Partaj judiciar. Decizia nr. 9256/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9256/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 9256/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 9256
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: - T. R.
Judecător: - M. L. N. A.
Judecător: - C. R.
Grefier: - S. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 24 octombrie 2013, privind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul P. L. împotriva deciziei numărul 7685/28 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimata I. (G. ) V..
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat depunerea la dosarul cauzei de concluzii scrise formulate de contestatorul P. L. prin apărător, avocat B. G., înregistrate sub nr._/28.10.2013 și_/28.10.2013.
Dezbaterile din ședința publică de la 24 octombrie 2013 au fost consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie când instanța, în temeiul dispozițiilor art. 156 alin.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea în cauză.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
1.Prin sentința civilă nr._ din 18.11.2006 a judecătoriei Iași s-a admis acțiunea formulata de reclamanta-parata G. V., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant P. L..
S-a admis in parte cererea reconvenționala formulata de paratul-reclamant P. L..
S-a constatat că părțile sunt coproprietari, reclamanta-parata cu o contribuție de 90 %, iar paratul-reclamant cu o contribuție de 10 % cu privire la următoarele bunuri:
apartamentul cu trei camere, situat in Iași, ., ., ., in valoare de 244.304,75 lei;
- un teren în suprafață de 892 mp situat în ., jud. Iași, dobândit in baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1085/2005, in valoare de_,2 lei (24.084 euro, un euro=3,8 lei);
- autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, in valoare de 68.229 lei (17.955 euro, un euro=3,8 lei);
autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_, in valoare de 5200 lei;
sase monitoare calculator, in valoare de 5220 lei;
camera foto Sanyo, in valoare de 175 lei;
sase camere web Logitech, in valoare de 3060 lei;
- sase harduri, in valoare de 1512 lei;
- doua telefoane Panasonic, in valoare de 500 lei.
S-a constatat că valoarea totala a bunurilor comune este de 419.719,95 lei. S-a constatat ca lotul valoric cuvenit reclamantei-parate este de 377.747,95 lei, iar lotul paratului-reclamant este de 41.971,99 lei.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților si, în consecința:
S-a atribuit reclamantei-pârâte în deplină proprietate și liniștita posesie apartamentul cu trei camere, situat în Iași, ., ., . de 244.304,75 lei, autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, în valoare de 68.229 lei, valoarea totală a bunurilor atribuite fiind de 312.533,75 lei.
S-a atribuit pârâtului-reclamant în deplină proprietate și liniștita posesie un teren în suprafață de 892 mp situat în ., in valoare de 91.519,2 lei, autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_, in valoare de 5200 lei, sase monitoare calculator, in valoare de 5220 lei, camera foto Sanyo, in valoare de 175 lei, sase camere web Logitech, in valoare de 3060 lei, sase harduri, in valoare de 1512 lei, doua telefoane Panasonic, in valoare de 500 lei, valoarea totala a bunurilor atribuite fiind de 107.186,2 lei.
A fost obligat pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 65.214,2 lei reprezentând sulta.
A fost obligat pârâtul-reclamant la plata către expertul B. C. a sumei de 250 lei diferența onorariu si către expertul R. E. a sumei de 300 lei cu același titlu.
A fost obligat pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 209,99 lei cheltuieli de judecata proporțional cotei sale de contribuție.
Pentru a hotărî astfel s-au reținut următoarele: Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._/245/2007, reclamanta G. V. a chemat in judecata pe paratul P. L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună ieșirea din indiviziune a părților cu privire la bunurile pe care le-au dobândit împreuna.
Motivând in fapt cererea, reclamanta a învederat instanței faptul că părțile au fost concubini din anul 2002 până în 2003 când s-au căsătorit în Republica M., căsătorie care nu a fost transcrisă în România, astfel ca partajul este unul intre concubini, iar nu între foștii soți. Solicita reclamanta sa se constate ca a avut o cota de contribuție de 90 % la dobândirea bunurilor, iar paratul de 10 %, având in vedere următoarele argumente: părinții reclamantei sunt oameni de afaceri in Republica M. si au susținut-o financiar în România, unde reclamanta este la Facultate; contribuția pârâtului la dobândirea bunurilor a fost modica, nesemnificativa, acesta realizând venituri la nivelul celui minim pe economie, venituri pe care la administra defectuos, fiind mare risipitor; reclamanta a lucrat in SUA, unde a economisit venituri in valuta, predând contra cost ore de limba rusa si pian (40 $ ora), figurând si pe lista modelelor MISS Republica M., fiind recompensata financiar de un manager de modele din Marea Britanie cu sume in valuta de peste 60.000 euro.
A susținut reclamanta si ca din aceste sume a achiziționat bunurile comune, a achitat si datoriile personale ale paratului si ale mamei acestuia, căreia urma sa i se vândă la licitație
imobilul.
Bunurile a căror partajare o solicita sunt: un apartament cu trei camere, situat în
Iași, ., ., .; un teren în suprafață de 926 mp situat în ., autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ ; autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ ; sase monitoare calculator; camera foto Sanyo; sase camere web Logitech; sase harduri si doua telefoane Panasonic.
Pârâtul a formulat întâmpinare si cerere reconvenționala, solicitând respingerea acțiunii, iar instanța sa constate ca paratul-reclamant a avut o contribuție de 100% la dobândirea tuturor bunurilor indicate de reclamanta in cerere.
