Grăniţuire. Decizia nr. 626/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 626/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 626/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 626/2015

Ședința publică de la 21 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. T.

Judecător L. E.

Judecător P. B.

Grefier N. A.

*****

Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanții M. R. M. și SICOMAȘ E. și de pârâții S. V. și S. N., împotriva deciziei civile nr.729 din 03 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. C C. și intimații pârâți C. G., V. C., V. C G., S. M. și V. E., având ca obiect grănițuire, revendicare imobiliară, pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant M. R. M., recurentul pârât S. V. și intimatul pârât V. C., lipsind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, prin serviciul registratură, recurentul pârât S. V. nu a depus copie de pe cererea de recurs în exemplare suficiente pentru comunicare și că a depus note scrise cu privire la cheltuielile de judecată;

Intimatul pârât V. C. a depus concluzii scrise și pentru intimatul pârât C. G. și ceilalți moștenitori ai defunctei C. Z..

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului de față.

Recurentul reclamant M. R. M., cu privire la recursul declarat de el, a solicitat admiterea acestuia conform motivelor formulate prin cererea de recurs, arătând că s-a mai judecat cu recurenții pârâți S. V. și S. N..

Cu privire la recursul declarat de pârâți, a pus concluzii de respingere a acestuia, arătând că a avut propriile cheltuieli de judecată și nu este de acord cu împărțirea acestora.

Recurentul pârât S. V., referitor la recursul declarat de reclamanți a solicitat respingerea acestuia, nefiind de acord cu recursul declarat de reclamanți.

Cu privire la recursul declarat de pârâți a solicitat admiterea, a arătat ca, în ceea ce privește cheltuielile de judecată, acestea trebuie să fie împărțite la toate părțile, proporțional, și în funcție de calitatea procesuală pe care au avut-o, suma de 912 lei fiind prea mare pentru a fi suportată de unul singur.

Intimatul pârât V. C., cu privire la recursurile declarate de reclamanți și pârâți a lăsat la aprecierea instanței pronunțarea în cauză, fără a fi însă obligat la cheltuieli de judecată, neavând culpă procesuală în cauză.

CURTEA

Asupra recursurilor de față:

Prin acțiunea civilă înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești sub nr._ reclamanții M. R. M., M. G., Sicomaș E. și M. C. C., în contradictoriu cu pârâții S. V., S. N., C. G., V. E.(C.) prin moștenitorii V. C., V. C. G., V. E. și S. M., au solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța: să se stabilească linia de hotar ce desparte proprietatea lor de proprietatea pârâților, proprietatea situată în intravilanul și extravilanul comunei Aninoasa, județul Gorj, pct.”Șoseaua județeană” și în măsura în care ca urmare a stabilirii liniei de hotar dintre proprietatea lor să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie acest teren urmând ca suprafața – dimensiunile și vecinătățile să le indice după efectuarea expertizei tehnice, cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul S. V. a formulat la data de 24.02.2010 cerere reconvențională prin care acesta a înțeles să solicite obligarea reclamanților pârâți reconvențional la plata despăgubirilor în sumă de 300 lei, reprezentând lipsa de folosință pentru anul 2008, cerere precizată în ședința publică din 03.03.2010.

În urma administrării și analizării materialului probator, prin sentința civilă nr. 2890/13.10.2010 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți, a fost stabilită linia de hotar dintre proprietatea reclamanților (conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.960/1998) și proprietatea pârâților V. C., V. G., V. E., S. M., C. G., pe latura de sud a terenului reclamanților, pe aliniamentul arătat în raportul de expertiză, fila 96, având punctul de reper fix – gardul de beton al lui B. I., precum și linia de hotar dintre proprietatea reclamantei Sicomaș E. și proprietatea pârâților S. V. și S. N., pe aliniamentul stabilit în raportul de expertiză, fila 96, având ca punct fix de reper – gardul de beton al lui B. I., urmând ca din limita terenului de la sud a pârâților S. V. și S. N. să fie măsurate lățimile terenurilor, astfel încât reclamanta să aibă o lățime de 11,5 m, reclamanții să aibă apoi o lățime de 9 m, iar pârâții V. o lățime de 13 m.

De asemenea, au fost obligați pârâții V. C., V. G., V. E., S. M., C. G. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul cu lățimea de 9 m, lungimea de 224 m., cu vecinii: N- Sicomaș E., S- proprietate pârâți V., E – DJ 661, V- P. C..

Au fost obligați pârâții V. C., V. G., V. E., S. M., C. G. să-i lase reclamantei Sicomaș E. în deplină proprietate și liniștită posesie terenul cu lățimea de 1,50 m, lungimea de 224 m., cu vecinii: N- Sicomaș E., S- proprietate reclamanți, E – DJ 661, V- P. C..

A fost anulată ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâtul S. V., au fost compensate cheltuielile de judecată, fiind obligați pârâții S. V. și S. N. în solidar către reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 448 lei, au fost obligați pârâții V. C., V. G., V. E., S. M. și C. G. la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 448 lei.

Împotriva sentinței mai sus menționate au declarat apel S. V., S. N., C. G., V. C., V. C. G., V. E., S. M., apeluri ce au fost respinse ca nefondate, prin decizia nr. 345/21.09.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .

Împotriva ambelor hotărâri, hotărârea primei instanțe și hotărârea instanței de apel, au declarat recurs pârâții S. V., S. N., C. G., V. C., V. C. G., V. E., S. M., iar prin decizia nr.6236/15.05.2012 a Curții de Apel C. a fost casată decizia civilă nr.345/21.09.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, a fost admis apelul declarat de pârâții S. V., S. N., C. G., V. C., V. C. G., V. E., S. M., a fost desființată sentința civilă nr.2890/13.10.2010 și trimisă cauza spre rejudecarea fondului de către Judecătoria Tg-Cărbunești.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești la data de 26.06.2012, sub nr._, acordându-se termen de judecată la data de 04.09.2012.

