Revendicare imobiliară. Decizia nr. 558/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 558/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 454/230/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 558
Ședința publică de la 21 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE- S. P.
Judecător- R. M.
Judecător- A. M.
Grefier- F. I.
****
Pe rol, fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții G. O. I. și G. I. M., împotriva deciziei civile nr.521 din 17 martie 2015, pronunțată de Tribunalul D.- Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. F. și D. M., având ca obiect revendicare imobiliară – grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la strigarea cauzei la ordine, s-au prezentat intimații pârâții D. F. și D. M., fiind lipsă recurenții reclamanți G. O. și G. I. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, fiind timbrat corespunzător, după care;
Având cuvântul, intimații pârâți au solicitat lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată, pentru a se prezenta apărătorul ales, avocat N. I. R..
La sfârșitul ședinței, fiind ultimul dosar și față de faptul că apărătorul intimaților pârâți nu s-a prezentat, instanța a suspendat ședința timp de 30 de minute.
După reluarea ședinței, la strigarea cauzei, s-au prezentat intimații pârâți D. F. și D. M., ambii asistați de avocat N. I. R., în baza împuternicirii avocațiale, fiind lipsă recurenții reclamanți G. O. I. și G. I. M..
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza in stare de judecată și a trecut la soluționarea recursului.
Având cuvântul, apărătorul intimaților pârâți, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul D., ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate prin întâmpinarea formulată, cu obligarea recurenților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat conform chitanței depusă.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași la data de 28.04.2010, sub nr._, reclamantul U. I. i-a chemat în judecată pe pârâții D. F. și D. M., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 200 m.p. și, ca urmare a acestui fapt, să fie stabilită linia de hotar între cele două proprietăți, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului în suprafață de 200 m.p., teren pe care îl revendică și care are ca vecinătăți: la N - D. F. și D. M., la sud – U. I., la vest – G. E. și la est – U. I., în baza titlului de proprietate nr. 789-_/10.06.1997 emis pe numele autoarei M. A. E. și certificatelor de moștenitor nr. 216 și 217 /15.11.2006 emise de BNP J. G. C..
De asemenea, reclamantul a menționat că suprafața de 200 m.p., face parte dintr-o suprafață totală de 2500 m.p., situată în tarlaua 35 . terenul revendicat este posedat de către pârâți de 10 ani, fără nici un drept și cu toate acestea, pârâții refuză să îi respecte proprietatea.
A susținut reclamantul că pârâții au acte de proprietate doar pentru o suprafață de 800 m.p., așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 4104/14.04.1970 întocmit de notariatul de Stat Județean D., iar în fapt dețin o suprafață de 1440 m.p., deci cu 640 m.p. mai mult decât terenul la care sunt îndreptățiți.
A precizat reclamantul că terenul pe care îl revendică se află pe latura de sud a proprietății acestora, respectiv pe toată lungimea laturii de sud, cu o lățime de 2 m și pe jumătate din latura de est a proprietății acestora, cu o lățime de 1 m.
Totodată, reclamantul a învederat că plătește taxele și impozitele aferente terenului revendicat, iar refuzul pârâților de a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie terenul, l-a determinat să promoveze prezenta acțiune.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480,483 și 581 din Codul civil.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și cu expertiza tehnică de specialitate.
Reclamantul a evaluat provizoriu terenul revendicat la suma de 1800 lei.
În dovedirea acțiunii, timbrată corespunzător cu taxă judiciară de timbru în sumă de 150 lei, reclamantul a depus la dosar, în copie: titlul de proprietate nr. 789-_/10.06.1997, contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 4104/14.04.1970 a Notariatului de Stat D., și certificatele de moștenitor nr. 216/15.11.2006 și 217/15.11.2006 emis de BNP J. G. C. .
La data de 18 Mai 2010, pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii promovată de reclamant și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În cuprinsul întâmpinării formulate, pârâții au arătat că în anul 1970 au cumpărat de la numita B. L. un imobil compus din teren loc de casă, în suprafață de 1500 m.p., pe care se afla construită o casă de cărămidă, acoperită cu șiță, compusă din 3 camere și care se învecina la răsărit cu M. I. și P. D., la apus cu G. I., la miazăzi cu M. I., iar la miazănoapte cu șoseaua județeană C. .
Au menționat pârâții că în cuprinsul actului de vânzare-cumpărare a fost înscrisă doar suprafața de 800 m.p. deoarece la data cumpărării imobilului nu se putea înstrăina o suprafață mai mare, însă cu suprafața de 1500 m.p. figurează și în registrul agricol numita B. L..
De asemenea, pârâții au menționat că în anul 1980 au construit un gard de ciment care desparte proprietatea lor de cea a vecinului P. D. iar cu o parte din gardul de sârmă înlocuit au completat cca. 10 ml de gard ce desparte proprietatea acestora de cea a lui M. I., bunicul reclamantului.
Pârâții au susținut și faptul că în anul 1983 au cerut acordul numitei U. E., mama reclamantului, pentru a înlocui și diferența de gard, de aproximativ 14,40 m, ce îi desparte la răsărit de reclamant și cca 21,5 m ce le desparte proprietățile la miazăzi, aspect cu care aceasta a fost de acord, cu condiția ca noii bondoci să fie introduși în groapa bondocilor înlocuiți, condiție pe care au respectat-o întocmai.
Totodată, pârâții au menționat faptul că de 27 de ani, respectiv din anul 1983, nu s-a mai umblat la gard și nici nu s-a purtat vreo discuție contradictorie sau să fi existat vreun conflict pe această temă.
În aceste condiții, pârâții au apreciat că nu ocupă din terenul reclamantului.
În susținerea întâmpinării formulate, pârâții au solicitat încuviințarea probei testimoniale, propunând audierea numiților M. C., V. M. și N. N. și cu interogatoriul reclamantului.
Au depus la dosar în copie: adresa nr. 617/22.02.2010 emisă de Primăria comunei Brădești, extras din registrul agricol cu poziția de rol a autoarei Brebel E., contractul de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea nr. 4104/14.04.1970 de Notariatul Județean D. .
La termenul din data de 13 Septembrie 2010, instanța a încuviințat și administrat proba cu interogatoriul pârâților( filele 30 și 31 dosar )
De asemenea, la același termen de judecată, a fost încuviințată proba testimonială, solicitată de părți și proba cu interogatoriul reclamantului, iar din oficiu, instanța a dispus efectuarea unor expertize specialitatea topografie și construcții.
Au fost audiați la propunerea pârâților martorii M. C. ( fila 51 dosar ), V. M. ( fila 53 dosar) și N. N. ( fila 52 dosar ), iar la termenul din data de 25 Octombrie 2010 au fost stabilite obiectivele lucrărilor de expertiză și a fost desemnat pentru efectuarea lucrării specialitatea topografie domnul expert P. I. A., iar pentru efectuarea expertizei specialitatea construcții, domnul expert C. D..
De asemenea, s-a dispus efectuarea unei adrese către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară D., pentru a preciza înregistrările efectuate în cartea funciară cu privire la proprietățile părților.
