Grăniţuire. Decizia nr. 1147/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1147/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-07-2014 în dosarul nr. 9481/311/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1147
Ședința publică de la 02 Iulie 2014
PREȘEDINTE M. P.
Judecător Tania Țapurin
Judecător M. C.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul D. N. împotriva deciziei civile nr. 74 din 24 martie 2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. I. și intimata pârâtă B. A., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat R. A., reprezentându-l pe recurentul pârât D. N., avocat B. E. I., reprezentând-o pe intimata pârâtă B. A., avocat C. D., reprezentându-l pe intimatul reclamant I. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că recurentul pârât a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și înscrisuri în dovedirea cererii de recurs, iar intimații au depus întâmpinări.
Au fost comunicate întâmpinările, părțile nesolicitând amânarea cauzei pentru observare.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat A. R., pentru recurentul pârât, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că raportul de expertiză întocmit în cauză nu a fost completat, expertul realizând două propuneri distincte, în cea de-a doua variantă se stabilește grănițuirea cu modificarea liniilor de vecinătate și se reîntregesc suprafețele părților.
A considerat că s-a reținut în mod greșit faptul că recurentul ocupă suprafața de 0,77 m pe latura de sud, iar hotărârea pronunțată nu se poate pune în executare.
A pus concluzii de admitere a recursului, așa cum a fost formulat, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată. A depus concluzii scrise.
Avocat E. I. B., pentru intimata pârâtă B. A., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că la întocmirea suplimentului la raportul de expertiză, în urma măsurătorilor a apărut o suprafață de teren în plus la D. N. și s-a stabilit ca acel surplus să se împartă la ceilalți. Astfel, s-a revendicat suprafața în plus și apoi s-a stabilit linia de hotar între proprietăți. A solicitat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat D. C., pentru intimatul reclamant, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr._/16.12.2013, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul I. I., în contradictoriu cu pârâții B. A. și D. N..
A fost obligat pârâtul D. N. să lase în deplină proprietate si liniștită folosință reclamantului suprafața de 0,77 m pe limita de sud a proprietății pârâtului (De22/1), conform raportului de expertiză tehnică judiciară depus la dosar.
A fost obligat pârâtul D. N. să-și ridice împrejmuirea pe latura de sud cu 0,77 m (De 22/1), conform raportului de expertiză tehnică judiciară depus la dosar.
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile celor trei părți din proces, conform Anexei nr. 1A întocmită de expertul desemnat în cauză în completarea raportului de expertiză tehnica judiciară depus la dosar, parte integrantă din acest raport, între punctele A, B, C si D pentru reclamant, între punctele 108, A, D si 47 pentru pârâta B. A. și între punctele B, 101, 49 si C pentru pârâtul D. N..
S-a respins cererea reclamantului privind autorizarea desființării împrejmuirii ridicate de pârâtul D. N. pe cheltuiala ultimului, ca neîntemeiata, nefiind îndeplinite cerințele art. 580/4 alin. 2 C.pr.civ.
A fost obligat pârâtul D. N. la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata in cuantum de 388 lei, conform art. 276 C.pr.civ. (1/3 din suma totală achitată în dosar de 1164 lei).
A fost obligat reclamantul la plata către pârâta B. A. a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
S-a respins cererea pârâtului D. N. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei (onorariu avocat), ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 13.09.2010 sub nr._, reclamantul I. I. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții B. A. și D. N., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1. stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile părților;
2. ca urmare a stabilirii liniei de hotar – obligarea pârâților să-i respecte reclamantului dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren pe care a acaparat-o din proprietatea reclamantului;
3. totodată, pârâtul D. N. să fie obligat să mute gardul despărțitor construit în mod abuziv pe aliniamentul liniei de hotar, iar în caz de refuz, să fie autorizat reclamantul să desființeze acest gard pe cheltuiala pârâtului; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În fapt, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului în suprafață de 1000 mp situat în intravilanul satului Criva de Sus, T 1/1 P 35, având număr cadastral_, jud. O., înscris în CFN nr._ a loc. Piatra O., jud. O., având vecinătăți: N-Dc 893, S-Dc 22/1, V-B. A., E-D. G. (autorul pârâtului D. N.).
Între terenul său și terenul pârâtei B. A. nu există un gard despărțitor, dar aceasta invocând o altă linie de hotar i-a ocupat o fâșie de teren cu lățimea de 3 metri liniari începând de la stradă, respectiv Dc 893 ajungând să revină la vechiul hotar la limita proprietății, respectiv Dc 22/1, ocupându-i astfel o suprafață de circa 100 m.p. din terenul său.
Pârâtul D. N., vecinul din partea de est a proprietății sale, a construit în urmă cu circa 2 ani un gard despărțitor între proprietăți, dar nu a mai respectat vechiul amplasament ocupând din terenul reclamantului pe latura de est o fâșie cu lățimea de 5 metri începând de la stradă, respectiv Dc 893, ajungând să revină la linia de hotar la limita proprietății, respectiv Dc 22/1, ocupându-i astfel o suprafață de circa 200 mp din terenul său.