La prezenta cauză a fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-Cărbunești

Prin sentința civilă nr. 1619/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosar nr._ , a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții M. G. – decedată în cursul procesului, M. R. M., Sicomaș E. și M. C. C.,moștenitori ai reclamantei decedate M. G., în contradictoriu cu pârâții S. V., S. N., C. G., V. C., V. C. G., V. E., Gorj, S. M., Comisia Locală de Fond Funciar Aninoasa, Comisia Județeană de Fond Funciar Gorj, B. I., P. E. și O. V..

Au fost respinse celelalte cereri și au fost compensate cheltuielile de judecată.

Au fost obligați pârâții S. V. și S. N. în solidar către reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 772 lei.

Au fost obligați pârâții V. C., V. G., V. E., S. M., C. G., către reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 774 lei.

Împotriva sentinței civile nr.1619/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosar nr._ au declarat apel reclamant M. R. M. și pârâți S. V., S. N., C. G., V. C., V. G., V. E., S. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr.449/07.10.2013 pronunțată de Tribunalul Gorjîn dosarul nr._ au fost admise apelurile declarate de apelantul reclamant M. R. M. și de apelanții pârâți S. V., S. N., C. G., V. C., V. G., V. E. și S. M., a fost desființată în parte sentința civilă nr. 1619/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr._ și trimisă cauza spre rejudecarea capetelor de cerere în grănițuire și revendicare.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 08.01.2014 sub nr._ .

Prin sentința civilă nr.2224/12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, excepție invocată de pârâții S. V. și S. N., admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, M. R. M., Sicomaș E. și M. C. C., moștenitori ai reclamantei decedate M. G., în contradictoriu cu pârâții S. V., S. N., V. C., V. C. G., V. E., S. M..

A fost admis capătul de cerere în grănițuire și stabilită linia de hotar dintre terenurile proprietatea reclamanților și terenurile proprietatea pârâților, cu respectarea următoarelor lățimi la Drumul Județean 661: terenul proprietatea pârâților S. V. și S. N. lățimea de 10,84 m; terenul proprietatea reclamantei Sicomas E. lățimea de 10,47 m; terenul proprietatea reclamanților, în calitate de moștenitori ai autorului M. C., lățimea de 9 m; terenul proprietatea pârâților V. C., V. G., V. E., S. M. și C. G. lățimea de 13 m, conform raportului de expertiză întocmit de expertul topograf de L. M. pentru termenul de judecată din data de 25.11.2014. Au fost respinse celelalte cereri, s-au compensat cheltuielile de judecată, au fost obligați pârâții S. V. și S. N., în solidar, la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 912 lei și au fost obligați pârâții V. C., V. G., V. E., S. M., C. G., la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 912 lei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul M. R. M., și pârâții S. V. și S. N.,V. C.,C. G., V. G., V. E. și S. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În apelul declarat apelantul-reclamant M. R. M., a arătat că sentința atacată nu este neclară, și nu rezultă clar ce a fost admis și ce nu a fost respins.

Totodată a criticat sentința sub aspectul modalității de stabilirea a liniei de hotar arătând că nu s-a precizat clar un punct de reper de la care se pleacă, nu s-a menționat cine ocupă din teren și cine ar trebui să lase terenul pe care reclamanții nu-l au în posesie.

A învederat că pur și simplu sunt redate niște lățimi conform raportului de expertiză întocmit de expertul topograf L. M. pentru termenul de judecată din data de 25.11.2014, expert de care nu are cunoștință că ar fi făcut o expertiză în acest dosar, fiind probabil o greșeală de redactare, întrucât la termenul din data de 25.11.2014 a fost depus un răspuns la obiecțiuni al expertului L. I. G. care a efectuat expertiza în acest dosar și de care știu toate părțile.

Referitor la respectarea acestor lățimi apreciază că suprafața reclamantei Sicomaș E., sora sa este diminuată cu aproximativ 200 mp, precizând că în răspunsul la obiecțiunile depuse la data de 25.11.2014 există diferențe referitoare la lungimea de vecinătate între Sicomaș E. și S. V..

Cu privire la pretențiile solicitate a învederat că a solicitat instanței să se pronunțe detaliat, la termenul din 12.02.2013 cu privire la aceste pretenții, la care a mai adăugat onorariul pentru expertiza făcută de L. I. G., arătând că suma pe care instanța a stabilit-o în sarcina pârâților este mult mai mică față de suma cheltuită cu onorarii pentru experți și avocați.

Totodată a solicitat introducerea în cauză a intimatei Comisia Locală de Fond Funciar așa cum a stabilit Curtea de Apel C., instituție pe care ultima instanță a scos-o din cauză, fără a solicita comisiei locale lămuriri și actele premergătoare punerii în posesie a lui B. C. în acest punct așa cum a solicitat pentru celelalte părți din proces

A mai solicitat redactarea mult mai clară și mai detaliată a hotărârii ce va fi dată, stabilirea vinovăției (menționări nume), stabilirea reperelor fixe și dimensiunilor cu respectarea datelor din actele de proprietate. De asemenea, a solicitat ca, în urma stabilirii vinovăției, să se țină cont de pretențiile formulate în întâmpinările din data de 12.02.2013, respectiv 17.09.2014 și să fie obligați cei vinovați, considerând că a plătit pe nedrept cu toate că nu a folosit suprafețe mai mari decât cele din acte, astfel cum reiese din raportul de expertiză.

Totodată a mai solicitat să fie obligați cei vinovați la despăgubiri reprezentând contravaloarea producției, ținând cont că din 2009 nu a beneficiat de toată suprafața așa cum a solicitat și în data de 12.02.2013, solicitare pe care o menține așa cum a fost formulată.

În apelul declarat apelanții-pârâții S. V. și S. N., au învederat că au cumpărat un teren în suprafață de 2500 mp în punctul „ La Șosea” de la numitul T. I. în anul 2001, fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1578/02.12.2001 de BNP C. C..

Se mai arată de către apelanții pârâți faptul că în ciclurile de judecată anteriore au fost numiți mai mulți experți, respectiv C. I., T. M., iar la măsurătorile efectuate au luat ca punct fix gardul de beton al lui B. I., însă experții L. I. G. și L. M. au luat ca punct de reper terenul lui V. G., ceea ce apreciază că nu este corect.

