Anulare act. Sentința nr. 40/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 40/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 34/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 34
Ședința publică de la 21 Mai 2013
Președinte: - Florența C. C.
Judecător: - N. D.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul P. C. împotriva sentinței civile nr. 40/19.03.2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. P. DE ASISTENȚĂ ȘI PROTECȚIA S. M., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- depunerea de concluzii scrise de către apelantul reclamant P. C., la data de 14.05.2013;
- întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul pârât S. P. DE ASISTENȚĂ ȘI PROTECȚIA S. M., la data de 20.05.2013;
- solicitarea apelantului reclamant P. C. de judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, luând act de solicitarea apelantului reclamant P. C. de judecare a cauzei în lipsă și apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări asupra apelului formulat în cauză.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului M., sub nr._, reclamantul P. C., în temeiul art.111 Cod pr. civ., a solicitat ca, prin hotărâre judecătorească, în condițiile art.108 al.2 Cod pr. civ., să se declare nulitatea deciziei nr.1448/R/2012, pronunțată în dosar nr._, pârât fiind Serviciu P. de Asistență și Protecție S. M..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în fapt, expresia „fondat” este sinonimă cu expresia „fundat” conform DEX. Acestea exprimă echivalentul a ceea ce este reglementat, recunoscut, bazat pe ceva real. Prefixul „ne” exprimă contrariul.
În materie civilă, recursul este recunoscut și reglementat.
Totuși, în acest context, judecătorul ignoră legiuitorul prin aceea că, din dispozițiile art.292, 294 (1), 295, 296, 304 al.1 și 2 Cod pr. civ. comparativ cu disp. art.379 pct.1 lit.b și art.385 ind.15 pct. b Cod pr. pen. și din analiza textelor invocate rezultă că singura instanță ce poate invoca nefondarea unei căi de atac este în exclusivitate instanța penală.
Cu privire la interes, reclamantul a solicitat să se ia act că în condițiile în care instanța, prin folosirea expresiei „nefondat” și lipsa oricăror explicații cerute de art.404 (1) Cod pr. civ., cu privire la actul de executare, face pe undeva imposibilă realizarea pe cale silită a titlului executor.
Prin întâmpinare, pârâta S. P. de Asistență și Protecția S. M. a solicitat respingerea acțiunii arătând că, în mod eronat, reclamantul reține că o instanță de recurs nu poate dispune respingerea recursului ca nefondat, întrucât, potrivit dispozițiilor legale, în cazul în care hotărârea recurată este legală, instanța de recurs va respinge recursul ca nefondat.
La primul termen de judecată, instanța a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a preciza în fapt și drept acțiunea în vederea stabilirii cadrului procesual, sub sancțiunea prev. de art.155 ind.1 Cod pr. civ .
De asemenea, s-a solicitat atașarea la dosarul pendinte a dosarului în care s-a pronunțat d.c.nr.1448/R/2012 a Tribunalului M..
Reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune prin care a arătat să dispozitivul deciziei a cărei nulitate o solicită conform art.105 pct.1 și 2 Cod pr. civ. intră în contradicție fragmentată cu dispozitivul titlului executoriu și cu disp. art.401 al.1 Cod pr. civ., prin aceea că, în mod voalat dispunând anularea formelor (actelor) de executare, a dispus fără a fi investită anularea (desființarea) executării înseși.
A mai arătat că, cererea de recurs a fost expres motivată în drept, însă instanța de recurs nu înlătură motivat criticile, obligație ce-i revine conform art.6 din CEDO, practicii internaționale și interne, în materia motivării.
Prin sentința civilă nr. 40/19.03.2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă, în dosarul nr._, s-a respins cererea privind pe reclamantul P. C. și pe pârâtul S. P. de Asistență și Protecția S. M., având ca obiect anulare act.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea de față, astfel cum a fost precizată la 11.03.2013, reclamantul a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea d.c.nr.1448/R/2012, în conformitate cu art.105 alin.1 și 2. Cod pr. civ, întrucât pe de o parte, dispozitivul acestei decizii intră în contradicție cu dispozitivul titlului executoriu, iar pe de altă parte, deși cererea de recurs a fost expres motivată în drept, instanța de recurs nu înlătură motivat criticile, încălcând prevederile art.6 din CEDO și art.261 Cod pr. civ.
Potrivit art.105 al.1 Cod pr. civ., actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent, se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
Deși hotărârea judecătorească este un act de procedură, nulitatea acesteia poate fi invocată doar prin intermediul căilor de atac ordinare sau extraordinare ce pot fi promovate împotriva acesteia, nu și pe calea unei acțiuni separate, având ca obiect constatarea nulității hotărârii.
În speță, fiind vorba despre o hotărâre dată în recurs, nulitatea acesteia se poate invoca doar pe căi extraordinare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, a invocat nerespectarea principiului liberei dispoziții a părților, materializat prin introducerea și citarea S.P.A.S., în calitate de persoană pasivă în contextul în care cererea introductivă nu vizează controlul actelor acestei instituții, iar instanța nu este parte în proces.
A mai susținut apelantul că nu au fost respectate dispozițiile art.129 pct. 6 Cod pr. civ., art.6 CEDO și art.261 pct. 5 Cod pr. civ., prin aceea că s-a ignorat obligativitatea interpretării legii, în litera și spiritul său.