Având în vedere aceste aspecte, a solicitat reclamantul să se stabilească:
- linia de hotar reală care separă proprietatea sa de cea a pârâtei B. A. și obligarea pârâtei să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren acaparate;
- linia de hotar reală ce separă proprietatea reclamantului de cea a pârâtului D. N. și obligarea pârâtului să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren acaparate;
- obligarea pârâtului să mute gardul despărțitor construit abuziv pe vechiul aliniament, respectiv linia de hotar ce se va stabili între proprietăți;
- în cazul în care pârâtul refuză să mute gardul pe vechiul aliniament, să fie autorizat reclamantul să desființeze acest gard pe cheltuiala pârâtului.
A solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, acțiunea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 584 Cod civil.
Reclamantul a arătat că înțelege să facă dovada acțiunii cu acte, martori, expertiză, interogatoriu. A estimat valoarea terenului revendicat la suma de 200 lei.
Reclamantul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: extras de carte funciară pentru informare, încheie nr. 5382/2010 emisă de OCPI O., contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 292/01.03.2010, plan de amplasament și delimitare a imobilului intravilan, titlu de proprietate nr._/79 din 9.01.1997,proces-verbal de constatare nr. 2744/13.04.2010 emis de Primăria Piatra O..
Acțiunea a fost legal timbrată.
La data de 0/8.11.2010, pârâta B. A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivare a arătat că la data de 12.05.1994 a fost pusă în posesie în tarlaua 1/1, . de 1000 mp teren intravilan pe raza localității Piatra O. ., . titlul de proprietate nr._/99 din 15.11.1994 în care este menționată suprafața de mai sus, teren intravilan arabil, cu vecinătățile: la N-De 893, la E-F. N., la S-De 22/1, la V-N. G..
Potrivit titlului de proprietate nr._/79/09.01.1997 s-a reconstituit dreptul de proprietate numitei F. E. pentru suprafața de 1000 mp în tarlaua 1/1 . învecinează cu terenul pârâtei pe latura de E potrivit înscrisurilor și măsurătorilor. La intabularea dreptului de proprietate, în urma măsurătorilor s-a constatat că în partea de N pârâtul a pătruns 3 ml pe lățime și la S 6 ml lățime, ajungând ca terenul pârâtei să se suprapună peste cel al pârâtului.
Ulterior, numitul F. V. a vândut terenul reclamantului I. I. prin contractul autentificat sub nr. 292/01.03.2010, iar reclamantul l-a intabulat sub nr._ în cartea funciară. Prin urmare, reclamantul nu deține terenul din 1994 și admiterea acțiunii ar păgubi-o pe pârâtă, care este proprietar de bună credință.
Potrivit imaginii rezultate din ortofotoplan privind amplasamentul celor două suprafețe de teren, în opinia sa rezultă că pârâtul și-a intabulat suprafața sa de teren suprapunând-o peste cea aparținând pârâtei. Pârâta a învederat că are cunoștință de aceste aspecte deoarece măsurătorile pentru documentația cadastrală s-au efectuat de o persoană specializată. Din schița cadastrală ar rezulta o suprafață mai mare decât cea din titlu cu 26,4 mp.
În drept a invocat dispoz. art. 115-118 C.proc.civ. A depus în copie înscrisuri.
La data de 11.11.2010 pârâta B. A. a depus cerere de suspendare a cauzei în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. până la soluționarea dosarului nr._/311/2010 având ca obiect rectificare carte funciară. A atașat în copie certificat de grefă, acțiune, ortofotoplan, referat OCPI, încheiere nr._/16.11.2010.
La data de 12.11.2010, pârâtul D. N. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat că este unul din moștenitorii lui D. G. potrivit titlului de proprietate nr._/49/20.03.1988 și este vecin cu reclamantul pe partea de vest a proprietății sale. A precizat că locuiește acolo din anul 1993 când a stabilit cu vechiul proprietar linia de hotar care despărțea cele două terenuri și nu a efectuat nici o mutare de hotar astfel încât să ocupe din terenul reclamantului, respectând vechiul amplasament.
La ridicarea gardului din beton s-a respectat vechea linie de hotar, mai mult în prezent mai există un spalier foarte vechi din cei montați în 1993. Din înscrisurile depuse de reclamant se poate observa că acesta este proprietar din data de 01.03.2010 conform contractului, iar până la data vânzării terenul acestuia a fost lucrat respectându-se vechiul amplasament. Reclamantul a relatat în mod eronat că pârâtul ar fi ridicat abuziv gardul din beton, neavând cunoștință despre situația de fapt reală.
În dovedirea susținerilor, pârâtul a arătat că înțelege să se folosească de probele cu înscrisuri, martori, expertiză și interogatoriu. În drept a invocat disp. art. 115-118 C.proc.civ. A depus în copie înscrisuri.
Prin încheierea din 03.12.2010 instanța a suspendat cauza în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. până la soluționarea dosarului nr._/311/2010 având ca obiect rectificare carte funciară.
La data de 20.06.2012 reclamantul a depus cerere de repunere a cauzei pe rol, copia sentinței civile nr._/06.12.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._/311/2010.
S-a depus copia deciziei civile nr. 335/14.03.2012 pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă în dosarul nr._/311/2010 și s-a atașat dosarul nr._/311/2010.
La termenul din 31.10.2012 instanța a dispus emiterea unei adrese către OCPI O. pentru a comunica toată documentația aferentă tarlalei 1/1 în care sunt amplasate parcelele 34 și 35 (schițe cadastrale, plan configurație, plan parcelar, toate înscrierile și intabulările operate în tarlaua 1/1, precum și toate modificările intervenite de la data când au fost efectuate în baza de date primele înregistrări cu privire la T 1/1 și până în prezent).
