Obligaţie de a face. Decizia nr. 362/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 362/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 3153/263/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 362
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: - C. R.
Judecător: - T. R.
Judecător: - M. L. N. A.
Grefier: - S. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 28 mai 2015 privind judecarea recursului declarat de reclamantul F. P. împotriva deciziei civile numărul 43 din data de 21 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA C. E. OLTENIA SA PRIN REPREZENTANT S. D. M. TG.J., având ca obiect obligație de a face – pretenții.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile din ședința publică de la 28 mai 2015 au fost consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie când instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea în cauză.
CURTEA:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă numărul 43 din data de 21 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă s-a admis apelul declarat de apelanta pârâtă Societatea C. E. Oltenia SA, cu sediul în municipiul Tg-J., ..5, județul Gorj, prin reprezentant S. D. M. Tg-J., cu sediul în municipiul Tg-J., ..1-15, județul Gorj împotriva sentinței civile nr.410/10.03.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatul reclamant F. P., cu domiciliul în municipiul Motru, ..
S-a dispus schimbarea sentinței civilă nr.410/10.03.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în sensul că respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamantul F. P. împotriva pârâtei Societatea C. E. Oltenia SA.
A fost obligat intimatul reclamant F. P. la plata sumei de 2157 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelanta pârâtă . SA.
Prin sentința civilă nr.410 din 10.03.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul F. P., în contradictoriu cu pârâtele . SA S. D. M. Tg-J. și Unitate M. de Carieră Roșiuța. Au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a sumei de 237 252 lei ce reprezintă valoarea de reconstruire la nou a casei de locuit și anexelor gospodărești, s-a respins în rest cererea și au fost obligate pârâtele la plata sumei de 11 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a deținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor să reconstruiască reclamantului, prin strămutare, gospodăria ori, în caz contrar, să îi plătească contravaloarea de reconstrucție tehnică a acestei gospodării compusă din casa de locuit, anexe gospodărești și terenul aferent construcțiilor în suprafață de 266 mp.
Unul dintre principiile fundamentale ale răspunderii juridice este acela că fiecare este răspunzător pentru propriile sale fapte, principiu deopotrivă valabil și pentru răspunderea civilă delictuală. Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este instituită prin dispozițiile art.998 și 999 C.civ.1864 (dispozițiile legale aplicabile cauzei de față) care constituie temeiul de drept comun pentru stabilirea condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale. Din cuprinsul celor două articole a rezultat că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciu constând în intenție, neglijență ori imprudență. Pentru dezlegarea pricinii de față se impunea a se analiza existenței celor patru condiții generale ale răspunderii, condiții cumulative. Din înscrisurile depuse la dosar s-a constatat că reclamantul este proprietarul unei case de locuit situată în ., județul Gorj, amplasată pe terenul înscris în titlul de proprietate nr._/1995 emis pe numele mamei sale F. V. și contractelor de donație nr.660/28.07.1999 și 625/21.07.1999.
În urma cercetării la fața locului instanța a constatat că în imediata apropiere a terenului pe care se află amplasată locuința reclamantului, în partea de vest există drumul de acces al camioanelor la punctul de încărcare din depozitul de cărbune în cadrul căruia funcționează o bandă transportoare și un utilaj greu de încărcare. S-a mai constatat că în partea de sud terenul reclamantului se află în apropierea unei linii de cale ferată pe care circulă și staționează vagoanele ce sunt încărcate din depozitul de cărbune, iar după calea ferată există halda de steril. Cele constatate de instanță se coroborează cu concluziile raportului de expertiză specialitatea protecția mediului (fila 91) întocmit de expert D. G. care, în urma deplasării în teren a constatat că în vecinătatea locuinței reclamantului pârâta U. M. de Carieră Roșiuța exploatează o zonă industrială în care funcționează un Depozit de Stocare a Cărbunilor cărbunii energetici sunt deversați dintr-un releu de benzi transportoare de mare capacitate, cărbuni energetici extrași din cariere.
A mai constatat expertul că la distanța de 20 m față de gospodăria reclamantului, se află în exploatare drumul de acces auto către depozitul de cărbuni care face legătura cu DN 67 și pe care circulă autocamioane basculante de mare capacitate iar l a distanța de cea 60 m se află liniile de cale ferată pe care circulă trenurile cu vagoane care se încarcă în depozitul de cărbuni. De asemenea, a constata că există un excavator de mare capacitate cu roată și cupe ce încarcă din depozit cărbuni în vagoane. Din probele administrate s-a reținut că imobilul casă de locuit este moștenit de reclamant de la părinții săi prin urmare, acest imobil a fost construit anterior începerii activității de exploatare de către pârâte în baza licenței de exploatare nr.3497/.2002, HG nr.1293/2007-Cariera Rosiuta și amplasării depozitului de cărbune.
Așadar, s-a constatat că mediul din vecinătatea locuinței reclamantului a suferit ulterior modificări radicale prin amplasarea depozitului de cărbune, construirea și exploatarea unei căi ferate, amplasarea de utilaje grele de încărcare a cărbunelui și benzi transportoare. De asemenea a fost construit un drum de acces camioane către depozitul de cărbune care, măresc traficul auto în zonă și implicit duc la o creștere a factorilor poluatori. Toate aceste aspecte rezultă și din concluziile expertului specialitatea mediu care a constata că pe calea ferată din vecinătatea locuinței circulă vagoane de marfă tractate cu o locomotivă care, conform regulamentele de la calea ferată la fiecare manevră de deplasare se execută un semna acustic prin sirena locomotivă și anume un semnal acustic la . încărcare și încă un semnal de sirenă la ieșirea vagonului de la încărcarea cărbunilor prin excavatorul cu roată și cupe.
