Conflict de competenţă. Sentința nr. 103/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 103/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 103/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 103
Ședința din Camera de Consiliu de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. G.
Grefier M. H. D.
Pe rol, judecarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria C. și Tribunalul D., cu privire la judecarea cererii având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S. C. MARFĂ S.A., în contradictoriu cu pârâta D. M..
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, au lipsit părțile, nefiind citate, conform dispozițiilor art.135 alin.4 Noul Cod pr. civilă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constatând pricina în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență, de față;
Prin sentința nr. 9034/26.06.2015, Judecătoria C. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoare Tribunalului D., Secția conflicte de muncă, reținând că în cauza de față, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata către societatea reclamantă a sumei de 60.924 lei ce reprezintă drepturi bănești încasate în plus și necuvenit, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la plata efectivă și dobânda legală aferentă. Această sumă a fost achitată voluntar de reclamantă, conform ordinelor OP nr. 562/09.04.2013 și OP nr. 585/30.03.2012, în baza titlului executoriu reprezentat sentința nr. 2836/22.03.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._/63/2010*, sentință ce a fost ulterior casată prin decizia nr. 8781/08.10.2013 a Curții de Apel C., care în rejudecare a respins contestația pârâtei.
Instanța a reținut însă că temeiul restituirii acestei sume îl reprezintă art. 256 alin.1 din Codul muncii, potrivit căruia salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie, acestea fiind normele speciale în materia restituirii în caz de plată nedatorată, dispozițiile art. 1341 N.C.civ. invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată reprezentând normele de drept comun ce reglementează plata nedatorată.
Instanța a mai reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 722 privind întoarcerea executării silite
Astfel, instituția întoarcerii executării silite este un incident apărut în procedura de executare silită, ca urmare a desființării titlului executoriu sau a executării însăși, care conduce la repunerea părților în situația anterioară.
Pentru aplicarea acestor prevederi legale este însă necesar să fie solicitată și începută executarea silita, pentru a se putea formula întoarcerea executării silite, adică obligarea creditorului de a restitui debitorului ceea ce a solicitat și a primit prin executare silită, când după săvârșirea executării intervine anularea titlului executoriu sau numai a executării.
Or, în cauză, plata sumei datorate de reclamantă în baza titlului executoriu reprezentat sentința nr. 2836/22.03.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._/63/2010*, a fost efectuată voluntar, fără a fi demarată procedura executării silite împotriva sa.
Reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 256 alin.1 din Codul muncii și având în vedere că potrivit art. 1 lit. n din Legea 62/2011 conflictul de muncă reprezintă conflictul dintre angajați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă sau de serviciu, rezultă că prezentul litigiu prin care angajatorul solicită restituirea de la angajat a sumelor reprezentând drepturi salariale pe care i le-a achitat voluntar, are natura juridică a unui conflict de muncă.
Mai mult decât atât, având în vedere pretențiile solicitate prin cererea reconvențională, instanța a reținut că prezentul litigiu are natura juridică a unui conflict de muncă.
Or, potrivit art. 208 din Legea 62/2011 conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal.
În raport de aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 132 alin.1 și 3 NCPC., instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Urmare a declinării dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 6343 din 12.11.2015, pronunțată de Tribunalul D. s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S. C. MARFĂ S.A., în contradictoriu cu pârâta D. M., în favoarea Judecătoriei C., constatând că s-a ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel C. în vederea soluționării conflictului.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a motivat următoarele:
Deși prima instanță a reținut în sentința de declinare a competentei ca plata efectuata in temeiul titlului executoriu desființat este o plata nedatorata, Tribunalul a reținut ca aceasta teza nu se susține, întrucât plata nedatorata presupune, în mod obligatoriu, ca aceasta sa fi fost făcută din eroare, în lipsa oricărui titlu.
Astfel, potrivit art. 256 alin.1 Codul Muncii, referitor la restituirea sumelor nedatorate și a bunurilor necuvenite prevede ca "Salariatul care a încasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie."
