Fond funciar. Decizia nr. 477/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 477/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 1484/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 477
Ședința publică de la 09 Iulie 2015
Completul compus din:
Președinte: - C. R.
Judecător: - T. R.
Judecător: - M. L. N. A.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuentele R. E. și L. E. împotriva deciziei civile numărul 130 din data de 14 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimații C. L. DE FOND FUNCIAR CĂTUNELE, O. S. MOTRU, O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ GORJ, DIRECȚIA S. GORJ, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR GORJ.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit revizuentele R. E., L. E. și intimații C. L. DE FOND FUNCIAR CĂTUNELE, O. S. MOTRU, O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ GORJ, DIRECȚIA S. GORJ, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR GORJ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat următoarele:
- prin încheierea de ședință de la 23 octombrie 2014 judecata cauzei a fost suspendată în baza dispozițiilor art. 411 alin.1 pct. 2 teza I din Noul Cod de procedură civilă;
- potrivit referatului întocmit de grefa secției, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei fiind propusă perimarea, părțile fiind citate cu această mențiune;
- pentru acest termen revizuentele au depus la dosarul cauzei note scrise, înregistrate sub nr._/23.06.2015;
Curtea, din oficiu, a invocat excepția perimării recursului în raport de dispozițiile art. 420 Cod procedură civilă, urmând ca acesta să fie luat în examinare sub aspectul excepției.
CURTEA:
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2241/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantele R. E. și L. E. împotriva pârâtelor C. L. Cătunele pentru aplicarea legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.8 alin.3 din Legea 18/1991 reclamanta R. E. și autorul L. Vergil au formulat două cereri de reconstituire în anul 1991, înregistrate sub nr.1928 din 16.03.1991, respectiv 774 din 7.03.1991. În urma acestor cereri de reconstituire s-a formulat o propunere de validare, iar prin HCJ nr.1435/13.02.1995 anexa 15 poziția 9 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 0,36 ha și a fost emis titlu de proprietate_ la data de 03.04.2008.
Din probele administrate în cauză, precum și din înscrisurile aflate în dosarul_ rezultă că HCJ Gorj 1435 nu a fost contestată de părți, așa încât a produs toate efectele prevăzute de art.53 din Legea nr.18/1991. În decizia civilă nr.1392/06.06.2013 s-a reținut faptul că reclamantele nu au formulat cerere de reconstituire pentru terenul de 1,6145 ha menționat în petitul cererii de chemare în judecată și în aceeași decizie s-a reținut faptul că terenul în litigiu poate fi liber, dar acest lucru nu înseamnă că reclamantele au formulat cerere de reconstituire.
Instanța a apreciat că pe de o parte trebuie analizată situația juridică a terenului prin prisma procedurii instituite de legislația funciară cu privire specială asupra dispozițiilor art.8 alin.3 din Legea nr.18/1991 și că, pe de altă parte, trebuie să se aibă în vedere dispozițiile art.431 alin.2 C.proc.civ. cu referire la decizia civilă nr.1392/06.06.2013 a Tribunalului Gorj. În acest sens instanța a reținut mai întâi că HCJ nr.1435/1995 nu a fost contestată de părți, așa încât suprafața de reconstituit a fost stabilită și a rămas stabilită la 0,36 ha, suprafață pentru care a și fost emis titlu de proprietate.
Apoi instanța a reținut că trebuie analizat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat consacrat de art.431 alin.2 C.proc.civ, efect care presupune că oricare dintre părți poate opune lucru anterior judecat într-un litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. Aceasta înseamnă că nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente ale raportului juridic transpus pe plan procesual, cum se întâmpină în cazul excepției autorității de lucru judecat, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăți. Dată fiind relativitatea efectelor lucrului judecat, este nevoie însă de existența identității de părți pentru ca ceea ce s-a stabilit jurisdicțional anterior să se impună cu efect obligatoriu într-un nou proces, căci reglementarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat are drept scop prevenirea evitării contrazicerilor dintre considerentele hotărârilor judecătorești, acționând ca o prezumție.
