă expertiză, dar a soluționat cauza prin însușirea unui raport de expertiză care ignoră cu desăvârșire titlurile de proprietate ale părților.
Din punctul de vedere al recurentului reclamant, cea mai edificatoare lucrare cu caracter tehnic este expertiza întocmită de exp. tehnic M. A., care a fost omologată de prima instanță și care răspunde tuturor obiectivelor stabilite și se coroborează cu celelalte expertize întocmite în cauză.
Atât expertiza întocmită de exp. M., cât și expertiza întocmită de exp. G. conchid că pârâții ocupă din terenul reclamantului, dar întrucât pârâților nu li se putea agrava situația în propria cale de atac, instanța de apel trebuia să respingă apelul.
D. aparent există contradicții între rapoartele de expertiză efectuate în cauză, întrucât toți experții, cu excepția exp.Biteș, examinând actele de proprietate ale părților, au ajuns la concluzia că pârâții ocupă o suprafață mai mare de 490 mp din terenul reclamantului. Recurentul reclamant a mai susținut că în hotărârea atacată, instanța s-a rezumat doar la a menționa actele de proprietate ale părților, acte ignorate de exp.I. la întocmirea raportului însușit de instanță, fără a expune considerentele pentru care au fost înlăturate expertizele întocmite de experții M. și G..
S-a criticat și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 850 lei.
Au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței primei instanțe, iar în subsidiar, casarea cu reținere pentru administrarea probei cu expertiză, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată din apel și recurs.
În drept, au fost invocate dispozițiile 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civ.
Recurenții pârâți au formulat următoarele motive de recurs:
Tribunalul nu a procedat la o rejudecare efectivă a cauzei, raport de indicațiile obligatorii ale instanței de casare, și a pronunțat o hotărâre fără a lămuri aspectele esențiale în soluționarea cauzei, limitându-se doar la a copia soluția adoptată prin decizia nr. 30/26.02.2013 a Tribunalului M..
Cu toate că în considerentele deciziei de casare instanța de recurs a arătat că expertiza efectuată de expertul I. nu lămurește contradicțiile existente între celelalte expertize întocmite în cauză și nesocotește titlurile de proprietate ale părților, în rejudecare Tribunalul a respins cererea părților de efectuare a unei noi expertize și a pronunțat aceeași soluție ca în ciclu procesual anterior. Recurenții pârâți au susținut că expertiza întocmită de exp.Biteș este cea care reflectă realitatea, constând în aceea că reclamantul se învecinează cu pârâții doar în ceea ce privește terenul extravilan de 6600 mp, existent pe latura de sud, or, în considerentele deciziei recurate, instanța de apel a reținut că părțile litigante se învecinează și pe partea de nord, fără a face nicio referire la eventualele probe avute în vedere pentru reținerea punctelor cardinale ale vecinătăților proprietăților.
Recurenții pârâți au susținut că poziția procesuală oscilantă a reclamantului denotă reaua credință a acestuia. Pe parcursul soluționării cauzei, a revendicat inițial o suprafață de 10 000 mp, pentru ca în final să accepte că îi lipsesc doar 490 mp. deși în limita actelor de proprietate el stăpânește în fapt o suprafață mai mare, de 8619 mp, față de 8600 mp, cât este reflectată de actele de proprietate. În același timp, pârâții dețin efectiv o suprafață de 2180mp, cu 29 mp mai puțin decât suprafața de teren pe care o au evidențiată în actele de proprietate.
Recurenții pârâți au arătat că nu adus modificări liniei de hotar, și că, dimpotrivă, reclamantul este cel care a mutat bornele fixate de Comisia Locală de Fond Funciar, așa cum a declarat și martorul A. G., care a participat efectiv la operațiunea de măsurare a terenurilor părților, în calitate de președinte al comisiei locale de fond funciar.
Pe de altă parte, reclamantul nu a exercitat nicio cale de atac împotriva sentinței civile nr. 2661/12.05.2011 a Judecătoriei Dr. T. S., care a fost contestată doar de pârâți, deci urmare a propriei căi de atac, nu li se putea crea o situație nefavorabilă.
O altă critică s-a referit la modul de soluționare a capătului de cerere având ca obiect grănițuirea, cu privire la care, în considerentele deciziei nu se regăsește nicio motivare, precum și la modul de compensare a cheltuielile de judecată.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept, au fost invocate dispoziții le art. 304, pct. 6,7,8 și 9, și 312 alin.3 Cod pr. civ.
Recurenții au formulat întâmpinări față de recursul părților adverse, solicitând respingerea acestora.
Recursurile sunt nefondate.
Critica comună formulată de recurenți vizând încălcarea dispozițiilor art.315 Cod pr.civ., în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, nu este întemeiată.
Prin decizia civilă nr. 5754/29.05.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în recurs, în ciclul procesual anterior, s-au dat îndrumări obligatorii pentru instanța de rejudecare, în sensul de a se pronunța în limitele învestirii asupra temeiniciei acțiunii, în raport de actele de proprietate necontestate ale părților, fără a face aprecieri cu privire la validitatea acestora, în condițiile în care nu a fost sesizată cu un petit cu acest obiect.