În vederea efectuării raportului de expertiză în specialitatea topografie, cadastru și geodezie, a desemnat, prin acordul părților, pe d-na expert F. M. cu onorariu provizoriu de 1000 lei în sarcina reclamantului și a stabilit obiectivele expertizei în specialitatea topografie, cadastru și geodezie:
1) - identificarea cu dimensiuni, vecinătăți și schiță a amplasamentului real în teren a T 1/1 amplasată în intravilanul localității Piatra – O., ., .;
2) – identificarea fiecărei parcele ce a fost creată în această . și schiță, atât ale proprietarilor care nu sunt părți în prezentul dosar, cât și ale părților în cauză;
3) - să se precizeze dacă amplasamentul real al fiecărei parcele respectă sau nu titlurile de proprietate ale părților și toate actele emise anterior eliberării acestor titluri de proprietate (schițe, procese-verbale de punere în posesie, alte acte în baza cărora s-au efectuat amplasările concrete în teritoriu);
4) – dacă suprafețele deținute cu acte de proprietate de proprietarii puși în posesie în T1/1 corespund cu cele deținute în teritoriu, iar dacă există discrepanțe să le explice în detaliu expertul;
5) - să identifice dacă potrivit celor constate în teritoriu există sau nu suprapuneri între proprietățile deținute de toți proprietarii puși în posesie în T1/1 cărora le-au fost emise acte de proprietate în tarlaua indicată cu referire la toți proprietarii vizați, inclusiv pentru cei ce nu sunt părți în cauză. În situația în care, raportat la cele constatate în mod direct, poate opina cu privire la o stabilire a liniei de hotar între părțile în cauză, reclamant și pârâți, să-și expună acest punct de vedere cu privire la granița dintre proprietățile celor trei conform actelor de proprietate și celor constatate în teritoriu;
6) – identificarea cu vecinătăți, dimensiuni și schiță, raportat la cererea de chemare în judecată, a suprafeței de 100 mp revendicată de reclamant de la pârâta B. A. și de 200 mp revendicată de reclamant de la pârâtul D. N., reclamantul susținând că sunt situate pe limita de hotar dintre proprietățile părților, în cuprinsul căror acte de proprietate depuse la dosar sunt incluse aceste suprafețe, cine are posesia și folosința acestora.
7) – dacă există construcții edificate de proprietari pe linia de hotar sau în imediata vecinătate să le precizeze, să le identifice pe schiță și să specifice destinația acestora, fără a fi necesară o detaliere a acestora, cu referire la toate parcelele din T1/1.
OCPI O. a depus în copie înscrisuri (filele 81-191). Pârâtul a depus certificat de sarcini nr._/04.12.2012 emis de OCPI O..
La data de 10.04.2013 s-a depus la dosar raportul de expertiză efectuat de expert F. M.-E. (filele 198-214), iar la 02.10.2013 s-a depus suplimentul la raport (229-232).
S-a reținut că reclamantul este proprietarul terenului în suprafață de 1000 mp, situat în intravilanul satului Criva de Sus, T 1/1 P 35, având număr cadastral_, jud. O., înscris în CFN nr._ a loc. Piatra O., jud. O., având vecinătăți: N-Dc 893, S-Dc 22/1, V-B. A., E-D. G. (autorul pârâtului D. N.).
Acesta a dobândit acest drept conform Contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 292/01.03.2010 de BNP R. R. si N. O.-L..
La data de 02.03.2010, prin Încheierea OCPI nr. 5382 a fost dispusă intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului descris anterior în cartea funciară.
Pârâta B. A. este proprietarul suprafeței de 1000 mp, teren intravilan, situat pe raza localității Piatra O. ., ./1, . data de 12.05.1994 a fost pusă în posesie pe aceasta suprafața, eliberându-se titlul de proprietate nr._/99 din 15.11.1994 în care este menționată suprafața de mai sus, teren intravilan arabil, cu vecinătățile: la N-De 893, la E-F. N., la S-De 22/1, la V-N. G..
Paratul D. N., unul dintre moștenitorii autorului sau D. G., deține în posesie suprafața de 1000 mp, teren arabil, situat în intravilanul satului Criva de Sus, orașul Piatra-O., acest imobil fiind menționat în cuprinsul Titlului de proprietate nr._/49/20.03.1998 în T1/1, P36.
La data de 09.01.1997 a fost emis titlul de proprietate_/79 prin care s-a reconstituit lui F. E. dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,28 ha din care 1 000 mp în T 1/1 P 35, iar la data de 20.03.1998 a fost emis titlu de proprietate_/49 prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate moștenitorilor autorului D. G. pentru suprafața de 2,25 ha, printre care și suprafața de 1 000 mp în T 1/1 P 36.
Terenul din T 1/1 P 35 a fost înstrăinat de F. V., moștenitorul autoarei F. E., pârâtului I. I. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 292/01.03.2010.
Punerile în posesie asupra suprafețelor de teren în litigiu s-au efectuat pe baza unui plan parcelar inițial întocmit de primărie în care deschiderile fiecărei parcele erau stabilite la 16 m.
