Fond funciar. Decizia nr. 490/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 490/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-09-2015 în dosarul nr. 1419/332/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 490
Ședința publică de la 01 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător P. P.
Judecător M. P.
Grefier M. V. A.
***********************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta M. E., împotriva deciziei civile nr. 196A din 24 martie 2015, pronunțată de tribunalul M. – Secția I. Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. DE FOND FUNCIAR SALCIA, C. JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR M. și S. I., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât S. I., lipsind recurenta reclamantă M. E., intimatele pârâte C. JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR M. și C. L. DE FOND FUNCIAR SALCIA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat următoarele:
- recursul este declarat împotriva unei decizii irevocabile;
- recurenta reclamantă M. E., a depus concluzii scrise iar prin conținutul acestora a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea a pus în discuție inadmisibilitatea recursului declarat de reclamanta M. E., împotriva deciziei civile nr. 196A din 24 martie 2015, pronunțată de tribunalul M. – Secția I.Civilă în dosarul nr._ .
Intimatul pârât S. I., a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față
Judecătoria Vînju M. prin s.c. nr. 2231/10.12.2014 a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta M. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâții S. I., C. L. de Fond Funciar Salcia și C. Județeană de Fond Funciar M. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea totală a titlului de proprietate definitiv nr._/20.06.1994 emis pe numele numitei S. N. M. și anularea parțială a titlului de proprietate definitiv nr._/20.06.1994 emis pe numele autorului Pădruț V. cu moștenitor M. V E., în sensul ca terenul intravilan în suprafață totală de 700 mp din tarlaua 19 ( . arabil și . curți-construcții) din titlul de proprietate definitiv nr._/20.06.1994 să fie înscrisă în titlul de proprietate definitiv nr._/20.06.1994 și în titlul de proprietate definitiv nr._/20.06.1994 să fie trecut numele autorului „P.” în loc de „ Pădruț” cum din eroare s-a trecut.
Din înscrisurile depuse la dosarul de fond a rezultat că, prin cererea formulată la data de 06.03.1991, reclamanta, în calitate de moștenitoare a tatălui său P. V., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru mai multe terenuri care au aparținut autorului, printre care și pentru suprafața de 5 ari cu destinația „curți”.
În titlul de proprietate definitiv nr._/20.06.1994 emis pe numele autorului Pădruț V. cu moștenitor M. V E., nu a fost înscrisă nici o suprafață de teren cu destinația „curți”.
Potrivit art. 29 din HG nr. 131/1991, în vigoare la acea dată, persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile locale pot face, în termen de 5 zile de la comunicare, contestație adresată comisiei județene. C. județeana va analiza propunerile primite de la comisiile locale, precum si contestațiile celor care s-au considerat nemulțumiți de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către comisia locală. C. județeana, prin hotărâre, va soluționa contestațiile si va valida sau invalida propunerile si le va transmite, prin delegat, in termen de 3 zile, comisiilor subordonate, care le vor afișa imediat la sediul consiliului local si vor comunica, sub semnătura, persoanelor care au formulat contestații hotărârea comisiei județene.
De la data comunicării sub semnătura, persoanele nemulțumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei județene, la judecătorie, in termen de 30 de zile.
Așadar, pentru a asigura stabilitatea circuitului civil și a se evita incertitudinile viitoare pentru cei menționați în titlu a fost prevăzută o procedura speciala de contestare conform art. 53 al. 2 din Legea 18/1991.
Reclamanta trebuia să urmeze această procedură, în termenele prevăzute de lege, pentru soluționarea favorabilă a cererii sale cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate și pentru terenul curți construcții, ceea ce nu a făcut.
În ceea ce privește cererea de rectificare a numelui autorului înscris în titlul de proprietate nr._/20.06.1994, instanța a constatat că în înscrisurile existente la dosarul cauzei sunt indicate mai multe nume ale acestuia. Astfel, în registrul agricol este menționat Pătuț V., în certificatul de moștenitor nr. 337/1977, P. V., în titlul de proprietate nr._/20.06.1994 este Pădruț V., iar reclamanta susține că numele corect este P. V., așa cum a fost înscris în titlul provizoriu, însă fără a depune vreun act de stare civilă sau de identitate din care să rezulte cu certitudine numele acestuia., cererea este neîntemeiată.
