Succesiune. Decizia nr. 399/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 399/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 5241/207/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 399/2015
Ședința publică de la 17 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător L. E.
Judecător P. B.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 10 iunie 2015, privind judecarea recursului declarat de reclamanta D. S. și reclamanții moștenitori D. P. C. și T. (fostă D.) F. M., moștenitori ai defunctului D. I., împotriva deciziei civile nr.122 din 11 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. A., B. ANIȘOARA și B. M. A. prin curator A. M., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal, părțile au lipsit.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 iunie 2015, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, la solicitarea apărătorului recurentei reclamante și a recurenților reclamanți moștenitori, de a se amâna pronunțarea în cauză, pentru a avea posibilitatea de a formula și depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 17 iunie 2015.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanții D. S. și D. I. au chemat in judecată pe pârâții B. A., B. ANIȘOARA și B. M. A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate deschisă succesiunea autoarei B. S., decedată la data de 31.08.2007, cu ultim domiciliu in ., de pe urma căreia a rămas ca unic moștenitor B. M. in calitate de soț supraviețuitor, reclamanta D. S., pârâtul B. A. și B. C., in prezent decedat, fiind străini de succesiune prin neacceptare, masa succesorală fiind alcătuită din cota de 1/2, din imobilul situat in ., compus din teren in suprafață de l500 m.p.și o casă de locuit, construită din paiantă cu două camere.
Prin aceeași cerere s-a mai solicitat să se constate deschisă succesiunea autorului B. M., decedat la data de 01.02.2011, cu ultim domiciliu in ., reclamanta D. S. fiind unica moștenitoare, fiind străini de succesiune prin neacceptare pârâții B. A. și B. M. A., masa succesorală fiind alcătuită din imobilul situat in ., compus din teren in suprafață de l500 m.p. și o casă de locuit, construită din paiantă cu 2 camere, imobilul situat in ., compus din teren in suprafață de 3300 m.p. și o casă de locuit și anexe gospodărești, teren extravilan in suprafață de 7 ha. și 420 m.p. situat in ., pasivul cuprinzând obligația de a vinde către reclamanta D. S. bunurile ce compun masa succesorală asumată de defunct prin convenția de vânzare cumpărare atestată sub nr.50/29.11.2010 de avocat C. F. și constatarea dobândirii de către reclamanți a calității de proprietari exclusivi asupra bunurilor menționate in cuprinsul convenției amintite.
In subsidiar, reclamanta a solicitat ca, in situația in care instanța va aprecia că există și alți moștenitori ai autorului B. M., să se dispună pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru imobilele ce compun masa succesorală.
Prin sentința civilă nr. 220 din 18.01.2013 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea reclamanților D. S. și D. I., împotriva pârâților B. A., B. Anișoara și B. M. A..
S-a respins capătul de cerere formulat de reclamanții D. S. și D. I. având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare –cumpărare ca neîntemeiat.
S-a admis capătul de cerere formulat de reclamanții D. S. și D. I. având ca obiect împărțirea moștenirilor rămase pe urma autorilor B. S. și B. M..
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți B. Anișoara și B. A. M..
S-au respins capetele de cerere din cuprinsul cererii reconvenționale formulată de pârâții - reclamanți B. Anișoara și B. A. M., având ca obiect, atribuirea contravalorii îmbunătățirilor aduse bunurilor succesorale, anularea actului de vânzare – cumpărare încheiat la 29.11.2010 și obligarea celorlalți moștenitori la suportarea cheltuielilor cu înmormântarea si pomenirile ulterioare ale celor doi autori, ca neîntemeiată.
S-au omologat cele două rapoarte de expertiză tehnice specialitatea topografie și construcții.
S-a constatat deschisă succesiunea autoarei B. S. decedată la data de 31.08.2007 cu ultim domiciliu în .. S-a constatat ca de urma autoarei B. S. a rămas ca avere succesorală: cota de 1 din suprafața de teren de 1500 mp. categoria curți construcții situat in ., conf. contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1423 din 11.03.1996, care din măsurători are 1667 mp., construcția aflată pe acest teren fiind demolată de către autorul B. M. după achiziționare.
S-a admis excepția neacceptării în termenul legal a succesiunii autoarei B. S. de către reclamanta D. S., B. A. și B. C., excepție invocată de către reclamanți prin acțiune.
S-a constatat că reclamanta D. S. și pârâții B. A. și B. C. sunt străini de succesiune prin neacceptare.
S-a constatat că singurul moștenitor al autoarei este B. M. în calitate de soț supraviețuitor căruia îi revine întreaga masă succesorală.
S-a constatat deschisă succesiunea autorului B. M. decedat la data de 01.02.2011 cu ultim domiciliul în ..
S-a constatat că de pe urma autorului B. M. a rămas ca avere succesorală: cota de 1/1 din suprafața de teren de 1500 mp. categoria curți construcții situat in ., conf. contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1423 din 11.03.1996, care din măsurători are 1667 mp., cota de 1/1 din imobilul situat in . compus din teren în suprafață de 3380 mp. in T 72 P 4, 5 și 6, din măsurători rezultând 3673 mp. și a casei de locuit și anexelor gospodărești edificate pe acest teren, cota de 1/1 din suprafața de teren extravilan de 7, 0420 ha. conf. T.P. 7952/75 / 14.12.1999 emis de CJFF O..
S-a admis excepția neacceptării în termen a succesiunii autorului B. M. de către pârâtul B. A., excepție invocată de către reclamanți prin acțiune.
S-a constatat că pârâtul B. A. este străin de succesiunea autorului B. M. prin neacceptare.