A arătat paratul-reclamant ca susținerile din acțiune nu sunt reale, la data când s-au cunoscut părțile reclamanta-parata nu avea un loc de munca în România, nu era studenta, paratul-reclamant fiind cel care a înscris-o la facultate, i-a plătit taxele, a întreținut-o permanent pana in mai 2006 când reclamanta-parata 1-a dat afara din casa, rămânând în imobil cu concubinul sau G. C..
A mai susținut acesta că fosta soție a beneficiat doar de bursa sociala pe care o primește orice student în România si care se vărsa . care doar reclamanta avea acces, nu a fost ajutata financiar de părinți si nici nu a întreținut activități extrașcolare remunerate, paratul fiind cel care a susținut financiar familia. Bunurile indicate de reclamanta in cerere au fost achiziționate doar de pârât, fără contribuția reclamantei. Reclamanta nu a primit niciodată sume în valută de la manageri de modeling, căci în perioada căsătoriei nu i-a spus soțului despre aceasta.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtul reclamant P. L. și reclamanta pârâtă G. V..
2. Prin decizia civilă nr. 540 din 10.06.2009 a Tribunalului Iași a respins apelul declarat de pârâtul reclamant P. L. împotriva sentinței_/18.11.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care a păstrat-o. A obligat apelantul la plata către intimată a sumei de 1800 lei cheltuieli judecată.
3. Prin decizia civilă nr. 792 din 18.11.2009 a Tribunalului Iași care face parte integranta din decizia civilă nr. 540 din 10 iunie 2009 s-a completat dispozitivul acestei din urma decizii in sensul că s-a admis apelul formulat de apelanta G. V. împotriva sentinței civile nr_ din 18.11.2006 a Judecătoriei Iași pe care a schimbat-o în parte in sensul ca a obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 6839 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei 540 din 10 iunie 2009, a declarat recurs pârâtul reclamant P. L.
A susținut în esență că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive străine de natura pricinii, că actul juridic dedus judecății a fost interpretat greșit, că s-a aplicat greșit legea, cu privire la regimul juridic al bunurilor și cu privire la cotele de contribuție la dobândirea bunurilor, contrar probelor administrate în cauză.
4. Prin decizia civilă nr. 123/12.03.2010 a Curții de Apel Iași, a fost admis recursul formulat de pârâtul reclamant P. L. împotriva deciziei civile nr. 540 din 10 iunie 2009 și a deciziei civile nr. 792 din 18 noiembrie 2009 ale Tribunalului Iași (decizia civilă nr. 792 ce face corp comun cu decizia civilă nr. 540), pe care le modifică în tot:
A fost admis apelul formulat de pârâtul reclamant P. L. împotriva sentinței civile nr._ din 18 noiembrie 2008 a Judecătoriei Iași, pe care o schimbă în parte:
S-a constatat că apartamentul cu 3 camere, situat în Iași, . ..B . de 244.304 lei și autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ în valoare de 5200 lei sunt bunuri proprii ale pârâtului reclamant P. L. și dispune scoaterea acestora din masa bunurilor comune de împărțit.
D. consecință, s-a constatat că valoarea masei bunurilor comune este de 170.216 lei, reclamanta pârâtă G. V. având o cotă de 70% egală valoric cu 119.151 lei iar pârâtul reclamant P. L. o cotă de 30% egală valoric cu 51.065 lei.
Au fost atribuite reclamantei pârâte G. V. terenul în suprafață de 892 m.p. situat în . în valoare de 91.520 lei și autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ în valoare de 68.229 lei, valoarea totală a bunurilor atribuite reclamantei pârâte fiind de 159.749 lei.
Au fost atribuite pârâtului reclamant P. L. 6 monitoare calculator în valoare de 5222 lei, camera foto Sanyo în valoare de 175 lei, 6 camere web Logitech în valoare de 3060 lei, 6 harduri în valoare de 1512 lei, 2 telefoane panasonic în valoare de 500 lei, valoarea totală a bunurilor fiind de 10.467 lei.
A fost obligată reclamanta pârâtă G. V. să plătească pârâtului reclamant P. L. suma de 40.598 lei cu titlu de sultă.
S-au păstrat restul dispozițiilor sentinței care nu contravine prezentei hotărâri.
A fost respins apelul formulat de reclamanta pârâtă G. V. împotriva aceleiași sentințe. A fost obligată reclamanta pârâtă G. V. să plătească pârâtului reclamant suma de 7766 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a se pronunța astfel, din analiza probelor administrate instanța a reținut că, părțile s-au căsătorit la data de 27 02 2003 in Republica M. si au divorțat la data de 10.04.2007 tot in Republica M. (filele 23 si 24 dosar), căsătoria nefiind transcrisa în România. Din probele administrate instanța a reținut că în perioada in care cele doua părti au conviețuit, au dobândit în coproprietate bunurile enumerate de reclamanta-parata in acțiune, anume: un apartament cu trei camere, situat în Iași, ., .. B, . de vânzare-cumpărare autentic nr. 623/2077 (filele; 5 si 6 dosar); un teren în suprafață de 892 mp situat in ., după cum reiese din copia contractului de vânzare-cumpărare de la fila 128-129 dosar, autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ ; autoturismul marca Opel cu nr. înmatriculare_, conform actului de la fila 118 dosar; sase monitoare calculator camera foto Sanyo; șase camere web Logitech; sase harduri si doua telefoane Panasonic, bunuri mobile ale căror existenta a fost recunoscuta indirect de paratul-reclamant prin întâmpinat acesta afirmând însa ca a avut o contribuție exclusiva la dobândirea lor, iar în lipsa altor probe certe urmează ca si acestea sa intre in comunitate, in baza principiului înscris in art. 30 din c.fam.