Din măsurătorile efectuate de expertul desemnat în cauza a rezultat că suprafețele de teren în litigiu, pe tot perimetrul parcelei 1/1 depășesc suprafața de 1000 mp stabilită de primăria localității în cauză, acest fapt datorându-se, conform măsurătorilor expertului, nerespectării în mare parte a lățimilor stabilite, precum și a faptului că proprietățile s-au extins în lungime cu circa 4 m (aceasta stare de fapt este detaliata de expert la filele 201-203 din dosar, fiind cuprinse în Anexa 1 la raport).
Prin urmare, probatoriul administrat concluzionează ca amplasamentul fiecărei parcele în litigiu (alături de restul parcelelor) a fost respectat doar din punct de vedere al numerotărilor parcelelor, nefiind, însă, respectate dimensiunile planului parcelar emis inițial de primăria din localitate.
Din configurarea realizată în teren, materializată în schițele anexe la raportul de expertiza întocmit în cauză, instanța constată că pârâta B. A. nu ocupa vreo suprafață din terenul aparținând reclamantului, având în vedere că pentru niciuna dintre aceste părți nu este posibilă o deschidere de 16 m, conform planului parcelar stabilit de primărie, proprietățile acestora fiind poziționate între limitele unor proprietăți deja constituite.
Din același material probator rezultă ca pârâtul D. N. a respectat deschiderea de 16 m doar pe latura de nord (Dc 893), iar la limita de sud (De 22/1) s-a extins cu 0,77 m, astfel încât acesta din urma trebuie sa ridice împrejmuirea realizată pe latura de sud corespunzător suprafeței de 0,77 m, întrucât, din măsurătorile efectuate, a reieșit ca reclamantul deține în fapt suprafața de 986 mp, pârâta B. A. suprafața de 968 mp, iar pârâtul D. N. suprafața de 1118 mp, aceste suprafețe fiind individualizate la fila 205 si 206 din dosar.
Delimitarea în teren a celor 3 proprietăți a fost realizată de expertul desemnat în cauza în cuprinsul suplimentului raportului de expertiză (fila 230-231 din dosar), ocazie cu care s-a procedat la materializarea acestor măsurători în schița terenului de la fila 232 din dosar.
F. de cele reținute anterior din cuprinsul materialului probator administrat în speța dedusă judecății, instanța a reținut ca reclamantul și pârâta B. A. dețin, in realitate, o suprafață de teren mai mica decât cea indicată în cuprinsul actelor de proprietate pe care le posedă, iar pârâtul D. N. nu poseda un titlu de proprietate exclusiv, care să-i ateste dreptul materializat în fapt, prin posesia exercitata asupra suprafeței de teren situata in T1/1, P36, ci dreptul ultimului este recunoscut în indiviziune moștenitorilor autorului pârâtului în cauza, în speță D. G..
In considerarea celor ce preced, având în vedere dispoz. art. 480 si urm. rap. la art. 584 C.civ. de la 1864, aplicabil în speță prin prisma faptelor alegate și datei introducerii cererii de chemare în judecata (13.09.2010), coroborate cu art. 3 din Legea nr. 72/2011 de punere în aplicare a Noului Cod civil, instanța a constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată, în parte, numai cu privire la pârâtul D. N., întrucât din probele administrate a rezultat ca acesta nu deține un titlu de proprietate preferabil în dauna celui deținut și intabulat în cartea funciara aparținând reclamantului, iar pârâta B. A. nu ocupa vreo suprafață de teren din cea aparținând reclamantului.
În cazul în care în cadrul acțiunii în revendicare întemeiata pe dispozițiile art. 480 din Codul civil părțile invocă titluri de proprietate, instanța urmează a compara titlurile, dându-se efecte titlului mai bine caracterizat.
În condițiile speței, instanța a apreciat că devin incidente dispozițiile art. 480 din Codul civil în conformitate cu care „ proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru exclusiv și absolut însa în limitele determinate de lege”.
În cazul în care în cadrul acțiunii în revendicare întemeiata pe dispozițiile art. 480 din Codul civil ambele părți invoca titluri de proprietate, instanța a făcut o comparație a titlurilor, dându-se efecte titlului mai bine caracterizat.
Instanța a reținut si dispozițiile art. 30 din Legea 7/1996 în conformitate cu care „daca în cartea funciara s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă ca dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu buna-credința, cât timp nu se dovedește contrariul” acest text de lege instituind principiul forței probante a înscrierilor de drepturi reale.
În cadrul acestei acțiuni în revendicare, atât reclamantul cât si pârâții au depus la dosarul cauzei titluri de proprietate eliberate în condițiile Legii nr. 18/1991, fapt ce conduce la compararea titlurilor de proprietate pentru a se stabili care este cel mai bine caracterizat si a se face aplicarea dispozițiilor art. 480 din Codul civil.
In ceea ce privește situația reclamantului, conform înscrisurilor de la dosar, acesta si-a intabulat acest drept în cartea funciară, iar pârâții nu au efectuat o asemenea procedura, pârâtul D. N. neefectuând nici un demers în aceasta privința, stăpânind în fapt o parte din moștenirea autorului acestuia, iar pârâta B. A. a încercat un asemenea demers, ocazie cu care a observat, apelând la părerea unei persoane calificate, ca suprafețele de teren se suprapun.
Instanța a constatat că pentru promovarea unei acțiuni în revendicare se cer a fi întrunite cumulativ două condiții: 1)- reclamantul să fie proprietarul bunului și 2)- reclamantul să nu se afle în posesia bunului.