S-a respins excepția neacceptării în termen a moștenirii autorului B. M. de către pârâtul minor B. M. A., ca neîntemeiată, excepție invocată de către reclamanți în acțiune. S-a constatat că moștenitorii autorului B. M. sunt reclamanta, in calitate de descendenta gr. I și pârâtul B. M. A., in calitate de descendent gr. II, acesta din urmă venind la moștenire prin reprezentarea tatălui său predecedat, B. C., fiecare moștenitor având câte o cota de 1 din moștenire.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin atribuirea de loturi în natură după cum urmează:
LOTUL nr.1 s-a atribuit reclamantei D. S. și cuprinde, construcțiile edificate pe terenul în suprafața de 3380 mp., respectiv: - casa de locuit cu 4 camere si 2 săli in valoare de 16.918 lei, - o bucătărie de vară în valoare de 7385 lei, - cămări în valoare de 475 lei, - pătul magazie in valoare de 1658 lei, - o aplecătoare în valoare de 726 lei, - o coșare și vatră cazan în valoare de 1353 lei, - coteț pentru păsări în valoare de 483 lei, - o magazie în valoare de 1442 lei, - un coteț pentru păsări în valoare de 333 lei, - o fântână în valoare de 352 lei, - un gard la stradă în valoare de 1417 lei, - un gard despărțitor din beton în valoare de 35,87 lei, precum și următoarele suprafețe de teren: - teren intravilan situat în ., în suprafața de 1500 mp. conf. contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1423 din 11.03.1996, care din măsurători are 1667 mp. cu vecinii: N –B. M., E –Dc 86, S- Paterau A. si V- UNICONFEX EXIM, cu o valoare de_ ,99 lei și suprafața totală de 7,0420 ha. cuprinsă în T.P. 7952/75 / 14.12.1999 emis de CJFF O., respectiv: - suprafața de 966 mp. curți construcții în T 72 P 4 cu vecinii N – S. R. și teren arabil, E- Dc.86, S-B. M., V- teren arabil în valoare de 1094,7 lei, - suprafața de 2707 mp. vie și teren arabil în T 72 P 5 și 6 cu vecinii N – S. R., E- teren curți construcții, S-B. M., V- UNICONFEX EXIM, în valoare de_, 49 lei, - suprafața de_ mp. arabil extravilan în T 73 P 7 cu vecinii N – De 628, E- B. I. E., S- De 647, V- C. I.G., în valoare de_ lei, - suprafața de 2500 mp. arabil extravilan în T 57 P 21/1 cu vecinii N – De 453, E- I. I., S- De 493, V- B. I., în valoare de 650 lei. Are un drept valoric de_, 74 lei si i se atribuie întreaga masă succesorală în valoare de_,48 lei.
Pentru echilibrarea valorică a loturilor plătește sultă lotului nr. 2 în valoare de_, 74 lei.
LOTUL NR.2 s-a atribuit pârâtului minor B. M. A. reprezentat legal de pârâta B. Anișoara și cuprinde sultă în valoare de_, 74 lei pe care o primește de lotul nr. 1.
A fost obligat pârâtul minor B. M. A. reprezentat legal de pârâta B. Anișoara să plătească reclamantei D. S. 1015 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a admis in parte acțiunea reclamanților și a constatat deschise succesiunile autorilor B. S. și B. M. in ordine cronologică, precum și compunerea maselor succesorale și a moștenitorilor cu cotele ce le revin.
A admis excepția neacceptării in termen a succesiunii autoarei B. S. de către moștenitorii D. S., B. A. și B. C., excepție invocată de către reclamanți prin acțiune, din probatoriul administrat rezultând că reclamanta a mărturisit în ceea ce o privește că nu a acceptat succesiunea iar ceilalți moștenitori nu și-au manifestat expres sau tacit dreptul de opțiune succesorală în termenul legal, unicul moștenitor acceptant al succesiunii autoarei fiind soțul supraviețuitor B. C., reținând că, la data de 31.08.2007, a decedat autoarea B. S. având ultim domiciliu in . de pe urma căreia a rămas ca avere succesorală cota de 1/2 din imobilul situat in . compus din teren in suprafață de 1500 m.p. și o casă de locuit construită din paiantă cu două camere iar ca moștenitori, B. M. in calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de 1/1 din moștenire .
Numitul B. C. a decedat la data de 31.08.2008, descendent de gradul I al autoarei B. S., descendent care in prezent are ca moștenitori pe pârâta reclamantă B. Anișoara in calitate de soție supraviețuitoare și pârâtul reclamant minor B. M. A. in calitate de descendent gradul 1.
A considerat instanța de fond admisibilă excepția neacceptării in termen a succesiunii autorului B. M. de către pârâtul B. A., întrucât acesta din urmă nu a fost prezent nici la înmormântările și nici la pomenirile ulterioare ale celor doi autori, rezultând că nu și-a exprimat nici opțiunea succesorală cu privire la cele două moșteniri, reținând că la data de 01.02.2011, a decedat autorul B. M., cu ultim domiciliu in ., de pe urma căruia a rămas ca avere succesorală cota de 1/1 din suprafață de 1500 m.p. și o casă de locuit construită din paiantă cu două camere moștenită de la autoarea B. S., cota de 1/1 din imobilul situat in . compus din teren in suprafață de 3300 m.p. și o casă de locuit și anexe gospodărești, precum și cota de 1/1 din teren extravilan in suprafață de 7 ha. și 420 m.p. situat in . iar ca moștenitori reclamanta pârâtă D. S. și pârâtul reclamant B. M. A., ultimul venind la moștenirea autorului prin reprezentarea tatălui său predecedat B. C., fiecare dintre moștenitori culegând câte o cotă de 1/2 din moștenire.