A mai constata expertul că în depozit mai funcționează mai multe excavatoare cu cupă pentru încărcarea autocamioanelor basculante de mare capacitate, iar . din depozitul de cărbuni a acestor autobasculante „trafic autogreu” se desfășoară pe un drum neamenajat tehnic care trece la 20 m depărtare de proprietatea petentului. Expertiza a identificat în depozitul de cărbuni și activitatea unui al doilea releu de benzi transportoare de mare capacitate pentru steril. Față de acestea s-a constatat, fără putință de tăgadă că, activitatea pârâtelor a dus la o modificare a mediului înconjurător existent la momentul edificării casei de locuit și care a fost avut în vedere de familia reclamantului la luarea deciziei de a locuit și desfășura viața privată în zona respectivă.
Conform normelor legale în vigoare, activitățile agenților economici cu impact asupra mediului înconjurător sunt permise numai după efectuarea unor studii de impact și stabilirea unor măsuri de protecție și atenuare a efectelor factorilor poluanți. În cauza de față, s-a constatat că pârâtele au desfășurat activitatea în baza unei autorizații de mediu, ultima fiind emisă la data de 17.09.2013 (fila 219) cu valabilitate până la data de 01.03.2022 în care se precizează că, indicatorii reglementați pentru AER- pulberi sedimentabile sunt de 17 g/mp/lună valoare maximă admisă și pentru ZGOMOT – 65 dB(A) la limita funcțională a punctelor de lucru și 50 dB(A) la limita zonei protejate (zona locuită).
Din măsurătorile de zgomot efectuate de laboratoare autorizate, la solicitarea expertului de mediu desemnat în cauză, a rezultat că, la data de 20.12.2012 (f. 104) cu utilajele pârâtelor în funcțiune, nivelul zgomotului era de 55 Db (A) față de 50 dB (A) valoare maximă admisă, la data de 27.06.2013 era de 56,7 dB(A) iar la data de 26.09.2013 de 45 dB (A) fără a se preciza dacă utilajele pârâtelor erau sau unu în funcțiune (f.271).
Față de acestea s-a constatat că activitatea desfășurată de pârâte în punctul de încărcare cărbune are ca efect depășirea nivelului de zgomot înregistrat la locuința reclamantului peste valorile admise și stabilite la eliberarea autorizației de mediu. Așa fiind, față de faptul că există depășiri ale nivelului de zgomot maxim admis instanța a reținut în sarcina pârâtelor o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu care, în cauza de față, constă în expunerea reclamantului și a familiei din care fac parte și doi copii minori la zgomote cu intensități variabile și zgomote stridente, ce sunt de natură să producă efecte negative asupra sănătății, ce se poate degrada mai ales datorită unei expuneri îndelungate.
Nu a fost primită apărarea pârâtelor în sensul că nivelul de zgomot este depășit datorită traficului auto ce se desfășoară pe limita de vest a proprietății deoarece, din buletinul de încercare nr.2437/20.12.2012, nu rezultă că zgomotul generat de traficul rutier înregistrează depășiri (fila 104). De asemenea, s-a putut reține o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu, ce constă în expunerea reclamantului și a familiei sale la pulberi sedimentabile ce depășesc cu mult valoarea maximă admisă de 17 g/mp/lună, depuneri care se produc în mod constant conform determinărilor ce constituie anexa nr.1 la raportul de expertiză specialitatea mediu (fila 271). Expertul în mediu desemnat a concluzionat că, pulberile sedimentabile au concentrații variabile și ajung la valori mari la intensificarea vitezei vânturilor și a curenților de aer care se produc dinspre depozit și circuitul rutier al autobasculantelor de transport cărbuni spre locuința petentului. Așadar, având în vedere că depășirea valorilor pulberilor sedimentabile au un impact negativ asupra sănătății reclamantului care este nevoit să inspire aceste pulberi ce sunt transportate de curenții de aer, punându-i în pericol sănătatea, instanța a apreciat că pârâtele se fac vinovate de prejudiciul creat reclamantului prin desfășurarea activității de încărcare ce are consecință depășirea parametrilor maximi admiși de legislația de mediu în vigoare. De asemenea, s-a constatat că există o legătură de cauzalitate între activitatea desfășurată de pârâte în depozitul de cărbune al Carierei Roșiuța și prejudiciul creat de deteriorarea condițiilor de mediu în care, reclamantul este obligat să își desfășoare viața privată, ca urmare a existenței casei de locuit în zona afectată deși, potrivit art.5 din OUG 195/2005 statul recunoaște oricărei persoane dreptul la un "mediu sănătos și echilibrat ecologic". În cauză s-a reținut și incidența dispozițiilor art.95 OUG 195/2005 care prevede că răspunderea pentru prejudiciu adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă, iar prevenirea și repararea prejudiciului adus mediului trebuie să fie suportată de poluator potrivit principiului „poluatorul plătește” și potrivit dispozițiile art.68 din același act normativ stabilește în sarcina persoanelor fizice sau juridice ce desfășoară activități pe terenuri obligația de a evita, de a preveni și de a repara deteriorările aduse calității mediului geologic.
În cauză s-a constatat că situația creată ca urmare a desfășurării activității pârâtei în proximitatea zonei în care reclamantul are amplasată locuința, activitate prin care se degajă continuu cantități considerabile de pulberi de cărbune și noxe ce au ca efect modificarea cadrului într-un mediu impropriu locuirii, punând în pericol viața și sănătatea, constituie izvorul răspunderii în calitate de poluator. În acest sens s-a reținut că, deși dreptul la un mediu înconjurător sănătos nu este garantat în termeni speciali de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, el a fost alăturat dreptului la viață privată sau, mai bine spus, ca fiind o componentă a acestui drept prevăzut de art.8 din Convenție. Așa s-a ajuns la protejarea ,,indirectă” a dreptului la mediu și urmând această cale, s-a decis că atingerile aduse mediului înconjurător prin anumite activități nocive pot afecta calitatea vieții unei persoane și prin aceasta îi este afectată viața sa privată. De asemenea, în prezent există o consacrare jurisprudențială a dreptului la un mediu înconjurător sănătos în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, indicând în acest sens cauza T. contra României. În ceea ce privește cuantumul prejudiciului suferit de reclamant, instanța a reținut că acesta poate fi reparat în principal prin restabilirea situației anterioare.