Relativ la prima condiție, instanța a constatat că reclamantul a reușit să facă dovada dreptului sau de proprietate cu privire la suprafața pe care o revendica de la pârâtul D. N., nefiind identificat vreun element probator care să susțină afirmația sa cu privire la pârâta B. A..
Și cea de a doua condiție este îndeplinită în persoana reclamantului, întrucât raportul de expertiză depus la dosar conchide în sensul afirmat, în parte, în cererea de chemare în judecată, în sensul ca pârâtul D. N. ocupa o suprafața de 0,77 m (De 22/1) din terenul aparținând reclamantului.
În concluzie, prin compararea titlurilor de proprietate exhibate de părțile din proces, coroborate cu intabularea dreptului de proprietate de către reclamant în cartea funciară, pe baza probelor administrate în cauză, instanța a reținut că acțiunea promovată, pe petitul privind revendicarea, este întemeiată în parte, sens în care a obligat pârâtul D. N. sa lase în deplină proprietate și liniștită folosință reclamantului suprafața de 0,77 m pe limita de sud a proprietății paratului (De22/1), conform raportului de expertiza tehnică judiciară depus la dosar.
De asemenea, a fost obligat pârâtul D. N. să-si ridice împrejmuirea pe latura de sud cu 0,77 m (De 22/1), conform raportului de expertiza tehnică judiciară depus la dosar.
Referitor la petitul privind acțiunea în grănițuire, instanța a reținut că aceasta este acea acțiune prin care reclamantul cere instanței de judecată ca, în cadrul unui proces, să se determine, prin semne exterioare, linia despărțitoare dintre cele doua fonduri vecine, fiind reglementată legal prin art. 584 C civ., conform căruia “orice proprietar poate obliga pe vecinul sau la grănițuire proprietății lipite de a sa”.
Prin acțiunea în grănițuire se urmărește reconstituirea hotarului real dintre doua fonduri vecine, care aparțin unor titulari diferiți, putând fi introdusă de către proprietar, uzufructuar si chiar de către posesor.
Din suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară depus la dosar (filele 229-231 din dosar), coroborat cu schița terenului depusă la fila 232 din dosar, instanța a admis acest petit, conform mențiunilor expertului desemnat în cauză, astfel încât va stabili linia de hotar dintre proprietățile celor trei părți din proces, conform Anexei nr. 1A întocmită de expertul desemnat în cauza în completarea raportului de expertiză tehnică judiciară depus la dosar, parte integrantă din acest raport, între punctele A, B, C si D pentru reclamant, între punctele 108, A, D si 47 pentru parata B. A. și între punctele B, 101, 49 si C pentru pârâtul D. N. (fila 232 din dosar).
În ceea ce privește petitul cererii de chemare în judecată care vizează autorizarea reclamantului să procedeze la desființarea împrejmuirii ridicate de pârâtul D. N. pe cheltuiala ultimului, aceasta a fost respinsă, ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite cerințele art. 580/4 alin. 2 V.C.pr.civ.
Dispozițiile legale în speță, pe acest petit, potrivit cărora creditorul va putea cere instanței de executare să fie autorizat, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să desființeze el însuși sau prin alte persoane, dacă este cazul, pe socoteala debitorului, lucrările făcute de acesta împotriva obligației de a nu face, nu sunt incidente în cauză, acest drept putând fi exercitat numai ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii în cauza, în condițiile art. 580/2 VC.pr.civ., care stipulează ca dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somației, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.
Pe cale de consecință, a fost obligat pârâtul D. N. la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 388 lei, conform art. 276 VC.pr.civ. (1/3 din suma totala achitata în dosar de 1164 lei) și a fost obliga reclamantul la plata către pârâta B. A. a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecata (onorariu avocat).
De asemenea, s-a respins cererea paratului D. N. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1000 lei (onorariu avocat), ca neîntemeiată, întrucât paratul în speță este cel culpabil de pierderea procesului.
Împotriva sentinței a declarat, în termen legal, recurs reclamantul I. I., solicitând modificarea sentinței recurate numai în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei către pârâta B. A., pe care o consideră ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv art. 304 pct.9 cod pr civilă.
În motivarea recursului, cale de atac ce a fost recalificată de către instanță în apel, apelantul arată că prin cererea formulată în fața instanței de judecată sub nr._ reclamantul a chemat în judecată pe pârâții B. A. și D. N., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile acestora; obligarea pârâților să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren pe care au acaparat-o din terenul său.
În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză care să stabilească situația reală a suprafețelor deținute de cele trei părți, expertul topo F. M. cu ocazia identificării suprafețelor și întocmirii schiței a stabilit în schița notată cu Anexa 2 că reclamantul cu toate că era proprietarul suprafeței de 1.000 mp teren, suprafață identificată și prin măsurătorile topo întocmite, în realitate, conform schiței întocmite de către expert, acesta avea în posesie suprafața de 808 mp, iar pârâta B. A., stăpânea și lucra suprafața de 1.121 mp, iar pârâtul D. N. stăpânea suprafața de 1.145 mp cu toate că ambii pârâți erau îndreptățiți la o suprafață de 1.000 mp fiecare.
În aceste condiții expertul a întocmit raportul de expertiză, unde în schița anexă a stabilit că terenul pârâtei B. A. va avea o lățime – la De 22/1 de 13,11 m în loc de 16 m cât ocupa în mod nelegal în prezent.