A fost respins capătul de cerere formulat de către reclamanții pârâți, având ca obiect constatarea încheierii unei convenții de vânzare cumpărare între autorul B. M. in calitate de promitent vânzător și reclamanta pârâtă B. Anișoara in calitate de promitentă cumpărătoare și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, ca neîntemeiată.
Conform înscrisului sub semnătură privată intitulat convenție de vânzare cumpărare, încheiat la data de 29.11.2010, autorul B. M. a promis că va vinde iar reclamanta pârâtă D. S., a promis că va cumpăra toate bunurile aflate in patrimoniul autorului la acea dată, respectiv un imobil compus din teren in suprafață de 1500 m. p. și o casă de locuit, construită din paiantă cu 2 camere, un imobil situat in ., compus din teren in suprafață de 3300 m.p. cu o casă de locuit și anexe gospodărești și teren extravilan in suprafață de 7 ha. și 420 m.p. situat in aceeași localitate conform T.P.nr.7952/75 /14.12.1999 emis de CJFF O., prețul stipulat în înscrisul redactat fiind de 25.000 lei din care s-au achitat la data întocmirii lui 20.000 lei, urmând ca până la data de 6.12.2010 să fie achitată și diferența de 5.000 lei.
A reținut prima instanță că martora Galețean E. a declarat că, din discuțiile purtate cu autorul B. M., a aflat că după ce a desființat contractul de întreținere încheiat cu fiul său, urma să lase averea fiicei sale în schimbul sumei de 20.000 lei, martora S. E., vecină cu autorul l-a auzit pe acesta exprimându-și mulțumirea că a primit de la reclamanta D. S. 23.000 lei sau 25.000 lei însă nu știe pentru ce, iar martora G. E., a declarat că a semnat în toamna anului 2010 in calitate de martor un înscris, prin care părțile s-au înțeles ca autorul să-i dea toată averea, in schimbul obligației de întreținere a reclamantei față de autor, aflând cu aceeași ocazie că reclamanta urma să-i plătească tatălui său suma de_ lei insă nu știe dacă banii au fost plătiți efectiv.
Aceeași martoră G. E., a declarat in fața instanței de judecată că, de fapt nu a semnat înscrisul depus la dosarul cauzei denumit ”Convenție de vânzare cumpărare” și înregistrată sub nr.50/21.10.2011, ci un extras de carte funciară iar despre convenția prezentată in instanță nu are cunoștință iar ulterior in toamna anului 2010, a aflat de la autor că a perfectat convenția cu fiica sa.
Martorul B. N., audiat nemijlocit in fața instanței de judecată la data de 11.05.2012, a declarat că îl cunoaște pe reclamantul D. I., cu care s-a întâlnit in anul 2010 la sediul Judecătoriei A., ocazie cu care reclamantul i-a relatat că dorește să încheie un act de vânzare cumpărare cu socrul său, însă pe acesta din urmă nu l-a cunoscut și doar i s-a spus că se află și acesta la sediul instanței și nu știe dacă efectiv înțelegerea a fost finalizată.
Din coroborarea probelor instanța de fond a apreciat că nu rezultă foarte clar dacă prețul a fost efectiv plătit de către promitenta cumpărătoare, care este natura convenției încheiate intre părți, respectiv dacă a fost o vânzare cumpărare pură și simplă sau un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, pe de o parte, iar pe de altă parte, nici nu s-a făcut dovada refuzului nejustificat al promitentului vânzător, de a se prezenta la notar, in vederea întocmirii actului juridic in forma autentică.
Din economia probelor nu a rezultat fără putere de tăgadă că, pârâta reclamantă B. Anișoara, ar fi adus anumite îmbunătățiri imobilelor care alcătuiesc cele două succesiuni, după cum nu s-a făcut nici dovada cuantumului cheltuielilor cu înmormântările și pomenirile autorilor, martorii audiați la solicitarea părții, relatând că nu au cunoștință despre nici unul dintre aceste, astfel încât instanța a respins aceste două capete de cerere din cuprinsul cererii reconvenționale.
De asemenea, întrucât, deși a fost încuviințată expertiza grafică a scrisului la solicitarea pârâtei reclamante având ca obiectiv să se stabilească dacă semnăturile din convenția de vânzare cumpărare aparțin sau nu autorului B. M., lucrarea nu a putut fi efectuată deoarece înscrisurile depuse de către părți la dosarul cauzei nu au fost suficiente pentru ca Institutul să se poată pronunța fără putință de tăgadă într-un anume sens, a fost respinsă și cererea pârâților reclamanți de anulare a înscrisului încheiat la data de 29.11.2010, cu motivarea că probele existente nu sunt suficiente pentru ca instanța să se pronunțe în sensul desființării înscrisului contestat.
Instanța a omologat cele două rapoarte de expertiză și a reținut că pe terenul în suprafață de 1500 de m.p. nu se mai află nicio construcție întrucât aceasta a fost demolată. A dispus ieșirea din indiviziune a moștenitorilor acceptanți conform vocației succesorale a fiecăruia dintre aceștia și a atribuit loturile.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții D. S., D. P. C. și T. (fostă D.) F. M., în calitate de moștenitori ai defunctului D. I., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.
Prin decizia civilă nr. 97 din 03 aprilie 2014, Tribunalul O. a admis apelul declarat de apelanții reclamanți D. S. și de apelanții reclamanți-moștenitorii D. P. C. și T. (fostă D.) F. M., ai defunctului B. M., a schimbat în parte sentința și a admis acțiunea.
A admis excepția neacceptării în termen a succesiunii defunctului B. M. de către B. M. A. și a constatat că succesibilul B. M. A. este străin de succesiunea acestui autor.