Cum în cauză activitatea poluantă nu poate fi întreruptă, ea constituind obiectul de activitate al societății pârâte, s-a apreciat că restabilirea situației anterioare nu se poate realiza decât prin reconstruirea locuinței reclamantului pe un alt amplasament în afara zonei supuse poluării. Având în vedere implicațiile și durata luării unei măsuri de obligare a pârâtelor la reconstruirea locuinței reclamantului, instanța a apreciat că cea mai eficientă și rapidă metodă de dezdăunare o constituie obligarea pârâtelor la plata către reclamant a valorii de reconstruire a casei de locuit și anexelor gospodărești, evaluată de expertul în construcții (f. 222) la suma de 237.252 lei. Față de aceste considerente, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art.998-999 C.civ. 1864, văzând și dispozițiile art.95 din OUG 195/2005, instanța a admis în parte cererea și a obligat pârâtele la plata sumei de 237.252 lei ce reprezintă valoare de reconstruire a casei de locuit și anexelor gospodărești identificate conform raport de expertiză specialitatea construcții.
În aceleași considerente, a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la reconstruirea prin strămutare a imobilului casă de locuit și anexe gospodărești.
În baza art.274 C.proc.civ. au fost obligate pârâtele la plata sumei de 11.000 lei cheltuieli de judecată ce reprezintă taxă judiciară, onorarii experți, taxă buletin analiză și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta pârâtă . SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond prin respingerea cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar casarea sentinței și trimiterea cauzei la rejudecare pentru refacerea și completarea probatoriului.
În motivarea apelului a arătat că s-a reținut greșit de către instanța de judecată în baza probatoriului administrat în cauză că societatea pârâtă este vinovată de degradările condițiilor de mediu (ceea ce a condus la concluzia că prejudiciul poate fi reparat prin restabilirea situației anterioare, acordându-i reclamantului contravaloarea imobilelor deținute în localitatea Roșiuța) și faptul că depozitul de cărbune al UMC Roșiuța ar fi fost amplasat în zonă din anul 2002 de când unitatea deține licență de exploatare. Aceste rețineri sunt total greșite, deoarece depozitul de cărbune se afla în zonă de peste 25 de ani.
S-a mai menționat că potrivit art.5 lit.1 din OUG 195/2005, care constituie cadrul general în materia protecției mediului, statul recunoaște oricărei persoane dreptul la un mediu sănătos și echilibrat ecologic, garantând în acest scop dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit. Art.64 din OUG nr.195/2005 menționează obligațiile ce revin persoanelor fizice și juridice care desfășoară activități, printre care obligarea asigurării de măsuri și dotări speciale pentru izolarea și protecția fonică, generatoare de zgomot și vibrații, astfel încât să nu conducă prin funcționarea acestora la depășirea nivelurilor limita a zgomotului ambiental, obligația respectării reglementărilor privind protecția atmosferei, adoptând măsuri tehnologice adecvate de reținere și neutralizare a poluanților atmosferei, obligația dotării instalațiilor tehnologice care sunt surse de poluare cu sisteme de automonitorizare și să asigure corecta lor funcționare.
A mai arătat că pentru nerespectarea acestor obligații art.5 lit.1 din OUG nr.195/2005 recunoaște dreptul celui prejudiciat la despăgubiri, răspunderea pentru acest prejudiciu având caracter obiectiv, independent de culpă, iar prevenirea și repararea acestuia se realizează numai în condițiile OUG nr.195/2005. Strămutarea gospodăriei și reconstrucția alteia într-o zonă neplouată, inclusiv plata valorii de reconstrucție a imobilelor poate fi dispusă numai în urma acordului de voință al părților, instanța neputându-se substitui voinței acestora, iar măsura nu este prevăzută ca și modalitate de despăgubire în cuprinsul OUG nr.195/2005. Reclamantul dovedind cu certitudine prejudiciul suferit, este îndreptățit să obțină măsuri reparatorii în temeiul OUG nr.195/2005, strămutarea sau plata contravalorii de reconstrucție a gospodăriei fiind o măsură excepțională, procedată de negocieri în acest sens cu proprietarii.
Temeiul de drept invocat de către reclamant se regăsește în art.998-999 cod civil și OUG nr.195/2005, iar pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în intenție, neglijența ori imprudența. În cauza dedusă judecății nu sunt întrunite cele patru condiții generale ale răspunderii, condiții cumulative, iar UMC Roșiuța își desfășoară activitatea privitor la extracția cărbunelui în baza licenței de exploatare nr.3477/2002, acordată de ANRM București, aprobată prin HG nr.1294/24.10.2007.
De asemenea, a mai arătat că din evaluarea riscului în zona depozitului de cărbune în anul 2004 rezulta că locuința reclamantului nu intră în perimetrul norului de praf, deci conform studiului menționat anterior acesta nu este supus fenomenului de poluare cu particule în suspensie. Tot din acest studiu rezultă că locuința reclamantului nu a fost identificată ca fiind supusă unui impact semnificativ.