Față de aceste considerente, s-a respins cererea de anulare parțială a titlului de proprietate nr._/20.06.1994, sub aspectul ambelor motive.
În ceea ce privește titlul de proprietate definitiv nr._/20.06.1994 emis pe numele numitei S. N. M., din relațiile comunicate de CLFF Salcia, a rezultat că beneficiara titlului a formulat cererea din 21.02.1991 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7 ari cu destinația „curți”, suprafață pentru care a fost validată conform anexei 1 privind Tabelul membrilor cooperatori care au adus teren în CAP, la poziția 1088 fiind înscrisă S. M. cu 0,0700 ha.
Dispozițiile art. III alin. 1 din Legea nr.169/1997 prevăd ca: (1) Sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri; b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor; c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege; d) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal; e) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20, în localitățile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzuta de lege; f) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20 si în cazul în care în localitatea respectiva nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptățite de lege; g) transferurile de terenuri dintr-o localitate in alta, efectuate cu încălcarea condițiilor prevăzute de lege, in scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului; h) actele de vânzare-cumpărare privind construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de locuit, creșe, grădinițe, cantine, cămine culturale, sedii si altele asemenea - ce au aparținut cooperativelor agricole de producție, cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege.
Instanța a reținut că în cauză nu a fost incident niciunul dintre cazurile de nulitate prevăzute de legea 169/1997, astfel că cererea reclamantei privind anularea titlului emis pe numele mamei pârâtului este neîntemeiată.
Împotriva s.c. nr. 2231/10.12.2014, în termen legal a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
Instanța, în interpretarea legii, nu a luat în considerare contextul social din anul 1991, starea de fapt și de drept de atunci, în sensul că fiecare comisie locală a interpretat diferit legea după bunul plac al primarilor de atunci. Neexistând infrastructura informatică de acum, aceste acțiuni au dus la emiterea multor titluri eronate.
Anexele 1 și 3 la HG nr.131/1991, nu au fost afișate de către comisia locală, conf. art.29 din respectiva hotărâre și mai mult, chiar dacă ar fi fost afișate, ea nu ar fi înțeles nimic din ele fiindcă are o pregătire școlară minimă. În anul 1994 când a primit titlul, văzând că este proprietară, nu s-a uitat cu atenție și l-a pus la păstrare, abia în anul 2007, după moartea soțului ei, când s-a pus problema dezbaterii succesiunii, fiul lor a observat că în titlu nu este trecut terenul curți construcții.
Neîndeplinirea unei proceduri administrative nu poate avea efect pierderea dreptului de proprietate ci doar nerealizarea acestuia pe calea administrativă.
Este evident că titlul emis pe numele S. M., pentru terenul curți construcții, este nelegal deoarece din copia registrului agricol rezultă că în anul 1959 acest teren era înscris la rolul părinților ei.
Toți membrii CAP au adus teren agricol sau neagricol, extravilan sau intravilan dar nu curi construcții pentru că CAP-ul nu avea ce face cu astfel de terenuri.
Instanța trebuia să solicite Comisiei Locale Salcia documente care să probeze dreptul de proprietate al numitei S. M. înainte de colectivizare pentru că, dacă ar fi avut terenul la rol, trebuia să fie reconstituit pe numele soțului ei, cap de gospodărie iar dacă nu era la rol, înseamnă că aceasta era minoră și terenul se afle la preluare la rolul tatălui lor P. V., decedat în anul 1962.
Prin întâmpinare, pârâtul a recunoscut că locuiește în casa părinților apelantei.
Deși a dovedit că la data intrării în CAP, terenul era la rolul tatălui său și l-a solicitat în anul 1991, a susținut apelanta că nu putea fi solicitat de altcineva în nume propriu astfel că autoarea pârâtului era neîndreptățită să-l obțină.
Ultima critică a vizat respingerea greșită a cererii de rectificare a numelui autorului, înscris în TP nr._/1994, în sensul de a înscrie P. în loc de Pădruț.