Răspunsul la această adresă a fost înaintat la dosar la data de 15.11.2010.
La propunerea reclamantului a fost audiat martorul G. I. ( declarație fila 66 dosar ), iar la termenul din 22 Noiembrie 2010, reclamantul, prin apărător ales a depus la dosar o schiță amplasament și delimitare a imobilului, precum și tabel de mișcare parcelară pentru dezlipire imobil.
Raportul de expertiză specialitatea topografie, întocmit în cauză de domnul expert P. I. A. a fost depus la dosar la data de 06.12.2010, iar cel în specialitatea construcții civile, întocmit de domnul expert C. D., la data de 16.12.2010.
La termenul din data de 17 Ianuarie 2011, reclamantul, prin avocatul ales a depus la dosar o cerere prin care a învederat că a cesionat drepturile litigioase către numitul G. O. I., precum și obiecțiuni cu privire la concluziile raportului de expertiză specialitatea topografie.
Instanța a dispus emiterea unor adrese către Comisia Locală de Fond Funciar Brădești, pentru a înainta actele ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 789-_/10.06.1997 și către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D., pentru a înainta procesul verbal de punere în posesie, aferent acestui titlu.
Răspunsul la adresa emisă către OCPI a fost înaintat la dosar la data de 28.01.2011 iar Comisia Locală de Fond Funciar Brădești a răspuns solicitării instanței la data de 09.02.2011.
Prin încheierea de ședință din data de 14 Februarie 2011, instanța, având în vedere mențiunile contractului de cesiune drepturi litigioase depus la fila 108 dosar, a dispus scoaterea din cauză a numitului U. I. și introducerea în cauză, în calitate de reclamant, a numitului G. O. I..
La termenul din 09 Martie 2011, instanța a dispus comunicarea obiecțiunilor formulate de reclamant, expertului P. I. A., pentru a formula un răspuns cu privire la acestea.
Suplimentul la raportul de expertiză întocmit în cauză a fost înaintat la dosar la data de 27.04.2011.
La termenul din 06 Iulie 2011, instanța a rămas în pronunțare, însă apreciind că se impune emiterea unei adrese către Biroul Notarului Public, care a preluat arhiva notarială, în vederea depunerii actelor care au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4104/14.04.1970, precum și emiterea unei adrese către Comisia Locală de Fond Funciar Brădești, în vederea depunerii planului cadastral și a planului de amplasament valabile în anul 1970, în anul 1997 – anul emiterii titlului de proprietate și în prezent, precum și înscrisurile care au stat la baza emiterii TP nr. 789 –_/10.06.1997, prin încheierea de ședință din 13 Iulie 2011, instanța a dispus repunerea cauzei pe rol.
Răspunsul la adresa emisă către Comisia Locală de Fond Funciar Brădești a fost înaintat la dosar la data de 16.08.2011, iar cel la adresa emisă către Camera Notarilor Publici D., la data de 19.09.2011.
La termenul din 21 Septembrie 2011, instanța a dispus emiterea unor adrese către BNP J. G. C. pentru a se înainta înscrisurile care au stat la baza emiterii certificatelor de moștenitor nr. 216/15.11.2006 și 217/15.11.2006, către Camera Notarilor Publici pentru a se înainta certificatul de moștenitor nr. 1463/1983 și actele care au stat la baza acestuia și către BNP G. I. pentru a se înainta contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3140/2002 și actele care au stat la baza încheierii acestuia.
Răspunsurile la adresele emisă către Camera Notarilor Publici D. și BNP J. G. C. au fost înaintate la dosar la data de 10.10.2011, iar cel la adresa emisă către BNP G. I., la data de 12.10.2011.
Prin încheierea de ședință din data de 19 Octombrie 2011, instanța a încuviințat cererea formulată de avocatul reclamantului și a dispus emiterea unei adrese către Comisia locală Brădești pentru a se preciza dimensiunile terenului individualizat pe schița de la fila 218 dosar, prin lungime, lățime și pentru a se înainta la dosar schița parcelară (PUZ) privind suprafața de teren in litigiu și tabelele cu măsurători.
Răspunsul la această adresă a fost înaintat la dosar la data de 04.11.2011.
La termenul din 09.11.2011, pârâtul D. F. a depus la dosar note de ședință, în cuprinsul cărora a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului G. O. I., excepție ce a fost respinsă prin încheierea de ședință de la aceeași dată.
La același termen de judecată, instanța a dispus atașarea la prezenta cauză a dosarului nr._ al Judecătoriei Filiași.
Prin încheierea de ședință din data de 23 Noiembrie 2011, instanța a încuviințat cererea formulată de avocatul reclamantului și a dispus efectuarea unei noi expertize specialitatea topografie, având ca obiective: să se identifice suprafețele părților vecine, prin dimensiuni, suprafață, vecinătăți, schiță, identificarea construcțiilor pe schiță; să se precizeze, în funcție de actele de proprietate deținute de părți, inclusiv actele cadastrale, dacă există diferențe de teren și dacă pârâții ocupă din terenul reclamantului; să se stabilească linia de hotar în funcție de actele de proprietate.
A fost desemnat pentru efectuarea noii lucrări, domnul expert C. V..
La termenul din 21 Februarie 2012, instanța luând act că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a achita onorariul expertizei dispuse în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 155 indice 1 C.pr.civ., a dispus suspendarea judecății cauzei.
La data de 18 Ianuarie 2013, reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere ce a fost încuviințată prin încheierea de ședință de la termenul din 05 Februarie 2013.
Raportul de expertiză întocmit în cauză a fost înaintat la dosar la data de 24 Martie 2013, însă la data de 21 Martie 2013, pârâții au depus la dosar note de ședință, în cuprinsul cărora au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a mandatarului G. I., învederând că acesta a avut la începutul procesului calitatea de martor în dosar, astfel cum rezultă din declarația aflată la fila 66 dosar iar actul prin care numitul U. I. a cesionat drepturi litigioase către reclamantul G. O. I. a fost întocmit de notarul G. I..
De asemenea, pârâții au invocat lipsa calității de reprezentare a reclamantului.
Au susținut pârâții că toate aceste schimbări cu privire la reclamant au drept scop intenția vecinului lor, G. I., de a le ocupa terenul ce le aparține.
Pârâții au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, instanța să dispună constatarea falsului cu privire la procura încheiată la data de 23.01.2013 la BNP T. C. D., pe calea înscrierii în fals, reglementată de art. 178-184 din Codul de procedură civilă.
La termenul din 02 Aprilie 2013, av. N. I. a precizat că pentru efectuarea măsurătorilor a fost citat în calitate de reclamant numitul G. O. I., însă în cuprinsul procesului verbal încheiat de expert s-a consemnat că a fost prezent la fața locului numitul U. I., care nu mai are calitate procesuală în cauză, împrejurare în care a învederat că înțelege să invoce nulitatea raportului de expertiză.
La data de 23.04.2013, reclamantul a formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul C. V..
Prin încheierea de ședință din 23 Aprilie 2013, instanța a luat act de precizarea av. N. R., în sensul că renunță la excepția lipsei calității de reprezentare a reclamantului de către domnul av. P. E.
