Acţiune în constatare. Decizia nr. 3074/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3074/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 707/54/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3074
Ședința publică de la 29 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.-P.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulată de revizuienta D. A. E. împotriva decizie civile nr. 2127 din 28.04.2015, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/63/2014, în contradictoriu cu intimata Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență materială în soluționarea cauzei în raport de dispozițiile art. 510 alin. 2 Cod procedură civilă, urmând a se pronunța asupra acestei excepții.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față :
Prin sentința nr.338 din 27 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2014, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta D. A.-E., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D..
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta D. A. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In fapt, prin sentința civilă menționată Tribunalul D. a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu Direcția Sanitara Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor D., prin care a solicitat să se constate încheiat pe durată nedeterminată contractul de muncă nr. 107/05.05.2007 începând până la data de 01.01.2010.
Tribunalul D. a considerat că prelungirea succesivă a contractului de muncă prin acte adiționale se încadrează în prevederile legale, respective art. 19 alin. 3 si 4 din OG nr.42/2004.
Contractul de muncă a fost încheiat în baza Ordinului ANSVSA aflat in vigoare la acea dată și în baza dispozițiilor art. 81 lit.e) din Codul muncii " ( e) in alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte, programe..)
Potrivit prevederilor art.19 alin. 3 din OG 42/2004 „Controlul oficial prevăzut la alin. 1 si 2, activitățile desfășurate in laboratoarele sanitar-veterinare si pentru siguranța alimentelor, precum si alte activități desfășurate in condițiile art.48 alin. 5 se asigura de personalul de specialitate angajat in baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată, încheiat in condițiile legii, cu direcțiile sanitar veterinare..."
Ordinele emise anual de către Președinte ANSVSA în baza cărora intimata a încheiat contractul individual de muncă nu intră în categoria " Legi" speciale" care să deroge de la prevederile Codului muncii.
Așa cum s-a arătat, contractual de muncă nr.107/05.05.2007 nu a fost încheiat în baza unei legi special care să deroge de la prevederile Codului muncii - legea generală, ci în baza unui ordin.
De asemenea, s-a considerat că la nivelul instanțelor judecătorești trebuie să existe o practica unitara. Astfel, același complet de judecata, în cauza nr._/63/2013 având același obiect a pronunțat o soluție de admitere. De asemenea, la dosarul cauzei s-a depus practica judiciare (inclusiv Decizia 1205/2014 - Dosar_/63/2013 privind pe colega sa de birou M. C. E.) de care instanța nu a ținut cont.
In drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 Codul de procedura civila .
Prin decizia civilă nr.2127 din 28.04.2015, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/63/2014, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta D. A. E. în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele
Instanța a făcut aplicarea disp. art. 82 C.Muncii, potrivit cărora se instituie o excepție de la regula generală a încheierii contractului de muncă pe perioadă nedeterminată:
„(1) Prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată.
(2) Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.
(3) Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit, în condițiile prevăzute la art. 83, și după expirarea termenului inițial, cu acordul scris al părților, pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări.
(4) Între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată.
(5) Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive și nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare.”
Potrivit textului de lege menționat, un contract individual de muncă pe durată determinată constituie excepția de la regula prevăzută de art.12 alin.1 C.Muncii, iar prelungirea acestuia se poate efectua numai în cazuri excepționale, limitativ prevăzute de lege, prin art. 83 C. Muncii.
Contractul individual de muncă care face obiectul litigiului, a fost prelungit succesiv prin mai multe acte adiționale, cu respectarea dispozițiilor art. 83 lit.h C. Muncii, prin care se admite această posibilitate „în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe.”
Activitatea reclamantei - apelantă, aceea de efectuare a controlului oficial sanitar veterinar, are o reglementare specială, respectiv OG nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2007, în art. 19 alin. 3 prevăzându-se că: „ Controlul oficial prevăzut la alin. (1) și (2), activitățile desfășurate în laboratoarele sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și alte activități desfășurate în condițiile art. 48 alin. (5) se asigură de personal de specialitate angajat în baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată, încheiat, în condițiile legii, cu direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, în baza tarifelor stabilite conform art. 48.”
Art.19 alin.4 din ordonanță prevede că „ Contractele individuale de muncă prevăzute la alin. (3), încheiate pe perioada maximă prevăzută de legislația în vigoare, pot fi prelungite ulterior, cu acordul părților, atât timp cât există condițiile care au stat la baza încheierii acestora, în măsura asigurării resurselor financiare prevăzute în acest sens, până la încheierea unor noi contracte individuale de muncă, în urma organizării concursurilor, în condițiile legii.”
În speță, contractul individual de muncă pe durată determinată, încheiat de reclamantă cu Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D., a fost prelungit prin actele adiționale ulterioare, și după expirarea perioadei maxime prevăzută de Codul Muncii prin acordul ambelor părți, constatându-se că există condițiile care au stat la baza încheierii acestuia ( actele adiționale din 1.01.2010, 25.05.2011, 1.01.2013).
