Pretenţii. Decizia nr. 83/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 83/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 83/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 83/2013
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
.x.x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă I. C. cu domiciliul în Tg. J., cu domiciliul ales la fam.V. G., ..56A, Județul G., împotriva sentinței civile nr.288 din 4 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr.nr._, în contradictoriu cu în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. G. P. STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR P., cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect pretenții rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că în baza dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, cauza a fost suspendată la data de 13 septembrie 2012 și potrivit referatului întocmit de grefa secției, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constarea perimării, părțile fiind citate cu această mențiune.
Instanța, din oficiu, a invocat excepția perimării recursului în raport de dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, urmând ca acesta să fie luat în examinare sub aspectul excepției.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului G. reclamanta I. C. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul de Finanțe P., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 520.000 ron reprezentând daune morale pentru acoperirea prejudiciului care a fost produs mamei sale, C. A. și bunicilor săi materni, C. și L., prin suferința si relele tratamente la care aceștia au fost supuși ca urmare a deportării în lagărul din Transnistria pe motive etnice .
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma unui decret lege dat de mareșalul A., în anul 1942, luna iulie, mama sa împreună cu bunicii materni au fost îmbarcați în vagoane de marfă păzite de jandarmi si au fost duși în Transnistria pe perioada transportului fiind bătuți de jandarmi, înfometați, fiind supuși la chinuri groaznice și după debarcarea din tren, au fost transportați către locuri de care nu aveau cunoștință, fiind cazați în grajduri pentru animale, fiind puși să facă diferite munci grele, fiind supravegheați si înfometați .
A mai arătat reclamanta că deportarea a durat aproximativ 2 ani și în drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 998-999 C.civ.
În dovedirea acțiunii a depus copii de pe certificatul de deces al A. C., înștiințarea de plată emisă de Programul german de compensații acordate pentru muncă forțată, vizând suma de 15.000 de mărci și ordinul președinției Consiliului de Miniștrii S/1942
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. f din Leg.149/1997 .
Pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul de Finanțe P. nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul G. prin sentința civilă nr. 288 de la 4 iulie 2011 a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanta I. C., cu domiciliul ales la familia V. G. din Tg.J., ., nr. 56 A în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor P. București, cu sediul în București, ., sector 5 având ca obiect pretenții.
P. a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat de la Statul Român plata de daune morale pentru suferințele pe care familia sa, respectiv mama și bunicii materni le-au suportat pe timpul deportării pentru motive etnice, deportare dispusă de către regimul Guvernului A. în perioada iulie 1942-.1944 în Transnistria.
Starea de fapt așa cum a fost expusă de către reclamantă a fost reglementată prin OG 105/1999 modificată ulterior prin Legea nr. 189/2000, Legea 586/2002 și Legea 323/2004, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945, din motive etnice.
Astfel, temeiul juridic al cererii reclamantei îl reprezintă normele speciale anterior arătate și nu dispozițiile art. 998-999 cod civil, mai ales că aceste dispoziții prevăd răspunderea civilă delictuală și nu pot constituit temei pentru antrenarea răspunderii Statului pentru erorile judiciare, răspunderea Statului fiind o răspundere directă și limitată doar la prejudiciile cauzate prin erori judiciare, reglementate în mod expres de lege.
De altfel, dispozițiile Legii 586/2002 prevedeau că cererile formulate în temeiul art. 7 alin. 2 din OG 105/1999 se depun până la 31 dec. 2002, termen care ulterior a fost prelungit prin art. 2 din Leg. 323/2004 până la data de 31 dec. 2006, astfel că eventual reclamanta până la această dată ar fi putut formula o cerere prin care să solicite despăgubirile.
Mai mult, din lucrările dosarului rezultă că reclamanta a fost despăgubit material pentru deportarea în Transnistria a familiei sale, acest fapt rezultând din documentul de plată aflat la fila 4 din dosar, document emis de Organizația Internațională pentru Migrații prin Programul german de compensații pentru munca forțată pentru suma de_ Den.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta DGFP G..
Verificând actele de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 13 septembrie 2012, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 pct.2 Cod pr.civilă, pentru lipsa părților.
Se constată că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, iar în conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod pr.civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 Cod pr.civilă, perimarea se poate constata și din oficiu.
Instanța, în baza art.248 și urm Cod pr.civilă, urmează a constata perimat apelul de față.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat apelul formulat de apelanta reclamantă I. C. cu domiciliul în Tg. J., cu domiciliul ales la familia V. G., ..56A, Județul G., împotriva sentinței civile nr. 288 din 4 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr.nr._, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. G. P. STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR P., cu sediul în București, ., sector 5.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Președinte, I. V. | Judecător, F. D. | |
Grefier, N. D. |
14.10.2013
Red.jud.F.D.
2 ex/AS
j.fM.B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 469/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 395/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