Constatând că s-a susținut că pârâții s-au înscris în fals cu privire la procura încheiată la data de 23.01.2013, instanța a prorogat pronunțarea asupra excepției lipsei calității de reprezentare a mandatarului G. I., după verificarea de scripte sau înscrierea în fals, încuviințată pârâților și în acest sens, a dispus și citarea reclamantului, cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu.
A fost respinsă excepția nulității raportului de expertiză, invocată de av. Neagreanu R., instanța apreciind că nu s-a produs nicio vătămare pârâților, în cuprinsul raportului de expertiză s-a menționat că numitul U. este un delegat al reclamantului iar obiecțiunile formulate cu privire la concluziile raportului de expertiză nu au vizat acest aspect.
Apreciind că pentru soluționarea cauzei este necesar a cunoaște mențiunile titlului de proprietate eliberat pe numele pârâtului și actele ce au stat la baza emiterii acestuia, instanța a dispus emiterea unei adrese către Primăria comunei Brădești, pentru a furniza informații cu privire la acest aspect, respectiv să înainteze la dosar TDP nr. 165-_/24.06.1993 emis pe numele pârâtului D. F., despre care face vorbire expertul C. V. în cuprinsul raportului de expertiză.
În ședința publică din 28 Mai 2013, reclamantul G. O. I. a declarat în fața instanței că semnătura ce apare în cuprinsul procurii încheiate la data de 23.01.2013 la BNP T. C. D., după care, instanța, la cererea avocatului pârâților, a procedat la verificarea de scripte, conform dispozițiilor art. 178 alin. 2 din Codul de procedură civilă, respectiv a solicitat reclamantului să efectueze mai multe semnături din pozițiile " în picioare" și " pe scaun ", pentru a putea fi comparate semnăturile, după care, a prezentat pârâților spre observare procura judiciară autentificate prin încheierea nr. 57/23.01.2013 a BNP T. C. D., dar și fila pe care reclamantul a efectuat în fața instanței mai multe semnături olografe.
Av. N. I. R. a menționat că, în opinia sa, semnăturile prezentate sunt identice, iar după consultarea cu pârâții, a precizat că nu mai tăgăduie semnătura efectuată de reclamant în cuprinsul procurii judiciare autentificate prin încheierea nr. 57/23.01.2013 a BNP T. C. D..
În aceste împrejurări, instanța a constatat că procura judiciară autentificate prin încheierea nr. 57/23.01.2013 a BNP T. C. D., aflată la fila 263 din volumul I al dosarului este valabilă, fiind semnată de reclamant.
Pârâții au solicitat administrarea probei cu interogatoriul reclamantului, însă la termenul din data de 28 Mai 2013, reclamantul a menționat că nu dorește să răspundă la interogatoriu.
La același termen de judecată, pârâții au depus la dosar certificatul de grefă emis de Judecătoria Filiași în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Filiași pentru a face dovada că a solicitat anularea titlului de proprietate eliberat pe numele pârâtului D. F. și interogatoriu pentru reclamant.
Răspunsul la adresa emisă către Primăria comunei Brădești a fost înaintat la dosar la data de 10.06.2013, fiind comunicate în copie: titlul de proprietate nr. 165-_/24.06.1993, extras din caietul de înregistrare a cererilor formulate pentru reconstituirea dreptului de proprietate, extras din registrul agricol al anilor 1959-1962 și 2009-2013.
La termenul din 11 Iunie 2013, instanța, luând act că ambele părți au formulat obiecțiuni cu privire la concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză și au solicitat efectuarea unei noi lucrări, iar o nouă expertiză va trebui să aibă în vedere și titlul de proprietate nr. 165-_/24.06.1993 eliberat pe numele pârâtului D. P. F., titlu a cărui anulare a fost solicitată de acesta și formează obiectul dosarului nr._, apreciind că soluționarea prezentei cauze depinde de modul de soluționare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, a dispus suspendarea judecății.
La data de 05.03.2014, reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, iar la termenul din 18 Martie 2014, pârâții, prin avocatul ales au depus la dosar sentința civilă nr. 34/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, cu mențiunea rămânerii definitive și irevocabile, împrejurare în care instanța a admis cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamant.
La termenul din data de 01 Aprilie 2014, av. N. I. R. a depus la dosar obiecțiuni cu privire la concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză iar av. P. E. a precizat că își menține obiecțiunile formulate în scris la fila 35 din volumul II al dosarului, înțelegând să solicite efectuarea unei contraexpertize. A depus la dosar obiectivele formulate în scris pentru noua lucrare de expertiză.
Instanța a respins obiecțiunile formulate de părți cu privire la concluziile noului raport de expertiză întocmit în cauză, apreciindu-le ca neîntemeiate și că ar duce la tergiversarea soluționării cauzei.
La termenul din 29 Aprilie 2014, avocatul reclamantului a reiterat cererea privind efectuarea unei noi expertize, învederând că la efectuarea noii lucrări de expertiză trebuie avute în vedere și schița parcelară aflată la filele 227-228 dosar iar hotarul dintre proprietățile părților trebuie stabilit și prin raportare la construcțiile existente pe terenurile deținute de părți.
Instanța a respins cererea formulată de av. P. E. privind efectuarea unei noi expertize, apreciind că aceasta nu este utilă soluționării cauzei, în condițiile în care în speță au fost efectuate deja 2 expertize iar în cuprinsul uneia dintre acestea a fost propusă și o variantă de lotizare care are în vedere și situația de fapt .
La acest termen de judecată, instanța a rămas în pronunțare, însă pentru a oferi posibilitatea avocaților părților să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei la data de 06 Mai 2014.
Prin încheierea de ședință din 06 Mai 2014, instanța luând act că la dosar nu au fost depuse înscrisuri prin care să se facă dovada că reclamantul G. O. I. este proprietarul întregii suprafețe de teren revendicate, de 200 m.p., întrucât în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare ( cesiune ) de drepturi litigioase se face referire numai la suprafața de 50 m.p, în temeiul dispozițiilor art. 151 din Codul de procedură civilă, a dispus repunerea cauzei pe rol și citarea părților, reclamantul cu mențiunea de a depune la dosar înscrisuri prin care să facă dovada dreptului său de proprietate
La termenul din data de 20 Mai 2014 ,avocatul reclamantului a învederat că U. I. a vândut întreaga suprafață de 200 m.p. și a depus la dosar în copie: încheierea de rectificare nr. 36/19.05.2014 emisă de BNP G. I. cu privire la contractul de vânzare-cumpărare( cesiune ) de drepturi litigioase autentificat sub nr. 12/05.01.2011, încheierea nr._/31.05.2007 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D., plan de amplasament și delimitare a imobilului și declarația pe propria răspundere dată de reclamantul G. O. – I., declarație autentificată prin încheierea nr. 275/19.05.2014 a BNP T. C. – D..
Apreciind că se impune stabilirea cadrului procesual, sub aspectul părților, instanța a amânat judecata cauzei, pentru ca reclamantul să formuleze o precizare scrisă cu privire la acest aspect.
