Conflict de competenţă. Sentința nr. 26/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 26/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 26
Ședința din Camera de Consiliu de la 24 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Grefier E. O.
Pe rol, soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Tg. J. și Tribunalul Gorj, privind judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul A. N., domiciliat în Tg J., .. 480, jud. Gorj, împotriva pârâtului Statul R. reprezentat de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția C. Gorj, cu sediul în Tg J., .. 365, jud. Gorj, Direcția G. și Protecția C. București din cadrul Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale, cu sediul în sector 1, București, ., nr. 7, M. A. E., cu sediul în sector 1, București, ., A. R. la A. (C. R. din G.), cu sediul în A., G., având ca obiect daune morale.
La apelul nominal, au lipsit părțile. Judecata are loc fără citarea părților, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări asupra conflictului negativ de competență.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr._, reclamantul A. N. a chemat în judecată Statul R., prin Ministerul Finanțelor Publice București, Direcția G. de Asistență Socială și Protecția C. Gorj, Direcția G. și Protecția C. București din cadrul Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale, M. A. E., A. R. la A. (C. R. din G.) solicitând obligarea Statului R. la daune morale de 1,5 milioane euro, precum și la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat, în principal, că minora A. M. N. a rezultat din căsătoria sa cu numita A. (fostă C.) M. și prin sentința civilă nr. 529/4.03.2004 a Judecătoriei Tg. Cărbunești s-a dispus desfacerea căsătoriei, minora fiind încredințată mamei.
A învederat reclamantul că în anul 2009, cu acordul său, minora a plecat în G. cu fosta sa soție, care la data de 22.10.2012 a decedat într-un accident rutier, fiind repatriată și înmormântată în ., însă minora a rămas în G..
A mai susținut că a efectuat nenumărate demersuri pentru recuperarea fetiței, dar acestea au rămas fără rezultat.
Astfel, a arătat că s-a deplasat în G., pe Insula Paros pentru a o recupera pe minoră, însă aceasta fusese luată de un avocat grec, care a refuzat să i-o înapoieze. Că, avocatul grec a refuzat orice cooperare cu el și cu reprezentanții Consulatului R. la A..
S-a mai precizat că prin sentința civilă nr._/23.11.2012, pronunțată de Judecătoria Tg. J. i-a fost încredințată minora, stabilindu-se domiciliul acesteia în mod provizoriu la tatăl reclamant și autoritatea părintească s-a stabilit să fie exercitată de către tată.
Că, deși a depus toate documentele necesare repatrierii fiicei sale prin intermediul Protecției C. Gorj, până la data promovării cererii nu a primit niciun răspuns și pe teritoriul Greciei s-a numit tutore provizoriu al minorei M. F., fiind însă invitat pentru soluționarea acestei cererii.
A considerat că instituțiile Statului R. aveau obligația de a demara urgent măsurile de repatriere a fiicei sale rămase în G., chiar dacă s-a dat o hotărâre de către instanța elenă de a fi încredințată minora numitei F. M..
Spre finele acțiunii a formulat si o solicitare privind repatrierea minorei.
Spre dovedire a depus la dosar s.c. nr. 529/04.03.2004, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosar nr. 371/2004, declarația pe proprie răspundere autentificată sub nr. 1657/24.06.2009, adresa nr. 4534/05.12.2012, emisă de . naștere al minorei, adresa nr. 576/29.11.2012 emisă de IPJ Gorj, hotărârea nr. 289 EM 2012 emisă de Judecătoria Syros tradusă în limba română, adresele nr.1749/25.01.2013, nr.1004/16.01.2013, nr.193/07.01.2013, nr. 1405/22.01.2013, emise de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția C. Gorj, anchete sociale, s.c. nr._/23.11.2012, pronunțată de Judecătoria Tg. J., în dosar nr._/318/2012.
În cauză, a formulat întâmpinare MMFPSPV (M. Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice) prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive solicitând respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane juridice fără calitatea procesuală pasivă și ca nefondată.