În acest sens, apelantul a solicitat verificarea reținerii de către instanță a posibilităților prevăzute de căile ordinare și extraordinare de atac, legate de natura juridică a actului supus controlului, considerând că, în condițiile în care prima instanță a reținut că acestea reprezintă că singura modalitate de îndreptare a actului dedus judecății, nu se explică de ce a fost respinsă pe fond și nu pe excepție cererea introductivă.
O ultimă critică invocată de apelant vizează aspectul legat de competența materială a completului care a pronunțat actul dedus judecății (decizia 1448/R/2012), susținând că instanța de control judiciar a menținut sentința prin care s-a dispus anularea tuturor actelor de executare, în contextul în care a ceasta nu a avut loc și nu s-a solicitat acest lucru, în raport de disp. art.404 alin.1 C.pr.civ.
Față de motivele invocate, apelantul a solicitat admiterea cererii, așa cum a fost formulată.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește critica apelantului referitoare la încălcarea principiului disponibilității prin introducerea în cauză, din oficiu, de către instanța de judecată a S.P.A.S., Curtea constată că actul procesual a cărui nulitate s-a solicitat prin prezenta cerere a fost pronunțat în contradictoriu și cu această instituție, astfel încât examinarea legalității sau nelegalității acestui act se putea realiza numai prin citarea tuturor părților ale căror drepturi procesuale ar putea fi vătămate, în speță și a S.P.A.S.
În cauză, fiind vorba de o coparticipare procesuală obligatorie în sensul art.48 alin.2 C.pr.civ., instanța de judecată era datoare să pună în discuție introducerea în cauză a S.P.A.S., parte în dosarul în care s-a pronunțat decizia nr.1448/R/2012 și, chiar dacă în speță S.P.A.S. a fost citat și conceptat ca pârât înainte de a se cunoaște poziția procesuală a reclamantului cu privire la o astfel de măsură, din precizarea la acțiune depusă de acesta la 11.03.2013 rezultă că reclamantul nu s-a opus cadrului procesual astfel stabilit sub aspectul părților, solicitând doar înlăturarea apărării formulate de pârât prin întâmpinare.
D. urmare, Curtea apreciază că nu se poate reține nerespectarea de către instanța de fond a dispozițiilor art.129 alin.6 C.pr.civ.
Pe de altă parte, și în situația în care s-ar reține o încălcare a principiului disponibilității, reclamantul nu a precizat în ce a constatat vătămarea suferită prin introducerea în cauză din oficiu a S.P.A.S. și nici nu a dovedit o asemenea vătămare, astfel încât nefiind îndeplinite condițiile art.106 alin.2 C.pr.civ. nu se justifică desființarea sentinței primei instanțe pe acest motiv.
În ceea ce privește criticile apelantului vizând aprecierile primei instanțe cu privire la natura juridică a actului dedus judecății, Curtea reține că actul procesual nr.1448/R/2012 din dosarul nr._ a cărui nulitate s-a solicitat este reprezentat de o hotărâre judecătorească irevocabilă, pronunțată în recurs de Tribunalul M..
Date fiind efectele juridice pe care o hotărâre judecătorească le are, în special autoritatea de lucru judecat, codul de procedură civilă prevede că anularea acesteia, indiferent dacă este pentru cauzele prevăzute la art.108 alin.2 sau pentru alte motive, se poate realiza numai în urma exercitării căilor ordinare sau extraordinare de atac.
Or, la interpelarea instanței de judecată din ședința publică din 19.03.2003, reclamantul a precizat expres că nu a înțeles să formuleze o cale extraordinară de atac împotriva deciziei nr.1448/R/2012 și, de altfel, nici prin apel nu a invocat faptul că o astfel de calificare ar fi trebuit dată cererii sale.
Este adevărat că, în condițiile în care legea prevede o procedură specială de desființare a hotărârii judecătorești, este inadmisibilă solicitarea de constatare a nulității unui astfel de act procesual pe calea unei acțiuni întemeiate pe art.111 C.pr.civ. Însă, împrejurarea că, în speță, prima instanță a soluționat acțiunea reclamantului pe fond, respingând-o ca neîntemeiată, iar nu pe excepția inadmisibilității, nu este de natură a atrage nelegalitatea sentinței pronunțate, atâta timp cât soluția adoptată, cât și motivarea pe care se întemeiază sunt corecte.
În ceea ce privește ultima critică invocată de apelant, referitoare la competența materială a completului care a pronunțat decizia nr.1448/R/2012 de a dispune anularea tuturor actelor de executare, în contextul în care aceasta nu a avut loc și nu s-a solicitat, raportat la disp.art.404 alin.1 C.pr.civ., Curtea reține că necompetența de ordine publică reprezintă un motiv de contestație în anulare potrivit art.317 alin.1 pct.2 C.pr.civ., ceea ce în cauză reclamantul a precizat clar că nu a solicitat, iar pronunțarea instanței asupra unor lucruri care nu s-au cerut nu poate fi examinată pe cale prezentei acțiuni, reprezentând de asemenea motiv pentru exercitarea unei căi extraordinare de atac în conditiile art.322 alin.1 pct.2 C.pr.civ.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că apelul este nefondat, astfel încât în temeiul art.296 C.pr.civ. îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul P. C. împotriva sentinței civile nr. 40/19.03.2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. P. DE ASISTENȚĂ ȘI PROTECȚIA S. M., având ca obiect anulare act.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2013
Președinte, Florența C. C. | Judecător, N. D. | |
Grefier, A. P. |
Red. jud. F. C. C.
Tehn. E.O.
4 ex./12.06.2013
J.f. C. P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 396/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 83/2016. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