Din oficiu, instanța a dispus atașarea la prezenta cauză a dosarului nr._ în care reclamantul D. F. a solicitat anularea titlului de proprietate eliberat pe numele său.
Luând act că reprezentantul convențional al pârâților a precizat la acest termen de judecată că pârâții au promovat și o acțiune pentru constatarea dreptului lor de proprietate cu privire la suprafața de teren dobândită prin contractul de vânzare –cumpărare încheiat în anul 1970, instanța le-a pus în vedere acestora să depună la dosar și o copie a acestei acțiuni.
La data de 27 Mai 2014, reclamantul, prin avocatul ales, a depus la dosar o precizare la acțiune, în cuprinsul căreia a arătat că proprietarul actual al suprafeței de 3100 m.p., ce a aparținut autoarei M. E. în T 35 P 13 și T 35 P 13/1 este numita G. I. M., care deține această suprafață de teren, astfel:
- 1145 m.p. ( 286 m.p. din măsurători ), în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1344/13.11.2000 la BNP T. C. D.;
- 1814 m.p. și 141 m.p., în baza contractului de donație autentificat sub nr. 3436 din 22 august 2013 la BNP J. G. C. .
În raport de această precizare, a solicitat introducerea în cauză a numitei G. I. M., urmând ca petitul în grănițuire, în situația în care acțiunea în revendicare se va respinge, să fie soluționat în contradictoriu cu aceasta, în calitate de proprietar actual al terenului și succesoare în drepturi a reclamantului U. I..
Au fost anexate la precizarea depuse în copie: contractul de vânzare autentificat prin încheierea nr. 1344/13.10.2011 A BNP T. C. D. și contractul de donație autentificat prin încheierea nr. 3436/22.08.2013 a BNP J. G. C., înscrisuri ce au fost depuse în dublu exemplar.
La termenul din 27 Mai 2014, pârâții au depus la dosar un exemplar al cererii formulate de aceștia pentru a se constata dreptul lor de proprietate conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 4104/14.04.1970, cerere ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Filiași.
Instanța, luând act că din înscrisurile anexate precizării formulate de reclamant, rezultă că o parte din terenul în litigiu nu era proprietatea reclamantului inițial U. I., la data promovării prezentei acțiuni, iar pe de altă parte în cuprinsul precizării formulate pentru termenul de azi, nu s-a indicat temeiul juridic în baza căruia se solicită introducerea în cauză a numitei G. I. M. și nici calitatea în care aceasta urmează a fi introdusă în cauză, a acordat un ultim termen pentru ca reclamantul să precizeze acțiunea sub aspectul temeiului de drept, al părților și obiectului și să depună la dosar în copie certificată contractele de vânzare-cumpărare nr. 2065/2009 autentificat de BNP J. G. C. și nr. 2779/2010 autentificat de BNP G. I..
Apreciind că pentru soluționarea cauzei este necesar a cunoaște cine era proprietarul terenului în litigiu în cursul anului 2010, instanța a dispus emiterea unor adrese către Birourile Notarilor Publici J. G. C. și G. I., pentru a înainta în copie certificată conform cu originalul contractele de vânzare-cumpărare nr. 2065/2009 și nr. 2779/2010, precum și actele ce au stat la baza întocmirii acestora.
Răspunsul la adresa emisă către BNP J. G. C. a fost înaintat la dosar la data de 05.06.2014 iar cel la adresa emisă către BNP G. I., la data de 06.06.2014.
La termenul din data de 10 Iunie 2014, luând act că din cuprinsul contractelor înaintate la dosar rezultă că în timpul procesului a avut loc o transmitere succesivă a calității procesuale active iar în prezent proprietarul terenului ce se învecinează cu proprietatea pârâților este numita G. I. M., instanța a admis cererea formulată de av. P. E. și a dispus introducerea în cauză, în calitate de reclamantă a numitei G. I. M. și a luat act că aceasta este reprezentată de avocatul ales.
Prin sentința civilă nr.400/10.06.2010 pronunțată de Judecătoria Filiași a fost admisă în parte acțiunea civilă având ca obiect " grănițuire " însușită de reclamanta G. I. M., împotriva pârâților D. F. și D. M..
A fost respinsă acțiunea având ca obiect " revendicare imobiliară " formulată de reclamantul G. O. I..
S-a stabilit linia de graniță între proprietățile reclamantei G. I. M. și pârâților D. F. și D. M., conform variantei nr. II din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul C. V., pe aliniamentul punctelor 31-10-8.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei G. I. M. suma de 960, 2 lei cu titlu de cheltuieli pentru grănițuire.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 28.04.2010, reclamantul inițial, U. I., i-a chemat în judecată pe pârâți pentru revendicarea a 200 m.p., ocupați abuziv în opinia reclamantului și stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți.
Deși primul capăt de cerere pare capătul principal, instanța constată că în speță capătul principal de cerere este grănițuirea și, în măsura în care s-a produs și o încălcare a dreptului de proprietate, revendicarea este posibilă.
Această distincție are relevanță de la început, sub aspectul stabilirii cadrului procesual, întrucât este evident că abia la ultimele termene de judecată s-a stabilit clar acest aspect.
Astfel, grănițuirea poartă între proprietarii terenurilor învecinate ; or la data de 28.04.2010, proprietar al terenului ce a aparținut autoarei M. E., teren reconstituit acesteia în baza legii fondului funciar, prin TDP nr. 789-_/10.06.1997 era atât reclamantul inițial U. I., dar și reclamanta G. I. M., conform actelor de proprietate depuse la dosar.
Mai exact, reclamantul U. I. a devenit primul proprietar al terenului, prin moștenire, în baza certificatelor de moștenitor nr. 216 și 217 /2006 a BNP J. G. C., însă acesta a efectuat un act de dezmembrare voluntară, prin încheierea de autentificare 2777/10.11.2010 a BNP G. I., prin care o parte din teren a fost dezmembrată în două loturi, ce au fost înstrăinate către G. O. I. și G. I. M. .
Dar, prin contractul de vânzare - cumpărare și dezmembrare nr. 370/24.09.2008 a BNP J. G. C. ( fila 139 dosar ), ultima reclamantă G. I. a devenit proprietar asupra terenului intravilan în suprafață de 1814 m.p. din suprafața de 3100 m.p., cât este înscrisă în titlul autoarei M. E. și, prin urmare, la data de 28.04.2010, reclamantul U. I. nu era singurul proprietar asupra terenului de 3100 m.p.
Mai mult, același teren de 1814 m.p. a fost vândut în data de 29.06.2009 de către reclamanta G. I. M. către reclamantul G. O. I., după cum rezultă cin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2065/29.06.2009 a BNP J. C. ( fila 123 dosar ).
Ulterior, aceeași suprafață de 1814 m.p., a fost donată de G. O. I. către reclamanta G. I. M. conform contractului de donație aflat la fila 116 dosar, autentificat prin încheierea nr. 3436/22.08.2013 a BNP J. G. C. .