Se apreciază de către apelanții pârâți că se impune a fi introdusă din nou în cauză Comisia Locală Aninoasa pentru că aceasta este vinovată în condițiile în care a pus în posesie în aceea . nu are acte legale. Au precizat că terenul lui S. V. este intabulat având număr cadastral 189-190 și este trecut în cartea funciară nr. 35 sub nr. 186/05.03.2002 la .> Cu privire la cheltuielile de judecată, apreciază că sunt prea mari în raport de dispozițiile art. 584 Cod Civil, solicitând să fie suportate de către numiții, V. G., Sicomaș E. și M. M..

Prin apelul declarat apelanții pârâți V. C., C. G., V. G., V. E. și S. M., au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței criticate, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea apelanților pârâți la plata cheltuielilor de judecată și stabilirea în ceea ce privește grănițuirea a unui punct fix de începere a măsurătorilor, conform schiței la raportul de expertiză întocmit de expertul L. I. G., pentru termenul de judecată din data de 25.11.2014, în baza actelor de proprietate prezentate de fiecare parte, cu cheltuieli de judecată.

Primul motiv de apel a vizat cuantumul cheltuielilor de judecată, arătând că instanța de fond în mod eronat i-a obligat la plata cotei părți din cheltuielile de judecată din moment ce așa cum a reținut chiar instanța, aceștia ocupă suprafața prevăzută în acte și se află pe amplasamentul acestora, fără a ocupa din terenul reclamanților.

În acest context, au apreciat apelanții- pârâți că în ceea ce îi privește nu le sunt aplicabile prevederile art. 584 Cod Civil, referitoare la suportarea cheltuielilor grănițuirii.

Un al doilea motiv de apel se referă la modalitatea de stabilire a liniei de hotar, arătând apelanți - pârâți că în mod eronat au fost scoase din cauză atât comisia locală și județeană de fond funciar, cât și moștenitorii defunctului B., contrar celor stabilite prin decizia Curții de Apel C., pronunțată în primul ciclu procesual.

Au mai arătat că moștenitorii numitului B. au recunoscut la instanța de fond că nu au avut teren pe acel amplasament, ci pe altul, recunoașteri care nu au fost valorificate de instanță.

De asemenea, au solicitat stabilirea realități din teren, în sensul că, prin introducerea numitului B. pe acel amplasament s-a creat prezentul litigiu și întrucât s-a diminuat din lățimea terenului, este absolut necesară introducerea acestora în cauză deoarece în realitate nu există teren suficient pentru toate părțile, având în vedere actele emise în mod eronat numitului B.. Astfel, datorită faptului că expertul a stabilit lățimea în funcție de actele prezentate fără a măsura, solicită să se stabilească dacă fiecare are lățimea din acte pe amplasamentul pe care se află în prezent.

Față de cele arătate mai sus, au solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.

În drept, și-au întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din C..

Prin decizia civilă nr.729 din 03 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de apelantul - reclamant M. R. M., de apelanții pârâții S. V. și S. N., V. C., C. G., V. G., V. E., și S. M., împotriva sentinței civile nr. 2224/12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tg–Cărbunești în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți Sicomaș E. și M. C C..

Reanalizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, în limitele învestirii sale prin cererile de apel, Tribunalul Gorj a constatat și reținut următoarele:

Prin cererea dedusă judecății, reclamanții M. R. M., M. G., Sicomaș E. și M. C C. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții S. V., S. N., C. G., V. C., V. C G., V. E. și S. M. ca prin sentința ce se va pronunța, să se stabilească linia de hotar ce desparte proprietatea lor de proprietatea pârâților, situată în intravilanul și extravilanul comunei Aninoasa, județul Gorj, punctul ,,Șoseaua județeană” și ca urmare a stabilirii liniei de hotar, să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și posesie terenul ocupat din proprietatea lor, urmând ca suprafața, dimensiunile și vecinătățile să fie indicate după efectuarea unei expertize tehnice, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâții S. V. și S. N. au invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr.341/10.02.2009 a Judecătoriei Tg-Cărbunești, irevocabilă prin nerecurare.

Prin sentința apelata a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții S. V. și S. N., admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți și stabilite liniile de hotar dintre terenurile proprietatea reclamanților și terenurile proprietatea pârâților cu respectarea următoarelor lățimi la Drumul Județean 661: terenul proprietatea pârâților S. V. și S. N. lățimea de 10,84 m; terenul proprietatea reclamantei Sicomas E. lățimea de 10,47 m; terenul proprietatea reclamanților, în calitate de moștenitori ai autorului M. C., lățimea de 9 m; terenul proprietatea pârâților V. C., V. G., V. E., S. M. și C. G. lățimea de 13 m, conform raportului de expertiză întocmit de expertul topograf de L. M. pentru termenul de judecată din data de 25.11.2014, s-au respins celelalte cereri, s-au compensat cheltuielile de judecată, au fost obligați pârâții S. V. și S. N. în solidar, la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 912 lei, au fost obligați pârâții V. C., V. G., V. E., S. M., C. G. la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 912 lei.

Observând actele și lucrările dosarului, s-a constatat că reclamanții M. R. M., Sicomaș E., M. C C. și pârâții V. C., V. C G., V. E., S. M., C. G. și respectiv S. V. și S. N. dețin terenuri învecinate pe raza localității Aninoasa, județul Gorj, justificând dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute astfel:

Reclamanții M. R. M., Sicomaș E. și M. C C. se prevalează de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.960/4.06.1998 de BNP C. C. (fila 10 dosar primul ciclu procesual) prin care autorul lor M. C. a dobândit de la Ș. N. în proprietate suprafața de 2000 mp teren situat în intravilanul comunei Aninoasa punctul,,Șoseaua județeană” .

În cuprinsul acestui contract s-a menționat că vânzătoarea S. N. a dobândit terenul conform sentinței civile nr. 1431/16.04.1997 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. 1678/1998, prin care s-a dezbătut partajul averii succesorale rămase de pe urma autorilor A. E. și A. G., a fost consfințită tranzacția încheiată între părți, iar terenul în suprafață de 0,20 ha situat în pct. ,,Șoseaua Județeană” a fost atribuit vânzătoarei Ș. N..