Tribunalul, în rejudecare, s-a conformat acestei obligații și a cenzurat concluziile raportului de expertiză întocmit de exp. tehnic I. C., în dosarul nr._ (filele 35-39) prin raportare la titlurile de proprietate invocate de părți.
Împrejurarea că, urmare a acestei operațiuni juridice, concluzia la care a ajuns instanța de apel coincide cu cea pronunțată în ciclul procesual anterior, în aceeași fază procesuală, nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii, de natură să atragă incidența motivului de nelegalitate subsumat dispozițiilor art. 304 pct.5 coroborat cu art.261 pct.5 Cod pr.civ.
Este nefondată susținerea recurentului reclamant potrivit căreia prin decizia de casare nr. 5754/29.05.2013, pronunțată de Curtea de Apel C., s-a dispus cu caracter obligatoriu pentru instanța de rejudecare întocmirea unui nou raport de expertiză, avizat de OCPI. Din considerentele acestei hotărâri rezultă că îndrumarea a vizat doar verificarea și analizarea concluziilor expertului I. C. în raport de actele de proprietate ale părților, acte care nu a fost contestate, cu respectarea principiului disponibilității.
În motivarea deciziei civile nr. 5754/29.05.2013, Curtea de Apel a făcut referiri la dispozițiile date anterior de instanța de recurs, prin decizia civilă nr.6131/10.05.2012, cu privire la necesitatea administrării unei noi expertize în scopul lămuririi contradicțiilor existente între expertizele efectuate până la acel moment în cauză, însă această îndrumare obligatorie nu a mai fost reluată prin decizia civilă nr. 5754/29.05.2013, prin care s-a decis casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare doar pentru ca instanța de apel să examineze acțiunea în revendicare în raport de titlurile de proprietate ale părților, potrivit art. 480 cod civil.
În ceea ce privește stabilirea situației de fapt și corelativ, valoarea probatorie pe care Tribunalul a acordat-o expertizelor efectuate în cauză în toate ciclurile procesuale, această critică se referă la modul de interpretare a probelor, astfel că nu constituie o critică de nelegalitate, circumscrisă dispozițiilor art. 304 pct. 1-9 Cod pr. civ.
De altfel, toate expertizele întocmite în cursul procesului, cu excepția expertizei efectuată de exp. tehnic Biteș Ș. ( filele 59-61, dosar_ al Tribunalului M.), au confirmat ocupațiunea fără titlu exercitată de pârâți cu privire la terenul reclamantului, inadvertențe existând doar în ceea ce privește întinderea acestei suprafeței .
Tribunalul a apreciat că expertiza întocmită de exp. I. C. este edificatoare în soluționarea cauzei, lămurind contradicțiile existente în rapoartele de expertiză efectuate anterior, și respectând indicațiile date prin decizia de casare, a transpus în teren actele de proprietate ale părților, concluzionând în sensul ocupațiunii fără titlu de către pârâți a unei suprafețe de 224 din terenul reclamantului.
Operațiunea de grănițuire a terenurilor părților s-a făcut, conform art. 584 și următoarele Cod civil, în raport de actele de proprietate și de poziționarea terenurilor, avându-se în vedere și modul de soluționare a acțiunii în revendicare. Nu se poate reține susținerea recurenților pârâți potrivit cărora li s-a înrăutățit situația în propria cale de atac.
Este adevărat că împotriva sentinței civile nr. 2661/12.05.2011 a Judecătoriei Dr. T. S., prin care acțiunea în revendicare a fost admisă în parte, doar pârâții au declarat apel, însă prin această hotărâre, au fost obligați să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 490 mp, iar prin decizia recurată acțiunea în revendicare a fost admisă în parte, pentru o suprafață de teren mai mică, de 224 mp.
Cheltuielile de judecată suportate de părți au fost compensate, în raport de dovada efectuării lor, potrivit dispozițiilor art. 276 Cod pr. civ. și 584 Cod civil, avându-se în vedere soluția de admitere în parte a acțiunii precizate, și obligația proprietarilor de a suporta în mod egal cheltuielile grănițuirii, critica din recurs cu acest obiect fiind nefondată.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea apreciază că nu este incident niciunul din motivele de casare sau modificare reglementate de art. 304 pct. 1-9 Cod pr.civ., astfel că, văzând și dispozițiile art. 312 pct.1 Cod pr.civ., recursurile se vor respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurentul reclamant P. A. și recurenții pârâți T. A. și T. E., împotriva deciziei civile nr. 146 din 04.06.2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2014.
Președinte, O. C. G. | Judecător, M. C. | Judecător, L. B. |
Grefier, D. M. |
Red.jud.O.C.G.
2 ex/AS/10.02.2014
j.a.M.F.
L.B.
j.f.L.B.
| ← Anulare act. Decizia nr. 157/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Legea 10/2001. Decizia nr. 2965/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