Plata sumelor ce se cer restituite prin prezenta acțiune nu a fost făcută din eroare sau fără just titlu, prin efectuarea plății, reclamanta îndeplinindu-si de buna-voie obligația stabilita în sarcina sa prin titlul executoriu reprezentat de sent.civ. 2863/22.03.2013 a Tribunalului D..
În cazul plății nedatorate, plata este nula, deoarece este lipsita de cauza si nu poate fi reținut ceea ce nu este datorat.
Prestația solvensului trebuie sa fie făcută cu titlu de plata (solutio), fiind lipsit de relevanta daca obiectul plății îl constituie o suma de bani, bunuri certe sau de gen.
De asemenea, se impune ca plata sa fie nedatorata, adică sa nu aibă ființa. (de exemplu, se mai achita o datorie care a mai fost plătită; se achita o datorie inexistenta; se face plata înainte de împlinirea condiției)
O alta condiție de admisibilitate este aceea ca plata sa fi fost făcută din eroare.
Este evident, astfel, ca plata voluntara, efectuata de reclamant către parat, in baza unui titlu executoriu desființat, nu este o plata nedatorata, nefiind întrunite condițiile prev. de art. 1341 Cod Civil.
Tribunalul a reținut ca, potrivit art. 723 alin. 1 Cod procedură civilă, atunci când instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat se va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării.
A.. 2 al aceluiași articol reglementează situația în care instanța care a desființat hotărârea executată și a dispus rejudecarea în fond a procesului, dar nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, stabilind că această măsură se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul.
În sfârșit, alin. 3 al art. 723 Cod procedură civilă prevede că, dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. 1 și alin. 2, cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separata instanței de executare.
În cauză, repunerea în situația anterioară a fost solicitată de către reclamantă în condițiile art. 723 alin. 3 Cod procedură civilă .
Titlul în baza căruia a fost făcută executarea și care, ulterior, a fost desființat este o hotărâre judecătorească dată în materia conflictelor de muncă.
Executarea hotărârii judecătorești s-a efectuat în mod benevol, fără a se recurge la procedura executării silite, insă recuperarea sumei plătite se poate solicita tot pe calea întoarcerii executării, instanța de executare fiind competenta a soluționa cauza.
Sub aceste aspecte, Tribunalul a reținut ca, potrivit dispozițiilor art. 622 C., obligația stabilita prin titlul executoriu se aduce la îndeplinire de buna-voie, doar in situația în care debitorul nu executa de buna-voie aceasta obligație, creditorul putând recurge la executare silita.
Altfel spus, regula este aceea a executării benevole a obligației stabilita prin titlul executoriu si doar în situația de excepție, prevăzută de alin.2 al art. 622 C., se poate recurge la executarea silita.
În acord cu aceste dispoziții legale, art. 722 C., prevede posibilitatea întoarcerea executării, în doua situații: atunci când titlul executoriu a fost desființat si în situația în care s-a desființat executarea silita însăși.
Așadar, debitorul care a executat benevol obligația stabilita in sarcina sa, potrivit dispozițiilor art. 622 alin.1 C., are posibilitatea de a solicita întoarcerea executării în situația în care, ulterior executării benevole, a survenit desființarea titlului executoriu, potrivit art. 722 alin.1, solicitând instanței repunerea în situația anterioara.
Aceeași concluzie rezulta si din prevederile art. 637 alin.1 C., referitoare la executarea hotărârilor supuse controlului instanțelor judecătorești
Astfel, textul de lege invocat prevede ca "Punerea în executare a unei hotărâri judecătorești care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului dacă hotărârea poate fi atacată cu apel sau recurs; dacă titlul este ulterior modificat ori desființat, creditorul va fi ținut, în condițiile legii, să îl repună pe debitor în drepturile sale, în tot sau în parte, după caz.
Articolul are în vedere hotărârile care sunt executorii, dar nu sunt definitive, astfel cum acestea sunt prevăzute în art. 633 NCPC.