De asemenea, apelantul a arătat că pârâtul D. N. care are edificat un gard despărțitor, a fost obligat să mute gardul despărțitor pe lungimea terenului, pe o lățime de 70 cm.
În mod nelegal instanța de fond a dispus obligarea reclamantului la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta B. A., în condițiile în care aceasta i-a ocupat cea mai mare parte din terenul de care a fost lipsit, iar cu ocazia întâmpinării în prezenta cauză, aceasta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În condițiile în care ambii pârâți au ocupat în mod nelegal o parte din terenul său și au refuzat să-i elibereze la solicitarea sa în mod legal, instanța de judecată trebuia să oblige ambii pârâți la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamant în prezenta cauză și nu să-l oblige să plătească ,în mod nelegal, suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei B. A. .
S-a mai arătat că, cu toate că cei doi pârâți au ocupat o parte din terenul său, aceștia nu au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei, reprezentate de onorariu expert topo și taxa timbru și, mai mult, a fost obligat în mod nelegal la plata către pârâta B. A. a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct.9 cod pr civilă.
Împotriva sentinței a declarat apel și pârâtul D. N., considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că acesta să lase în deplină proprietate reclamantului suprafața de 0,77 m pe latura de Sud conform primului raport de expertiză întocmit în cauză, unde expertul a stabilit pentru părți următoarele dimensiuni:
- I. I. ocupa suprafața de 986 mp situată între punctele A, 104, C SI B, având distanță între puncte astfel: între punctele A și 104 – 14,59 m; între punctele 104 și C-73,07m, între C și B – 13,11 m, între B și A – 71,56 m;
- Pârâtul D. N. ocupa suprafața de 1118 mp situată între punctele 104, 101, 49 și C, având distant dintre puncte astfel: între punctele 104 și 101 – 16,06 m; între 101 și 49 – 71,48m; între 49 și C; între C și 104 – 73,07 m;
- Pârâta B. A. ocupa suprafața de 968 mp situate între punctele 108, A, B și 47 având distant între puncte astfel: între 104 și 101 – 16,06 m; între 101 și 49 – 71,48 m ; între 49 și C-16,00 m; între C și 104 – 73,07 mp.
Ca atare, expertul a stabilit că pentru niciuna dintre părți nu mai este posibilă o deschidere de 16 m așa cum s-a precizat în planul parcelar, deoarece suprafețele ce le aparțin sunt situate între limite deja constituite, în acest sens doar pârâtul D. N. va trebui să-și retragă împrejurarea pe latura de sud cu 0,77 m conform Anexei 3 la raportul de expertiză.
Instanța de fond în mod greșit a stabilit că pârâtul D. N. ocupă de fapt 0,77 m așa cum s-a reținut în primul raport de expertiză topo întocmit în cauză, și a stabilit ca linie de hotar dintre proprietățile celor trei părți din proces dimensiunile care s-au efectuat în cel de al doilea raport de expertiză,
De asemenea, în primul raport s-a stabilit de către expertul topo că suprafețele deținute de posesorii din intravilanul localității Piatra-O. ., T1/1 nu corespund cu suprafețele din cuprinsul actelor de proprietate.
Apelantul a susținut că reclamantul I. I. a cumpărat suprafața de 1.000 mp situată în . de la numitul F. Vergil în a nul 2010, așa cum rezultă din contractul de vânzare nr. 292/01.03.2010, iar în posesia terenului respectiv a intrat efectiv numita F. E. în a nul 1997, iar așa cum rezultă din planșele foto atașate la dosar nu există gard despărțitor între reclamant și pârâta B. A..
Pârâta B. A. a depus la dosarul cauzei un înscris de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară O. din care rezultă faptul că există o suprapunere a terenului acesteia cu terenul deținut de către reclamant, deși singurul care ocupa din suprafața reclamantului a stabilit instanța de fond că este apelantul.
A solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate și, pe fond, să se dispună respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct.9 cod pr civilă.
La data de 7 martie 2014, pârâta B. A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a susținut că recurentul reclamant în mod neîntemeiat arată că prin raportul de expertiză se precizează că terenul acesteia ,în partea de Sud unde are vecini De 22/1 s-a stabilit o lățime de 13,11 m în loc de 16 m cât pârâta ar fi ocupat în mod nelegal, această afirmație este nu numai neîntemeiată, ci este făcută cu rea-credință și în scopul inducerii în eroare a instanței de judecată.
Din măsurătorile efectuate de către expert s-a concluzionat că pârâta B. A. nu ocupa din terenul reclamantului I. I., întrucât pentru niciunul din părți nu mai este posibilă o deschidere de 16 m așa cum s-a precizat în planul parcelar, deoarece suprafețele ce le aparțin sunt situate între limite deja constituite.
Tot prin raportul de expertiză s-a concluzionat că reclamantul poate ocupa o suprafață de 986 mp cu coordonatele stabilite în raport, pârâta poate ocupa suprafața de 968 mp cu coordonatele stabilite în raport și pârâtul D. N. ocupa suprafața de 118 mp cu coordonatele stabilite în raport.
S-au formulat obiecțiuni de către părți, instanța de fond admițându-le, solicitând expertului să împartă diferența de suprafață constatată în plus la pârâtul D. N., și în raport de noile dimensiuni să se stabilească linia de hotar dintre cele trei proprietăți și coordonatele suprafețelor de teren.