Asupra cotei de contribuție la dobândirea bunurilor menționate mai sus instanța a reținut următoarele:
Reclamanta-parata s-a cunoscut cu paratul-reclamant in anul 2002, in România, când era studenta la Academia de Studii Economice din Chișinău, după cum rezulta din înscrisurile depuse la fila 137 si urmat, dosar, ulterior fiind studenta, pana in anul 2007 la Universitatea A. loan C. din Iași, Facultatea de Litere, după cum atesta adeverința de la fila 135 dosar A reținut instanța si faptul ca anterior studenției, reclamanta-parata a studiat in SUA, fapt confirmat nu doar de mențiunile adresei din 05.10.2007, depusa la fila 119 dosar, dar si de declarațiile de martori audiați in cauza. Din aceleași declarații de martori a reținut instanța faptul ca deși reclamanta-parata a plecat în SUA pentru studii, aceasta a prestat acolo si diferite activități producătoare de venituri considerabile: a predat ore de pian si de limba rusa. Sumele câștigate pentru aceste activități fiind foarte mari (martorele G. Mana C. si Businshi M.) .
Pârâtul-reclamant nu a putut proba cu înscrisuri (carnet de munca, acte contat cuantumul veniturilor realizate in perioada conviețuirii cu reclamanta-parata, iar cei doi propuși si audiați în instanța la solicitarea sa, M. lonut-L. si B. V. N. au putut aprecia nici măcar estimativ veniturile câștigate de acesta.
Instanța nu a putut retine așadar ca paratul-reclamant desfășura activități aducătoare de venituri câta "vreme o mare perioada de timp acesta a fost lucrător comercial, neprobând în instanța cuantumul veniturilor realizate. Instanța nu a putut lua in considerare nici apărarea acestuia conform căreia banii primiți de la mama lui prin donație au fost investiți in apartamentul din la . din declarațiile martorilor audiați la solicitarea paratului reclamant s-a preconizat ideea ca acești bani erau de la tatăl sau, care economisise sume importante din munca in străinătate. Acest aspect trebuie coroborat si cu declarațiile martorilor care au relatat ca mama paratului era funcționar la Primărie, având deci un salariu fix ,risca să i se scoată la vânzare imobilul proprietate din cauza fiului sau care a cauza lipsuri in gestiune apartamentul mamei fiind pus garanție (înscrisurile de la filele 197 si 198 dosar).
Atât reclamanta cât și pârâtul au realizat venituri în timpul conviețuirii sume de bani în valută pe care aceștia le-au administrat prin conturi bancare comune beneficiare fiind ambele părți la Raiffeisein Bank.
Documentele emise de această bancă dovedesc că atât reclamanta cât și pârâtul primeau sume importante în valută de la terțe persoane pentru diverse activități (filele 214-218 dosar fond).
Comparând sumele de bani dovedite a fi dobândite de părți aflata în unitățile bancare susținute de declarațiile martorilor audiați și de celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei, curtea va constatat o contribuție de 70% din partea reclamantei și de 30% din partea pârâtului, cote ce reflectă contribuția reală a părților raportat la derularea operațiunilor bancare în contul comun al părților și a celorlalte probe administrate în cauză.
D. urmare, s-a constatat că din masa bunurilor comune nu fac parte apartamentul și autoturismul marca Opel care sunt bunuri proprii ale pârâtului. Astfel că masa bunurilor comune este de 170.216 lei, reclamantei revenindu-i o cotă de 70% egală valoric cu 119.151 lei iar pârâtului-reclamant o cotă de 30% egală valoric cu 51.065 lei. Având în vedere cotele de contribuție ale părților posesia bunurilor și opțiunea părților, instanța va atribui reclamantei terenul situat în . marca BMW iar pârâtului restul bunurilor mobile.
Pentru egalizarea loturilor reclamanta pârâtă va plăti pârâtului-reclamant suma de 40.598 cu titlu de sultă.
D. urmare, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă s-a admis recursul promovat atât împotriva deciziei civile nr. 540 din 10 iunie 2009 cât și a deciziei civile nr. 792 /18 noiembrie 2009 ale Tribunalului Iași, decizia 792 făcând corp comun cu decizia 540 care vor fi modificate în tot în sensul admiterii apelului formulat de pârâtul-reclamant împotriva sentinței primei instanțe în sensul și limitele diapozitivului care urmează.
D. consecință a admiterii recursului pârâtului și a admiterii apelului acestuia s-a respins apelul reclamantei împotriva sentinței primei instanțe care viza cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei decizii civile nr. 123/12.03.2010 a Curții de Apel Iași, a formulat cerere de revizuire I. V. în temeiul disp. art. 322 pct. 4 teza întâi din Codul de procedură civilă; solicitând admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată, schimbarea în tot a deciziei recurate, respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârilor instanțelor de fond
În dezvoltarea motivelor cererii de revizuire s-a arătat că, datorită caracterului nelegal al deciziei din recurs, a formulat cererea de revizuire și,ca urmare a împrejurării că, unul dintre judecătorii care au pronunțat decizia din recurs în dosarul nr._/245/2007 a fost condamnat definitiv pentru infracțiuni privitoare la soluționarea acelui recurs, iar sentința penală de condamnare a scos în evidență și faptul că infracțiunile săvârșite de judecător a fost determinantă pentru soluția instanței de recurs, de modificare a sentinței de partaj pronunțate de Judecătorie.