Din datele aflate la dosarul cauzei și din buletinele de măsurători rezultă că locuința acestuia a fost supusă unui episod de poluare, deci poluarea cu pulberi sedimentabili nu este continuă. Referitor la zgomotul produs de utilajele aparținătoare pârâtei Societății C. E. Oltenia, din datele aflate la dosar și cele prevăzute în literatura de specialitate rezultă că poluarea fonică nu se datorează exclusiv activității pârâtei, ci în mare parte se datorează zgomotului produs de traficul pe DN 67 Motru - Tg-J., care se află la 8-10 m de gospodăria reclamantului F. P.. Comparând valorile rezultate din măsurători cu datele de literatura tehnică de specialitate se observă că zgomotul produs de utilajele pârâtei nu are valori să ajungă la limita de risc pentru a afecta sănătatea populației, respectiv 55 Db la limita zonei locuibilă (2 m de locuință).
Cât privește influența prafului asupra vegetației și culturilor, s-a mai menționat că acesta, așezat pe vegetație nu blochează procesul de fotosinteză, deoarece nu adera pe petiolul frunzelor, mai mult praful de cărbune, datorită conținutului mare de carbon, se poate constitui ca îngrășământ al solului.
În drept și-a întemeiat apelul pe prevederile art.282-298 din codul de procedură civilă și a solicitat admiterea apelului, în principal modificarea hotărârii instanței de fond prin respingerea cererii reclamantului ca nefondată, în subsidiar casarea cauzei și trimiterea acesteia la instanța de fond pentru completare probatoriu și efectuarea în cauză a unei contraexpertize în specialitate ecologie și mediu de către o echipă compusă din trei experți, probă ce i-a fost respinsă de către instanța de fond.
Legal citat, intimatul reclamant F. P. nu a depus întâmpinare la apelul formulat de apelanta pârâtă . SA.
Prin decizia civilă numărul 43 din data de 21 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă s-a admis apelul declarat de apelanta pârâtă Societatea C. E. Oltenia SA, cu sediul în municipiul Tg-J., ..5, județul Gorj, prin reprezentant S. D. M. Tg-J., cu sediul în municipiul Tg-J., ..1-15, județul Gorj împotriva sentinței civile nr.410/10.03.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatul reclamant F. P., cu domiciliul în municipiul Motru, ..
S-a dispus schimbarea sentinței civilă nr.410/10.03.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în sensul că respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamantul F. P. împotriva pârâtei Societatea C. E. Oltenia SA.
A fost obligat intimatul reclamant F. P. la plata sumei de 2157 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelanta pârâtă . SA.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut:
Critică sentința instanței de fond în ceea ce privește soluționarea cererii de acordare a contravalorii de reconstrucție a gospodăriei reclamantului, arătând că în speță unitatea minieră și-ar fi îndeplinit obligațiile prevăzute de OUG nr.195/2005 și, de asemenea în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, limitele valorilor care ar atrage poluarea în zona gospodăriei reclamantului nefiind depășite, urmând să analizeze legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma acestor critici.
Astfel, tribunalul a reținut că după cum a rezultat din dispozițiile art.94 lit.i din OUG nr.195/2005, răspunderea persoanelor juridice pentru prejudiciul creat prin activitatea acestora constă în suportarea costului pentru repararea prejudiciului și înlăturarea urmelor produse de acesta și restabilirea condițiilor anteriore producerii prejudiciului, conform principiului poluatorul plătește. De asemenea, art.95 din OUG nr.195/2005 impune caracterul obiectiv al acestei răspunderi, în sensul că răspunderea este independentă de ideea de culpă, iar art.64 din același act normativ impune obligația operatorului minier de a respecta reglementările legale în desfășurarea activității sale.
În cauză acțiunea civilă promovată de reclamant a fost întemeiată pe dispozițiile legii speciale OUG nr.195/2005 (privind protecția mediului), OUG nr.68/2007 (privind repararea prejudiciului) și art.998-999 Cod civil, urmând să se analizeze pe cale de consecință dacă pentru prejudiciul a cărei reparare se solicită sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legala.
Actul normativ în materie, și anume OUG nr.195/2005, definește în art.2 la pct.51 poluarea ca fiind introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăți umane sau calității mediului, poate dăuna bunurilor materiale sau poate cauza o deteriorare sau împiedicare a utilizării mediului în scop legitim, iar pct.52 definește prejudiciul ca fiind efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătății oamenilor, bunurilor sau mediului provocat prin poluanți, activități dăunătoare ori dezastre. De asemenea, art.998-999 C civil (care reprezintă sediul materiei pentru răspunderea civilă delictuală) instituie obligația celui care cauzează altuia un prejudiciu de a repara acest prejudiciu, obligația de reparații fiind independentă de ideea de culpă în raport de dispozițiile art.95 din OUG nr.195/2005.
Pe cale de consecință, în conformitate cu aceste dispoziții speciale, pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală a poluatorului este necesară întrunirea celor trei condiții instituite de art.998-999 Cod civil (existența faptei ilicite, a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate). Printre acestea, pe lângă existența unei fapte ilicite și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, se impune analizarea cu prioritate în speța de față a condiției existenței unui prejudiciu.
Acest prejudiciu a fost cuantificat de către reclamant prin cererea de chemare în judecată ca fiind reprezentat de valoarea de reconstrucție a gospodăriei deținute în zona de exploatare minieră care presupune terenul în suprafață de 266 mp împreună cu construcțiile realizate pe această suprafață însă, după cum rezultă din lucrarea de specialitate construcții realizate în fața instanței de apel (fila 153), nici imobilul casă de locuit, dar nici terenul aferent nu sunt degradate în nici un fel, singura problemă legate de aceste imobile reprezentând-o amplasarea lor în zona apropiată depozitului de cărbune realizat de către apelanta pârâtă.