Cealaltă diferență de teren din actul de dezmembrare a fost înstrăinată de același reclamant inițial, U. I., către G. O. I. prin contractul de vânzare –cumpărare 2779/10.09.2010 a BNP G. I. ( fila 132 dosar ) și respectiv prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1344/13.10.2011 ( fila 114 dosar ) a BNP T. C. D. către reclamanta G. I. M..
Prin contractul de donație amintit anterior, reclamantul G. O. I. a donat reclamantei G. I. M. și diferența de teren pe care a cumpărat-o de la U. I., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2779/2010 a BNP G. I..
În concluzie, în prezent proprietară asupra terenurilor moștenite de către reclamantul U. I. în baza certificatelor de moștenitor nr. 26 și 217 / 2006 a BNP J. G. C. și prin urmare, calitate procesuală activă pentru capătul de cerere în grănițuire îl are doar aceasta din urmă, ca urmare a transmisiunii calității procesuale active de la proprietarii inițiali, U. I. și G. O. I. .
La data de 28.04.2010, reclamantul inițial U. I., mai era proprietar doar pe suprafața de 141 m.p., pe care nu l-a vândut către reclamanta G. I. M. prin contractul de vânzare-cumpărare 3370/24.09.2008 și, prin urmare, inclusiv la data de 28.04.2010, reclamanta G. I. M. avea calitate procesuală activă și trebuia introdusă în proces, fiind proprietară pe cea mai mare parte a terenului.
Instanța constată însă că la dosar nu au fost depuse aceste contracte iar reclamantul a omis să le exhibe, cum de altfel a omis să exhibe și actul de dezmembrare voluntară, pe care l-a efectuat prin încheierea de autentificare 2777/10.11.2010 a BNP G. I.., situație în care în mod defectuos cadrul procesual a continuat în contradictoriu cu reclamantul U. I. și după data de 10.11.2010, când a vândut și ultima suprafață de teren prin contractul autentificat prin încheierea nr. 2779/10.11.2010 a BNP G. I..
Din această dată, doar reclamanții G. O. I. și G. M. aveau calitate procesuală activă în cauză privind grănițuirea și revendicarea, procesul continuând în mod defectuos în contradictoriu cu reclamantul inițial, U. I. .
Se observă că acesta a fost scos din proces doar în urma efectuării retractului litigios, de care instanța a luat act prin încheierea din 14.02.2011.
Dar nici în acest moment și nici ulterior, cadrul procesual nu a fost corect stabilit cu privire la calitatea procesuală a reclamanților întrucât pe de o parte, pe teren proprietară a devenit exclusiv reclamanta G. I. M. iar prin contractul de vânzare de drepturi litigioase autentificat prin încheierea nr. 12 /05.01.2011 a BNP G. I., G. O. I. cumpără doar drepturi litigioase ce s-ar obține în urma admiterii capătului de cerere în revendicare, el neavând nici în urma acestui contract, calitate procesuală privind grănițuirea.
În final, instanța a stabilit că, privitor la grănițuire, calitate procesuală activă are reclamanta G. I. M., proprietara întregului teren învecinat cu cel al pârâților, iar privitor la revendicare o are reclamantul G. O. I., care a cumpărat acest drept litigios.
Privitor la pârâți, aceștia au cumpărat inițial, conform contractului aflat la fila 6 dosar, o suprafață de 800 m.p., reprezentând lot de casă de la autoarea B. L. la data de 14.04.1970.
Pârâții au susținut că în realitate ar fi cumpărat o suprafață mult mai mare, de cca. 1500 m.p., dar, ca urmare a rigorilor legislative din perioada comunistă, când dreptul de proprietate privată era limitat ar fi trecut în acte doar 800 m.p.
Ulterior, pârâților, li s-a emis și titlu de proprietate nr. 165-_/24.06.1993, prin care li s-a atribuit în vecinătatea terenului reclamanților o suprafață de 1100 m.p.
Acest titlu de proprietate a fost anulat însă prin sentința civilă nr. 34/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._ .
Totodată, instanța a constatat că prin întâmpinarea formulată aflată la fila 11 dosar, pârâții se apără de maniera că au stăpânit terenul pe care îl au și astăzi în posesie încă de la data cumpărării, anul 1970, iar în urmă cu 27 de ani, între aceștia și proprietatea învecinată ce aparținea atunci familiei M. I., bunicul reclamantului inițial, U. I., s-a edificat o parte de gard și de atunci nu s-a mai purtat vreo discuție cu privire la vecinătatea terenului cu familia reclamantului inițial, U. I..
Prin această apărare, pârâții invocă excepția uzucapiunii, iar prin declarațiile martorilor propuși de către aceștia, respectiv, V. M., M. C. și N. N., aceștia fac dovada posesiei terenului pe care în prezent își au edificată gospodăria, martorii declarând că de peste 30 de ani atât gradul dinspre fam. U. nu a mai fost mutat, iar pârâții au în posesie același teren ca și atunci .
Singurul martor care a afirmat contrariul este martorul G. I., însă declarația sa nu poate fi avută în vedere, ca o probă certă, sub acest aspect, nu doar pentru că este contrazisă de declarațiile celorlalți martori, dar prin dobândirea calității de mandatar a reclamantului G. O. I. și, mai ales, ca urmare a calității de rudenie cu ambii reclamanți, pentru care se pronunță hotărârea, declarația sa nu poate fi primită.
Mai mult, prin expertiza în construcții efectuată de către expertul C. D. se confirmă faptul că gardul despărțitor din plasă de sârmă este vechi și nu sunt semne de mutare a hotarului .
De asemenea, măsurătorile efectuate de comisia fondului funciar, anexate ca și schiță parcelară la emiterea titlului de proprietate anulat prin sentința civilă nr. 34/21.01.2014 a Judecătoriei Filiași, în dosarul nr._, confirmă faptul că în anul 1993, pârâții ar fi avut mai mult de 800 m.p., cca. 1100 m.p. în posesie.
Prin urmare, ca efect al uzucapiunii, pârâții au devenit proprietari pentru diferența de teren aferentă gospodăriei acestora și care nu se regăsește în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu autoarea B. L..
Altfel spus, în urma anulării titlului de proprietate nr. 165-_/24.06.1993, pârâții fac dovada dreptului de proprietate, prin contractul încheiat în anul 1970 cu Brebenele L., pentru 800 m.p. și prin uzucapiune, pentru diferența până la 1150 m.p., cât au în prezent .
În acest sens, instanța constată că varianta nr. II din raportul de expertiză din raportul întocmit de expertul C. V. ce are în vedere posesia actuală a terenurilor este varianta de grănițuire care respectă proprietatea celor două părți, pentru următoarele argumente:
Chiar dacă nu se mai regăsește în întregime în posesia actuală a reclamantei G. I. M. tot terenul pe care l-a avut autoarea M. E., nu înseamnă neapărat că acesta a fost ocupat de către pârâții D., fiind posibil ca terenul să fie diminuat și datorită neefectuării corespunzătoare a măsurătorilor sau prin ocuparea de către alți vecini.