În apel, reclamanta a depus la dosar xerocopia certificatelor sale de naștere și de căsătorie.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a arătat că titlul de proprietate emis pe numele mamei lui este legal întrucât aceasta este cea care a locuit și crescut în casa de pe terenul curți construcții, ea fiind cea care a îngrijit-o până la deces pe mama reclamantei, deși îi era mamă vitregă, iar reclamanta se purta urât cu ea.
Prin decizia civilă nr.196A din 24 martie 2015, pronunțată de tribunalul M. – Secția I. Civilă în dosarul nr._ s-a respins apelul civil formulat de apelanta-reclamantă M. E. domiciliată în . împotriva sentinței civile nr.2231/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimații-pârâți CLFF Salcia, CJFF M., S. I. domiciliat în .
Pentru a decide astfel, instanța a reținut:
Procedura instituită prin Legea nr. 18/1991 are un caracter special, derogator de la dreptul comun astfel că, persoanele interesate nu pot trece peste această procedură administrativă obligatorie, în cadrul căreia pot ataca actele premergătoare emiterii titlului de proprietate.
În speță, reclamanta nu a atacat în termenul legal prevăzut de dispozițiile Legii 18/1991, titlul său de proprietate provizoriu nr.1007, în care nu apare terenul curți construcții, astfel cum în mod corect a constatat și prima instanță.
De remarcat este și faptul că apelanta nu-și poate invoca propria culpă constând în faptul că având pregătire școlară minimă nu a înțeles conținutul titlului.
Aceste considerente sunt suficiente pentru ca instanța de control judiciar să constate că soluția de respingere a cererii de anulare a TP nr._/1994 a fost apreciată ca temeinică și legală.
Nici sub aspectul rectificării numelui de familie al autorului său cererea nu a fost întemeiată întrucât, după cum s-a reținut, apelanta nu a depus la dosar acte de stare civilă ale autorului (certificat de naștere, de căsătorie sau deces), care să demonstreze numele corect al acestuia, dovezi care nici în apel nu le-a făcut.
În ceea ce privește cererea de anulare a TP. nr._/1994, s-a constatat că în mod legal a fost respinsă, această soluție fiind dată cu respectarea prevederilor art.8 alin.(2) din Legea 18/1991 care prevăd că, de prevederile acestei legi beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.
Chiar dacă terenul curți construcții, pentru care reclamanta a solicitat anularea celor două titluri, în anul 1959 apărea înscris în evidențele registrului agricol la autorul acesteia și al mamei pârâtului, respectiv la P. V., pentru faptul că la momentul cooperativizării acțiune care s-a terminat în anul 1962, S. M., mama pârâtului și soră a reclamantei, s-a înscris în cooperativă cu acest teren, fapt ce rezultă din Tabelul Nominal –Anexă nr. 1 depus de CLFF Salcia ( fila 57 dosar fond), în mod legal TP.nr._/1994 a fost emis pe numele S. M..
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, constatând că soluția adoptată de prima instanță este rezultatul interpretării corecte a probelor, în temeiul art. 480 c.pr.civ., tribunalul a pronunțat o decizie prin care a respins apelul ca neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta M. E., criticând-o pentru neșlegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs reclamantul a arătat că, instanța de apel a interpretat greșit probele administrate și nu s-a pronunțat asupra motivului legal de anulare a titlului de proprietate, considerând ca probă în dovedirea calității de persoană îndreptățită un document întocmit de CLFF Salcia în anul 1991,ci nu unul din documentele enumerate explicit în art. 10 teza/alin. 1 din Legea nr. 18/1991.
Privitor la capătul de cerere de anulare parțială a titlului de proprietate nr._ din 20.06.1994, instanța de apel greșit a confirmat motivația instanței de fond, deși există posibilitatea ca CLFF Salcia să nu fi afișat anexa 3, așa cum prevedea art. 29 din HG nr. 131/1991, fără a solicita clarificări sub acest aspect.
Solicită admiterea recursului, casarea dec.196/A din 24.03.2015 a Tribunalului M. în dosarul_, admiterea cererii astfel cum a fost formulată, respectiv anularea totală a titlului de proprietate nr._/20.06.1994 emis pe numele pârâtei S. N. M. și anularea parțială a titlului de proprietate nr._/20.06.1994 emis pe numele tatălui recurentei Pădruț V. – iar recurenta având calitate de moștenitor, titlul a cărei anulare o solicită, iar numele tatălui acesteia să fie corect înscris P., în loc de PĂDRUȚ, cum eronat s-a înscris.