Totodată, deși în fața instanței de fond s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză specialitatea construcții, această expertiză nu a avut ca obiectiv stabilirea aspectului dacă imobilele construcții sunt degradate ca urmare a activității miniere din zonă, expertul pornind de la premisa că aceste construcții nu ar mai putea fi folosite datorită condițiilor de mediu și s-a stabilit de către expert doar care ar fi valoarea de reconstrucție a acestei construcții.
Practic, probatoriul administrat în cauză și care a avut ca obiect analizarea existenței unei deteriorări a acestui imobil a stabilit în mod cert și explicit că nu există nici o degradare a acestor imobile ca urmare a desfășurării activității miniere, nici în ceea ce privește structura de rezistență sau celelalte elemente constructive, sub acest fiind certă inexistența prejudiciului în patrimoniul reclamantului.
În ceea ce privește cealaltă latură a prejudiciului solicitat de către reclamant și reprezentată de poluarea locuinței care ar atrage imposibilitatea de a o folosi, după cum a rezultat din raportul de expertiză întocmit în fața instanței de apel (și care a avut în vedere măsurătorile realizate de agenția națională de mediu care monitorizează imobilul) aceste valori ale pulberilor sedimentabile și ale poluării fonice sunt depășite, dar depășirea acestor valori nu este realizată într-un procent foarte mare și, în plus, ambele valori ale poluării sunt generate atât de activitatea minieră, dar și de traficul rutier derulat pe drumul național aflat la câțiva metri de proprietatea intimatului reclamant.
Astfel, expertiza realizată de domnul expert N. I., având la bază rapoartele de încercare realizate de Agenția Națională de Mediu a stabilit că la gospodăria reclamantului există o concentrație medie de pulberi sedimentabile de 21,08 g/mp/lună față de concentrația maximă admisibilă de 17 g/mp/lună, însă această concentrație medie înregistrată se datorează numai în proporție de 75% exploatării miniere din zonă, diferența fiind generată de traficul rutier. Acest procent a fost stabilit prin analizarea naturii pulberilor sedimentabile, astfel încât este evidentă concluzia că depășirea maximului prevăzut de lege nu reprezintă contribuția exclusivă a activității minieră, ci un concurs de factori între această activitate și traficul rutier, iar în lipsa acestui din urmă factor activitatea minieră nu ar fi generat o depășire a maximului valori de pulberi sedimentabile.
În ceea ce privește poluarea fonică generată de exploatarea minieră și traficului rutier, aceiași lucrare de specialitate a stabilit că și în acest caz poluarea fonică reprezintă concursul celor doi factori și, fiind vorba despre doi vectori care se compun, nu se poate stabili în mod exact care este procentul de poluare fonică generat de exploatarea minieră și care este procentul generat de traficul rutier. Singura modalitate în care s-ar fi putut stabili un calcul realist ar fi fost înlăturarea factorului de poluare generat de traficul rutier, dar datorită imposibilități opririi traficului rutier la momentul realizării lucrării de specialitate, aceste rezultate nu pot fi obținute.
În schimb s-au realizat măsurători ale zgomotului din zonă în situația în care utilajele miniere sunt oprite, iar această valoare a fost de 71,8 dB în zona în care gospodăria reclamantului este cea mai apropiată de traficul rutier, și anume exteriorul locuinței în direcția vest, valoare care se datorează exclusiv traficului rutier de pe DN67.
Celelalte măsurători au arătat valoarea de 46 dB (zgomotul de fond cu utilajele oprite la distanța de 190 de m), valoarea de 59,9 dB (la exteriorul locuințe la distanța de 220 m cu sursa de zgomot în funcțiune și anume utilajele pornite) și, respectiv 55,3 dB (la o distanță de 220 m zgomot de fond față de depozitul de cărbune).
Din aceste valori ale măsurătorii a rezultat că în lipsa sursei de poluare fonică reprezentată de traficul rutier limita maximă de 65 dB nu ar fi fost depășită, zgomotul de fond cu sursa de zgomot în funcțiune (activitatea minieră) fiind în limitele maximului prevăzut de lege.
Concluzionând, conform probatoriului administrat în cauză, gospodăria reclamantului nu este afectată de activitatea minieră în zonă nici în ceea ce privește deteriorarea imobilelor construcții, dar nici prin depășirea valorilor maxime pentru pulberi sedimentabile sau în ceea ce privește sursa de zgomot, depășirile acestor valori fiind reprezentate în mod exclusiv de concursul ambilor factori și anume activitatea minieră și traficul rutier.
Este adevărat că prin însumarea efectelor celor doi factori poluanți se înregistrează o depășire a valorilor maxime admise, dar acesta nu reprezintă un considerent pentru care prejudiciul generat (afectarea sănătății care ar rezulta din depășirea acestor valori maxime) să fie suportat în mod exclusiv de unul singur dintre factori poluanți, cu atât mai mult cu cât, după cum sa arătat, în cauza de față este vorba despre o depășire la limită a valorilor maxime și nu se poate vorbi despre o imposibilitate a desfășurării activității de către proprietarul F. P..
Tribunalul a apreciat astfel că este întemeiat apelul de față în ceea ce privește nelegalitatea soluției decurgând din acordarea cu titlu de prejudiciu a valorii de reconstrucție a imobilelor reclamantului deoarece, după cum s-a arătat, nu este îndeplinită condiția existenței unui asemenea prejudiciu, efectele negative generate de activitatea minieră putând fi înlăturate prin soluțiile tehnice propuse de experții numiți în cauză și instituite de autorizația de mediu acordată apelantei reclamante. Nefiind îndeplinită condiția existenței unui prejudiciu nu se mai poate pune problema incidenței dispozițiilor art.998-999 C.civil în ceea ce privește acordarea valorii de reconstrucție a imobilului casă de locuit.