Faptul că pârâții au mai mult teren decât suprafața de 800 m.p., cumpărată în anul 1970 de la autoarea B. L., nu le îngrădește acestora dreptul de a invoca uzucapiunea, uzucapiune pe care de altfel au și invocat-o în cadrul procesului ce formează obiectul dosarul nr._ al Judecătoriei Filiași și cu toate că în prezenta cauză pârâții nu au formulat, pe cale reconvențională, constatarea dreptului lor de proprietate, au invocat uzucapiunea, pe cale de excepție iar apărarea lor a fost confirmată prin probele administrate în cauză.
Ambele expertize propun ca variantă de grănițuire, cea a posesiei actuale, inclusiv expertul C. V., care a propus în varianta nr. I o altă variantă de grănițuire diminuând suprafața pârâților, își critică propria expertiză, oferind suficiente argumente pentru ca instanța să nu primească această variantă.
Nu rezultă din nicio probă că pârâții și-ar fi mutat gardul dinspre fam. U. de când au intrat în posesia terenului și însăși reclamanta prin cererea depusă la fila 143 dosar, în subsidiar solicită fixarea liniei de graniță pe actualul amplasament.
Față de toate aceste argumente, în temeiul dispozițiilor art. 581 din vechiul Cod civil, privitoare la grănițuire, s-a stabilit linia de graniță între proprietatea reclamantei Găgeatiu M. și a pârâților D. ,conform variantei nr. II din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul C. V., pe aliniamentul punctelor 31-10-8, urmând ca acțiunea să fie admisă în parte, pentru capătul de cerere în grănițuire iar pârâții să suporte jumătate din cheltuielile de judecată făcute pentru grănițuire, în baza acelorași dispoziții prevăzute în art. 594 din vechiul Cod civil.
Privitor la capătul de cerere în revendicare, acesta a fost respins pentru aceleași argumente, în contradictoriu cu pârâtul G. O. I., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții G. O. I. și G. I. M. criticând-o ca netemeinică și nelegală, motivele de apel fiind comune.
Un prim motiv de apel s-a referit la omologarea și interpretarea raportului de expertiză întocmit de expertul C. V., apelanții arătând că expertul a stabilit o suprafață în minus de 830 mp pentru reclamantul G. O. I. și o suprafață de 350 mp pentru pârâți,raportat la titlul de proprietate nr. 165-_/24.06.1993.
Cum acest titlu de proprietate a fost anulat prin sentința civilă nr. 34/21.01.2014 a Judecătoriei Filiași, stabilindu-se astfel, o ocupare fără titlu a suprafeței de 300 mp, tot mai rămâne o suprafață de 50 mp, ca diferență față de suprafața ocupată efectiv, astfel că posesia intimaților asupra terenului de 300 mp este lipsită de just titlu: pentru 300 mp nu au avut niciodată titlu, iar pentru 50 mp ocuparea este abuzivă, din terenul proprietatea reclamanților.
Nu trebuie omise nici neconcordanțele din raportul de expertiză întocmit de expertul P. I. A., care nu a reușit să lămurească de ce a făcut o cu totul altă delimitare a suprafețelor vecine pe inie dreaptă, în condițiile în care linia de hotar care desparte proprietățile părților este consemnată în documentația topo-cadastrală a reclamantului G. O. I., în planurile de amplasament anterioare și confirmată inclusiv de expertiza specialitatea construcții, întocmită de expertul C. D., ca având cu totul alte dimensiuni și caracteristici.
Au mai arătat apelanții că pârâții dețin titlu de proprietate penstru suprafața de 800 mp dar ocupă efectiv 1150 mp, conform tutror măsurătorilor efectuate de experți, iar în considerentele sentinței nu se regăsește nicun argument în favoarea admiterii variantei a II-a din expertiza C. V., cu toate că ei au pledat argumentat pentru o altă soluție. Nu s-a verificat până în prezent și nu se cuanște care sunt suprafețele de teren pentru care părțile implicate în litigiu plătesc impozit, acest aspect având relevanță inclusiv cu privire la invocarea uzucapiunii pe cale de excepție.
Un alt motiv de apel invocat s-a referit la necercetarea fondului cauzei.
Astfel, apelanții au susținut că instanța de fond nu a analizat fondul cauzei și nu a stabilit cu certitudine argumentele care conduc la concluzia că acțiunea reclamanților trebuie respinsă și că varianta ce trebuie omologată din expertiza întocmită de expertul C. V. este cea de-a doua, pe aliniamentul 31-10-8.
Arată apelanții că nu împărtășesc argumentul pentru care s-a înlăturat din materialul probator declarația martorului G. I., în condițiile în care, la data consemnării declarației, acesta nu avea nicio legătură/interes în prezenta cauză, neexistând argumente logico-juridice pentru a interpreta declarația acestuia ca subiectivă, în schimb, se menține declarația martorului N., propus de pârâți, cu toate că acesta a menționat expres că se află în relație de dușmănie cu reclamantul.
De asemenea, având în vedere că toate probele-martori, expertize- sunt contradictorii, neconcludente și imprecise sub aspectul stabilirii vechimii gardului ce desparte cele două proprietăți, a anului construirii, dar și a datei de la care intimații ocupă abuziv suprafața de 350 mp, nu se poate valida apărarea intimaților prin invocarea uzucapiunii pe cale de excepție, aceste neconcordanțe neputând întemeia o soluție justă și impun refacerea unor probatorii sau chiar administrarea unor probe noi în apel.
Apelanții au solicitat admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, anularea hotărârii atacate, reținerea cauzei pentru soluționare pe fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
Intimații D. Florianși D. M. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefundat.
Au arătat că instanța de fond a stabilit privitor la grănițuire, calitatea procesuală activă a reclamantei G. I.-M., proprietara întregului teren învecinat cu cel al pârâților, iar privitor la revendicare o are reclamantul G. O. I., care a cumpărat acest drept litigios.
Au susținut că nu au ocupat din terenul reclamanților și la o analiză mai atentă, cel care le ocupă din teren pârâților ar fi însuși reclamanții, reieșind un minus de 30 mp din cei 1.155 mp pe care pârâții îi dețin în prezent.
Arată că varianta a II-a de lotizare a expertului C. V., pe aliniamentul punctelor 31-10-8 este conformă cu realitatea și cu actele din dosar cu linia de hotar ce desparte cele două proprietăți menționând chiar în cuprinsul acestei variante că "terenurile deținute de părți au aceeași configurație cu cea din planul cadastral pus la dispoziție de Primăria Brădești".
Prin decizia civilă nr.521 din 17 martie 2015, pronunțată de Tribunalul D., s-au respins apelurile reclamantul G. O. I., domiciliat în loc. C., ., nr. 112, ., ., jud. D. și de reclamanta G. I.-M., domiciliată în municipiul C., ., ., a.11, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 400/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții D. F. și D. M., domiciliați în ., ca neîntemeiate.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut și constatat următoarele:
Așa cum a rezultat din probele administrate în cauză și cum a reținut și instanța de fond, pârâții posedă suprafața de 1150 mp, însă nu dețin act de proprietate decât pentru suprafața de 800 mp, respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4140/ 14.04.1970 încheiat cu numita B. I..
Cu toate acestea, în mod corect instanța de fond a dat eficiență apărării pârâților privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru diferența de teren de 350 mp.
Uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.
Uzucapiunea poate fi invocată atât pe cale de acțiune, cât și pe cale de excepție, iar în acest din urmă caz are ca efect paralizarea acțiunii în revendicare.
În cazul uzucapiunii de lungă durată, reglementată de art. 1890 Cod civil, pentru a se ajunge la dobândirea proprietății este necesar ca posesorul să îndeplinească următoarele condiții: să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, adică 30 de ani și posesia să fie utilă, neafectată de vreun viciu.
Dovada posesiei îndelungate, de peste este 30 de ani, și pașnice a terenului în suprafață de 350 mp deținut în plus față de cel dobândit cu act autentic de la B. I., a fost făcută de către pârâți cu martorii M. C., N. N. și V. M., care au arătat că de peste 30 de ani, de când au cumpărat proprietatea, terenul stăpânit de pârâți are aceleași împrejmuiri ca și în prezent, amplasamentul gardului a rămas același, nu au existat discuții între părți privind ocuparea vreunei suprafețe de teren.
În ceea ce privește depoziția martorului G. I., în mod corect aceasta a fost înlăturată, având în vedere că acesta este rudă cu cei doi reclamanți și în calitate de notar public, a autentificat contractele de vânzare cumpărare intervenite între reclamantul inițial, U. I. și dobânditorii G. O. I. și G. I. M., deveniți reclamanți în prezenta cauză, o parte dintre contractele încheiate fiind anterioare datei la care G. I. a depus mărturie în cauza de față.
De asemenea, s-a constatat că nu există nicio contradicție între expertizele întocmite de experții P. I. A., C. D. și C. V., concluzia care se desprinde din coroborarea acestor probe științifice fiind aceea că nu există semne care să indice o modificare a liniei de hotar, concluziile experților coroborându-se și cu depozițiile celor trei martori menționați mai sus. Mai mult, expertul C. V., deși propune și o variantă I de delimitare a proprietăților părților, precizează că această variantă ar putea fi susținută doar de lipsa de teren pe care reclamantul o are față de actele sale de proprietate, dar această variantă de stabilite a liniei de hotar nu are aceeași configurație cu cea din planul cadastral al localității, pus la dispoziție de Primăria Brădești.
Ca urmare a apărărilor formulate de pârâți privind intervenirea prescripției achizitive, apărări care s-au dovedit a fi întemeiate, în mod corect instanța de fond a apreciat că posesia actuală a terenurilor este varianta de grănițuire care respectă proprietatea părților, respectiv varianta a II-a din raportul de expertiză întocmit de expertul C. V., stabilind linia de hotar conform acestei variante și pe cale de consecință, tocmai ca urmare a intervenirii uzucapiunii de lungă durată, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea în revendicare.
Față de cele arătate mai sus, s-a constatat că instanța de fond a făcut o apreciere judicioasă a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, arătând în considerentele hotărârii argumentele pe care și-a întemeiat soluția, precum și cele pentru care a înlăturat unele probe, realizând o motivare corespunzătoare în raport cu complexitatea, astfel încât, în temeiul art. 296 C.pr.civ. apelul s-a respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții G. O. I. și G. I. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie:
Într-un prim motiv, reclamanții susțin că în mod greșit Tribunalul D. a considerat ca pârtii au invocat uzucapiunea pe cale de excepție.
Parații nu au invocat dobândirea dreptului de proprietate nici pe cale de acțiune si nici pe cale de excepție.
Daca invocau dobândirea dreptului pe cale de acțiune, parații trebuiau sa formuleze cerere reconvențională si sa timbreze acțiunea la valoare, ceea ce nu au făcut.
Daca se invoca uzucapiunea pe cale de excepție, atunci instanța trebuia sa pună acest aspect în dezbaterea părților si sa admită excepția dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, cu consecința paralizării (respingerii) acțiunii in revendicare . Or, in ambele dispozitive, atât al sentinței cât si al deciziei nu se face referire la admiterea unei asemenea excepții care nu a fost pusa in dezbaterea pârtilor . S-a adus astfel atingere principiilor fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea si dreptul la apărare.
Pe de alta parte este nefondată susținerea Tribunalului D. ca pârâții ar fi îndeplinit cerințele legale pentru a uzucapa.
Ca este așa, o dovedește existenta sentinței civile nr. 122 din 19 februarie 2015, pronunțata de Judecătoria F. in dosarul_ .
Prin aceasta sentința a fost respinsa cererea de chemare in judecată formulata de numiții Daescu M. si Daescu M. in contradictoriu cu parata Unitatea Administrativ Teritoriala Bradesti, având ca obiect uzucapiune. S-a reținut de către Judecătoria F., ca in urma probelor administrate, numiții Daescu F. si Daescu M. nu au exercitat o posesie netulburata si sub nume de proprietar timp de 30 de ani asupra imobilului teren intravilan in suprafața de 335 m.p. situat in ., T5, P14, actual .. 5.
Legat de acest aspect este de precizat, ca intimații au un plus de teren de 355 m.p. fata de de proprietate, iar reclamanții au un deficit de suprafața de 859 m.p. fata de actele de proprietate 1145 m.p. in acte si 286 m.p. în măsurători ) având in vedere contractul de vânzare - cumpărare 1344/13.11.2010.
În cel de al doilea motive de recurs, recurenții susțin că instanțele nu au cercetat fondul cauzei.
Au subliniat prin motivele de apel ca probele: expertize, martori sunt contradictorii. La fond au solicitat o noua expertiza tehnica întrucât la efectuarea acesteia trebuia avuta in vedere si schița parcelară aflata la filele 227-228 dosar fond. .
Consideră ca la efectuarea expertizei trebuie avute in vedere schitele parcelare întocmite cu ocazia emiterii titlurilor de proprietate. Grănițuirea făcându-se în funcție de actele de proprietate
Au subliniat că faptul acaparării terenului, rezulta inclusiv din compararea schiței întocmite la expertiza cu documentația topo-cadastrala
Astfel:
- la momentul întocmirii documentației, distanta dintre coltul construcției C3 si gardul paraților intimați era de 0,74 m. iar in prezent aceeași distanta (coltul clădirii C3 si pct. 10) este de numai 0,57 m. (o diferența de 17 cm. pe latime).
- poziția clădirilor confirma de asemenea faptul acaparării. Respectivele construcții nu puteau fi edificate pe actualul amplasament decât daca se intra pe terenul paraților, ori nici parații si nici martorii nu au precizat o astfel de situație;
- lungimile terenului de 51 m respectiv 52 m. menționate in procesul verbal din anul 1944 si aduse ca argument de domnul expert nu pot fi luate in considerare întrucât drumul european in anul 1944 avea o latime mult mai mica . Dimpotrivă, existenta aproximativa a aceleiași lungimi a terenului confirma deplasarea paraților spre terenul reclamanților.
Or, procedând astfel, fixând granița pe actualul amplasament cele doua instanțe, le-a îngrădit dreptul de proprietate, consfințind atitudinea discreționara a paraților.