La data de 30 noiembrie 2010, la fila 2 dosar_ a fost depusă și formulată de I. V., cerere de revizuire și cerere de suspendare, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire, iar pe cale de consecință a solicitat „ schimbarea deciziei civile nr.123/12.03.2010, pronunțată în dosarul civil nr._/245/2007 de Curtea de Apel Iași prin respingerea recursului formulat de numitul P. L. domiciliat in Iași ., ., ..
În dezvoltarea cererii de revizuire a menționat că solicită suspendarea deciziei civile nr.123/12.03.2010, pronunțate în dosarul civil nr._/245/2007 de Curtea de Apel Iași, până la soluționarea cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că, prin decizia civilă nr.123/12.03.2010, pronunțata în dosarul civil nr._/245/2007, de Curtea de Apel Iași, s-a admis recursul formulat de numitul POPESCV L., instanța constatând că apartamentul cu 3 camere situat în Iași . si autoturismul marca Opel sunt bunuri proprii ale lui P. L., scoțându-le din masa bunurilor comune de împărțit.
Prin aceiași decizie civilă instanța a stabilit că revizuenta are o cotă de contribuție de 70 % egala valoric cu 119.151 lei iar intimatul o cotă de 30 % egală valoric cu 51.065 lei, atribuie acesteia un teren de 892 mp situat in . marca BMW, iar intimatului îi atribuie 6 monitoare, camera foto Sanyo, 6 camere web, 6 harduri, 2 telefoane Panasonic, si a obligat pe revizuentă să achite o sultă de 40.598 lei către intimat
A mai arătat că deși prin sentința civila nr. l3761/18.11.2006 a Judecătoriei Iași s-a admis acțiunea formulata de revizuenta, admițându-se în parte cererea reconvenționala formulată de intimat, constatându-se că revizuenta are o cotă de contribuție de 90 % iar intimatul de 10 %,atribuindu-se revizuentei imobilul din Iași ., iar paratului 1 s-a atribuit autoturismul Opel, terenul de 892 situat in .> A mai precizat că, împotriva acestei sentințe P. L. a formulat apel, si prin decizia civila or 540/10.06.2009 Tribunalul Iași a respins apelul.
S-a precizat ca întemeiază cererea de revizuire pe motivele prevăzute de art. 322 pct.2, 4,5 cod procedura civila. ..
Din aceste sentințe pronunțate de instanțe, s-a putut observa că instanța de recurs a fost părtinitoare, de altfel iudecatoarea B. G. care a fost in completul de judecata și care a pronunțat decizia a cărei revizuire a solicitat-o este cercetataă pentru luare de mită si trafic de influenta de la P. L. pentru acest dosar.
Din Ordonanța de punere in mișcare a acțiunii penale întocmita de procurori a rezultat următoarea stare de fapt: In perioada februarie — martie 2010, inculpata B. G., judecător la Curtea de Apel Iași, a pretins si primit de Ia învinuitul P. L. suma de 4.000 de euro, susținând ca banii sunt pentru doua judecătoare din cadrul Curții de Apel Iași si a pretins o alta suma pentru sine al cărei cuantum nu I-a precizat. B. G. si celelalte doua judecătoare făceau parte din completul investit cu soluționarea unui dosar civil referitor la partajarea pe cale judiciara a bunurilor aparținând învinuitului P. L. si fostei sale soții, dosarul fiind in stadiu de recurs. Banii au fost pretinși pentru ca P. L. sa obtina o soluție favorabila in procesul de partaj ce viza, in principal, un apartament in municipiul Iași, un teren in județul Iași si doua autoturisme
Ulterior pronunțării acestei decizii, B. G. i-a mai pretins lui P. L. inca 1.000 euro, susținând ca banii sunt pentru una dintre membrele completului de judecata. La data de 26 noiembrie 2010, P. L. a remis inculpatei suma de 1.000 de euro pentru colega sa de complet, acceptând pentru sine suma de 3.000 de euro pentru „ajutorul" dat in obținerea hotărârii. A doua zi, judecătorul B. G. a primit suma de 3.000 euro, ocazie cu care procurorii anticorupție au procedat la constatarea infracțiunii flagrante" Prin hotărârea J din 27 noiembrie 2010, Consiliului Superior al Magistraturii - Secția pentru judecători a" încuviințat luarea măsurii preventive a arestării fata de magistratul judecător B. G.. La data de 28 noiembrie 2010, procurorii anticorupție au dispus reținerea acesteia pe o perioada de 24 de ore, iar la data de 29 noiembrie 2010, Curtea de Apel București a dispus arestarea preventiva a judecătoarei B. pe o perioada de 29 de zile.
De altfel, instanța de recurs deși in contractul de vanzare-cumparare 623/7.05.2003 s-a precizeazat ca imobilul situat in Iași . ca bun comun dobândit in timpul căsătoriei, contractul fiind semnat de ambele pârti, stabilește ca este bunul propriu al intimatului P. L., încălcând dispozițiile art.30 codul familiei.