Așa cum rezultă din înscrisurile comunicate în cauză de Comisia locală de aplicare a legii 18/1991 Aninoasa, în favoarea acestui autor prin HCJ nr. 43/1991 a fost validată cererea de reconstituire pentru suprafața de 2,92 ha, iar potrivit filei din caietul de măsurători terenul acestui autor avea lățimea de 9 m.

Totodată, s-a reținut că reclamanta Sicomaș E. este beneficiara contractului de donație cu sarcina întreținerii autentificat sub nr. 164/10.02.1999 de BNP C. C., prin care a dobândit în proprietate de la donatoarea G. E. mai multe suprafețe de teren situate în intravilanul comunei Aninoasa județul Gorj, inclusiv terenurile în suprafață de 1100 mp, respectiv 1474 mp situate în punctul ,, Șoseaua județeană”.

În cuprinsul acestui contract s-a menționat că terenul a fost dobândit de donatoarea G. E. prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991, conform adeverinței de proprietate nr.110/1999 și procesului verbal de punere în posesie, însă conform relațiilor și înscrisurilor comunicate de Comisia locală de aplicare a Legii 18/1991 Aninoasa această autoare nu a depus înscrisuri în susținerea cererii de reconstituire, HCJ-ul nr. 43/1991 prin care a fost validată autoarea cu suprafața de 1,67 ha fiind emisă în baza cererii de reconstituire nr.84/4.02.1991, prin care G. E. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,17 ha, din care 0,25 ha teren situat în punctul ,,Șoseaua județeană”.

Nu a fost comunicată schița întocmită cu ocazia punerii în posesie asupra acestui teren, însă potrivit filei din caietul de măsurători, terenul deținut de aceasta în punctul ,,Șoseaua județeană” are lățimea de 11 m.

Pârâții S. V. și S. N. au invocat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1578/3.12.2001 prin care au dobândit de la numitul T. I. în proprietate suprafețele de 1100 mp și 1400 mp, situate în intravilanul și extravilanul comunei Aninoasa, punctul ,,La Șosea”. Conform acestui contract, vânzătorul T. I. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului prin reconstituirea în baza Legii fondului funciar, conform adeverinței nr. 3501/2001 și procesului - verbal de punere în posesie din 31.07.2001, iar conform relațiilor și înscrisurilor comunicate de Comisia locală de aplicare a Legii 18/1991 Aninoasa, vânzătorul T. I. a fost validat prin HCJ 43/1991 cu suprafața de 2,57 ha în baza cererii de reconstituire nr.606/21.02.1991, în susținerea căreia a depus doar acte de stare civilă. Nu a fost comunicată schița întocmită la data punerii în posesie, însă potrivit filei din caietul de măsurători, terenul acestuia are lățimea de 11 m.

La rândul lor, pârâții V. C., V. C G., V. E., S. M., în calitate de moștenitori ai autoarei V. E. și pârâtul C. G. sunt beneficiarii titlului de proprietate nr._/1.09.1998, prin care, alături de alte suprafețe de teren, a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1300 mp, situat în intravilanul comunei Aninoasa situat în Tarlaua 130, . alte suprafețe de teren.

Expertul topograf L. I. G. a identificat terenurile părților, expunând situația terenurilor conform actelor de proprietate deținute de părți, anexa 1 la raportul de expertiză, cât și situația terenurilor existentă în fapt la momentul litigiului (redată în schița la răspunsul la obiecțiuni, depus la dosarul cauzei la data de 25.11.2014).

Neîndoielnic este faptul că terenurile părților toate cu ieșire la Drumul Județean 661 sunt expuse de la Nord spre Sud, astfel: terenul pârâților S. V. și S. N. dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare din anul 2001; terenul reclamantei Sicomaș E. dobândit prin contractul de donație din 1999; terenul reclamanților M. R. M., Sicomaș E. și M. C C. în calitate de moștenitori ai autorului M. C., dobândit prin contractul de vânzare cumpărare și terenul pârâților V. C., V. C G., V. E., S. M. și C. G., înscris în titlul de proprietate nr._/1.09.1998.

În ceea ce privește însă situația terenurilor conform actelor și situația existentă în fapt, s-a constatat o vădită diferență, după cum urmează:

Conform actelor de proprietate terenurile părților ar trebui să aibă la drumul județean următoarele lățimi: terenul reclamantei Sicomaș E. o lățime de 11 m; terenul tuturor reclamanților în calitate de moștenitori ai autorului M. C. o lățime de 9 m; terenul pârâților S. V. și S. N. o lățime de 11m, iar terenul pârâților V. C., V. C G., V. E., S. M. și C. G. o lățime de 13 m.

În raportul de expertiză întocmit de expertul topograf L. I. G. s-a precizat că în lipsa unui plan parcelar adecvat, în schița anexă 1 au fost individualizate terenurile părților și conform acestei individualizări, la drumul județean părțile au următoarele lățimi: terenul pârâților S. V. și S. N. are o lățime de 11,07 m; terenul reclamatei Sicomaș E. are o lățime de 11,37 mp; terenul moștenitorilor autorului M. C. are o lățime de 9,31 m; iar terenul celorlalți pârâți V. C., V. C G., V. E., S. M. și C. G. o lățime de 13,44 m.

Totodată expertul a precizat că documentațiile cadastrale întocmite pentru terenurile în litigiu nu respectă acest amplasament, astfel cum rezultă din anexa nr. 2 la raportul de expertiză, terenurile nu se suprapun, iar pârâții S. V. și S. N. folosesc suprafața de 1375 mp înscrisă în actele de proprietate ale reclamantei Sicomaș E., suprafață ce a făcut obiectul sentinței civile nr.341/2009 și restul terenurilor sunt folosite de părți conform actelor de proprietate.

Potrivit art.584 C. civ., orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, iar cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate, grănițuirea fiind operațiunea de delimitare prin semne exterioare vizibile a limitelor dintre două proprietăți vecine, ce aparțin unor titulari diferiți, pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de proprietate al proprietarilor celor două fonduri. Cu alte cuvinte, dreptul la acțiune bazat pe dispozițiile art.584 C.civ. circumscrie posibilitatea pentru proprietar de a pretinde vecinului său restabilirea hotarului real ce separă fondurile învecinate și marcarea acestuia prin semne materiale vizibile. Acțiunea în grănițuire își justifică rațiunea, atât în cazul inexistenței unei delimitări între cele două fonduri, cât și în situația în care astfel de semne există, dar nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească și sunt contestate de părți.

