Anulare act. Decizia nr. 3254/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3254/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 906/95/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3254
Ședința publică de la 07 Iulie 2015
Președinte: - Florența C. C.
Judecător: - N. D.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul P. E., domiciliată în Bumbești-J., ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 43/24.02.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. R. M. - FILIALA GORJ, cu sediul în Tg. J., ., jud. Gorj, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelantul reclamant P. E., personal, lipsind intimatul pârât P. R. M. - FILIALA GORJ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că cererea de apel nu este semnată de către apelantul reclamant P. E., nici personal, nici prin reprezentant, după care;
Apelantul reclamant P. E. a procedat la semnarea cererii de apel, fiind acoperită lipsa semnăturii, potrivit dispozițiilor art. 470 alin. 3, raportat la art. 196 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Apelantul reclamant P. E. a solicitat admiterea apelului, potrivit motivelor formulate în scris, iar pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată. A arătat că a contestat hotărârea consiliului local, în prezent cauza respectivă fiind suspendată.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, la data de 20.10.2014 sub nr._/318/2014, ca urmare a declinării în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu de către Tribunalul Gorj –Secția C. Administrativ și Fiscal, reclamantul P. E. a chemat în judecată, în calitate de pârât, P. R. M., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea efectelor hotărârii de excludere din partid pronunțată de Biroul Permanent al P.R.M. în data de 25 ianuarie 2014 și anularea hotărârii de excludere nr.309 din 11.02.2014, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că prin adresa nr. 309 din 11.02.2014 i-a fost adus la cunoștință faptul că în conformitate cu prevederile art. 32 (1 lit. e), (5) din Statutul PRM i-a fost retras sprijinul politic și a fost exclus din partid.
Că, în data de 27.07.2013, la A. I. a avut loc Congresul Extraordinar al PRM, unde a fost aleasă o nouă conducere a partidului și că, în conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 14/2003 a partidelor politice, P. R. M. a solicitat Tribunalului București înregistrarea modificărilor adoptate, cerere ce formează obiectul dosarului civil nr._/3/2013 înregistrat la Secția a IlI - a Civilă, cu termen de judecată la Curtea de Apel București.
Cu referire la justificarea suspendării și a caracterului de urgență, cât și la paguba iminentă ce i s-ar aduce prin punerea în executare a hotărârii de excludere, a precizat că în prezent este consilier local în cadrul Consiliului Local Bumbești-J., iar retragerea sprijinului politic și excluderea sa din partid ar duce la pierderea calității de consilier.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr.554/2004, ale Legii nr. 14/2003.
În dovedire, a depus adresa de comunicarea a retragerii sprijinului politic și a excluderii din partid, adresa nr. 426/23.12.2013.
Pârâtul P. R. M. nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința nr. 2072/26.09.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj –Secția C. Administrativ și Fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tg-J..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._/318/2014.
Prin rezoluția din data de 21.10.2014 a fost fixat termen de judecată pentru data de 13.11.2014.
La termenul de judecată din 13.11.2014, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Tg-J..
Prin sentința civilă nr. 6976 din 13.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2014 s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Tg-J..
S-a declinat competența de soluționare a cererii, formulată de reclamantul P. E., în contradictoriu cu pârâta P. R. M. - Filiala Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Tg-J. și Tribunalul Gorj.
S-a înaintat dosarul Curții de Apel C. pentru a hotărî asupra conflictului ivit.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a analizat cu prioritate excepția invocată din oficiu, având în vedere prevederile art. 248 C.pr.civ. potrivit cărora instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei..
Excepția necompetenței materiale privește o cerință pentru declanșarea procedurii judiciare, fiind o excepție absolută, având în vedere natura imperativă a normei legale; de procedură, întrucât privește lipsuri legate de sesizarea instanței, și peremptorie deoarece tinde la desesizarea instanței.