A arătat în principal că acest caz nu întrunea condițiile de fond care să permită o intervenție a autorităților române, în contextul în care litigiile se desfășurau strict între persoane fizice (tatăl minorei și rudele pe linie maternă în grija cărora se află minora), iar minora nu se afla într-o situație de dificultate, care să necesite adoptarea unei măsuri de protecție socială.
De asemenea, a formulat întâmpinare Direcția G. de Asistență Socială și Protecția C. Gorj, invocând excepția netimbrării, iar pe fond solicitând respingerea ca nefondat a primului capăt de cerere privind pretențiile, iar cu privire la capătul de cerere privind repatrierea minorei să se dispună în consecință, având în vedere interesul superior al minorului.
M. A. E. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, considerând că în conformitate cu prevederile legale privind metodologia de repatriere a copiilor neînsoțiți și asigurarea măsurilor de protecție specială în favoarea acestora, misiunea de la A. a întreprins cu celeritate, toate măsurile necesare în vederea realizării în bune condiții a repatrierii copilului minor, respectând întocmi prevederile Regulamentului CE 2201/2003 și ale HG nr. 1443/2004.
Prin sentința civilă nr.41/11.03.2013 Tribunalul Gorj, Secția nr.1 Civilă, a declinat competența soluționării acțiunii în favoarea Judecătoriei Tg. J., reținând că reclamantul a solicitat obligarea Statului R. de a face demersurile necesare pentru repatrierea minorei A. M. N. și la daune morale de 1,5 milioane euro.
A mai reținut instanța că potrivit art. 1 pct. 1 Cod pr. civ. vechi, judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, iar din dispozițiile art. 2 rezultă că, cererea pentru repatriere minor nu a fost dată în competența tribunalului în primă instanță astfel că, competența aparține judecătoriei, în raport de textul invocat.
Că, cererea pentru plata daunelor morale reprezintă o cerere accesorie, întrucât depinde de soluționarea capătului principal de cerere și în temeiul art. 17 Cod pr. civ. vechi, este de competența instanței care judecă cererea principală.
După declinarea cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. J., sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.3407 din 25.04.2013, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, Secția Civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Tg. J., invocată de instanță din oficiu.
A fost declinată competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul A. N., împotriva pârâților Statul R., prin Ministerul Finanțelor Publice București, Direcția G. de Asistență Socială și Protecția C. Gorj, Direcția G. și Protecția C. București din cadrul Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale, M. A. E., A. R. la A. (C. R. din G.), în favoarea Tribunalului Gorj, Secția Civilă, județul Gorj.
S-a constatat ivirea unui conflict negativ de competență și s-a trimis dosarul Curții de Apel C., Secția I Civilă, pentru a pronunța regulatorul de competență.
În dosarul format, pârâtul M. A. E. a comunicat la dosar prin fax note de ședință prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ambasadei R. la A. (C. R. din G.), excepția necompetenței derivată din aplicarea prevederilor art.8 alin.1 din Regulamentul CE nr. 2201/2003 (competență de fond) și excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii.
Audiat în ședință publică reclamantul a arătat că pe rolul instanței elene există un dosar în care s-a stabilit tutela pentru minora A. M. N., în favoarea fostei sale cumnate, F. M., cauză în care a fost invitat telefonic de consulul R. în G., pentru a discuta cererea de înapoiere a minorei, pentru data de 13 iunie 2013.
Analizând excepția necompetenței materiale a judecătoriei, excepție care înlătură analizarea celorlalte excepții de procedură, cât și a problemei de drept conform dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă care reglementează obligația instanței de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea pe fond a pricinii, instanța a reținut că acțiunea are ca obiect plata unor despăgubiri, daune morale în cuantum de 1,5 milioane de euro de către instituțiile statului chemate în judecată, ca urmare a neîndeplinirii obligației de a demara urgent măsurile de repatriere a minorei A. M. N..