În drept invocă dispoz. art.488 alin. (1) pct.8 din NCPC, art.8, art.9, art.10, art.11 și art. 23 din Legea 18/1991 a fondului funciar și ale art. III alin. (1) lit. a pct. (i) și alin. (2) din Lg. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, modificată de pct.1 al articolului unic al Titlului V al Lg.247/2005.
La data de 06.07.2015 intimatul S. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal respingerea ca inadmisibil a recursului formulat de recurenta reclamantă.
În subsidiar solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Recursul este inadmisibil și se va respinge ca atare pentru următoarele considerente :
La termenul de judecată din data de 1 septembrie 2015, stabilit pentru judecarea recursului, Curtea a pus în discuția părților, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului exercitat împotriva deciziei pronunțate în apel.
Examinând cu prioritate această excepție, Curtea urmează a o admite, pentru următoarele considerente.
Obiectul acțiunii formulate de reclamant îl constituie anularea titlului de proprietate nr._/20.06.1994 emis pe numele numitei S. N M. și anularea parțială a titlului de proprietate nr._/20.06.1994 emis pe numele numitului P. V..
Urmare a judecării cererii de chemare în judecată, prin sentința civilă nr.2231/10.12.2014 Judecătoria Vânju M. a respins acțiunea, iar Tribunalul M. prin decizia nr.196/24.04.2015, care este definitivă, a menținut soluția instanței de fond respingând apelul.
Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) Cod procedură civilă de la 1865, "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului."
Ca atare, din interpretarea acestor dispoziții rezultă că, sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile pronunțate în apel și hotărârile date în primă instanță fără drept de apel.
Așadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 Cod procedură civilă de la 1865, aplicabil în cauză.
Din cuprinsul art. 299 și urm. din același cod rezultă că împotriva unei hotărâri se poate declara, de către partea interesată, un singur recurs.
Regulile de procedură instituite în exercițiul căilor de atac prevăd obligativitatea respectării de către părți a principiului unicității exercitării acestora, tocmai pentru a asigura părților o garanție reală a stabilității procesului civil și, fără a permite un exces al utilizării acestora, în detrimentul soluționării cauzei într-un termen rezonabil.
Decizia Tribunalului M. are - sub imperiul Codului de procedură civilă de la 1865 (aplicabil în speță) - caracterul definitiv, dobândit în puterea legii, potrivit dispozițiilor art. 377 din același cod, astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Procedura civilă se caracterizează prin reguli precise și imperative, iar exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege. Legalitatea căilor de atac este și o regulă cu valoare de principiu constituțional consacrată în art.128 din Legea fundamentală. În afara căilor de atac prevăzute de lege nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a obține modificarea unei hotărâri judecătorești.
Un alt principiu care guvernează materia căilor de atac este acela al unicității dreptului de e exercita o cale de atac și care presupune că părțile au dreptul de exercita calea de atac o singură dată împotriva unei hotărâri judecătorești.
Pe de altă parte, dispozițiile procesuale care instituie într-un sistem de drept căile de atac care pot fi exercitate trebuie să fie nu doar accesibile, dar și previzibile. Calitatea legii de a fi accesibilă și previzibilă este o garanție a procesului echitabil în materie civilă, astfel cum este acesta protejat prin art. 6 din Convenția Europeană de Drepturilor Omului.
În raport de considerentele mai sus expuse, Curtea va respinge recursul ca inadmisibil
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de reclamanta M. E., împotriva deciziei civile nr. 196A din 24 martie 2015, pronunțată de tribunalul M. – Secția I. Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. DE FOND FUNCIAR SALCIA, C. JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR M. și S. I..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Septembrie 2015
Președinte, M. C. | Judecător, P. P. | Judecător, M. P. |
Grefier, M. V. A. |
Red.Jud.M.C.
Data 03.09.2015.
Tehn.I.C./2 ex.
Jud.Apel/C. P. și
C. Z.
Jud.Fond/L. L.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 558/2015. Curtea de Apel... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 533/2015. Curtea de... → |
|---|