Mai mult s-a observat, ca instanța de recurs a fost părtinitoare, întrucât deși intimatul P. L., nu a solicitat Ia instanța de fond prin cererea reconvenționala sa se constate ca imobilul din Iași . si autoturismul Opel sunt bunurile sale proprii iar la celelalte bunuri dobândite in timpul căsătoriei a avut o cota de contribuție de 50%, după ședința de judecata in care instanța de recurs a rămas in pronunțare, acesta depune la dosar la fila 24 o cerere prin care solicita sa se constate aceste aspecte, iar instanța de recurs pronunța hotărârea bazându-se pe aceasta cerere.
De asemenea in motivarea recursului, P. L. a făcut vorbire de bunurile care compun masa succesorala si a solicitat a se constata ca autoturismul Opel a fost cumpărat înainte de căsătorie deși acest dosar s-a judecat după regulile de la concubinaj, iar la data cumpărării acestui autoturism părțile conviețuiau in concubinaj.
In încheierea din 5.93.2010 s-a menționat ca intimatul a solicitat scoaterea imobilului din masa succesorala, iar autoturismul Opd se afla in aceeiasi situație ca si imobilul a fost cumpărata înainte căsătorie si solicita scoaterea din masa succesorala.
Art. 322 alin. 1 pct. 4 c. proc . C7v, aceasta situație vizează situația in care soluția din hotărârea atacata este rezultatul lipsei de obiectivitate a judecătorului sau a comportării martorului, care a denaturat adevărul.
5.Prin decizia numărul 7685/28 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul numărul_ s-a admis cererea de revizuire formulată de I. V., în contradictoriu cu intimatul P. L., privind decizia civilă nr.123/12.03.2010 a Curții de Apel Iași, având ca obiect partaj judiciar declinare de competență
S-a dispus schimbarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârilor instanței de fond și de apel.
A fost obligat intimatul la 11 lei cheltuieli de judecată către revizuientă, reprezentând taxă de timbru.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut: În speță, au fost îndeplinite cerințele prevăzute de art 322 pct. 4 din codul de procedură civilă pentru admisibilitatea revizuirii, astfel că, în temeiul art. 327 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se va admite cererea de revizuire și se va desființa decizia civilă nr. 123 din 12 martie 2010, pe care Curtea de Apel Iași a pronunțat-o în dosarul nr. 10._ .
Aceasta, în situația în care,pentru admisibilitatea cererii de revizuire conform de art 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă cerința textului de lege este aceea a existenței unei condamnări penale definitive pentru o infracțiune privitoare la pricină.
Admisibilitatea cererii de revizuire formulată este determinată de condamnarea unuia dintre judecătorii care au participat la judecarea deciziei care face obiectul prezentei cereri de revizuire, condamnare suferită în legătură cu modul de soluționare a recursului din dosarul nr. 10._ .
Instanța a avut în vedere că, pentru admisibilitatea revizuirii formulată în temeiul acestui motiv menționat nu este necesar ca judecătorul să fi ” luat parte la judecată” în pricina în care s-a pronunțat hotărârea atacată, aceasta de oarece cerința menționată este prevăzută de text numai pentru ipoteza condamnării definitive pentru o infracțiune privitoare la pricină.
În speță, unul dintre judecătorii care au pronunțat decizia din recurs în dosarul nr. 10._ a fost condamnat definitiv pentru infracțiuni privitoare la soluționarea acelui recurs, sentința penală de condamnare scoțând în evidență și faptul că, infracțiunile săvârșite de judecător au fost determinante în pronunțarea soluției de recurs.
In plus, cererea de revizuire nu a fost precedată de vreo altă cerere de revizuire, întemeiată pe același motiv, astfel că nu este fondată excepția inadmisibilității, invocată de intimat prin întâmpinare.
Consecința admiterii cererii de revizuire este schimbarea în tot a deciziei recurate și respingerea recursului formulat de către P. L. ca nefundat pentru următoarele considerente:
Hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, verificând legal stabilirea corectă a situației de fapt dedusă judecății
Criticile formulate de către recurent în cererea de recurs, vizează în special o reanalizare a probatoriului deja administrat în cauză în fața celor două instanțe de judecată, de fond și de apel.
Or, această reanalizare a probelor presupune analiza netemeiniciei deciziei pronunțate de către instanța de apel, analiză care pe calea de atac a recursului nu mai poate fi efectuată ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care permiteau acest lucru.
Fără a antama fondul cauzei, Curtea a constatat că, în cauză nu s-a făcut dovada de către pârâtul P. L. a existenței unor venituri care să ducă la achiziționarea împreună cu reclamanta a unor bunuri comune. Aceasta în situația în care înscrisurile depuse la dosar și martorii audiați în cauză ( unele dintre declarații fiind chiar de înlăturat cum este cazul martorului Murcoci I. L. ), nu au putut arăta faptul că pârâtul putea să asigure un trai decent familiei sale.
Mai mult pârâtul nu a putut dovedi, în acestă situație realizarea unei reserve bănești în cuantum de 30.000 lei, pentru a fi astfel plauzibilă versiunea donației pe care și-a fondat decizia instanța de recurs în dosarul nr. 10._ .
Prin aplicarea corectă a legii, Curtea a constatat că, ambele instanțe au stabilit modul de contribuție la dobândirea bunurilor comune, fără a se pune problema că apartamentul în litigiu este bun propriu al pârâtului.