În cadrul acțiunii în grănițuire părțile trebuie să producă dovezi pentru stabilirea traseului pe care urmează să se fixeze semnele exterioare dintre fondurile învecinate, fără a fi obligate a dovedi însăși existența dreptului asupra porțiunilor de teren pentru care se stabilește hotărnicia.

Operațiunile judiciare ale grănițuirii circumscriu identificarea hotarului real, trasarea hotarului prin așezarea semnelor de hotar. Identificarea implică aflarea celor mai vechi semne de hotar, prin examinarea titlurilor de proprietate, ascultarea părților și martorilor și administrarea probei cu expertiză judiciară.

În urma analizării materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a stabilit linia de hotar conform răspunsului la obiecțiuni depus pentru termenul de judecată din data de 25.11.2014, în care terenurile în litigiu au fost individualizate în funcție de actele de proprietate și de sentința civilă nr.341/2009.

Astfel, deși liniile de hotar actuale nu respectă lățimile din acte ale terenurilor reclamantei Sicomaș E., o altă soluție nu poate fi concepută față de următoarele aspecte:

Pentru a stabili o linie de hotar cu respectarea lățimilor terenurilor reclamanților se impune admiterea faptului că, fie pârâții S. V. și S. N., fie pârâții V. C., V. G., V. E., S. M. și C. G. ocupă abuziv teren din proprietatea reclamanților, cu consecința admiterii, față de primii sau de ultimii, a capătului de cerere în revendicare în vederea reîntregirii lățimii terenului reclamanților.

Instanța a apreciat însă că nu se poate ajunge la o asemenea dezlegare, întrucât în ceea ce îi privește pe pârâții S. V. și S. N., aceștia s-au judecat în acțiune în revendicare chiar cu reclamantul M. R. M., alături de Sicomaș E., iar prin sentința civilă nr.341/10.02.2009, irevocabilă prin nerecurare Judecătoria Tg-Cărbunești a admis acțiunea lui S. V. și S. N. și i-a obligat pe pârâții M. R. M. și Sicomaș E. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită folosință terenul în suprafață de 1375 mp situat pe raza comunei Aninoasa, . parte din suprafața totală de 2500 mp, terenul ocupat având formă de triunghi a cărui bază este situată spre apus și are 12 m, înălțimea de circa 229 m cu următoarele vecinătăți: N-rest proprietate recl. S. V., S-prop. Sicomaș E., E-Drumul Județean, V-P. C..

În condițiile în care, într-o acțiune în revendicare care a pus în discuție soarta juridică a terenului în litigiu, reclamantul din prezenta cauză, M. R. M. și Sicomaș E., soțul reclamantei Sicomaș E. au fost obligați să lase pârâților din această cauză, S. V. și S. N., terenul în litigiu, este de neconceput într-o ordine juridică, ca, în legătură cu același teren, între aceleași părți, pe calea acțiunii în grănițuire soluția din revendicare să fie nesocotită și starea de fapt tranșată în alt mod.

În mod corect instanța de fond a apreciat că în condițiile în care prin sentința civilă 341/2009 a fost stabilită situația juridică a terenului în suprafață de 1375 mp și au fost obligați numiții M. R. M. și Sicomaș E. să lase pârâților din prezenta cauză, S. V. și S. N. în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1375 mp, chestiunea litigioasă cu privire la această suprafață se impune în litigiul de față cu putere de lucru judecat.

În aceste condiții a apreciat instanța că sentința civilă din revendicare în care s-a tranșat între M. R. M. și S. V. și S. N. situația terenului în litigiu se impune în orice alt litigiu ulterior cu putere de lucru judecat, prezumându-se că exprimă adevărul, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.

Or, expertul desemnat a precizat clar că pârâții S. V. și S. N. folosesc suprafața de 1375 mp înscrisă în actele de proprietate ale reclamantei Sicomaș E., suprafață ce a făcut obiectul sentinței civile nr.341/2009, iar restul terenurilor sunt folosite de părți conform actelor de proprietate.

A concluzionat expertul că există contradicții între situația terenurilor conform actelor de proprietate și situația terenurilor din punctul în litigiu, conform sentinței civile nr. 341/2009, însă aceste aspecte nu mai pot fi analizate, în prezentul litigiu în condițiile în care în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr._ părțile s-au prevalat de același acte de proprietate, tranșându-se în mod irevocabil problema amplasamentului terenului pentru care prezintă acte de proprietate pârâții S. V. și S. N., stabilindu-se definitiv că suprafața de 1375 mp este proprietatea lor.

Este adevărat că în apelurile formulate atât de reclamantul M. R. M., cât și pârâții din cauza de față au susținut în mod unanim că situația de fapt existentă în teren a fost creată prin introducerea nelegală în tarlaua din zona în litigiu a numitului B. C., căruia i s-au atribuit în mod nelegal acte de proprietate pe un amplasament pe care nu-l avea în această zonă, aspect confirmat și de Comisia locală de aplicare a legii 18/1991 Aninoasa prin răspunsul înaintat instanței la relațiile solicitate.

De asemenea, unanim au susținut părțile că situația creată nu poate fi rezolvată decât prin anularea actelor eliberate pârâtului B. C. și înlăturarea acestuia din tarlaua în litigiu, solicitând introducerea în cauză a moștenitorilor numitului B. C. și a comisiilor de fond funciar, pentru soluționarea în mod corect a litigiului, însă criticile aduse sub acest aspect nu pot fi analizate, în condițiile în care prin decizia civilă nr. 449/7.10.2013 a Tribunalului Gorj a fost desființată în parte sentința instanței de fond nr. 1619/2013 a Judecătoriei Tg-J. și trimisă cauza spre rejudecare doar cu privire la capetele de cerere în grănițuire și revendicare, menținându-se sentința instanței cu privire la celelalte cereri formulate de reclamanți, prin care au solicitat să fie obligați moștenitorii defunctului B. C. să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în cauză și să se anuleze actele inițiale de punere în posesie emise lui B. C..