Critica recurentului reclamant cu privire la cheltuielile de judecată, este nelegală, atâta vreme cât s-a constatat în urma măsurătorilor efectuate de expert că pârâta nu ocupa nici o suprafață de teren din terenul reclamantului, ci dimpotrivă expertul a constatat că era imposibilă această ocupare câtă vreme niciuna dintre părți, având în vedere situația existentă pe teren, nu putea deține o lățime de 16 m la ambele capete ale fiecărei suprafețe de teren.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea apelului ca nefondat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 n.c.p.c.
Prin decizia nr.74 din 24 martie 2014 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-a admis apelul declarat de apelantul reclamant I. I., cu domiciliul în Slatina, ., ., ., județul O., împotriva sentinței civile nr._/16.12.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. A., cu domiciliul Piatra O., ..
S-a modificat sentința în sensul că s-a respins cererea intimatei – pârâte B. A. de obligare a apelantului reclamant la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
S-a respins apelul formulat de apelantul pârât D. N., cu domiciliul în Piatra O., ., împotriva aceleiași sentințe, ca neîntemeiat.
Motivul de apel invocat de apelantul reclamant I. I. a fost considerat întemeiat, deoarece dispoz.art. 274 din cod pr civilă prevăd că „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, iar potrivit art. 276 cod pr civilă „când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor, putând face compensarea lor”.
În cauză, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv „stabilirea liniei de hotar între proprietățile părților” reclamant I. I. și pârâții B. A. și D. N. s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile lor conform anexei nr. 1 A întocmit de expertul desemnat în cauză în completarea raportului de expertiză, între punctele A,B,C și D pentru reclamant, între punctele 108, A,D și 47 pentru pârâta B. A. și între punctele B, 104, 49 și C pentru pârâtul D. N..
Motivul de apel referitor la modalitatea în care instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 și art. 276 din cod pr.civilă, în sensul că a obligat pe reclamantul apelant la plata sumei de 1.000 lei către pârâta intimată B. A., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, este întemeiat.
Astfel, instanța de fond deși a admis acțiunea și a grănițuit proprietățile părților stabilind linia de hotar inclusiv față de pârâta apelantă B. A., a aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză cu privire la cheltuielile de grănițuire.
Potrivit art. 584 din codul civil, în procesele de grănițuire cheltuielile de judecate sunt împărțite în mod egal între părți ,indiferent de calitatea lor procesuală, în cauză, instanța de fond întemeindu-și soluția pronunțată în ceea ce privește grănițuirea pe raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie efectuată de către expertul desemnat de instanță.
Practica judiciară, de asemenea, a statuat în timp că vecinii trebuie să suporte în mod egal cheltuielile de grănițuire indiferent de culpa procesuală, avându-se în vedere tocmai cheltuielile determinate de acțiunea de grănițuire propriu-zisă: măsurători, identificare teren pentru fiecare parte, confruntarea cu actele de proprietate deținute, trasarea aliniamentului ce desparte terenul cât și cheltuielile pentru înnoirea hotarului.
Tribunalul a constatat că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile legale arătate și în același mod, greșit, a obligat pe apelantul reclamant la cheltuieli de judecată către pârâta intimată B. A. în cuantum de 1.000 lei.
În consecință, față de argumentele arătate, tribunalul a admis apelul și a modificat sentința civilă nr._/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în sensul că a respins cererea intimatei pârâte de obligare a apelantului reclamant la cheltuieli de judecată, ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește apelul formulat de către apelantul pârât D. N., tribunalul a apreciat că acesta nu este întemeiat, având în vedere următoarele considerente:
Motivul invocat de către apelantul pârât anume că pronunțarea sentinței civile apelate instanța de fond a încălcat sau aplicat greșit legea, prev.de art. 304 pct.9 din cod pr civilă, nu poate fi primit, deoarece așa cum însuși apelantul pârât arată situația reală a terenurilor deținute de fiecare parte ,nu a fost niciodată în concordanță cu mențiunile din documentația cadastrală, aspect care a fost adus la cunoștința instanței și de către expertul desemnat în cauză să efectueze expertiza de specialitate.
În lucrarea realizată prin măsurători la fața locului, expert ing. F. M. E. în capitolul VI – „răspuns la obiective – concluzii”, a precizat că: identificarea terenurilor situate în intravilanul localității Piatra-O. ., . aparținând părților „s-a făcut prin măsurători precise pe teren cu aparatură de specialitate”, fiind materializate în Anexa nr. 1 și că aceste suprafețe depășesc suprafața de 1000 mp cu care părțile au fost puse în posesie acest fapt datorându-se în mare parte nerespectării lățimilor stabilite pentru fiecare lot, precum și faptului că proprietățile s-au extins în lățime cu circa 4 m.
De asemenea, în răspunsul la obiectivul, stabilit de instanță, respectiv să se precizeze dacă amplasamentul real al fiecărei parcele respectă sau nu titlurile de proprietate ale părților, expertul a precizat că amplasamentul fiecărei parcele a fost respectat doar din punct de vedere al numerotărilor parcelelor și că pentru fiecare parcelă din T. 1/1 nu au fost respectate dimensiunile planului parcelar emise inițial de Primăria Piatra-O. în care fiecare parcelă trebuia să aibă o deschidere de 16 m.