Față de toate aceste considerente atârnă în plus la pronunțarea unei astfel de soluții și faptul că prin sentința civilă nr. 19.128 din 11.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație în baza caracterului ilicit al acestuia.
Având în vedere considerentele expuse, prin prisma dispozițiilor 312 1 cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefundat recursul formulat cu consecința menținerii hotărârilor instanțelor de fond și de apel.
Referitor la cererea de cheltuieli de judecată prin prisma art. 274 cod procedură civilă intimatul a fpst obligat la plata sumei de 11 lei cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare, taxă de timbru către revizuientă.
6.Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul P. L..
Motivele invocate sunt următoarele: Curtea de Apel a omis să se pronunțe asupra motivelor de casare din recursul declarat de contestator împotriva deciziei 540/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dos._/245/2007 precum și împotriva dec. civile 792/2009 pronunțată de Tribunalul Iași ce face corp comun cu decizia 540/10.06.2009, precum și faptul că dezlegarea dată este rezultatul unor greșeli materiale.
Arată că prin dec. 7685/2012 Curtea de Apel C. a admis cererea de revizuire, în mod nelegal a respins recursul contestatorului ca nefondat, omițând să examineze motivele de casare, în recursul promovat de acesta împotriva deciziei nr. 540/2009 și a deciziei 792/2009 și de asemenea în mod nelegal a reținut în considerentele deciziei „ Criticile formulate de către recurent în cererea de recurs, vizează în special o reanalizare a probatoriului deja administrat în cauză în fața celor două instanțe de judecată, de fond și de apel”.
Ori criticile formulate de contestator nu vizează netemeinicia și nelegalitatea deciziei tribunalului – potrivit art. 312 C.pr.civilă, în cazul recursului sunt motive de modificare sau de casare. În mod nelegal, în considerentele deciziei nr.7685/2012, Curtea de Apel C. recunoaște că nu a cercetat cauza pe fond „ fără a antama fondul cauzei „ apoi făcând referire la niște probe, fără a le analiza-omițând cercetarea motivelor de casare, în acest fel nerealizându-se un control judiciar asupra judecății anterioare.
Apreciază că în cauză erau aplicabile dispoz. art. 304 pct. 7 C.pr.civilă, în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive străine de natura pricinii, în sensul că dec. 540/2009 și dec. 792/2009 sunt nelegale, deoarece în ceea ce privește bunurile dobândite de soți, pe care contestatorul le-a contestat în apel, instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la ele.
De asemenea în cauză erau aplicabile și dispoz. art.304 pct. 8 C.pr.civilă în sensul că instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura și înțelesul acestuia.
Arată că imobilul a fost cumpărat din banii proprii ca de altfel și autoturismul marca OPEL – luat înainte de căsătorie, bunuri ce consideră că trebuia a fi scoase din masa de împărțit.
În temeiul art. 304 pct.9 C.pr.civilă instanța a dat o aplicare greșită a legii atunci când s-a reținut că reclamanta-pârâtă a avut o contribuție de 90% din dobândirea bunurilor și nici regimul juridic al bunurilor nu este cel de bunuri comune, aceasta putea avea cel mult o cotă de contribuție - aceștia căsătorindu-se în Republica M. la 27.02.2003, iar actul nu a fost transcris în România.Contestatorul a susținut că apartamentul a fost cumpărat din banii primiți ca donație de la mama sa, mașina de asemenea înainte de căsătorie și a realizat venituri foarte mari- a încasat de pe cardul V. nr._ de la mai multe bănci din Iași, fiind vorba de o sumă de 38.500 dolari, bani investiți în cumpărarea autoturismului marca BMW ce i-a fost atribuit reclamantei. A mai criticat faptul că ambele instanțe, atât cea de fond cât și cea de apel nu au luat în considerare încheierea de completare a notarului public Vireu L., în care s-a reținut fără dubiu că terenul în supr. de 892 m.p. situat în . – este bunul său propriu, reclamanta pârâtă G. V. neavând drept de cumpărare, întrucât era cetățean străin.
În ceea ce privește apartamentul mamei sale –recunoaște că a fost ipotecat ca garanție în favoarea societății cu care colabora, însă această garanție a fost pusă înainte de căsătorie fiind condiționat de termenii contractuali dintre contestator și societate.A mai aratat că a fost singurul copil la părinți, mama contestatorului deținând suma mari de bani la CEC, așa cum rezultă din extrasul de cont nr. 4192/6402.
În ceea ce privește aprecierea credibilității reclamantei-pârâte, arată că este o persoană ce obișnuiește să consume alcool deseori, astfel cum reiese din declarația martorului U. C., precum și faptul că aceasta a fost internată la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola, având tentative de suicid, făcând această dovadă cu biletul de externare.
Solicită admiterea contestației în anulare și pe fond admiterea recursului.
În drept invocă motivul prev. de art. 318 C.pr.civilă ( 503 alin. 2 pct. 3 N. C.pr.civilă) și dispoz. art. 317-321 C.pr.civilă..
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă în principal, ca nefondată, în subsisdiar.
Contestația în anulare este nefondată și se va respinge ca atare pentru considerentele următoare :
Preliminar, se va analiza excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de către intimată prin întâmpinare.
Excepția este neîntemeiată.