În demersul care a condus la acordarea acestei valori de reconstrucție instanța de fond a avut în vedere exclusiv concluziile lucrării de specialitate realizate de domnul expert D. G. care precizau o depășire a valorii pulberilor sedimentabile și valorii maxime pentru poluarea fonică și a stabilit că singura modalitate de reparare a acestui prejudiciu o reprezintă posibilitatea acordată reclamantului de a-și reconstrui locuința într-o zonă în care nu există poluare. Această concluzie nu a fost însă fundamentată pe dovada imposibilității de remediere a acestor deficiențe prin modalitățile prevăzute de art.64 din OUG nr.195/2005 și îmbrățișând această soluție s-ar ajunge la situația în care reclamantul ar rămâne proprietarul imobilelor construcții în valoarea stabilită de lucrarea de specialitate întocmită în fața instanței de apel, valoare la care s-ar adăuga suma stabilită de către instanța de fond în vederea reconstrucției casei de locuit și anexelor gospodărești, reclamantul realizând o îmbogățire fără justă cauză și care nu poate reprezenta efectul aplicării principiului „poluatorul plătește” invocat de către reclamant.
Pentru considerentele arătate, apreciind apelul de față ca fiind întemeiat în ceea ce privește prejudiciul înregistrat în patrimoniul apelantului reclamant și modalitatea de reparare a acestui prejudiciu aleasă de către instanța de fond, în baza art.296 Cod procedură civilă a fost admis apelul, schimbată sentința instanței de fond în sensul respingerii acțiunii civile promovată de către reclamant ca nefondată.
În baza art.274 Cod procedură civilă a fost obligat intimatul reclamant la plata sumei de 2157 lei către apelanta pârâtă, suma reprezentând taxe de timbru achitate de aceasta în fața instanței de apel (355,5 lei timbru fiscal și 1,5 lei timbru judiciar) și onorariu expert în apel (conform chitanțelor de la filele 69-71 din dosarul de apel).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul F. P., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivele de recurs se arată că instanța de apel a pronunțat decizia recurată cu încălcarea art. 129 alin. 5 C.pr.civilă și a dat o altă interpretare greșită temeiurilor de drept menționate, pronunțând o hotărâre nelegală. Instanța era datoare, în temeiul rolului activ să califice cererea de chemare în judecată în limitele principiului disponibilității, să solicite lămuriri pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, lipsa rolului activ generând motiv de casare.
Recurentul arată că a motivat acțiunea în fapt pe imposibilitatea folosirii gospodăriei datorită norului de praf care face irespirabil aerul cu consecințe asupra sănătății și imposibilitatea suportării zgomotului utilajelor și mașinilor de mare tonaj care încarcă cărbunele la o mică distanță de casa sa. Lipsa apei din fântână, imposibilitatea folosirii grădinii de zarzavat și a pomilor fructiferi, de asemenea se arată imposibilitatea de a avea condiții de odihnă din cauza zgomotului infernal făcut de utilajele și mașinile folosite de unitatea intimată . Se mai arată că s-au produs deteriorări majore ale casei de locuit.
În ceea ce privește interesul recurentului în promovarea cererii, acesta rezidă în faptul că în gospodărirea cărei .-o locuiesc și soția și copii săi în vârstă de 14 și 15 ani, iar temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă dispoz. art. 998- 999 Cod civil, dispoz. OUG 195/2005, dispoz. OUG 68/2007 privind răspunderea de mediu.
În mod greșit instanța de apel și-a motivat decizia în sensul că nici imobilul casă de locuit și nici terenul aferent nu sunt degradate în nici un fel, singura problemă legată de aceste imobile reprezentând-o amplasarea lor în zona apropiată depozitului de cărbune realizat de către pârâtă.
Se arată că instanța de apel a dat o interpretare greșită cererii sale, analizând motivele de apel din perspectiva inexistenței prejudiciului material, respectiv nedegradarea casei de locuit, dar cererea recurentului privește în principal obligarea la reconstrucția gospodăriei din localitatea Roșiuța aflată în prezent într-o zonă poluată de lucrările miniere desfășurate în imediata apropiere a locuinței. Ori, instanța de apel în urma completării probatoriului administrat la fond consideră că, deși în autorizația de mediu emisă Complexului E. Oltenia în anul 2013 se prevede că indicatorii reglementați pentru aer - pulberi sedimentale sunt de max.17 g/m.p./ lună, iar la expertiză a rezultat o concentrație de 21,08 m.p/ lună, această concentrație se datorează numai în proporție de 75% exploatării miniere.
Apelanta arată că instanța de apel nu a avut în vedere existența drumului de exploatare situat între DN 69 și Depozitul Minier Roșuța, paralel cu acesta, traficul rutier desfășurându-se cu camioanele de mare tonaj, ziua și noaptea. Situația este aceeași în cazul măsurătorilor de zgomot, nivelul maxim admis trebuind să fie pentru zona locuită la 50 de DB, iar în urma măsurătorilor s-a constatat o valoare de 554,3 DB. Aplicându-se greșit actelșe normative instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.
Se mai arată că instanța de apel a îndepărtat toate mijloacele legale și probatoriile cu lucrări de specialitate, motivându-și propria părere, fără o fundamentare de specialitate, în condițiile în care ar fi trebuit să facă aplicarea textelor legale – art. 5 și art.94 din OUG 195/2005 privind protecția fondului de mediu și să constate astfel că fapta de a depăși nivelul de zgomot maxim admis este o faptă cauzatoare de prejudicii care constă în expunerea recurentului și a familiei sale cu doi copii minori la zgomote stridente și variabile poate produce consecințe negative prin expunere îndelungată.
Se invocă dispoz. art. 5 din OUG 195/2005 și art. 94 din din OUG 195/2005.