Faptul că nu se regăsesc toate elementele pentru a funcționa autoritatea de lucru judecat în manifestarea sa negativă și extinctivă nu înseamnă că poate fi nesocotită autoritatea de lucru judecat sub forma pozitivă, de prezumție. În cauza de față, s-a apreciat că este vorba de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, care presupune că cele tranșate jurisdicțional se impun în judecata ulterioară, fără posibilitatea pentru parte de a pretinde contrariul sau pentru instanță de a stabili în mod diferit față de instanța anterioară atâta timp cât, așa cum s-a arătat deja, prin decizia civilă nr.1392/06.06.2013 s-a stabilit definitiv că nu s-a făcut dovada formulării unei cereri de reconstituire pentru terenul în litigiu.
S-a menționat că potrivit art.8 alin.3 din Legea nr.18/1991 stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, iar art.1 din Legea 1/2000 face referire la persoanele fizice sau juridice care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. În alte cuvinte, procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru teren agricol ori pentru teren forestier, se declanșează odată cu formularea unei cereri de reconstituire. Potrivit art.3 pct.2 din Legea nr.165/2013 persoana care a formulat și a depus în termen legal cerere de reconstituire, cereri care nu au fost soluționate, este denumită persoană care se consideră îndreptățită. Persoana care se consideră îndreptățită poate formula potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.165/2013 plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul în cazul în care cererea sa nu a fost soluționată.
S-a reținut că reclamantele nu au calitatea de persoană care se consideră îndreptățită întrucât nu au formulat cereri de reconstituire pentru terenul în litigiu și, nefiind formulată o cerere de reconstituire, cele două comisii pârâte nu puteau proceda la realizarea atribuțiilor stabilite de art.5 și 6 din HG nr.890/2005.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel apelantele reclamante R. E. și L. E., criticând sentința de fond pentru greșita aplicare a dispozițiilor art.6 alin.13 din Legea nr.1/2000. Astfel, s-a arătat că potrivit textului legal invocat anterior în situația în care nu există înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate proba cu martori este suficientă în recunoașterea dreptului de proprietate atunci când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii sunt reprezentați de proprietarii vecini ai terenului reconstituit.
La data de 07.02.2014 apelantele reclamante R. E. și L. E. și-au completat motivele de apel, arătând că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.6 alin.13 din Legea 1/2000 în ceea ce privește suprafața de 1,6145 ha teren cu vegetație forestieră solicitată de apelantele reclamante.
Tribunalul a constatat însă că, potrivit dispozițiilor art.468 C.pr.civ. termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, în același termen de 30 de zile urmând să se formuleze atât declararea apelului, cât și motivele de apel. În speța de față, după cum rezultă din dovezile de înmânare existente la filele 46 și 49 din dosarul de fond, hotărârea apelată a fost comunicată apelantelor reclamante la data de 22.11.2013, astfel încât motivele de apel depuse la data de 7.02.2014 sunt formulate peste termenul de 30 de zile prevăzut de art.468 C.pr.civ. și încât instanța de apel nu le avea în vedere în analizarea temeiniciei și legalității sentinței pronunțată de Judecătoria Motru.
În consecință, instanța de apel s-a dispus a verifica sentința de fond prin prisma motivelor de apel depuse la data de 26.11.2013 și care vizează greșita aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor art.6 alin.13 din Legea 1/2000.
Prin decizia civilă numărul 130 din data de 14 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul numărul_ s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantele reclamante R. E. și L. E., ambele cu domiciliul în comuna Cătunele, . Gorj împotriva sentinței civile nr.2241/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. Cătunele pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut:
Astfel, tribunalul a reținut că prin acțiunea civilă promovată pe rolul Judecătoriei Motru reclamante R. E. și L. E. au chemat în judecată pârâtele C. L. Cătunele pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991 solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligate acestea din urmă să întocmească și să înainteze documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate și respectiv să elibereze titlul de prorpietate pentru suprafața de 1,6145 ha teren cu vegetație forestieră. Prin sentința apelată a fost respinsă acțiunea civilă, cu motivarea că prin decizia civilă nr.1392 /6.06.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost respinsă o acțiune similară formulată de același reclamante pentru aceeași suprafață de teren, arătându-se că în lipsa unei hotărâri de validare emisă de organul județean nu se poate vorbi despre existența obligației de întocmire a documentației premergătoare eliberării titlului de proprietate sau de eliberare a titlului de proprietate, instanța de fond invocând în motivarea soluției sale efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.
Tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea acestui efect al hotărârii judecătorești pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei Motru având ca obiect reconstituirea dreptului de prorpietate pentru suprafața de 1,6145 ha teren cu vegetație forestieră, suprafață pentru care nu există cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și nici hotărâre de validare, pentru a se putea vorbi despre neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art.5 din HG nr.890/2005 și art.6 din HG nr.890/2005. Este adevărat că există în favoarea autorului apelantelor reclamante o hotărâre de validare pentru suprafața de 0,36 ha teren cu vegetație forestieră, și anume HCJ nr.1435/13.02.1995, însă pentru întreaga suprafață validată a fost eliberat titlu de proprietate în favoarea celor două reclamante (titlul de prorpietate nr._/3.04.2008), iar HCJ nr.1435/1995 prin care s-a validat numai suprafața de 0,36 ha nu a fost contestată de către reclamante.
În condițiile în care pentru suprafața de 1,6145 ha teren cu vegetație forestieră în litigiu nu există o hotărâre a organului județean sau o hotărâre judecătorească prin care să se fi dispus reconstituirea dreptului de prorpietate, nu se poate vorbi nici de existența obligației de întocmire și înaintare a documentației premergătoare eliberării titlului de proprietate și respectiv de eliberare a titlului de prorpietate, dispozițiile art.53 din Legea 18/1991 stabilind în mod expres că asupra îndreptățirii la reconstituirea dreptului de prorpietate se pronunță organul județean, iar această decizie a organului județean poate fi contestată în fața instanței de judecată. Pe de altă parte, art.5 și art.6 din HG nr.890/2005 vorbesc despre obligațiile comisiilor locală și județeană doar pentru suprafețele de teren pentru care s-a dispus deja reconstituirea dreptului de proprietate, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Tribunalul a apreciat astfel că sentința instanței de fond a stabilit în mod corect situația de fapt dedusă judecății, precum și dispozițiile legale aplicabile acestei situații de fapt și în speță nu se pune problema unei greșite aplicări a dispozițiilor art.6 alin.13 din Legea 1/2000 în ceea ce privește dovada dreptului de proprietate, căci prealabil administrării acestei dovezi este nevoie de existența unei hotărâri de recunoaștere a dreptului de proprietate, hotărâre care, în acest cazul, nu există.
În consecință, în baza art.480 C.pr.civ. a fost respins ca nefondat apelul.
Împotriva acestei sentințe au formulat cerere de revizuire revizuentele R. E. și L. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Cererea de revizuire este declarată perimată.
Prin încheierea de ședință din data de 23.10.2014 Curtea de Apel C. a suspendat judecata cauzei potrivit art.411 alin. 1 pct. 2 Cod Procedură Civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
Având în vedere referatul serviciului arhivă, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, (la data de 02.06.2015, primind termen la data de 09.07.2015), în vederea constatării perimării cererii de revizuire.
Excepția perimării este fondată.
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 23.10.2014 când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
În conformitate cu dispozițiile art.416 Cod pr. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni
Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile părții, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, instanța, în baza art. 416 și urm. Cod procedură civilă, urmează a constata perimata cererea de revizuire formulata în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentele R. E. și L. E. împotriva deciziei civile numărul 130 din data de 14 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimații C. L. DE FOND FUNCIAR CĂTUNELE, O. S. MOTRU, O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ GORJ, DIRECȚIA S. GORJ, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR GORJ.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 iulie 2015.
Președinte, C. R. | Judecător, T. R. | Judecător, M. L. N. A. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.M.L.N.A.
Tehn.I.C./ex.4/16.07.2015
Jud.Apel/ N. B. și V. B.
Jud.Fond/S. A.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 53/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 472/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