Riscul pe care și-l asumă creditorul este acela de a fi obligat la întoarcerea totală sau parțială a executării, în cazul modificării ori desființării hotărârii judecătorești în calea de atac a apelului sau a recursului. Evident că repunerea debitorului în drepturile sale, în tot sau în parte, se poate face și benevol, fără a se apela la întoarcerea silită a executării.
De asemenea, Tribunalul a reținut și prevederile art. 642 C., în conformitate cu care, "dacă s-a desființat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desființate de drept, dacă prin lege nu se prevede altfel. În acest caz, sunt aplicabile dispozițiile privitoare la întoarcerea executării."
În ceea ce privește instanța competenta să soluționeze cererea de întoarcere a executării, Tribunalul a reținut ca, potrivit dispozițiilor art. 723 alin.3 C., daca nu s-a dispus restabilirea situației anterioare în condițiile alin.1 si 2, cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separata, instanței de executare.
În Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 251 din 13 aprilie 2012, a fost publicata Decizia ICCJ nr. 5 din 12 martie 2012 (Decizia 5/2012) privind examinarea recursurilor în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel G. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor fostului art. 4042 alin. 3 din codul de procedură civilă anterior, referitor la instanța competentă să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite și la calea de atac care se poate exercita împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea cererilor având ca obiect întoarcerea executării silite, formulate în temeiul dispozițiilor art. 4042 alin. 3 din Codul de procedură civilă anterior.
Prin Decizia în interesul Legii pronunțată, instanța suprema a statuat ca "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4042 alin. 3 din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească competentă potrivit legii să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria.
De asemenea, Tribunalul a reținut și faptul că, de vreme ce restabilirea situației anterioare executării a fost cerută pe cale principală, raportul juridic dedus judecății nu mai păstrează natura aceluia în baza căruia s-a emis titlul executoriu.
Astfel, instanța a reținut ca cererea dedusa judecații, având ca obiect obligarea paratului la restituirea sumelor plătite în temeiul titlului executoriu desființat, are caracterul unei cereri principale.
În plus, aceasta cerere are un caracter autonom fata de litigiul primar, care decurge din:
a) natura civila a procesului, independent de natura litigiului care a constituit titlul executoriu,
b) fundamentul juridic,
c) împrejurarea ca rațiunea prorogării competentei instanței în temeiul dispozițiilor art. 123 din Codul de procedura civila) nu subzista in cazul acestor cereri, cu consecința aplicării regulilor de competenta de drept comun.
Pretenția concretă a reclamantei, în cererea de repunere în situația anterioară, respectiv, obiectul cererii, îl constituie o sumă de bani care nu mai are ca temei drepturile sau obligațiile salariale ale părților.
Instanța este sesizată cu analiza unui raport juridic nou, de sine stătător, respectiv acela la baza căruia stă executarea unui titlu desființat și care nu împrumută nimic din particularitățile raportului juridic ce a format obiectul litigiului finalizat prin titlul executoriu desființat.
Aceasta problema de drept a fost deja analizata și tranșată de ICCJ care, prin Decizia civilă nr. 7404 din 20 octombrie 2011 a stabilit ca "În situația în care restabilirea situației anterioare executării a fost cerută pe cale principală, raportul juridic dedus judecații nu a păstrat natura aceluia în baza căruia s-a emis titlul executoriu. "
Astfel dacă obiectul executării l-a constituit o sumă de bani, constând în drepturi salariale, pretenția concretă, formulată prin cererea de repunere în situația anterioară, adică obiectul cererii, în acest caz, îl constituie tot o sumă de bani care, însă, nu mai are ca temei drepturile sau obligațiile salariale ale părților.
Instanța este sesizată cu analiza unui raport juridic nou, de sine stătător, respectiv acela la baza căruia stă executarea unui titlu desființat și care nu împrumută nimic din particularitățile raportului juridic ce a format obiectul litigiului finalizat prin titlul executoriu desființat.
Deși temeiul cererii de repunere în situația anterioară îl constituie executarea unui titlu desființat, aceasta nu vizează analiza executării însăși, în așa fel încât, în lipsa unui text care să dea în competenta instanței de executare întoarcerea executării, se impune să fie sesizată judecătoria în circumscripția căreia s-a făcut executarea, așa cum prevede C.proc.civ.