Deci contractul individual de muncă încheiat pe durată determinată a fost prelungit în condițiile legii, fiind încadrat în situațiile de excepție prevăzute de art. 83 alin.1 lit. h C. Muncii, prin raportare la art. 19 alin. 4 din OG nr. 42/2004, astfel încât instanța de fond a apreciat corect că acest contract a fost încheiat conform situațiilor expres prevăzute de lege.
Din dispozițiile art.19 alin.3 și 4 din OG nr.42/2004 care reglementează condițiile de desfășurare a activității de control sanitar veterinar de stat, pe baza unor contracte individuale de muncă încheiate pe durată determinată, și din clauza înscrisă în fiecare dintre contractele individuale de muncă încheiate de comun acord de părți conform căreia „durata contractului: ...determinată, conform ordinului ANSVSA nr. 113/2008”, clauză cunoscută și însușită de către reclamantă fără nici un fel de obiecțiuni, reiese lipsa caracterului permanent al activității desfășurate de reclamantă.
Pe de altă parte, chiar și în cazul în care s-ar reține caracterul permanent al acestei activități, consecința ar fi aceea a transformării postului ocupat de reclamantă pe durată determinată în post cu durată nedeterminată și ocuparea acestuia prin concurs, în condițiile legii, aceasta fiind modalitate de angajare a personalului contractual pe durată nedeterminată în cadrul instituției pârâte pentru exercitarea activității de control sanitar veterinar, astfel cum reiese din disp.art.19 alin.4 din OG nr. 42/2004.
În concluzie, Curtea a reținut că nu se poate reține existența unui motiv de nelegalitate a clauzei privind durata muncii, contractul fiind încheiat pe durată determinată și prelungit în condițiile legii.
Pentru aceste considerente, apelul este nefondat și a fost respins conform art.480 alin.1 Cod pr.civilă.
Împotriva deciziei civile nr.2127 din 28.04.2015, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/63/2014 a formulat cerere de revizuire revizuienta D. A. E..
În motivarea cererii revizuienta a arătat că prin decizia civilă nr. 2127 din 28.04.2015 Curtea de Apel C. a respins apelul pe care l-a declarat împotriva sentinței civile nr.338/2015 a Tribunalului D..
Revizuienta susține că, Curtea de Apel C. a pronunțat hotărâri potrivnice în cauze având același obiect. Astfel, prin decizia nr. 1206 din 07.04.2014 pronunțată în dosarul nr._/63/2014 și prin decizia nr.1205 din 07.04.2014 pronunțată în dosarul nr._/63/2014, Curtea de Apel C. a respins apelurile promovate de către Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D..
Consideră revizuienta că a fost discriminată față de alți colegi ai săi din cadrul DSV D. cât și din cadrul altor direcții sanitar veterinare din țară care au hotărâri judecătorești definitive prin care s-au constat încheiate pe durată nedeterminată contractele individuale de muncă pe durata determinată încheiate în aceleași condiții cu al său și în baza acelorași acte normative, depunând mai multe hotărâri judecătorești în acest sens.
Consideră că jurisprudența contradictorie și diferența de tratament dintre ea si colegii săi care au hotărâri judecătorești favorabile poate fi asimilată unei discriminări în sensul art. 14 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.
In acest sens, în cauza B. împotriva României, Curtea a constatat că, în sensul art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă " este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă", adică dacă nu urmărește "un scop legitim " sau dacă nu există "un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit" și a condamnat România pentru încălcarea art. 14 din CEDO,
Pentru motivele arătate, solicită admiterea cererii de revizuire și schimbarea în totalitate a hotărârii.
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin. 1 pct.8 Codul de procedură civilă.
Intimata Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și nelegală.
Analizând cererea de revizuire formulată potrivit art. 509 alin.1 pct. 8 Cod procedură civilă, instanța constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 510 alin 2 Cod procedură civilă, potrivit cu care competența de soluționare a cererii aparține instanței mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.
Potrivit art. 129 alin. 2 punct 2 Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
Art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă stabilește că necompetența materială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Verificându-și competența, Curtea de Apel C. constată că a fost formulată o cerere de revizuire prin care se invocă faptul că această instanță a pronunțat două hotărâri potrivnice în cauze având același obiect, respectiv decizia nr. 1206/07.04.2014 pronunțată în dosarul nr._/63/2014 și decizia nr. 1205/07.04.2014 pronunțată în dosarul nr._/63/2014.
În atare situație, potrivit art. 510 alin. 2 Cod procedură civilă, competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin.1 pct. 8 Cod procedură civilă aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță în favoarea căreia urmează să fie declinată competența de soluționare a cererii, în condițiile art. 130 alin.3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuienta D. A. E., cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva decizie civile nr. 2127 din 28.04.2015, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/63/2014, în contradictoriu cu intimata Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D., cu sediul în C., .. 30, jud. D., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Iunie 2015.
Președinte, M. P.-P. | Judecător, C. S. | |
Grefier, A. C. |
Red.jud.C.S.
Tehn.MC/2 ex.
data red. 06.07.2015
| ← Succesiune. Decizia nr. 399/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Strămutare. Sentința nr. 78/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