A constatat că apelanta D. S. este unica moștenitoare a autorului B. M..
A constatat că în masa succesorală se include, ca pasiv, obligația de a vinde, asumată de defunctul B. M., către reclamanții D. S. și D. I..
A constatat că D. S. și D. I. au dobândit, la data deschiderii succesiunii autorului B. M., calitatea de proprietari exclusivi asupra imobilelor identificate în convenția de vânzare cumpărare nr. 50/29.11.2010.
Au fost păstrate restul mențiunilor din sentință.
A admis excepția netimbrării și a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanții B. Anișoara și B. M. A..
Au fost obligați intimații la 730 lei cheltuieli de judecată către apelanta D. S..
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că în ceea ce privește neacceptarea în termen a succesiunii din declarațiile martorilor audiați în cauză nu rezultă acest aspect, martorul Mitel I. propusă de pârâta B. Anișoara, a arătat că la înmormântarea lui B. M. și la pomenile acestuia toate cheltuielile au fost suportate de D. S..
În ce privește pârâtul B. A., de la moartea autoarei B. S. nu l-a văzut în casa autorilor, iar pârâta B. Anișoara a venit frecvent în casa acestora până când i-a interzis reclamanta D. S., dar acest aspect îl cunoaște de la vecini.
Martorul Fiuroi Antoniana V. propusă de pârâta B. Anișoara a arătat că de la decesul lui B. S., pârâta B. Anișoara împreună cu fiul său minor au continuat să vină în casa autorilor până când autorul B. M. i-a interzis acest lucru și acest aspect îl cunoaște de la martorul N. P., care la rândul său a arătat că după decesul lui B. M., B. Anișoara a luat din casa autorilor niște butoaie din plastic și o pătură, același aspect fiind declarat și de C. T..
Martorul G. E. și S. E. au arătat că după decesul autoarei B. S. au văzut-o doar pe reclamanta D. S. în casa autorilor, iar martora G. E. a arătat că după moartea acestora casa este locuită săptămânal de către reclamanți.
Așa fiind, s-a reținut că apelanții reclamanți au locuit în continuare în casă și au acceptat succesiunea, iar B. M. A. nu a acceptat succesiunea, sub nicio formă.
Față de această situație s-a apreciat că apelanta D. S. este unica moștenitoare a autorului B. M..
În ceea ce privește promisiunea din data de 29.11.2010 când a fost încheiată o convenție de vânzare-cumpărare sub nr. 50/29.11.2010 de avocat C. F., între B. M. în calitate de promitent vânzător și D. S. în calitate de promitentă cumpărătoare având ca obiect promisiunea de a vinde, respectiv a cumpăra bunurile imobile aflate în patrimoniul lui B. M.. Prețul vânzării a fost de 25.000 lei, din care 20.000 lei au fost achitați la data încheierii convenției, restul urmând a fi achitați la data de 06.12.2010, dată la care urma să fie perfectat actul de vânzare-cumpărare, s-a constatat că în masa succesorală se include ca pasiv obligația de a vinde asumată de defunctul B. M. către reclamanții D. S. și D. I..
S-a apreciat că D. S. și D. I. au dobândit, la data deschiderii succesiunii autorului B. M., calitatea de proprietari exclusivi asupra imobilelor identificate în convenția de vânzare cumpărare nr. 50/29.11.2010.
În ce privește apelul formulat de apelanții B. Anișoara și B. M. A., tribunalul a constatat că deși li s-a pus în vedere să achite taxa de timbru în cuantum de 530,5 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei la termenul din 13.03.2014, nu au îndeplinit această obligație, situație în care a fost anulat ca netimbrat apelul declarat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs B. Anișoara și B. M. A. considerând-o netemeinică și nelegală.
Prin decizia 1151/02.07.2014 Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de pârâții B. Anișoara și B. M. A. împotriva deciziei civile nr. 97 din 03 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, a casat această decizie și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul O..
Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel C. a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 42 c. proc. civ., persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în modul prevăzut de legile care reglementează capacitatea și organizarea lor.
Textul are în vedere, între altele, și reprezentarea persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu, cum sunt minorii sub 14 ani și cei puși sub interdicție judecătorească, care nu pot sta personal în proces, ci prin reprezentanții lor legali.
Mai mult, potrivit art. 44 Cod pr.civilă, când cel lipsit de capacitate de exercițiu nu are reprezentant legal și există urgență în soluționarea cauzei, la cererea părții interesate, instanța va numi un curator special, care să-l reprezinte pe incapabil până la numirea reprezentantului legal.
Aceste prevederi nu au fost respectate în soluționarea cauzei, instanța ignorând cererile prin care a fost desemnat în mod expres reprezentantul legal al minorului B. A.-M..
Astfel, în întâmpinarea și cererea reconvențională formulată de pârâți la fond, depusă la filele 43-45 din dosarul Judecătoriei Caracal, s-a arătat că minorul este reprezentat în proces de curator A. M., aceeași mențiune fiind făcută și în cererea de precizare și completare a reconvenționalei.
Nu s-a putut reține susținerea reclamanților în sensul că minorul și mama sa au interese comune în cauză, ceea ce permite reprezentarea minorului de către părinte, avându-se în vedere obiectul reconvenționalei, completată și precizată.
În cererea reconvențională pârâta B. Anișoara a pretins că are un drept propriu asupra bunurilor succesorale, constând în contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilelor în perioada cât s-a considerat, alături de soț, proprietar al acestora în baza contractului de întreținere ulterior desființat, și că a suportat din pasivul succesoral suma de 10.000 lei, a cărei scădere din masa partajabilă o solicită.