Deși reclamantul nu a solicitat expres prin acțiunea principală înapoierea minorei, făcând doar precizarea că ,,am luat această decizie de a chema statul român în judecată deoarece am efectuat toate demersurile legale pentru repatrierea fetiței mele în România, dar acestea s-au considerat a fi nule, urmând ca după soluționarea acestui caz în instanță și nerezolvării favorabile a cererii formulate de mine să mă adresez cu o nouă cerere CEDO”, instanța a reținut că și în condițiile în care cererea ar fi avut și un al doilea capăt de cerere cu privire la repatriere, în speță ar fi fost aplicabile dispozițiile Convenției de la Haga din 1996, privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilor, ratificată prin Legea nr. 361/2007 și Regulamentul 2201/27.11.2003 al Consiliului, denumit Regulamentul Bruxelles II bis privind jurisdicția internațională și recunoașterea și executarea hotărârilor în litigii părintești și litigii legate de încredințarea minorilor.
Art.8 al acestui regulament stabilește în ceea ce privește competența instanței privind răspunderea părintească că reședința obișnuită a minorului are o importanță decisivă, astfel că potrivit regulii de bază sunt competente instanțele Statului Membru în care copilul își are reședința obișnuită la momentul introducerii cererii.
La data formulării cererii, minora A. M. N. (ca de altfel și în prezent) domicilia pe teritoriul Greciei, țară în care a locuit începând din anul 2009 și până în 2012 împreună cu mama sa, aspect recunoscut și de către reclamant.
După decesul mamei, prin hotărârea 289EM 2012, Judecătoria Syros, a fost amânată dezbaterea cauzei, s-a dispus invitarea tatălui minorei sub tutelă M. N. A., N. A., domiciliat în România, pentru a se prezenta în proces, această invitație urmând a fi realizată în termen de trei luni de la pronunțarea hotărârii, a fost numită M. F., ca tutore provizoriu al minorei.
În aceste condiții cererea de repatriere a minorei aparține eventual instanței elene.
P. considerentele expuse și constatându-se că cererea are ca obiect despăgubiri în cuantum de 1,5 mil. euro, chiar în condițiile în care s-ar reține că aceasta vizează și repatrierea minorei, cerere ce nu este de competența Judecătoriei Tg. J., în raport de dispozițiile art.2 Cod pr. civ., potrivit căruia tribunalul judecă procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500 000 lei, instanța văzând și disp.art.158 alin.1 raportat la art.159 pct.2 C.pr.civ., a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
În baza art.20 raportat la 22 al. 2 Cod pr. civ., s-a constatat ivirea unui conflict negativ de competență și s-a trimis dosarul Curții de Apel C., Secția I Civilă, pentru a pronunța regulatorul de competență.
Examinând solicitarea judecătoriei de pronunțare a regulatorului de competență, Curtea constată că este admisibilă sub următoarele aspecte:
Cererea privind repatrierea, asa cum a fost formulată de reclamant, nu are ca efect investirea judecătoriei cu solutionarea întregii cauze, în raport de prevederile art. 17 din C.proc.civ. cum gresit a apreciat tribunalul.
Astfel, în preambului actiunii reclamantul a solicitat daune morale în cuantum de 1.500.000 euro, din întrega expunere de motive rezultând că lipsa de implicare a statului român în procedura de repatriere în țară a minorei A. M. N., a creat reclamantului un prejudiciu moral semnificativ, ce se impune a fi reparat prin obligarea statului român la plata unei sumei de bani. Pe ultima pagină a acțiunii, reclamantul a consemnat, prin scriere de mână, că solicită si repatrierea minorei, cerere informă din punct de vedere procedural, fiind de principiu că redactarea oricărei cereri trebuie să respecte prevederile art. 112 c.proc.civ. In pofida acestor neregularitati procedurale evidente, tribunalul a calificat cererea de repatriere ca fiind principală si ca accesorie cererea de acordare a daunelor, astfel că, aplicând prevederile art. 1 pct.1, art. 2, si 17 C.proc.civ. a declinat competenta în favoarea judecătoriei. In raport de motivarea oferită acțiunii, judecătoria nu s-a considerat investită cu cererea de repatriere, considerentele din cuprinsul hotărârii privitoarea la competența ce ar reveni instanței elene în solutionarea unei astfel de cereri fiind aprecieri pur și simplu ipotetice. Având în vedere cuantumul daunelor solicitate si dispozitiile art. 2 C.proc.civ, judecătoria a atribuit tribunalului competență de soluționare, trimitând dosarul Curtii de Apel C. pentru pronuntarea regulatorului de competență.