Prin urmare, instanța a apreciat că aparține Judecătoriei C. competența de soluționare a cererii, astfel încât în baza art. 132 al. 3 Cod procedură civilă a declinat competența materială de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei C..
A constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat cauza în vederea soluționării acestuia Curții de Apel C..
La această instanță, dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
Deliberând asupra conflictului negativ ce competență, potrivit art. 135 și urm. Cod pr. civ., Curtea constată că Judecătoriei C., ca instanță de executare, îi revine competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță, pentru următoarele considerente:
În mod corect Tribunalul a reținut că temeiul juridic al cererii nu îl poate reprezenta instituția plății nedatorate, reglementată de art. 256 Codul muncii, întrucât la momentul efectuării, aceasta a avut un temei legal, și anume sentința civilă nr. 2863/22.03.2013, pronunțată în dosarul nr._/63/2010*, de Tribunalul D. - Secția Conflicte de muncă și Asigurări Sociale.
Prin această hotărâre, pârâta S. C. Marfă Sa a fost obligată către reclamanta D. M. la plata sumei de 60.924 lei, cu titlu de drepturi salariale. Sentința având caracter executoriu, pârâta debitoare și-a îndeplinit în mod benevol obligația instituită în sarcina sa, în condițiile art. 622 Cod pr. civ., prin OP nr. 562/9.04.2013 și nr. 585/30.03.2012 achitând către reclamanta creditoare sumele datorate.
Ca urmare a desființării în căile de atac a hotărârii judecătorești ce a constituit titlu executoriu, în temeiul căruia a fost făcută plata, plătitorul sumei a solicitat obligarea creditoarei la restituire, temeiul juridic al solicitării fiind conținut în dispozițiile art.723 Cod pr.civ., care reglementează întoarcerea executării.
Este irelevant sub aspectul calificării juridic a cererii împrejurarea că executarea hotărârii judecătorești ce a avut caracter de titlu executoriu și care ulterior a fost desființată prin intermediul căilor de atac s-a realizat în mod voluntar sau prin executare silită, restabilirea situației anterioare urmând a se face în condițiile art. 723 Cod pr.civ.
Potrivit acestor dispoziții legale, atunci când instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat seva dispune, prin aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare executării. A..3 al art. 723 prevede că dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării prin însăși hotărârea judecătorească care a desființat titlu executoriu, cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare, și anume judecătoriei în a cărei circumscripție se află domiciliul debitorului, în condițiile art.651 Cod pr.civ.
Sub aspectul instanței competente material să soluționeze în primă instanță o cerere de întoarcere a executării, anterior intrării în vigoare a NCPC, au existat controverse provocate de modul de formulare a dispozițiilor art. 4042 alin.3 Cod pr. civ., care folosea sintagma de „instanța competentă, potrivit legii”. Problema de drept a fost tranșată prin decizia ÎCCJ în interesul legii nr. 5/12 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 251/13 aprilie 2012, prin care s-a statuat că instanța de executare, respectiv judecătoria, este competentă material să soluționeze o astfel de cerere.
Art. 723 din NCPC, în vigoare din 15 februarie 2013, aplicabil tuturor executărilor silite începute după această dată, a prevăzut în mod expres că instanța competentă să judece o cerere de întoarcere a executării este instanța de executare.
În consecință, stabilind că cererea dedusă judecății nu se întemeiază pe instituția plății nedatorate, ci reprezintă o veritabilă cerere de întoarcere a executării, chiar voluntar făcute, Curtea constată că în raport de art. 723 alin.3 Cod pr.civ., Judecătoria C. este competentă material să soluționeze cauza în primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei cu privire la judecarea cererii având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S. C. MARFĂ S.A., în contradictoriu cu pârâta D. M., în favoarea Judecătoriei C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2015.
Președinte, O. C. G. | ||
Grefier, M. H. D. |
Red.jud. O.C.G./7.12.2015
Tehnored. M.H.D./4ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 5848/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Strămutare. Hotărâre din 02-12-2015, Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