Prin precizarea formulată ulterior, depusă la termenul din 9.12.2011, aceeași pârâtă a mai solicitat introducerea în pasivul succesiunii a sumei de 30.000.000 ROL, pe care autorul pârâților – B. C. – a achitat-o cu titlu de despăgubiri victimei unui accident produs de B. M..
Prin urmare, în condițiile în care pârâta a solicitat recunoașterea unor drepturi proprii la succesiune, între ea și fiul său minor există contrarietate de interese, ceea ce impune reprezentarea minorului prin curator, cu atât mai mult cu cât prin cererile formulate de pârâți, acesta a fost indicat, curtea a constatat că instanța de apel a omis introducerea în cauză a reprezentantului minorului.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului O. sub nr._ .
Prin decizia civilă nr. 122 din 11 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul_, s-a respins apelul civil declarat de apelanta reclamantă D. S. și de apelanții reclamanți-moștenitorii D. P. C. și T. (fostă D.) F. M., moștenitori ai defunctului D. I., împotriva sentinței civile nr. 220/18.01.2013, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu B. A., B. Anișoara și B. M. A. prin curator A. M..
A fost anulat ca netimbrat apelul civil declarat de apelanții B. Anișoara și B. M. A..
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul O. a constatat și reținut următoarele aspecte
Conformându-se îndrumărilor date de instanța de control judiciar în conformitate ce dispozițiile art.315 alin 1 c.proc.civ., s-a dispus introducerea în cauză a curatorului minorului A. M..
În privința apelului formulat de apelanții B. Anișoara și B. M. A. constatându-se că apelanții nu au depus nici în rejudecare taxa de timbru și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997, acesta a fost anulat ca netimbrat, excepția de netimbrare fiind ridicată încă de la termenul din 27 martie 2014. Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță, cu privire la apelul formulat de reclamanții D. S., T. F. M. și D. P. C., tribunalul a reținut că acesta nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin primul motiv de apel s-a solicitat admiterea excepției neacceptării în termen a succesiunii autorului B. M. de către descendentul gradul II B. M. A., descendent gradul II care vine la succesiune în numele tatălui său, fiul predecedat al autorului, numitul B. C..
Acest motiv de apel nu a putut fi primit de tribunal, având în vedere următoarele considerente:
Minorul B. M. Alin este născut la data de 02.07.2003 și urcă la moștenire în gradul fiului predecedat al autorului B. C., decedat la data de 20.03.2008.
Așa fiind, tribunalul a reținut că la data decesului autorului B. M., respectiv 01.02.2011, intimatul era minor în vârstă de 8 ani, după cum rezultă din certificatul de naștere sus menționat, astfel că nu putea singur să accepte moștenirea dată fiind vârsta sa, el neavând exercițiul drepturilor sale.
În conformitate cu dispozițiile art. 654 cod civil pentru a putea succede este nevoie ca persoana să existe în momentul deschiderii succesiunii, de unde rezultă că orice persoană care există în momentul deschiderii succesiunii are capacitatea de a culege o succesiune, având deci capacitate succesorală, iar potrivit dispozițiilor art. 687 Cod civil minorii nu pot face acceptarea valabilă unei moșteniri decât în condițiile în care sunt reprezentați legal.
În consecință, termenul de acceptare a succesiunii pentru minorul care nu a fost reprezentat legal, prin tutore sau curator, curge de la data împlinirii vârstei de 18 ani, astfel că în speță nu se poate pune problema neacceptării succesiunii de către intimat care nu are exercițiul drepturilor sale civile fiind în vârstă de 8 ani la data deschiderii succesiunii bunicului său.
Din aceste considerente, la care se adaugă situația de fapt reținută în mod corect de prima instanță, în sensul că mama minorului a și fost alungată din domiciliu de către apelantă și soțul acesteia, cererea privind constatarea calității de unic moștenitor al autorului B. M. pentru apelanta D. S. nu este fondată.
Cea de a doua critică prin care se susține că respingându-se cererea în anularea înscrisului sub semnătură privată, convenția a fost menținută, astfel că instanța trebuia să constate ,,ca pasiv succesoral obligația de a vinde către apelanți bunurile ce alcătuiesc masa succesorală” dar și constatarea calității de proprietari exclusivi ai bunurilor succesorale de apelantă împreună cu soțul acesteia (decedat în timpul procesului) este de asemenea neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Tribunalul a reținut pe de o parte că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 1179 și următoarele Cod civil în sensul că normele care reglementează întocmirea înscrisului sub semnătură privată nu au fost respectate.
Astfel, dispozițiile art. 1179 din vechiul Cod de procedură civilă prevede expres că actele sub semnătură privată care cuprind convenții sinalagmatice nu sunt valabile dacă nu s-au făcut în atâtea exemplare originale câte părți cu interes contrar sunt, iar fiecare exemplar trebuie să facă mențiune de numărul originalelor care s-au făcut.
Pe de altă parte, apelanții reclamanți cărora le revenea sarcina probei nu au dovedit un refuz nejustificat al autorului de a se deplasa la notarul public în vederea întocmirii înscrisului în forma cerută de lege ad validitatem, al cărui sediu era oricum mai aproape de domiciliul părților, în condițiile în care înscrisul sub semnătură privată a primit dată certă de la un avocat care a înregistrat promisiunea de vânzare cumpărare la sediul acestuia de la Baroul Iași (?!) .