În aceste condiții, instanța a procedat la soluționarea excepției necompetenței materiale prin prisma dispozițiilor art. 94 și art. 95 C.pr.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 95 C.pr.civ. judecătoria soluționează, în primă instanță, cererile date în competența sa după natura litigiului - pct. 1 lit. a-i -, fie după valoarea obiectului cererii - pct. 1 lit. j, iar potrivit art. 95 alin.1 C.pr.civ. tribunalul este competent să judece, în primă instanță, "toate cererile" care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Așadar, în actuala reglementare a normelor de procedură tribunalul este instanța de drept comun în ceea ce privește judecata în primă instanță, în sensul că ori de câte ori legiuitorul nu prevede instanța competentă a soluționa o anumită cerere, aceasta va fi judecată în primă instanță de către tribunal, iar judecătoria este instanță de excepție pentru judecata în primă instanță, deoarece soluționează numai litigiile date în mod expres în competența sa potrivit celor două criterii: obiectul cererii sau valoarea obiectului cererii.
În prezenta cauză instanța a fost învestită cu o cerere având ca obiect suspendarea executării hotărârii de excludere din partid și anularea hotărârii de excludere din partid, cerere ce nu este evaluabilă în bani. Așadar, această cerere nu se încadrează în categoria cererilor pentru care este prevăzută expres competența materială în primă instanță a judecătoriei, nici după criteriul obiectului, limitativ enumerat la art. 94 pct. 1 lit. a-i), nici după criteriul valorii obiectului.
Totodată, instanța a reținut că o astfel de cerere nu este dată, printr-o lege specială, în competența de primă instanță a judecătoriei.
Prin urmare, cererea nu este în competența materială a judecătoriei, iar cum tribunalul este instanță de fond de drept comun, potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 1 C.pr.civ., rezultă că acestei din urmă instanțe îi revine competența de o a soluționa.
Pentru argumentele mai sus expuse, instanța a admis excepția invocată din oficiu și în temeiul art. 132 alin. 3 C.pr.civ. a declinat competența de soluționare a prezentei plângeri în favoarea Tribunalului Gorj, în baza art. 133 pct. 2 C.pr.civ. a constatat ivit conflictul negativ de competenta si în baza art. 134 C.pr.civ. și a înaintat dosarul Curții de Apel C., pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competentă.
Pe rolul Curții de Apel C. cauza a fost înregistrată sub nr._, iar prin sentința civilă nr. 111 din 16.12.2014 a stabilit competența de soluționare a cauzei având ca obiect anulare act, formulată de reclamantul P. E., în contradictoriu cu pârâtul P. R. M. - Filiala Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj – Secția Civilă.
Pentru a pronunța această sentință ,s-a reținut că asupra regulatorului de competență:
Obiectul litigiului dedus judecății în prezenta cauză este cererea formulată de reclamantul P. E. prin care se solicită anularea Hotărârii de excludere din P. R. M., pronunțată de către Biroul Permanent PRM nr. 309/11.02.2014.
Examinând conflictul de competență ivit între cele două instanțe, respectiv Tribunalul Gorj – Secția contencios administrativ și fiscal și Judecătoria Tg. J. – Secția civilă, s-a reținut că, potrivit prevederilor art. 1, alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ”orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei, ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât și public.”
De asemenea, potrivit art. 2, alin.3 lit. c din legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege „actul unilateral cu caracter individual sau act normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării, executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.”
Potrivit prevederilor art. 2, alin. 1, lit. b din Legea nr. 554/2004 „orice organ de stat sau al autorităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele publice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.”
Prin urmare în raport de textele legale citate Curtea apreciază că, instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze numai acele litigii în care autoritățile publice sau personale juridice de drept privat care au obținut statut de utilitate publică au emis sau au refuzat emiterea unor acte administrative.
Examinând natura juridică Hotărârii de excludere din P. R. M. a reclamantului nr.309 din 11.02.2014, instanța a constatat că aceasta a fost emisă de Biroul Permanent al PRM, astfel încât nu se poate reține că aceasta a fost emisă în regim de putere publică, ci în baza atribuțiilor conferite conducerii partidului din care acesta a ales să facă parte în mod liber, acceptând statutul acestei organizații.