De aceea solicită admiterea recursului si trimiterea cauzei la Tribunalul D. in vederea evocării fondului respectiv discutarea excepției uzucapiunii, efectuarea unei noi expertize topo care să aibă in vedere si actele întocmite cu ocazia emiterii titlurilor de proprietate: schite, planuri parcelare, tabele de punere in posesie, sa analizeze distanta hotarului fata de construcții pentru a se putea concluziona cu privire la faptul acaparării. Parații au solicitat anularea propriului titlu de proprietate pe motiv ca acesta nu reflecta realitatea. Nemulțumirea paraților cu privire la măsurătorile efectuate cu ocazia emiterii titlurilor de proprietate constituie un indiciu cu privire la existenta neînțelegerilor privind granița dintre proprietăți încă din anul 1990. In consecința nu se poate retine o posesie netulburată si sub nume de proprietar apta să ducă la dobândirea dreptului de proprietate.
Prin întâmpinarea formulată, intimații pârâți au solicitat respingerea recursului, ca fiind nefondat și menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel, ca fiind legală și temeinică, întrucât s-a făcut o aprofundare temeinică a fondului, rezultată din declarațiile martorilor, din actele dosarului, cele trei expertize, precum și din cercetarea locală făcută de către instanță la Primăria Brădești.
Examinând decizia recurată, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și se va respinge, avându-se în vedere următoarele considerente
Astfel, dispozițiile art.304 pct.6 Cod pr.civ., potrivit căruia instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut nu este aplicabil în cauză întrucât apelul declarat de reclamanți a fost respins ca nefondat, iar motivul de casare menționat este funcțional numai în situația în care instanța de apel s-ar fi pronunțat asupra fondului cererii, numai în această ultimă ipoteză, putând să acorde, mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut.
Aceasta întrucât cazul de casare prevăzut de art.304 pct.6 Cod pr.civ, nu este aplicabil hotărârilor de control judiciar prin care se păstrează în întregime soluțiile atacate, respingându-se calea de atac, întrucât în aceste situații, instanța nu rejudecă cererile de chemare în judecată pentru a da mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut.
În același timp pârâții, prin întâmpinarea formulată în cauză, au invocat în apărare excepția uzucapiunii de lungă durată, de 30 de ani, și nu au formulat o cerere reconvențională care să aibă ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra terenului aflat în litigiu și revendicat de către reclamanți, astfel încât instanța de fond nu trebuia să se pronunțe asupra uzucapiunii în dispozitivul hotărârii, aceasta având de soluționat o acțiune principală formată din două capete de cerere, respectiv revendicare și grănițuire.
Sub acest aspect, practica judiciară a consacrat faptul că pârâții pot invoca în apărarea în vederea paralizării acțiunii în revendicare formulată de reclamanți, uzucapiunea de lungă durată de peste 30 de ani atât pe cale de acțiune cât și pe cale de excepție, așa cum s-a petrecut în prezenta cauză.
În această ultimă ipoteză când pârâții nu formulează o cerere reconvențională expresă cu acest obiect ci invocă doar pe cale de excepție, uzucapiunea, această excepție nu reprezintă o excepție procesuală asupra căreia instanța de judecată trebuie să se pronunțe, ci o veritabilă apărare, pe fondul cauzei, care duce la respingerea acțiunii în revendicare formulată de reclamanți.
Referitor la aceleași motive de recurs, formulate de reclamanți și precizate la punctul 1 la cerere de recurs, având ca obiect greșita reținere a celor două instanțe, că pârâții ar fi îndeplinit cerințele legale pentru a uzucapa, Curtea constată că nu pot fi analizat întrucât a fost exercitată „omissio medio”, întrucât hotărârea primei instanțe nu a fost criticată sub acest aspect prin motivele de apel.
Astfel, prin motivele de apel, aflate la fila 19 în dosarul Tribunalului D., reclamanții au solicitat, într-o primă teză, aplicarea dispozițiilor art.297 alin.1 teza a II.a din Codul de procedură civilă, întrucât Judecătoria Filiași nu a soluționat fondul cauzei și într-o teză subsecventă anularea hotărârii atacată și reținerea cauzei pentru soluționare pe fond, în motivarea apelului criticându-se probatoriu administrat în cauză.
În acest sens, apelul declarat de reclamanți critică hotărârea primei instanțe pe două aspecte referitor la omologarea și interpretarea raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic C. V. și pe baza căruia s-a pronunțat Judecătoria Filiași, precum și motive referitoare la necercetarea fondului cauzei.
Sunt nefondate și motivele de recurs legate de faptul că instanțele nu au cercetat fondul cauzei, întrucât Tribunalul D., în mod întemeiat a reținut că Judecătoria Filiași s-a pronunțat asupra acțiunii cu care a fost investită, asupra apărărilor formulate de către pârâți, în raport de probatoriul amplu administrat în cauză, astfel încât nu se poate susține că instanțele nu au cercetat fondul cauzei și că nu s-ar fi pronunțat asupra obiectului cu care au fost investite.
În ceea ce privește critica referitoare la rapoartele de expertiză efectuate în cauză, instanța constată de asemenea că nu poate fi analizată întrucât constituie un aspect de netemeinicie și nu de nelegalitate, câtă vreme se critică probatoriul administrat în cauză, iar dispozițiile art.304 pct. 11 au abrogate expres prin OUG nr.138/2000.
Legat de acest aspect, este neîntemeiată solicitarea formulată de recurenții, prin care au solicitat casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea efectuării unei alte expertize tehnice, ținându-se cont și de faptul că deși prin motivele de apel reclamanții apelanți au intenționat să ceară suplimentarea probatoriului administrat în cauză prin efectuarea unei alte expertize tehnice, pe parcursul soluționării cererii de apel, nu au solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice, deși aveau această posibilitate în cadrul instanței de apel, avându-se în vedere caracterul devolutiv al acestei căi de atac și insistent pe aplicarea dispozițiilor art.297 Cod pr.civ.
În consecință, față de cele arătate, se constată că nu subzistă motivele de casare și de modificare, invocate de către reclamanți, respectiv dispozițiile art.304 pct. 6 și 9 Cod pr.civ, astfel încât, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civ, recursul declarat de reclamanții G. O. I. și G. I. M. se va respinge ca nefondat, menținându-se cele două hotărâri pronunțate în cauză, ca fiind legale și temeinice.
În condițiile în care a fost respins recursul declarat de reclamanți și fiind în culpă procesuală, în baza dispozițiilor art.274 Cod pr.civ., vor fi obligați către intimații pârâții la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții G. O. I. și G. I. M., împotriva deciziei civile nr.521 din 17 martie 2015, pronunțată de Tribunalul D.- Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. F. și D. M., având ca obiect revendicare imobiliară – grănițuire.
Obligă recurenții reclamanți la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimații pârâții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Septembrie 2015.
Președinte, S. P. | Judecător, R. M. | Judecător, A. M. |
Grefier, F. I. |
Red.jud. S.P.
24.09.2015.
Teh. F.I./2 ex.
Jud. apel/A.B./R.L.Z.
Jud. fond C.C.G.
| ← Strămutare. Sentința nr. 111/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Fond funciar. Decizia nr. 490/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