Prin decizia atacată s-a soluționat cererea de revizuire formulată de intimata de astăzi, cererea fiind admisă.
Dar, prin aceeași decizie, s-a soluționat totodată, după retractarea deciziei pronunțate în recurs și împotriva căreia intimata a formulat cererea de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 4 teza I Cod procedură civilă și recursul declarat de către contestatorul de astăzi împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în apel.
Împrejurarea că prin același act de procedură s-au soluționat două cereri, respectiv revizuirea și recursul, nu este o piedică în existența de sine stătătoare a soluției pronunțate în recurs după admiterea cererii de revizuire și retractarea soluției supuse revizuirii.
Așadar, partea din decizie care se referă la recurs este susceptibilă de a fi supusă unei contestații în anulare speciale, fiind întrunite cerințele legale prevăzute de ipoteza normei legale incidente, respectiv de disp. legale prev. de art. 318 teza II Cod procedură civilă, potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Pe fond, contestația este neîntemeiată.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, iar nu de reformare, care se adresează aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, iar cazurile și condițiile în care se poate promova o astfel de cale de atac sunt expres și limitativ prevăzute de lege, în art. 317 și 318 Cod procedură civilă
Contestatorul a motivat cererea și a invocat în drept, dispozițiile art. 318 teza II Cod procedură civilă, potrivit cărora hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare, dar și disp. art. 318 teza I Cod procedură civilă, în sensul că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
a. - Curtea reține că instanța de recurs, de regulă, examinează fiecare motiv de recurs care se încadrează în cazurile prevăzute de lege și care sunt invocate de parte, iar motivele de ordine publică care se pot ridica în orice stare a pricinii – în măsura existenței acestora, se ridică și din oficiu indiferent de momentul procesual, fiind puse în dezbaterea părților și analizate distinct și cu prioritate.
De asemenea, instanța de recurs este în drept și să sistematizeze motivele de recurs, în măsura in care exista mai multe motive din cele prev de art. 304 pct. 1 – 9 Cod procedura civila, sau în condițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă – după caz, pentru o analiză logica si raționala a caii de atac și să aprecieze care din motivele de recurs este determinant pentru lămurirea raporturilor juridice dintre părți, să-l examineze cu prioritate, apreciind că discutarea și rezolvarea acestui motiv face inutilă cercetarea celorlalte motive subsumate si a celorlalte argumente prezentate, răspunzându-se recursului prin considerente unice și valabile în mod corespunzător pentru toate criticile.
Nu în ultimul rând, instanța de recurs este în drept să grupeze motivele și argumentele folosite de recurent care au elemente comune, fiind apte de a fi analizate din aceiași perspectivă în fapt și în drept și de a primi aceiași soluție și să aprecieze că discutarea motivelor de casare în acest mod comasat, face inutilă cercetarea distinctă a fiecărui motiv, răspunzându-se recursului prin considerente comune fiecărui grup de motive în parte.
In cauza, contestatorul, recurentul pârât reclamant în dosar, susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs, respectiv a omis să se pronunțe asupra motivelor de recurs invocate împotriva deciziei pronunțate în apel de Tribunalul Iași, prin care s-a respins apelul său, motive care se încadrau în cazurile prev. de art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Astfel, susține că în recursul său a criticat decizia tribunalului în sensul că nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive străine de natura pricinii, că a fost interpretat greșit actul juridic dedus judecății și că s-a făcut o aplicare greșită a legii.
Punctual, arată că s-a stabilit greșit regimul juridic al bunurilor cu privire la imobil, la autoturismul Opel care nu trebuiau incluse la masa de împărțit. A mai susținut că nu s-a analizat faptul că părțile s-au căsătorit în Republica M. și că actul nu a fost transcris în România, că veniturile sale au fost foarte mari, bunurile fiind achiziționate cu bani proprii, că terenul din . lotul său a fost supraevaluat și nu au fost avute în vedere probele care demonstrau valoarea reală a terenului, că în mod greșit și inexplicabil, deci fără dovezi, s-a reținut în favoarea reclamantei o cotă de contribuție de 90%, că prin constituirea ipotecii asupra imobilului nu s-a produs nici un prejudiciu patrimoniului soților, procesul privind lipsa în gestiune fiind câștigat de contestator.
Curtea constată că cererea de recurs este destul de amplă, fiind structurată de titular în raport cu cazurile de recurs invocate de acesta, solicitându-se modificarea în tot a deciziei recurate – respectiv decizia 540 din 10 iunie 2009 și admiterea apelului său așa cum a fost formulat
Verificând dacă instanța de recurs a răspuns la aceste motive de recurs, Curtea constată faptul că motivele de recurs au fost analizate comasat, fiind considerate ca motive ce vizează netemeinicia deciziei recurate, în sensul că se solicită în realitate o reanalizare a probatoriului administrat în cauză în fața instanțelor de fond – judecătorie și tribunal.
Ca urmare a acestei încadrări, instanța de recurs a concluzionat în sensul că reanalizarea probatoriului nu mai poate fi realizată în calea de atac a recursului, ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care permiteau această analiză.
În aceste condiții, nu se poate afirma că a fost omis la examinare vreunul din motivele de recurs formulate, de vreme ce criticile formulate au fost încadrate ca fiind critici inadmisibile de netemeinicie și au fost analizate prin considerente comune, din această perspectivă.