Conform art. 1 din Legea partidelor politice nr. 14/09.01.2003, publicată în M. Of., Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 20/2008 „partidele politice sunt asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea și exercitarea voinței lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de constituție ele sunt persoane juridice de drept public”.
Așa fiind, Biroul Politic Permanent al PRM nu face parte din categoria autorităților publice și nici din aceea a persoanelor juridice de drept privat care au obținut statut de autoritate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
De asemenea, actul de excludere din partid nu poate fi asimilat unui act administrativ, în condițiile în care nu se poate reține că este un act emis în regim de putere publică.
Nefiind un act emis în regim de putere publică, nu se poate reține competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea acțiunii formulate de reclamant.
Soluționarea cererii formulate de reclamant în cauză nu este nici de competența judecătoriilor deoarece aceste instanțe soluționează, în primă instanță, cererile date în competență, atât după natura litigiului, enumerate în art. 94 pct. 1 lit. a i, cât și după valoarea obiectului, pct. 1 lit. j din Codul de procedură civilă.
În raport de reglementările prevăzute în art. 95 alin. 1 din codul de procedură civilă potrivit cărora tribunalul este competent să judece, în primă instanță „toate cererile” care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, Curtea apreciază că, în cauză, Tribunalul Gorj – Secția civilă este instanța competentă să judece în primă instanță acțiunea formulată de reclamant.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art. 135 Cod procedură civilă, a stabilit competența de soluționare a litigiului, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Gorj – Secția civilă.
Pe rolul Tribunalului Gorj cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 43/24.02.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei cu privire la primul capăt de cerere formulată de reclamantul P. E., în contradictoriu cu pârâta P. R. M. - Filiala Gorj.
A fost respins primul capăt de cerere având ca obiect suspendare hotărâre de excludere ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respins nefondat capătul de cerere având ca obiect anulare adresă nr.309/11.02.2014.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului și cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată din oficiu, instanța a reținut că s-a solicitat prin cererea introductivă suspendarea hotărârii de excludere din partid pronunțată de Biroul Permanent al Partidului R. M. din data de 25.01.2014, însă acțiunea a fost formulată exclusiv în contradictoriu cu Filiala Gorj a Partidului R. M.. Tribunalul reține că potrivit art. 12 din legea 14/2003 privind partidele politice partidele politice au ca subdiviziuni organizatii teritoriale, potrivit organizarii administrative a tarii, care au numarul minim de membri prevazut de statut. (2) Organele locale pot reprezenta partidul politic fata de terti la nivelul local corespunzator, pot deschide conturi la banca si raspund de gestionarea acestora. Filialele Județene reprezintă deci partidul în relațiile cu terții, atunci cand acest drept drept le este conferit anume, astfel ca raportat la acest text de lege nu se poate proceda la analizarea legalitatii celor invocate de reclamant, respectiv a capătului de cerere având ca obiect suspendare hotărâre intrucat că emitentul acestei hotărâri este biroul permanent al Partidului R. M. și nicidecum Filiala PRM Gorj. Având în vedere poziția manifestată de reclamant, în sensul că nu a solicitat judecarea în contradictoriu cu emitentul actului, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte cu privire la primul capăt de cerere, nefiind identitate procesuala intre cel obligat in raportul juridic dedus judecatii si cel chemat in judecata.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, tribunalul a reținut că s-a solicitat anularea hotărârii de excludere numărul 309/11.02.2014, însă din actele de la dosar reiese că la fila 5 se regăsește acest înscris despre care se pretinde că reprezintă hotărârea de excludere însă din analiza acestui document reiese că aceasta reprezintă o adresă emisă de partidul R. M. către reclamant personal. Este adevărat că este semnată de președintele Filialei Gorj a Partidului R. M. însă singurul efect juridic pe care îl produce acest înscris este doar cel de informare. La fila 30 din dosar se regăsește o adresă, respectiv nr. 3a /27.01.2014 prin care se aduce la cunoștința Filialei Gorj că Biroul Permanent al Partidului R. M. a aprobat în ședința din 25.01.2014 decizia de retragere a sprijinului politic și de excludere din partid a reclamantului, această decizie de care se face vorbire în adresă fiind producătoare de efecte juridice și prin urmare cea care trebuie contestată. Reclamantul nu a procedat la modificarea acțiunii sub acest aspect, mai mult în concluziile scrise a reiterat petitele acțiunii și nici nu a solicitat extinderea cadrului procesual cu alte părți, față de care se putea pronunța o decizie pe fondul dreptului pretins.