În motivele de recurs se mai arată că la începutul anului 2014 unitatea minieră Roșiuța a început exportul de cărbune către Serbia, calea ferată fiind situată în spatele gospodăriei recurentului, iar drumul de exploatare este situat de-al lungul întregii sale gospodării, paralel cu acesta. Mărunțirea cărbunelui, zgomotul stradal de pe DN 69 utilizat de camioanele de mare tonaj, care deservesc unitatea minieră, inclusiv pe timpul nopții, cu semnale acustice fac imposibilă folosirea locuinței și gospodăriei în condiții normale. Se arată că celelalte 10 gospodării din zona afectată au fost expropriate, proprietarii fiind despăgubiți cu c.valoarea fiecărei gospodării.
Solicită, în principal admiterea recursului, modificarea hotărârii anterior pronunțate de Tribunalul Gorj, în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă, cu menținerea sentinței instanței de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalul Gorj, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
În drept se invocă dispoz. art.304 pct. 7,8 și 9 C.pr.civilă.
La data de 10.04.2015 intimata pârâta SOCIETATEA C. E. OLTENIA SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, cu menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate.
Recursul este fondat și se va admite pentru următoarele considerente :
Potrivit art. 212 alin. 1 C.pr.civilă, dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză.
Plecând de la aceste dispoziții, în practica judiciară s-a statuat că în caz de neconcordanță între două expertize, judecătorii sunt datori să stabilească adevărul, examinând critic toate rapoartele de expertiză, iar în situația în care nu găsesc convingător nici unul din aceste rapoarte, să dispună o nouă expertiză, cu trei experți.
O expertiză cu trei experți oferă instanței posibilitatea de a realiza o analiză comparativă între concluziile acestora, ceea ce poate conferi o mai mare rigoare și greutate științifică a acelor concluzii trase de instanță în urma expertizei.
În cauza de față, recurentul reclamant a solicitat obligarea pârâtelor să reconstruiască prin strămutare gospodăria, ori în caz contrar, să-i plătească c.valoarea de reconstrucție tehnică a acestei gospodării compusă din casă de locuit, anexe gospodărești și terenul aferent construcțiilor.
La instanța de fond a fost efectuată expertiza întocmită de expert D. G., care atât în raportul inițial întocmit ( fila 91, dosar fond) cât și în completarea la acest raport ( fila 260, dosar fond) a concluzionat că din cercetările repetate la locuința și în gospodăria recurentului reclamant, din rapoartele de încercare întocmite rezultă un răspuns categoric în sensul că unitatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile de prevenire și protecție a mediului.
În concluziile generale de la fila 292, același expert arată că dintr-un număr de 9 determinări analitice efectuate la laboratorul Agenției de Protecția Mediului Gorj timp de 9 luni de zile la locuința recurentului reclamant, 7 luni se prezintă cu depășiri ale limitei admisibile prin STAS12574/87 a concentrației maxime admise CMA de 17 g/mp/lună și că o asemenea situație aduce prejudicii certe sănătății și vieții familiei petentului, ceea ce se constituie în argumente certe pentru ca partea intimată, poluatoare să încadreze și această locuință în programul viitor de strămutare.
E. tehnic asistent S. D. A. a întocmit o anexă la raportul de expertiză tehnică judiciară al expertului desemnat de instanță și a concluzionat că în cauza de față există doar o poluare episodică incidentală intermitentă, în care concentrațiile de poluanți în mediu depășesc valorile naturale, dar fără să pună în pericol sănătatea populației, că poluarea în zonă este o poluare cumulată provenită din mai multe surse și expertul nu se poate pronunța dacă gospodăria reclamantului are sau nu condiții similare gospodăriilor pentru care a început strămutarea ori s-au acordat despăgubiri.
În apel, instanța a dispus în ședința publică de la 27.06.2014 proba cu o nouă expertiză în specialitatea construcții și o nouă expertiză în specialitatea ecologie și protecția mediului, realizată de expertul tehnic judiciar N. I. . La obiectivul nr.1 expertul a concluzionat că se constată o depășire a valorii admise, a zgomotului de fond, dar că în direcția Vest se observă o depășire a valorilor care provine de la traficul rutier din zonă.
Se mai arată că pârâta nu respectă în totalitate cerințele autorizației de mediu, nerealizarea instalației de umectare perdea de apă, iar sistemul de pulverizare cu apă este realizat neprofesional și nu funcționează la parametrii tehnici impuși. Expertul tehnic judiciar N. I. a concluzionat însă că factorii de poluare care afectează proprietatea reclamantului se datorează activității desfășurate în depozitul de cărbune, precum și traficului rutier, care se desfășoară pe DN 67 și nu se datorează Drumului de exploatare minieră, care este nefuncțional.
Expertul M. A., numit tot de instanța de apel a concluzionat însă ( fila 153 apel) că imobilul - casă și teren aferent - ale recurentului reclamant nu sunt degradate, dar ele sunt amplasate în apropierea depozitului de cărbune, care prin natura destinației produs zgomot și praf și afectează locuința reclamantului.
Analizând coroborat toate expertizele întocmite în această cauză, fond și apel se constată că acestea conțin concluzii contradictorii. Expertul D. G. arătă că în mod cert că activitatea intimatei pârâte aduce prejudicii certe sănătății și vieții familiei recurentului reclamant. E. tehnic asistent S. D. A. arată că în cauza de față există doar o poluare episodică incidentală intermitentă, în care concentrațiile de poluanți în mediu depășesc valorile naturale, dar fără să pună în pericol sănătatea populației.
