Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 9271/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9271/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 9271/2013
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 9271
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M.
Judecător A. M.
Judecător S. P.
Grefier G. Ț.
*************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul T. V. împotriva sentinței civile nr.170 din 07 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul G. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. R. prin M. Finanțelor P. și Direcția G. a Finanțelor P. G., având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează, că prin încheierea de ședință din data de 08.10..2012, judecata cauzei a fost suspendată și că, potrivit referatului întocmit de grefă la data de 04.11.2013 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării.
Constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberare.
CURTEA
Asuprea recursului de față;
P. cererea adresată și înregistrată la Tribunalul G., Secția Civilă sub nr._, reclamantul T. V. a chemat în judecată S. R. prin M. Finanțelor P. și Direcția G. a Finanțelor P. G., solicitând obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de 100.000 euro, ce reprezintă prejudiciul material și moral suferit ca urmare a condamnării la 5 luni închisoare cu caracter politic.
P. sentința civilă nr. 170 din 07 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul G., a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul T. V., domiciliat în Tg.J., ., sc2, ., jud. G. în contradictoriu cu pârâții S. R. prin M. Finanțelor P., cu sediul în București, ., sector 5 și Direcția G. a Finanțelor P. G.,, cu sediul în Tg.J., ., jud. G. având ca obiect pretenții despăgubiri conform Legii 221/2009.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit disp.art.5 alin.1 lit a din Legea nr. 221/02.06.2009, actualizată, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie_89 sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul II inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art.4 alin.4 în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral și potrivit art.5 alin.1 lit b pot solicita acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect a măsurii administrative dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 republicată sau a Legii nr. 247/2005.
Totodată, potrivit art. 1 punct 1 din Legea nr. 221/2009, constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru fapte săvârșite înainte de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945 și potrivit alin.1 punct 2 constituie de drept condamnări cu caracter politic, condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în art. a – j, iar potrivit alin.1 punct 3 constituie de asemenea condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin.1 din OUG nr. 214/1999.
Tribunalul, în raport de dispozițiile arătate, constată că fapta pentru care susține reclamantul că a fost condamnat prin sentința nr. 379/1982, respectiv în baza Decretului 153/1970 nu se încadrează în condamnările cu caracter politic de drept prevăzute la art. 1 din Legea nr. 221/2009.
Mai mult, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul nu solicită să se constate caracterul politic al faptei pentru care a fost condamnat în raport de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 221/2009, iar la dosarul cauzei nu au fost depuse sentințele prin care acesta susține că a fost condamnat, respectiv sentința nr. 379/1982 pronunțată de Judecătoria Tg.J. și sentința nr. 1129/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul G. prin care susține că i-au fost recunoscute condamnările politice.
Deși s-a acordat termen reclamantului în ședința publică din 27.01.2011 pentru a preciza acțiunea și a depune acte în vederea dovedirii acțiunii, reclamantul a precizat valoarea despăgubirilor materiale fără a depune la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv hotărârea de condamnare, proces verbal de confiscare cu privire la bunurile pentru care solicită despăgubiri materiale.
Totodată, în ședința publică din 31.03.2011, instanța a admis cererea privind încuviințarea probei testimoniale, probă solicitată de reclamant, punându-i-se în vedere să depună lista cu doi martori, însă la următorul termen reclamantul a solicitat suspendarea cauzei, fiind repus dosarul pe rol,iar în ședința publică din 17 mai 2012 reclamantul a formulat cerere de amânare și în ședința publică din 31.05.2012 nu s-a prezentat nici reclamantul și nici apărătorul acestuia.
Mai mult, chiar dacă reclamantul ar fi făcut dovada că a fost condamnat politic, acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral este reglementată de Legea nr. 221/2009 prin art.5 alin.1, lit. a, temei juridic invocat de reclamant, acest text prin decizia nr. 1360/21.10.2010 a Curții Constituționale s-a constat că este neconstituțional.
Astfel că, având în vedere că termenul de 45 de zile de la publicarea deciziei a expirat și că în această perioadă organul legislativ nu a pus de acord prevederile neconstituționale din Legea nr. 221/2009 cu dispozițiile Constituției, instanța trebuie să aplice această decizie care lipsește de efecte juridice disp.art.5 alin.1 lit. a din lege și pe cale de consecință nu se pot acorda daune morale.
În ceea ce privește despăgubirile materiale, tribunalul că reclamantul nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri cu privire la bunurile preluate în mod abuziv în urma condamnării și nu a prezentat în instanță lista cu martori pentru a se dispune citarea și audierea acestora.
În considerarea celor expuse, tribunalul a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul T. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Verificând actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 08.10.2012, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 pct.2 C.p.civ. pentru lipsa părților.
Se constată că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, iar în conformitate cu dispozițiile art. 248 C.p.civ. orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 C.p.civ perimarea se poate constata și din oficiu.
Instanța, în baza art.248 și urm C.p.civ., urmează a constata perimat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.248 cod pr.civilă și art.252 cod pr.civilă constată perimat recursul declarat de reclamantul T. V. împotriva sentinței civile nr.170 din 07 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul G. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. R. prin M. Finanțelor P. și Direcția G. a Finanțelor P. G., având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Noiembrie 2013.
Președinte, R. M. | Judecător, A. M. | Judecător, S. P. |
Grefier, G. Ț. |
Red.jud.R.M./07.11.2013
Tehn.2ex/G.Ț
Jud.fond.N.U.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 9256/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 9214/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