În concluzie, s-a apreciat că petentul a contestat în prezentul litigiu o adresă de informare și nu a dedus judecății în mod explicit hotărârea de excludere din partid, motiv pentru care dat fiind principiul disponibilității care guvernează procesul civil, a respins ca nefondat acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul P. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că, respingând acțiunea, a reținut, în mod greșit ca actul contestat este doar o adresa și că singurul efect juridic pe care il produce aceasta este doar cel de informare.
De asemenea, a susținut că, în mod greșit, s-a retine ca, potrivit adresei nr. 3a/27.01.2014, se aduce la cunostinta Filialei Gorj ca Biroul Permanent al Partidului R. M. a aprobat in ședința din 25.01.2014 decizia de retragere a sprijinului politic si de excludere din partid si ca, aceasta decizie ar fi producătoare de efecte, fără a se avea în vedere că, potrivit art. 32, alin.5 al Statutului PRM, excluderea din partid nu putea fi efectuata decât in urma aprobării forului ierarhic superior, in speța Biroul Permanent al PRM.
Consideră apelantul reclamant că Filiala Gorj putea prezenta spre aprobare Biroului Permanent ca si for superior propunerea(decizia) acestui organism de excludere din partid care, in cazul in care ar fi fost aprobata, ar fi fost urmata de emiterea unei Hotărâri de excludere(de aplicare a sancțiunii), care, potrivit alin.7 al aceluiași articol din statut, ar fi trebuit sa-i fie comunicata.
A mai arătat că art. 32 alin. 5 Statutul PRM prevede ca "membrii de partid aleși in organele de conducere pot fi excluși numai cu aprobarea forului ierarhic superior", astfel că excluderea se face tot de organele județene ale partidului cu aprobarea forului ierarhic superior si nu de catre insasi forul superior, asa cum se arata in actul înregistrat sub nr. 309/11.02.2014.
A menționat apelantul ca in adresa nr. 3a/27.01.2014 nu se face referire la o decizie anume, identificata cu număr si data, ci doar la faptul ca s-a aprobat retragerea sprijinului politic si excluderea in conformitate cu art. 32 (5) din statut, astfel încât consideră că este vorba de aprobarea prealabila hotărârii de excludere.
Totodată, a arătat că, potrivit art. 32 alin. 9 din Statutul PRM, „În toate cazurile, cel sancționat va fi invitat la ședința ce se va discuta abaterea disciplinara, iar daca acesta refuza sa participe, sancțiunea se poate aplica in lipsa.”, dar că, în cazul său, nu s-a transmis nicio invitație pentru a participa la vreo ședința in care sa se discute "abaterea" sa disciplinara.
D. urmare, consideră că singurul act emis de către filiala Gorj cu privire la excluderea sa care a produs efecte si care i-a fost comunicat este actul înregistrat sub nr. 309/11.02.20.14, in baza acestuia emitându-se actul înregistrat sub nr. 310/20.02.2014, care a dus la incetarea mandatului său de consilier local. Sub acest aspect, a menționat că nici la incetarea mandatului său de consilier local nu se face referire la alte documente, ci doar la adresa nr. 310/20.01.2014 si la adresa 3a/27.01.2014 a PRM către Filiala Gorj care este considerata de către Consiliul Local Bumbesti-J. drept decizie de excludere.