În acest context și față de această premisă de lucru, instanța de recurs a apreciat că față de starea de fapt reținută de instanțele de fond, s-a aplicat corect legea privind regimul juridic al bunurilor achiziționate în comun și cota de contribuție la dobândirea bunurilor din litigiu, reeditând – fără a schimba starea de fapt prin evaluarea/reevaluarea proprie a unor probe administrate în cauză, concluziile tribunalului, în sensul că pârâtul reclamant nu a făcut dovada unor venituri care să justifice dobândirea bunurilor în condițiile arătate de acesta, fie proprii, fie cu o contribuție mare.
În finalul considerentelor se face trimitere la o hotărâre judecătorească pronunțată de Judecătoria Iași, dar este vorba despre un act care nu a existat la data pronunțării deciziei recurate, respectiv s.c._ din 11.11. 2011, act apreciat de instanța de recurs ca neschimbând situația de fapt reținută de tribunal și care, mai mult, a aparut ca un argument în plus în respingerea recursului și menținerea deciziei recurate.
Așa cum s-a arătat în precedent, dispozițiile art. 318 teza II Cod procedură civilă, ca remediu procesual, se aplică numai în situația omisiunii din greșeală a cercetării motivelor de recurs de modificare sau casare a sentinței recurate, iar nu și în alte situații.
Pe de altă parte, instanța de recurs este ținută să nu omită analizarea motivelor de recurs, nefiind obligatorie potrivit legii, analizarea fiecărui argument în parte, invocat de recurent în susținerea cererii sale. Dacă motivele de recurs pot fi analizate într-o ordine de prioritate sau grupat prin considerente unice, cu atât mai mult argumentele pot fi examinate în aceiași manieră.
În orice caz, modul de rezolvare a criticilor formulate, eventualul caracter insuficient, necorespunzător sau greșit al analizei motivelor de recurs, așa cum rezultă de fapt din contestație, exced cadrului procesual oferit de calea extraordinară de atac de retractare a contestației în anulare, nu se încadrează în cazurile de contestație în anulare prevăzute de lege și nu pot fi analizate de instanța care soluționează cererea, întrucât contestația în anulare s-ar transforma dintr-o cale de atac de retractare, într-o cale de atac de reformare.
b.- Prin greșeală materială, în sensul disp. art. 318 1 teza I cod procedură civilă, se înțelege o eroare materială în legătură cu aspecte formale, procedurale ale judecării cauzei și care a avut drept consecință darea unei soluții greșite, deci care a influențat de o manieră determinantă, pronunțarea soluției.
Este vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța involuntar, prin neobservarea sau confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care stau la baza soluției pronunțate.
Astfel, sunt greșeli materiale potrivit acestor dispoziții legale: - respingerea unui recurs ca tardiv, în funcție de data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la poștă, înlăuntrul termenului de recurs, potrivit art. 104 cod procedură civilă; - anularea greșită a recursului ca netimbrat, deși la dosar se află dovada achitării taxei de timbru și chitanța nu a fost observată; - anularea greșită a recursului ca fiind făcut de o persoană fără calitate, deși la dosar se află procura dată reprezentantul părții, care nu a fost observată; - pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri decât cea care a fost atacată cu recurs.
În consecință, textul de lege vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale de drept material sau procesual, sau de rezolvare a unui incident procedural.
O altă interpretare a acestor dispoziții legale ar da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea, iar nu unei instanțe superioare, de modul în care, de exemplu, a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, de modul în care a analizat motivele de recurs sub aspectul legalității, de modul in care s-a facut interpretarea si aplicarea anumitor dispozitii legale de drept material sau procesual - fapt ce ar echivala cu dreptul părților de a obține o reformare a hotărârii, ceea ce este inadmisibil.
În speță, se constată că niciunul din motivele invocate de către contestator privind greșelile materiale, nu se încadrează în ipoteza normei, nefiind legate de aspecte formale sau procedurale ale judecății, ci de fondul cauzei.
În concluzie, dispozițiile legale ale art. 318 C.pr.civ. au un câmp limitat de aplicare, astfel că ele trebuie să fie interpretate în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă instanță, calea unui veritabil recurs la recurs și a unei reformări a hotărârii a cărei anulare se cere.
Deci, scopul contestației în anulare este acela de a repara neregularitățile evidente privind actele de procedură, în afara probatoriilor legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul, astfel că pe calea contestaței în anulare nu pot fi invocate greșeli de judecată sau de apreciere a probelor, ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza M. c. României, a reamintit faptul ca principiul securitatii raporturilor juridice implica respectarea principiului res iudicata, conform caruia nicio parte nu este indreptatita sa solicite o revizuire a unei hotarari definitive si irevocabile, obligatorii si, mai ales, nu in scopul de a obține o rejudecare si o noua analiza a cauzei. De asemenea, autoritatea de control nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că există două puncte de vedere asupra subiectului nu reprezintă un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. (Ryabykh c. Rusiei).
Acestea sunt considerentele pentru care s-a respins ca nefondată contestația în anulare de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul P. L. împotriva deciziei numărul 7685/28 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimata I. (G. ) V., ca nefondată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 octombrie 2013.
Președinte, T. R. | Judecător, M. L. N. A. | Judecător, C. R. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.T.R.
Tehn.I.C./Ex.2/
29.11.13
Jud. reviz.I.V.,
M.L. și Fl.D.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 395/2013. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 9271/2013. Curtea de... → |
|---|