Conform art. 21 c.proc.civ. procedura de soluționare a conflictului de competență este declanșată de instanța care s-a pronuntat ultima cu privire la competență, în spetă, judecătoria. Conflictul negativ de competență apare însă, doar atunci când declinările de competență sunt reciproce. D. această perspectivă, se poate conchide că există conflict negativ de competență doar cu privire la cererea de acordare a daunelor morale, judecătoria apreciind că nu este sesizată cu cerere de repatriere .
Privitor la cererea de acordare a daunelor morale, Curtea constată că, s-a solicitat Tribunalului Gorj, cu acest titlu, suma de 1.500.000 euro. Potrivit dispozițiile art. 2 alin. 1 punctul 1 litera b Cod procedură civilă, tribunalul judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei. Raportat la cele expuse, Curtea reține că tribunalul a fost legal investit cu cererea de chemare în judecată ce avea ca obiect despăgubiri.
Caracterul inform al cererii de repatriere a suscitat interpretări diferite cu privire la legalitatea sesizării instantei, nu numai din punct de vedere al respectării cerintelor de formă prevăzute de art..112 C.proc.civ. ci si sub aspectul competentei, părtile exprimând si opinia potrivit căreia dacă s-ar face aplicarea Conventiei de la Haga, competenta ar reveni instantei din statul elen pe al cărui teritoriu minora îsi are domiciliul legal. P. o justă solutionare a cauzei se impune complinirea acestor lipsuri ale cererii de repatriere, în special indicarea motivele de drept care l-au determinat pe reclamant să apeleze la concursul instantei, respectiv dacă se solicită aplicarea prevederilor HG 1443/2004 privind metodologia de repatriere a copiilor neînsoțiți si asigurarea măsurilor de protectie specială în favoarea acestora ori aplicarea regulilor de recunoastere si executare, cooperare cu privire la răspunderea părintească si măsurile de protectie a copiilor prevăzute de Conventia de la Haga din 1996, Regulamentul 2201/2003 al Consiliului,în functie de care se va stabili în mod clar dacă cererea are caracter principal, este sau nu supusă jurisdictiei statului român.
Aceste lipsuri vor fi complinite în fata tribunalului,ca primă instanță sesizată, obligație ce rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 112, art. 114 si art. 129 C.proc.civ. în redactarea de la data promovării acțiunii.
Astfel fiind, Curtea va trimite cauza la Tribunalul Gorj-Sectia I civilă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamantul A. N., domiciliat în Tg J., .. 480, jud. Gorj, împotriva pârâtului Statul R. prin Direcția G. de Asistență Socială și Protecția C. Gorj, cu sediul în Tg J., .. 365, jud. Gorj, Direcția G. și Protecția C. București din cadrul Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale, cu sediul în sector 1, București, ., nr. 7, M. A. E., cu sediul în sector 1, București, ., A. R. la A. (C. R. din G.), cu sediul în A., G., în favoarea Tribunalului Gorj – Secția I Civilă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Mai 2013.
Președinte, E. B. | ||
Grefier, E. O. |
Red. jud. E. B.
Tehn. E.O.
7 ex./27.05.2013
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Nulitate act. Decizia nr. 204/2016. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
