Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 480/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 480/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 10432/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 480/2015
Ședința publică de la 09 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE FLORICA DIACONESCU
Judecător I. V.
Judecător M. C. Ț.
Grefier N. D.
x.x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul reclamant B. C., împotriva sentinței civile nr.12.04.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că în baza dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, cauza a fost suspendată la data de 15.05.2014 pentru lipsa părților și potrivit referatului întocmit de grefa secției, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constarea perimării, părțile fiind citate cu această mențiune.
Instanța, din oficiu, a invocat excepția perimării recursului în raport de dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, urmând ca acesta să fie luat în examinare sub aspectul excepției.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.12.04.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul B. C., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale, instanța constată că prin decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 06.03._89, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Totodată, prin decizia nr. 12/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul unui recurs în interesul legii s-a stabilit că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data de publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Prin urmare, dispoziția legală pe care se sprijină pretenția reclamantului de acordare a daunelor morale nu mai este în vigoare și nu poate constitui temeiul juridic al unei rezolvări favorabile, în condițiile în care acțiunea a fost promovată după publicarea în Monitorul Oficial a deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale.
În ceea ce privește cererea de acordare a daunelor materiale, instanța ia act de faptul că aceasta vizează exclusiv bunurile mobile ce au fost enumerate în cuprinsul acțiunii.
Prin decizia nr.6/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5 alin.1 lit.b din Legea nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare, pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație.
Față de această dezlegare cu caracter obligatoriu dată de instanța supremă, Tribunalul a constatat că pretenția privind acordarea unor daune materiale pentru bunuri mobile în baza prevederilor Legii nr.221/2009 este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant, în integralitatea sa.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 15.05.2014, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod pr. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 Cod pr. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.
Constatând că, de la data încheierii de suspendare, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, instanța, în baza art.248 și urm. Cod procedură civilă, Curtea urmează a constata perimat recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de recurentul reclamant B. C., împotriva sentinței civile nr.12.04.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2015.
Președinte, F. D. | Judecător, I. V. | Judecător, M. C. Ț. |
Grefier, N. D. |
Red.jud.Fl.D.
AS/4 ex.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 474/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Fond funciar. Decizia nr. 479/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