Așadar, sentința civilă nr.1619/2013 a Judecătoriei Tg-Cărbunești a intrat în puterea lucrului judecat cu privire la aceste capete de cerere, în condițiile în care prin decizia instanței de control judiciar nr. 449/2013 a Tribunalului Gorj s-a statuat că sunt nefondate criticile aduse de apelantul reclamant M. R. M. în ceea ce privește soluția asupra cererii de chemare în judecată - modificare la acțiune în faza rejudecării cauzei - prin care au chemat în judecată pe moștenitorii autorului B. C., Comisia Locală de fond funciar Aninoasa și Comisia Județeană de fond funciar Gorj, pentru ca, în contradictoriu cu aceștia, instanța să constate că moștenitorii defunctului B. C. ocupă în mod abuziv suprafața de teren respectivă, deoarece nu au titlu de proprietate și să fie obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în cauză, iar în al doilea rând instanța să oblige Comisia Locală de Fond Funciar Aninoasa și Comisia Județeană de Fond Funciar Gorj să anuleze actele inițiale de punere în posesie ale lui B. C. și să procedeze la punerea în posesie a moștenitorilor acestuia pe un alt amplasament liber, apreciindu-se că acestea nu se justifică având în vedere că instanța de fond a argumentat temeinic soluția pronunțată sub aspectul acestei cererii.

A reținut instanța de control judiciar că așa cum relevă probele dosarului nu intră în discuție ocupațiunea terenului reclamantului de către moștenitorii lui B. C., câtă vreme între proprietatea reclamantului și terenul pentru care a fost pus în posesie autorul B. C. se interpune proprietatea lui Sicomaș E. și S. V. și S. N., aceștia din urmă vecini pe partea de sud cu B. C., iar pârâții S. V. și S. N. și-au dovedit dreptul de proprietate în acțiunea în revendicare îndreptată împotriva lui M.. Deci, calea acțiunii în revendicare revine doar celui care se consideră proprietarul terenului ocupat prin actele eliberate lui B. C., iar împrejurarea că prin introducerea în zona respectivă a lui B. C., care de altfel nu are vechea proprietate în punctul respectiv, s-ar realiza o deplasare a proprietăților părților, apare lipsită de relevanță în contextul în care prin sentința în revendicare nr. 341/10.02.2009 s-a tranșat amplasamentul terenului pentru care prezintă acte de proprietate pârâții S. V. și S. N., astfel că individualizarea proprietăților mergând spre partea de sud a terenului pârâților S. V. și S. N., inclusiv a terenului lui M. C. trebuia să se realizeze luând în considerare amplasamentul rezultat din individualizarea terenului deținut de S. V. și S. N. în vederea soluționării cererii în revendicare chiar în contradictoriu cu autorii reclamanților.

Cât privește acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor emise autorului B. C., cu privire la amplasamentul terenului acordat acestuia, s-a apreciat că instanța de fond a reținut corect că acest aspect a fost tranșat prin sentința civilă nr. 3517/28.11.2011 a Judecătoriei Tg. Cărbunești, rămasă irevocabilă prin decizia nr.742/28.03.2012 a Tribunalului Gorj, sentință prin care a fost respinsă acțiunea formulată de primarul comunei Aninoasa, în calitate de președinte a Comisiei locale de fond funciar Aninnoasa, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Județeană de fond funciar Gorj și B. I., precum cererea de intervenției în interes propriu formulată de intervenientul S. V.. Așa cum s-a constat atât în consideratele sentinței cât și ale deciziei Tribunalului Gorj, s-a reținut că nu s-a făcut dovada faptului că la data acordării amplasamentului în litigiu autorului B. C. foștii proprietari formulaseră în termen cereri de reconstituire, astfel încât ei să fie îndreptățiți la atribuirea vechiului amplasament, ci dimpotrivă ansamblul probatoriu administrat în cauză denotă faptul că amplasamentul era liber și nesolicitat de alte persoane la momentul acordării autorului B. C., motiv pentru care acesta l-a și acceptat, nefiind astfel îndeplinite condițiile impuse prin Legea nr. 169/1997 pentru constatarea nulității absolute a adeverinței de proprietate nr. 2308/04.11.1999. Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul S. V., s-a reținut că este neîntemeiată întrucât acesta nu este fostul proprietar al terenului din adeverința de proprietate în litigiu, ci numai vecin cu respectiva suprafață.

Concluzionând asupra celor reținute, tribunalul a apreciat că apelul reclamantului este întemeiat în parte, doar în ceea ce privește critica referitoare la nerespectarea îndrumărilor deciziei de casare, constatându-se astfel nesoluționat fondul cauzei și în strânsă corelație a criticilor apreciate întemeiate ale reclamantului cu criticile întemeiate ale pârâților S. V. și S. N., în baza art.297 c.p.civ. au fost admise apelurile acestora, desființată sentința în parte și trimisă cauza pentru rejudecarea capetelor în grănițuire și revendicare (mai puțin revendicarea ce privește pe moștenitorii autorului B. C.), menținându-se dispoziția referitore la celelalte cereri.

Or, raportat la considerentele deciziei menționate rezultă clar că soluția privind legalitatea actelor emise autorului B. C. a intrat în puterea lucrului judecat și criticile sub acest aspect nu pot fi analizate în apelul de față,

De asemenea s-a reținut că în mod corect, instanța de fond a apreciat că pârâții V. C., V. G. V. E., S. M. și Crăvăț G. nu ocupă din terenul reclamanților, că pârâții S. V. și S. N. ocupă suprafața de 1375 mp, care se regăsește atât în contractul de vânzare-cumpărare invocat de pârâți nr. 1578/2001, cât și în contractul de donație cu clauza întreținerii, autentificat sub nr. 164/1999, prin care reclamanta Sicomaș E. a devenit proprietara terenului în suprafață de 2574 mp, din care face parte și această suprafață de 1375 mp, însă această suprafață a făcut obiectul sentinței civile nr. 341/2009 a Judecătoriei Tg-Cărbunești, prin care a fost stabilită situația juridică a acestui teren, dându-se preferabilitate titlului de proprietate invocat de pârâții S. V. și S. N..