În această situație, tribunalul a reținut ca întemeiată apărarea intimaților în sensul că înscrisul este un act întocmit pro cauza, mai ales că declarațiile martorilor audiați în cauză, în primul ciclu procesual au fost contradictorii, martorii propuși de apelanții reclamanți afirmând că autorul intenționa ,,să le treacă averea fiicei și ginerelui său” în timp ce martorul N. P. a declarat în luna aprilie 2012 că l-a auzit personal pe autorul B. M. spunând în urmă cu un an și jumătate (deci cu câteva luni înainte de deces) că îi lasă averea nepotului din partea fiului său B. C., față de care avea o afecțiune deosebită.
Nici în situația în care ar fi fost administrate probe certe din care să rezulte existența obligației de a vinde bunurile succesorale către apelanta reclamantă și plata prețului, cererea nu ar fi putut fi primită având în vedere că în cauză a operat confuziunea patrimoniului care reprezintă un mod de stingere al obligației prin întrunirea în aceeași persoană deopotrivă ( ca efect al succesiunii) a calității de creditor și debitor al aceleiași obligații.
În această situație obligația se stinge deoarece un raport juridic constituie o legătură juridică între cel puțin două persoane.
Așa fiind, creditorul care devine și debitorul aceleiași obligații sau invers s-ar afla în cazul menținerii obligației întru-un raport juridic cu sine însuși ceea ce este de neconceput.
Pentru cele ce preced, și constatând pe de o parte că efectul devolutiv al apelului operează doar în limitele investirii prin cererea de apel, iar pe de alta că nu există motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu potrivit art. 295 cod procedură civilă, în baza art. 296 alin.1 cod procedură civilă, hotărârea atacată a fost păstrată, iar apelul respins ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr. 122 din 11 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, au declarat recurs reclamanta D. S. și reclamanții moștenitori D. P. C. și T. (fostă D.) F. M., moștenitori ai defunctului D. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin cererea de recurs s-a solicitat, admiterea recursului, desființarea în totalitate a deciziei civile recurate și menținerea soluției pronunțată la data de 3 aprilie 2014, prin Decizia Civilă nr. 97/2014, dosar civil nr._ Tribunalul O., astfel;
- Admiterea acțiunii formulată de către reclamanta D. S. și defunctul D. I.;
- Constatarea neacceptării în termen a succesiunii defunctului B. M. de către, succesibilul B. M. A., care este străin de succesiunea autorului;
- Constatarea că reclamanta D. S. este unica succesoare a autorului B. M.;
- Constatarea că în masa succesorală se include, ca pasiv, obligația de a vinde, asumată de defunctul B. M., către reclamanții - apelanți D. S. și D. I.;
- Constatarea că reclamanta D. S. și moștenitorii lui D. I., D. P. C. și T. (D. ) F. M. au dobândit, la data deschiderii succesiunii autorului B. M., calitatea de proprietari exclusivi asupra imobilelor identificate în convenția de vânzare cumpărare nr. 50/29.11.2010;
În motivarea recursului a arătat că obiectul prezentei cauze îl constituie dezbaterea pe cale judecătorească a succesiunilor defuncților B. S. și B. M..
Din considerentele deciziei civile rezultă că, tribunalul a constatat în mod corect cu privire la deschiderea succesiunilor autorilor B. S. și B. M. în ordine cronologică, precum și compunerea masei partajabile.
a.) Primul aspect, vizează soluția dată în privința excepției neacceptării în termen a succesiunii defunctului B. M. de către B. M. A. și constatarea calității sale moștenitor.
Instanța de apel, a respins excepția invocată privind lipsa acceptării în termen a succesiunii defunctului B. M. de către B. M. A. invocată de reclamanți cu motivarea că;
- Minorul B. M. A. este născut la data de 2.07.2003, tribunalul reținând că la data decesului autorului B. M. (1.02.2011 )era minor în vârstă de 8 ani, așa cum rezultă din certificatul său de naștere astfel că nu putea singur să accepte moștenirea dată fiind vârsta sa, el neavând exercițiul drepturilor sale.
- Se invocă de către tribunal, dispozițiile legale cuprinse în art. 654 Cod civil și 687 Cod civil, în sensul că minorii nu pot face acceptarea valabilă a unei moștenirii decât în condițiile în care sunt reprezentați legal.
A relevat, că argumentele de drept invocate în motivarea deciziei civile, respectiv culegerea moștenirii de către B. M. A. a autorului B. M. în calitate de descendent gradul II care vine la succesiunea tatălui său B. C. predecedat nu o combate și nici faptul că, exercitarea drepturilor sale trebuia asumată de mama sa în calitate de reprezentant legal.
S-a precizat că în această materie, definitorii sunt dispozițiile cuprinse în Decretul 32/1954 și art. 129 din Codul familiei norme de drept aplicabile la data introducerii acțiunii de hereditate.
In conformitate cu dispozițiile art. 43 Cod civil actual - pentru cei care nu au capacitate de exercițiu actele juridice se încheie în numele acestora de reprezentanții lor legali în condițiile prevăzute de lege.
Reprezentantul legal al minorului, este părintele rămas în viață, mama sa B. Anișoara care trebuia în conformitate cu dispozițiile art. 129 din Codul Familiei să ceară autorizarea prealabilă cu privire la moștenire Autorității Tutelare din C. Consiliului Local A. în termen de 6 luni, termen de decădere după vechiul cod de procedură civilă.
Ca o măsura de ocrotire legală a minorului legea prevedea ca întotdeauna acceptarea să se facă sub beneficiul de inventar, a se vedea art. 19 din Decretul 32/1954.
Și în actualul cod de procedură civilă care nu se aplică însă în speța de față se face trimitere la legile speciale, a se vedea art. 43 Cod civil;
S-a arătat că Tribunalul O., a reținut în mod surprinzător elemente de drept care nu au fost combătute și nici cel puțin invocate de către părți sau de către instanțe în ședințele publice, problema de drept este dacă reprezentantul legal a respectat legea. In acest caz, nu era nevoie de curator, pentru că mama minorului nu intră în conflict de interese cu fiul său, B. M. A., fiind străină de succesiunea socrului său, defunctul B. M..