În concluzie, expertul a stabilit că suprafețele de teren deținute de posesorii din intravilanul localității Piatra-O. . T. 1/1 nu corespund cu suprafețele din cuprinsul actelor de proprietate și că nu au fost respectate deschiderile de 16 m lățime.
În funcție de constatările arătate anterior, expertul a stabilit pentru fiecare parte raportat la înscrierile din titlurile de proprietate ale fiecăruia suprafața de teren și le-a delimitat făcând și trasarea hotarului despărțitor conform Anexei nr. 1 A.
Grănițuirea reprezintă operațiunea de determinare prin semne exterioare și vizibile a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al proprietarilor celor două fonduri și are loc în general prin convenția părților, care ,de comun acord, își delimitează hotarul despărțitor.
În caz de neînțelegere, cum este cazul și în speța de față, partea interesată se poate adresa instanței de judecată în cadrul dezbaterii pe fond, principala și hotărâtoarea probă fiind expertiza tehnică de specialitate realizată la fața locului.
În speță, tribunalul a constatat că prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 584 din codul civil și a stabilit linia de hotar în concordanță cu concluziile expertului desemnat în cauză și materializate în raportul de expertiză întocmit.
În baza art.299 Cod pr.civilă împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul D. N., susținând că instanța a admis acțiunea reclamantului pentru suprafața de 0,77 mp, deși din probe rezultă că menținerea unei deschideri de 16 m, cum este prevăzută în planul parcelar, nu este posibilă pentru proprietatea niciunneia din părți.
Expertul topo a stabilit, în suplimentul la raportul de expertiză, suprafețe de câte 1000 mp. pentru fiecare din părți, reprezentate pe planul de situație Anexa 1 A, care prezintă cu totul alte dimensiuni decât cele reținute în primul raport de expertiză topo.
Cele două expertize fac referire la aspecte diferite, aspect pe care, susține recurentul, instanța de fond nu l-a înțeles și a pronunțat o soluție imposibil de pus în aplicare, iar Tribunalul a împărtășit această opinie, interpretând la rândul său în mod greșit modalitatea în care expertul a întocmit propunerile de stabilire a liniei de hotar.
Ca atare, tribunalul a manifestat lipsă de rol activ, nefăcând o analiză concretă a înscrisurilor de la dosar, și s-a raportat la motivarea instanței de fond, deciziei recurate lipsindu-i propria motivare.
Mai pretinde recurentul că prin coroborarea înscrisurilor de la dosar cu constatările expertului rezultă o suprapunere a terenurilor părților, situația tabulară vătămătoare luând naștere dintr-o eroare de natura tehnică, respectiv măsurători greșite și documentații care stabilesc un amplasament eronat.
La data de 19.06.2014 intimatul – reclamant I. I. a depus la dosar întâmpinare, susținând că recurentul a invocat motive de netemeinicie a hotărârii, care nu se încadrează în cauzele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.1-9 Cod pr.civilă, și a solicitat respingerea recursului.
Și intimata pârâtă B. A. a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând criticile invocate de recurent, se constată nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Temeiul de drept invocat în recursul pârâtului îl constituie prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, conform cărora modificarea hotărârii se poate cere, când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Recurentul a pretins că Tribunalul nu a manifestat suficient rol activ, rezumându-se la reluarea motivării din sentința primei instanțe.
Rolul activ al instanței prevăzut de art.129 alin.(5) Cod pr.civilă, obligă judecătorul să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
Între prerogativele instanței, rezultate din fraza a 2-a și a 3-a a textului, sunt și acelea de a dispune ca părțile să completeze probele, sau a le pune în discuție necesitatea administrării altor probe, în cazul în care probele administrate nu sunt suficiente pentru lămurirea raporturilor litigioase.
Prin urmare, instanța este singura în măsură să aprecieze dacă materialul probator de la dosar este suficient pentru dezlegarea cauzei, ori este necesară completarea probelor. În cauză, Tribunalul a considerat că probele administrate de instanța de fond sunt în măsură să formeze convingerea instanței de apel, astfel încât nu i se poate reproșa lipsa de rol activ, având în vedere că Judecătoria a admis toate cererile de probatorii formulate de părți.
Deși recurentul a invocat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în dezvoltarea criticilor se referă exclusiv la interpretarea probelor, și în special la constatările și concluziile expertizelor efectuate, motiv de netemeinicie care excede criticilor de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi atacată cu recurs, așa cum sunt enumerate în art.304 pct.1-9 Cod pr.civilă, și prin urmare nu poate face obiectul analizei Curții.
În consecință, față de considerentele expuse, recursul este nefondat și urmează să fie respins, conform art.312 alin.(1) Cod pr.civilă.
În baza art.274 Cod pr.civilă recurentul va fi obligat la cheltuieli de judecată în sumă de 650 lei către intimatul reclamant I. I. și la 1000 lei către intimata pârâtă B. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul D. N. împotriva deciziei civile nr.74 din 24 martie 2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. I. și intimata pârâtă B. A..
Obligă recurentul la plata sumei de 650 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant I. I. și la 1000 lei către intimata pârâtă B. A..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2014.
Președinte, M. P. | Judecător, T. Ț. | Judecător, M. C. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M.D.2 ex
J.f.I.C.M.
J.a.D.S.
C.C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 383/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act. Decizia nr. 157/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