În aceste condiții, corect în raport de disp. art. 480 C.pr.civ. a fost respinsă acțiunea civilă în revendicare, întrucât nu s-a făcut dovada ocupațiunii fără drept a terenului în litigiu de către pârâții S. V. și S. N..

Raportat la linia de hotar, corect instanța de fond, având în vedere actele de proprietate invocate de părți și sentința civilă 341/2009 a Judecătoriei Tg-Cărbunești, acte transpuse de expertul desemnat a stabilit linia de hotar conform răspunsului la obiecțiuni depus la data de 25.11.2014, în raport de lățimile terenului, având în vedere că între terenurile părților nu există semne vechi de hotar, sau alte puncte de reper necontestate, iar terenurile nu sunt delimitate între ele prin împrejmuiri.

Este adevărat că singura care nu deține suprafața de teren conform actelor de proprietate este reclamanta Sicomaș E., însă aceasta nu a formulat apel împotriva sentinței instanței de fond și nici reclamantul M. R. M. nu a formulat, în calitate de mandatar al acesteia apel, așa cum a susținut și sub acest aspect legalitatea sentinței atacate nu poate fi analizată de instanța de apel în condițiile în care interesul stabilirii liniei de hotar față de pârâții S. V. și S. N. având doar reclamanta Sicomaș E..

Criticile apelantului-reclamant cu privire la pretențiile solicitate la termenul din 12.02.2013 nu pot fi reținute, în primul rând pentru că această cerere nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art.132 Cod proc. civ. de la 1865 și pe de altă parte, în rejudecare în dosarul nr._ * în care a fost formulată această cerere instanța nu s-a pronunțat cu privire la această cerere prin sentința civilă nr.1619/18.06.2013, iar reclamantul nu a declarat apel sub acest aspect împotriva sentinței menționate, prin decizia civilă nr.449/07.10.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj fiind cauza trimisă spre rejudecarea doar a capetelor de cerere în grănițuire și revendicare.

Sub aspectul capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, apelurile vor analizate în limitele investiri sale atât de apelantul reclamant M. R. M., cât și de apelanții - pârâți S. V. și S. N., V. C., V. G. V. E., S. M. și Crăvăț G., reținându-se că sunt nefondate criticile sub acest aspect instanța de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 584 Cod civil, în conformitate cu care proprietarii vecini trebuie să suporte cheltuielile ocazionate de grănițuire.

Astfel, din înscrisurile depuse la dosar reiese că în primul ciclu procesual în dosarul nr._ reclamantul a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 1120 lei reprezentând onorariu expert/(600 lei), onorariu avocat (500 lei) și taxă timbru în cuantum de 20 lei, în rejudecare în dosarul nr._ a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 1346 lei reprezentând onorariu expert/(800 lei), contravaloare transport(546 lei) și în rejudecare în dosarul nr._ a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei reprezentând onorariu expert, iar pârâții au efectuat cheltuieli în toate ciclurile procesuale în cuantum de 250 lei reprezentând taxă timbru. În aceste condiții în raport de dispozițiile art.584 cod civil a compensat cheltuielile de judecată și a obligat pârâții S. V. și S. N. în solidar, la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 912 lei, precum și pârâții V. C., V. G., V. E., S. M., C. G. în solidar la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 912 lei

Față de considerentele expuse s-a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a legii și o corectă stabilire a stării de fapt în raport de actele depuse la dosar și în consecință în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă s-au respins ca nefondate apelurile declarate de apelantul–reclamant M. R. M. și apelanții pârâții S. V. și S. N., V. C., C. G., V. G., V. E. și S. M..

Împotriva deciziei civile nr. 729 din 03 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, au declarat recurs reclamanții M. R. M. și SICOMAȘ E. și pârâții S. V. și S. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recursul declarat de reclamanții M. R. M. și SICOMAȘ E., s-a arătat, în esență, că în expunerea făcută de instanță se invocă faptul că singura care avea interesul stabilirii liniei de hotar față de pârâții S. V. și S. N., ar fi fost reclamanta Sicomaș E. și că aceasta nu a făcut apel împotriva instanței de fond.

Se susține însă, că deși nu a făcut personal apel, această reclamantă a considerat că îi profită apelul formulat de fratele ei, în numele lui, dat fiind că au folosit împreună cele două terenuri - cel dobândit prin cumpărare de către tatăl acestora și cel dobândit prin donație de sora lui, care l-a împuternicit pentru a o reprezenta.

A precizat că, în recurs, își mențin aceleași motive, cereri și pretenții ca și în cererea de apel, considerând că nu s-a soluționat fondul cauzei clar și concis.

Totodată, a solicitat introducerea în cauză a intimatei Comisia Locală de Fond Funciar așa cum a stabilit Curtea de Apel C., pentru o rezolvare corectă a acestei cauze, instituție pe care instanță de fond a scos-o din cauză, fără a solicita comisiei locale lămuriri și actele premergătoare punerii în posesie a lui B. C. în acest punct așa cum a solicitat pentru celelalte părți din proces.

A mai solicitat: obligarea celor vinovați să lase terenul în netulburare și liniștită posesie; stabilirea reper și dimensiuni cu respectarea datelor din actele de proprietate; în urma stabilirii vinovăției, să se țină cont de pretențiile formulate în întâmpinările din data de 12.02.2013, respectiv 17.09.2014 și să fie obligați cei vinovați, considerând că a plătit pe nedrept cu toate că nu a folosit o suprafață mai mare de teren față de ce este în acte.

Prin recursul declarat de pârâții S. V. și S. N., s-a arătat că, prin cererea de apel formulată legal împotriva dispozitivului sentinței civile nr. . din 12.12.2014, a Judecătoriei Târgu-Cărbunești-Gorj, au arătat faptul că, compensarea cheltuielilor de judecată, nu s-a realizat în mod corect de instanța de fond, în sensul că nu s-a avut în vedere toate părțile din dosarele anterioare, în condițiile, în care hotărârile judecătorești, rămase definitive și irevocabile sunt opozabile și Comisiei Județene de Fond Funciar, Comisiei Locale de Fond Funciar Aninoasa-Gorj, iar scoaterea acestora din cauză a celor două comisii, s-a realizat în opinia pârâților în mod incorect, întrucât cauzalitatea evidențiată în rapoartele de expertiză judiciară, se datorează în mod exclusiv celor două comisii de fond funciar, care nu și-au actualizat potrivit normelor imperative ale HG nr.890/2005, hărțile, planurile cadastrale, creând în mod artificial conflicte între părțile din dosar.