Pentru a accepta succesiunea în termenul legal reprezentantul legal definit de lege așa (B. Anișoara ) mama minorului nu trebuia să ceara consimțământul niciunei persoane.
S-a mai menționat că, surprinzătoare este și motivarea faptului că reclamanții, au alungat-o pe B. Anișoara, aspect care este însă combătut în mod evident de faptul că defunctul B. M., a avut un proces cu aceasta, care s-a terminat cu rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare, în care aceasta figura ca pârâtă.
Hotărârile judecătorești trebuie să cuprindă crudul adevăr chiar dacă
B. Anișoara, este definită prin lege ca reprezentant legal, calitate în care trebuia să se adreseze Consiliului Local A., care decidea în privința interesului minorului, arătând că niciodată nu a susținut că minorul trebuia
S-a mai precizat că, încercarea tardivă a mamei minorului, B. Anișoara, de a susține că a acceptat succesiunea tacit, nu numai că nu a putut credibil să facă această dovadă, dar chiar dacă o făcea nu se pot eluda dispozițiile legale care guvernează materia.
b.) Cu privire la respingerea motivului de apel, legat de consecințele juridice ale unei convenții încheiate de defunctul B. M., relevă că tribunalul a invocat ca temei de drept al respingerii dispozițiile cuprinse în art. 1179 Cod civil (cod vechi); și ca netemeinicie; nedovedirea de către reclamanți a refuzului nejustificat al defunctului de a se deplasa la un notar public pentru a se acorda înscrisului forma ceruta ad validitatem; precum și faptul că promisiunea de vânzare - cumpărare a fost dată de un avocat care face parte din Baroul Iași; se apreciază ca veridică apărarea intimaților că acest înscris a fost dat pro cauza.
S-a arătat că toate aceste considerente sunt combătute de probele administrate în cauză și în mod special de plângerea penală făcută de intimați împotriva acestui înscris care nu a dovedit nevalabilitatea lui, precum și faptul că, instanța de fond a respins acest capăt de cerere din cererea reconvențională.
Deci, în drept când se respinge un capăt de cerere, obligatoriu este să fie admis capătul de cerere formulat de partea potrivnică, reclamanții au cerut în acțiunea promovată constatarea acestei convenții.
Cu privire, la faptul că pe înscrisul privat nu s-a făcut mențiunea: bun și aprobat; declară că acest înscris, nu s-a încheiat pur și simplu între cele două părți, acesta reprezintă o declarație de consimțământ vânzare - cumpărare dată în fața unei persoane care are calitatea oficială prevăzută de lege în virtutea profesiei sale să ateste această voință iar împotriva înscrisului se face plângere penală dacă nu este emis de persoana competentă, în fața sa, dacă declarațiile nu corespund adevărului și nu au fost semnate de persoanele respective.
S-a precizat că avocatul în fața căruia s - a dat declarația, face parte din Baroul Iași, dar profesează în fața instanțelor din A., așa cum vor dovedi și de fapt au și dovedit cu audierea martorului B. N..
Cu privire la eventualul refuz al defunctului de a se deplasa la un notar public, au menționat că nu a fost nici un refuz, reclamanții deplasându-se la sediul unui notar dar acesta a refuzat să semneze convenția de vânzare cumpărare atât timp cât nu au putut prezenta înregistrarea cadastrală.
Imediat, după acest moment au cerut expertizarea cadastrală și înregistrarea cadastrală care a durat însă mai mult timp, perioadă în care s-a produs și agravarea stării de sănătate a defunctului care a suportat un atac cerebral în momentul când operațiunile de înregistrare cadastrală erau terminate.
Deci, din probele administrate, înscrisuri semnate de defunct, declarațiile unor martori, rezultă în mod indubitabil existența convenției, aceasta nu poate fi ignorată.
Atâta vreme cât o convenție nu este anulată, ea se bucură de prezumția de validitate, producând efecte specifice.
Înscrisul sub semnătură privată care are și dată certă obligă pe semnatar și succesorii săi.
Astfel, dacă se va admite primul motiv de recurs în sensul că se va constata că reclamanta este singura moștenitoare a tatălui său, atunci devenind proprietara bunurilor succesorale desigur că nu se mai poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Dar, dacă se va constata că și alte persoane sunt moștenitori, se impune pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act de vânzare - cumpărare.
Obligația de a vinde, deci o obligație de a face este una care trece la succesori, iar cererea de chemare în judecată prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare operează punerea în întârziere.
Pentru considerentele mai sus expuse solicită admiterea recursului și modificarea integrală a Deciziei civile nr. 122/11 februarie 2015, dosar_ * așa cum a solicitat.
In drept s-au invocat dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 9 rap. la art. 129 codul familiei și art. 19 din decretul 32/1954.
Intimata pârâtă B. ANIȘOARA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței judecătoriei și a deciziei tribunalului ca legale și temeinice, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul pârât B. M. A. prin curator A. M., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței judecătoriei și a deciziei tribunalului ca legale și temeinice.
Examinând decizia recurată prim prisma criticilor formulate în recurs . a apărărilor formulate în cauză dar și a dispozițiilor legale aplicabile în speță, în raport cu dezlegările de drept date de instanța de control judiciar, Curtea constată că recursul este nefundat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, Curtea constată că acesta este nefondat acesta vizând soluția dată în privința neacceptării în termen a succesiunii de către B. M. A. precum și a calități de moștenitor a acestuia.