Raportat la faptul că atât in actul înregistrat sub nr. 309/11.02.2014, cat si in actul înregistrat sub nr. 310/20.02.2014, se menționează că Biroul Permanent a hotărât excluderea sa din partid, în condițiile în care in adresa 3a/27.01.2014 a BP al PRM se menționează concret ca acest for „a aprobat in conformitate cu art. 32 (5) din statut”, fiind deci este vorba de aprobarea prealabilă excluderii prevăzuta de art.32, alin.5, apelantul reclamant consideră că, în realitate, nu exista o hotărâre de excludere, iar singurul act care a produs efecte este actul înregistrat sub nr. 309/11.02.2014.
Ca un ultim aspect, apelantul a susținut că, prin aceste demersuri, s-a dorit incetarea calității sale de consilier local, încetare care intervine de drept la excluderea sa din partid, toată procedura efectuându-se fără respectarea Statutului PRM, astfel încât consideră că, dacă s-ar fi hotărât excluderea sa din partid la data de 25.01.2014, trebuia sa fie invitat si avea un termen de contestare de 30 de zile la forul de partid superior, in temeiul art. 32, alin. (5) si (7), termen ce nu a fost respectat, aceasta producând efecte imediat.
Față de motivele invocate, a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
Intimatul pârât nu a depus la dosar întâmpinare.
Curtea, examinând sentinta atacată, prin prisma criticilor formulate, apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Ca un prim aspect, se retine că apelantul nu a criticat solutia adoptată de Tribunal pe primul capăt de cerere, având ca obiect suspendarea efectelor Hotărârii de excludere din partid pronunțată de Biroul Permanent al Partidului R. M. în ședința din 25.01.2014, astfel încât, în considerarea limitelor efectului devolutiv al apelului prevăzute la art.477 NCPC, Curtea urmează a analiza legalitatea si temeinicia sentintei atacate numai sub aspectul modului de solutionare a celui de-al doilea petit.
În ceea ce priveste cererea reclamantului de anulare a ceea ce consideră a fi hotărârea de excludere nr.309/11.02.2014 a Filialei Gorj a partidului, prima instantă a apreciat, în mod corect, că actul a cărui anulare se solicită reprezintă doar o adresă de informare, care nu produce efecte juridice sub aspectul excluderii reclamantului din PRM, astfel că acesta nu justifică interesul în a critica o astfel de adresă.
În acest sens, Curtea retine că ceea ce îl vatămă pe reclamant este măsura excluderii sale din P. R. M., care a condus ulterior și la pierderea calitătii sale de consilier local, iar din continutul adresei nr.309/11.02.2014 rezultă că măsură excluderii a fost adoptată anterior emiterii acesteia, prin Hotărârea din 25 ianuarie 2014 a Biroului Permanent la Partidului R. M., astfel încât acesta era actul producător de efecte juridice care trebuia contestat de către reclamant.
Continutul adresei nr. 309/11.02.2014 a Filialei Gorj este clar, din acest punct de vedere, precizând că, în sedinta 25 ianuarie 2014, Biroul Permanent al Partidului R. M. „a hotărât” retragerea sprijinului politic și excluderea reclamantului din PRM, si nu doar a aprobat o decizie de excludere care să fi fost anterior adoptată de către filiala județeană a acestui partid sau care urma a fi supusă ulterior spre adoptare de către această filială.
Prin urmare, este cert că excluderea s-a realizat si si-a produs efectele de la data si ca urmare a Hotărârii din 25 ianuarie 2014 a Biroului Permanent al Partidului R. M., iar nu a unei decizii anterioare a filialei judetene, supusă eventual spre aprobare forului superior, ori ca urmare a întocmirii adresei nr.309/11.02.2014, prin care reclamantului i s-a comunicat doar măsura adoptată anterior de Biroul Permanent.