Pe cale de consecință, s-a solicitat ca, în baza criticilor aduse, atât dispozitivului . din 12.12.2014, cât și a DC nr.729/2015, din data de 03 iunie 2015, pronunțate în dosarul nr._, admiterea acestora și pe cale de consecință admiterea motivele de recurs, în sensul împărțirii în mod corect către toate părțile din dosar a cheltuielilor de judecată, în conformitate cu normele imperative ale Vechiului Cod Civil, până la finalizarea cauzei printr-o hotărâre dreaptă și corectă și nicidecum trimiterea la prevederile Noului Cod Civil, respectiv al Noului Cod de Procedură Civil, motivat de faptul că potrivit normelor imperative ale Tehnicii Legislative, cauza dosarelor aflate pe rol se va soluționa numai în limita dispozițiilor imperative la data introduceri acțiunii.

Au întemeiat prezentele motive de recurs pe normele imperative ale art.304¹, art.304, pct.4, pct.7, pct.8, pct.9, din Vechiul Cod de Procedură civilă.

Examinând decizia recurată, Curtea apreciază recursurile ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:

Referitor la recursul formulat de reclamanta Sicomaș E., prin mandatar M. R. – M., Curtea reține următoarele:

Exercitarea căilor de atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de instanțele superioare asupra hotărârilor instanțelor inferioare și este guvernată de principiul legalității căilor de atac, prevăzut și de art. 129 din Constituție, care se referă la elemente precum obiectul căii de atac, subiectele acesteia, termenele de exercitare, ordinea în care acestea se exercită.

Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.

Recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanței anterioare, și care, implicit au fost cuprinse în motivele de apel, în situația în care atât apelul cât și recursul sunt exercitate de aceeași parte.

Aceasta este una din aplicațiile principiului legalității căilor de atac și se explică prin aceea că, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse și în apel. Numai în acest fel se respectă principiul dublului grad de jurisdicție, deoarece în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situația ca anumite apărări, susțineri ale părților să fie analizate pentru prima oară de instanța investită cu calea extraordinară de atac.

În speță, se constată că recursul de față vizează decizia nr. 729/3 iunie 2015 prin care au fost respinse apelurile reclamantului M. R.-M. și pârâților S. V. și S. N., V. C., V. G. V. E., S. M. și Crăvăț G..

De menționat că reclamanta Sicomaș E. nu a formulat apel împotriva sentinței instanței de fond, nici personal și nici prin mandatarul său.

Ca urmare, făcând aplicarea principiului omisso medio potrivit căruia o hotărâre judecătorească ce poate fi atacată cu apel nu poate fi supusă direct recursului, Curtea urmează a respinge recusul formulat de această reclamantă.

În ceea ce privește recursul formulat de reclamantul M. R.-M. în nume personal, Curtea reține, alături de considerentele expuse anterior, și că acesta nu formulează critici privitoare la terenul aflat în proprietatea sa ci se referă, exclusiv, la terenul dobândit de sora sa prin donație.

Împrejurarea invocată de acest recurent, potrivit căreia s-au folosit împreună cele două terenuri „adică cel dobândit prin cumpărare de către tatăl nostru și cel dobândit prin donație de sora...”, nu justifică un interes al reclamantului M. R.- M. de a critica hotărârea instanței de apel în ceea ce privește stabilirea liniei de hotar a terenului aflat în proprietartea sorei sale Sicomaș E..

În consecință, nu pot fi primite ca fiind fondate nici susținerile formulate de acest reclamant.

Date fiind aceste toate aceste considerente, devine inutilă cercetarea celorlalate împrejurări invocate prin cererea de recurs comună a celor doi recurenți reclamanți.

Referitor la recursul pârâților S. V. și S. N., Curtea constată că susținerile formulate de aceștia vizează în mod exclusiv acordarea cheltuielilor de judecată, fără a se fi precizat, punctual, în ce constă nelegalitatea acestor dispoziții ale hotărârii apelate.

Se susține doar, că au fost obligați la plata unor cheltuieli de judecată „nejustificate” și se solicită a fi „absolviți” de această obligație.

Verificând hotărârea atacată sub acest aspect, se reține că tribunalul a menționat în considerentele deciziei, detaliat, care este cuantumul cheltueililor suportate de fiecare dintre părțile din proces, în fiecare dintre ciclurile procesuale.

Ulterior, făcând aplicarea dispozițiilor art. 584 Cod. civil potrivit cărora „Orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa; cheltuielile granituirii se vor face pe jumatate”, a operând o compensare parțaială și a stabilit, potrivit art. 274 Cod. pr. civ., care este cuantumul ce se impută pârâților, dat fiind că aceștia au căzut în pretenții iar sumele achitate de ei au fost considerabil mai mici decât cele suportate de reclamanți.

Față de aceste considerente și în temeiul art. 312 Cod. pr. civ.,, va fi respins ca nefondat și recusul pârâților.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții M. R. M. și SICOMAȘ E. și de pârâții S. V. și S. N., împotriva deciziei civile nr.729 din 03 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. C C. și intimații pârâți C. G., V. C., V. C G., S. M. și V. E..

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2015.

Președinte,

C. T.

Judecător,

L. E.

Judecător,

P. B.

Grefier,

N. A.

Red. Jud. L. E./20 nov. 2015

J. apel A. E. S., E. C. P.

J. fond N. M. P.

← Strămutare. Sentința nr. 121/2015. Curtea de Apel CRAIOVA		Conflict de competenţă. Sentința nr. 60/2015. Curtea de Apel... →

Grăniţuire. Decizia nr. 626/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Grăniţuire. Decizia nr. 626/2015. Curtea de Apel CRAIOVA