Cu privire la acest motiv, dezlegarea dată de instanța de recurs în primul ciclu procesual lămurește toate aspectele legate de aceste critici pe de-o parte, iar pe de altă parte, prin modul în care sunt formulate aceste critici din recurs, ele readuc practic în discuție aspecte dezlegate cu putere de lucru judecat și care se impun ca obligatorii instanței în rejudecare prin prisma dispozițiilor art. 315 alin.1 C.P.civ.
În acest registru se înscriu criticile legate de contrarietatea de interese în această dezbatere succesorală dintre B. M. A. – minor la deschiderea succesiunii autorului și mama acestuia care formulase deja o cerere reconvențională prin care își exprima propriile pretenții în raport cu toți ceilalți moștenitori - inclusiv fiul acesteia .
Ori, instanța de recurs a stabilit în mod neechivoc faptul că pe de-o parte, instanțele au nesocotit dispozițiile legale potrivit cărora persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în modul prevăzut de legile care reglementează capacitatea și organizarea lor( art. 42 c. proc. Civ) precum șicele potrivit cărora minorii sub 14 ani nu pot sta personal în proces, ci numai prin reprezentanții lor legali ( art. 44 C.P.civ).
Pe de altă parte, prin cererea reconvențională formulată de pârâta B. Anișoara, aceasta a pretins un drept propriu asupra bunurilor succesorale ( contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilelor în perioada cât s-a considerat, alături de soț, proprietar al acestora în baza contractului de întreținere ulterior desființat) întrucât a suportat suma de 10.000 lei din pasivul succesoral. În aceste condiții susținerea recurenților potrivit căreia exercitarea drepturilor minorului revenea mamei sale ca reprezentant legal este nefondată .
Curtea are în vederea faptul că, odată ce aceste împrejurări au primit dezlegarea și îndrumările corespunzătoare de la instanța de control judiciar, o readucere în discuție a acestora - „ nu era nevoie de curator, pentru că mama nu intra în conflict de interese cu fiul, fiind străină de succesiune „ este nelegală prin prisma dispozițiilor legale sus arătate.
Sub acest aspect, Curtea constată că instanța de apel a procedat corect, cu respectarea dezlegărilor date și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză atunci când, a constatat că - întrucât minorii nu pot accepta în mod valabil o succesiune decât dacă sunt reprezentați legal (conform art. 687 C.civ.) iar în lipsa acestuia termenul curge de la data împlinirii vârstei de 18 ani - nu se pune problema neacceptării în termen a succesiunii de către intimatul B. M. A., care, la data decesului autorului B. M. avea 8 ani, fiind născut la data de 02.07.2003.
De asemenea nu poate fi primită nici critica privind trimiterea de către Curtea de Apel prin decizia de casare din primul ciclu procesual spre rejudecare a cauzei numai sub un singur aspect –introducerea în cauză a reprezentantului legal al minorului care ar fi –urmând opinia recurenților - doar o formalitate - atâta vreme cât, instanța de recurs a casat în întregime decizia din apel și a trimis spre rejudecare cauza la tribunal, nefăcând aplicarea dispozițiilor art. 312 alin.2 C.P.civ. ci a dispozițiilor art. 312 alin.3 C.p.civ .
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea constată că acesta nu vizează un motiv de nelegalitate, din cele prevăzute limitativ de art. 304 C.p.civ ci aspecte de netemeinicie care, nu pot fi primite .
Recursul este o cale extraordinara de atac, ce poate fi promovata pentru motivele de nelegalitate, expres si limitativ prevazute de dispozitiile art. 304 Cod procedura civila.
În condițiile în care pct. 10 al art. 304 Cod procedură civilă care reglementa situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, precum și pct. 11 al aceluiași text, care permitea cenzurarea în recurs a pretinselor greșeli de fapt consecutive aprecierii eronate a probelor, nu pot constitui motive de recurs potrivit Codului de Procedură aplicabil în speță, ele fiind abrogate, rezultă că nemulțumirile recurenților astfel cum sunt ele cuprinse în cel de-al doilea motiv de recurs vizând astfel aspecte – modul de interpretare a probelor de către instanța de apel - nu mai pot face obiect de analiză a instanței de recurs.
Nici nepronunțarea asupra unei cereri nu poate de asemenea fi invocată prin cererea de recurs, fiind incidente dispozițiile art. 2812aC.p.civ. introdus prin art. I pct 25 din legea 202/2010, aplicabilă la data introducerii acțiunii din speța de față pe rolul instanței.
În concluzie, reținând că recursul nu este o cale de atac devolutivă și că, în cauză, nu au fost reținute aspecte care să dovedească nelegalitatea hotărârii date de instanța de apel, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat, respingând totodată și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimata B. Anișoara prin întâmpinare, în temeiul art. 274 alin.1 C.p.civ. întrucât, la cuvântul pe fond în prezența acesteia, nu s-a formulat o cerere de acordare a acestor cheltuieli ci, în mod expres, s-a precizat de apărătorul ales, că nu se solicită cheltuieli de judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D. S. și reclamanții moștenitori D. P. C. și T. (fostă D.) F. M., (moștenitori ai defunctului D. I.), împotriva deciziei civile nr.122 din 11 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. A., B. ANIȘOARA și B. M. A. prin curator A. M..
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimata B. Anișoara.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2015.
Președinte, C. T. | Judecător, L. E. | Judecător, P. B. |
Grefier, N. A. |
Red. Jud. C. T./22 iulie2015
Tehn. N.A./ 2 ex.
J. trib. I. D., C.T.
J. f. M. M.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 49/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 3074/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