De altfel, reclamantul a admis implicit că Hotărârea din 25 ianuarie 2014 a Biroului Permanent al Partidului R. M. este actul care a produs efectul de excludere, atunci când a solicitat suspendarea acestei Hotărâri la primul petit al actiunii sale. Or, de vreme ce reclamantul a considerat necesară oprirea temporară a efectelor acestei hotărâri, pe motivul că i s-ar produce o pagubă iminentă prin aceea că retragerea sprijinului politic și excluderea ar duce la pierderea calității de consilier local, se prezumă că efectele aceluiași act îl vatămă si se doresc a fi si înlăturate definitiv.
În ceea ce priveste criticile invocate de apelant în legătură cu interpretarea art.32 alin.5 din Statutul PRM, Curtea apreciază că acestea nu pot fi luate în considerare cât timp reclamantul nu a înteles să conteste Hotărârea din 25 ianuarie 2014 a Biroului Permanent al PRM prin care s-a decis retragerea sprijinului politic si excluderea sa din PRM. Dacă în considerarea acestei prevederi statutare, Biroul Permanent al PRM putea să decidă el însusi excluderea sau trebuia doar să aprobe o astfel de măsură adoptată sau care urma a fi supusă spre adoptare de către filiala judeteană din care face parte reclamantul este o chestiune de nelegalitate a Hotărârii din 25 ianuarie 2014 a Biroului Permanent, pe care reclamantul nu a înteles să o supună controlului instantei în prezenta cauză, în contradictoriu cu emitentul acestei hotărâri.
Pentru aceleasi considerente, nu pot fi primite nici criticile apelantului legate de nerespectarea termenului de contestare a hotărârii de excludere prevăzut la art.32 alin.7 din Statutul PRM sau a procedurii de aplicare a sanctiunii disciplinare prevăzute la art.32 alin.9 din Statut, acestea vizând fie verificarea depunerii în termen a unei eventuale contestatii împotriva Hotărârii din 25 ianuarie 2014 a Biroului Permanent al PRM ce a produs efectul de excludere, fie legalitatea acestei hotărâri, care nu a contestată în cauza de fată.
De asemenea, împrejurarea că adresa nr.309/11.02.2014 a stat la baza întocmirii ulterioare a actului înregistrat sub nr. 310/20.02.2014, care a condus la încetarea mandatului reclamantului de consilier local nu echivalează cu recunoasterea altor efecte juridice adresei contestate decât acelea de informare. Dacă, în spetă, adresa nr.310/310/20.02.2014 care s-a întemeiat pe conținutul adresei contestate era suficientă pentru a fundamenta adoptarea de către Consiliul Local Bumbesti J. a hotărârii de încetare a calitătii de consilier local a reclamantului, potrivit art.9 alin.2 lit.h1 din Legea nr.393/2004 privind statutul aleșilor locali, sau era necesară comunicarea chiar a actului prin care s-a hotărât excluderea este o chestiune de legalitate sau nu a Hotărârii Consiliului Local ce ar putea fi eventual analizată de instanta de contencios administrativ, în cazul formulării unei contestatii împotriva acestui HCL. La fel si contradictiile existente între adresele nr. 310/310/20.02.2014 și nr.3a/27.01.2014 cu privire la forul competent a decide măsura excluderii, adrese pe care instanta de judecată nu a fost învestită a le analiza în cauza de fată.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că apelul este nefondat, astfel încât în temeiul art.480 alin.1 NCPC urmează a-l respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul P. E., domiciliată în Bumbești-J., ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 43/24.02.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. R. M. - FILIALA GORJ, cu sediul în Tg. J., ., jud. Gorj, având ca obiect anulare act.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Iulie 2015.
Președinte, Florența C. C. | Judecător, N. D. | |
Grefier, A. P. |
Red. Jud. C.F. C.
Tehnored. A.P.
4 ex/13.07.2015
Jud. fond D. B.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 483/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 3790/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