Expertul N. I., desemnat în apel, deși concluzionează că factorii de poluare care afectează proprietatea reclamantului se datorează activității desfășurate în depozitul de cărbune, precum și traficului rutier, care se desfășoară pe DN 67, dar mai arată că pârâta nu respectă în totalitate cerințele autorizației de mediu, nerealizarea instalației de umectare perdea de apă, iar sistemul de pulverizare cu apă este realizat neprofesional și nu funcționează la parametrii tehnici impuși. Expertul M. A., desemnat tot de instanța de apel concluzionează că locuința reclamantului este afectată de activitatea intimatei pârâte.
În aceste condiții, de neconcordanță între concluziile experților, judecătorii sunt datori să stabilească adevărul, iar în situația în care nu găsesc convingător nici unul din aceste rapoarte, se poate dispune o nouă expertiză, cu trei experți, care oferă instanței posibilitatea de a realiza o analiză comparativă între concluziile acestora, ceea ce poate conferi o mai mare rigoare și greutate științifică a celor concluzii trase de instanță în urma expertizei.
Aceasta întrucât începând cu anul 1994, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat principiul integrării dreptului la un mediu sănătos în domeniul de aplicație al art. 8 din Convenția Europeană, text care protejează dreptul la viața privată și de familie. În cauza Lopez Ostra contra Spaniei (9 dec. 1994) s-a stabilit că atingerile grave aduse mediului înconjurător pot afecta bunăstarea unei persoane și pot să o priveze de dreptul de a se bucura de o locuință care să-i asigure exercițiul dreptului la viață privată, chiar dacă prin aceasta nu îi este pusă în pericol sănătatea.
Curtea a considerat ( în cauza Rayner contra Regatului Unit al Marii Britanii din 16 iulie 1986) că atingerile aduse mediului înconjurător prin activități nocive pot afecta calitatea vieții unei persoane și pot afecta viața sa privată.
Printre activitățile care au fost avute în vedere atunci când s-a reținut încălcarea dreptului reglementat de art. 8 din Convenție au fost: amplasarea unei stații de epurare în apropierea locuinței reclamanților, emanațiile sonore puternice, emisiile nocive ale unor instalații chimice. Curtea a reținut că revine statelor obligația de a informa cetățenii asupra consecințelor negative ale unor astfel de activități.
Aceeași obligație a fost reținută și în cauză T. contra României nr._/01, 27 ianuarie 2009, prin care România a fost condamnată pe tărâmul art. 8 din Convenția Europeană pentru că dreptul celor doi reclamanți la un mediu sănătos a fost încălcat datorită impactului asupra mediului a unei tehnologii bazate pe cianură, folosită în extracția aurului.
Curtea a constatat că autoritățile române nu au impus unei societății condiții de funcționare apte să evite producerea unor prejudicii mediului și sănătății umane, încălcând principiul precauției care ar fi impus o restricționare a activității atât timp cât existau serioase îndoieli cu privire la siguranța procesului tehnologic.
S-a motivat că articolul 8 din Convenție, urmărind în esență să apere persoana împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților publice, implică obligația statului de a se abține de la astfel de ingerințe, dar și obligații pozitive de natură a asigura respectul efectiv al vieții private și familiale. Statul are obligația de a lua toate măsurile rezonabile și adecvate pentru a proteja drepturile implicate de primul alineat al articolului 8, și mai ales, obligația de a de a se dota cu un cadru legislativ și administrativ apt a preveni în mod eficient atingerile aduse mediului înconjurător și sănătății oamenilor, iar în cazul activităților periculoase, de a avea în vedere riscurile ce pot rezulta. O astfel de obligație se transpune în autorizarea, punerea in funcțiune, exploatarea, securizarea și controlul respectivei activități, dar și în impunerea în sarcina celor ce desfășoară astfel de activități a unor obligații de a adopta toate acele măsuri de natură a asigura protecția efectivă a cetățenilor a căror viață riscă să fie afectată de pericolele inerente domeniului în cauză.
Instanța este chemată să aplice normele dreptului național și european și să stabilească dacă, reclamantul care are are un drept la respectarea vieții private și a domiciliului, a fost afectat și în ce măsură prin activitatea pârâtei. Or, din acest punct de vedere nu se poate formula o concluzie, atâta vreme cât expertizele întocmite conțin concluzii contradictorii.
Potrivit disp. art. 129 alin. 5 C., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc
Este incident cazul de recurs de casare prev. de art. 304 pct. 5 C. si de trimitere prev. de art. 312 alin. 5 C., urmand ca in baza art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza II C., sa se admita recursul ca fondat, sa se caseze sentinta si sa se trimita cauza spre rejudecarea aceleiasi instante – Tribunalul Gorj, pentru ca partile sa nu fie lipsite de un grad de jurisdictie pe fond.
În rejudecare, instanța de apel va pune în discuția părților efectuarea unei expertize cu 3 experți specialitatea protecția mediului.
Instanța va dispune orice alte probe necesare și utile cauzei și va avea în vedere și situația gospodăriilor învecinate, cauzele pentru care ceilalți vecini ai recurentului reclamant au fost sau nu strămutați.
De asemenea,în analiza cauzei se vor avea în vedere dispoz. art. 95 din OUG 195/2005, instanța urmând a analiza acțiunea în raport cu activitatea pârâtului chemat în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul F. P. împotriva deciziei civile numărul 43 din data de 21 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA C. E. OLTENIA SA PRIN REPREZENTANT S. D. M. TG.J..
Casează decizia numărul 43 din data de 21 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._ și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 iunie 2015.
Președinte, C. R. | Judecător, T. R. | Judecător, M. L. N. A. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.C.R.
Tehn.I.C./Ex.3/10.07.2015
Jud. Apel/N. B. și
Gh.R.
Jud.Fond/ E.Șt.V.
| ← Strămutare. Sentința nr. 78/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 422/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
