Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 6812/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6812/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 31-05-2012 în dosarul nr. 6812/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6812/2012
Ședința publică de la 31 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător M. L.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții B. M., B. D. Ș., C. V. E., C. F., T. C., împotriva sentinței civile nr.8 din 14 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ ,în contradictoriu cu intimatul S. R. P. M. FINANȚELOR P., având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta contestatoare C. F., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul 9decembrie 2010 judecata cauzei a fost suspendată în baza dispozițiilort art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, că potrivit referatului întocmit de grefa secției, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constarea perimării, părțile fiind citate cu această mențiune.
Instanța, din oficiu, a invocat excepția perimării recursului în raport de dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, urmând ca acesta să fie luat în examinare sub aspectul excepției.
Recurenta contestatoare C. F., lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța cu privire la acest aspect.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
P. cererea înregistrată la 26.10.2010, reclamanții B. M., B. D. Ș., C. V.-E., C. F., T. C. în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P. au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare cu caracter politic a numitului B. Gh.I., privat de libertate în lagărul de muncă forțată de la Periprava Delta Dunării, până la data de 13.12.1960 ; acordarea pentru fiecare din reclamanți a sumei de 100.000 euro reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de soțul reclamantei și autorul celor patru descendenți, respectiv, B. D. Ș., C. V.-E., C. F., T. C., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că autorul . în data de 02 iulie 1959 a fost arestat în plină noapte de la domiciliul său de către organele de securitate, urcat într-o dubă supraaglomerată și dus la Securitatea din C. unde a fost anchetat cu metode inumane, iar fără nici o sentință judecătorească a fost transferat în lagărul de muncă forțată de la Periplava din Delta Dunării . A arătat că a fost eliberat conform biletului de eliberare nr.95/1960 al Ministerului de Interne din care reiese că a fost arestat de la data de 02.07.1959 până la data de 13.12.1960 fiind reținut în condiții de detenție și muncă silnică, necondamnat, timp de un an, 5 luni și 11 zile .
P. sentința civilă nr. 8 din 14 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții B. M., B. D. Ș., C. V.-E., C. F., T. C., și pe pârât S. R. P. M. FINANȚELOR P., cu sediul în București.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
P. cererea de chemare în judecată precizată, reclamanții au solicitat obligarea Statului R. la acordarea de daune morale în temeiul dispozițiilor. art. 5 alin. 1 din Legea 221/2009, potrivit cu care, persoanele ce au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
În cauza de față, reclamanții au făcut dovada că autorul lor B. Ghe. I. a fost reținut conform biletului de eliberare nr. 96/1960 de către MAI la data de 2 iulie 1959 fiind pus în libertate la 13 decembrie 1960, aspect ce rezultă din biletul de eliberare nr. 95/1960 și decizia nr. 11 din 14 februarie 1996 pronunțată de Curtea de Apel C.. De asemenea se constată că prin hotărîrea nr. 2 din 31 ianuarie 1995 s-a dispus plata unei indemnizații de 289 lei începînd cu data de 30 decembrie 1990 în baza decretului 118/1990.
Se constată că, prin Decizia 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din 15 noiembrie 2010, dispozițiile legale pe care reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată au fost declarate neconstituționale, astfel că instanța trebuie să aibă în vedere art. 31 alin. 1 din Legea 47/1992 și dispozițiile art. 147 din Constituție potrivit cărora, decizia prin care o normă de drept a fost declarată neconstituțională își încetează efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, iar pe durata acestui termen dispozițiile sunt suspendate de drept.
La data soluționării acțiunii de față termenul de 45 zile prevăzut de textul constituțional a expirat, astfel că acțiunea este lipsită de temei juridic.
În condițiile stabilite de art. 31 alin. 1 și 3 din Legea 47/1992 și art. 147 alin. 4 din Constituție, decizia care a declarat neconstituțională o dispoziție legală este definitivă și obligatorie, efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepția. Decizia este general obligatorie, opozabilă erga omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că, după publicare, ea are efect asupra cauzelor aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
Caracterul obligatoriuopozabil tuturoral deciziilor Curții Constituționale, prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, implică existența răspunderii juridice în cazul nerespectării acestor decizii, răspundere similară cu aceea a nerespectării unei legi adoptate de către Parlament sau a unei ordonanțe emise de Guvern, care decurge din caracterul imperativ al dispozițiilor art.1 alin.(3) din Constituție, potrivit cu care România este stat de drept. În lipsa unei astfel de răspunderi s-ar ajunge la înlăturarea de către una din puterile statului a acestui principiu fundamental, ceea ce este inadmisibil. De asemenea, nerespectarea unei decizii a Curții Constituționale poate consta, în lumina art.11 și 20 din Constituție, în răspunderea juridică, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prin pronunțarea unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva statului.
Concluzia care se impune este aceea că dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai poate aplica, instanța investită cu soluționarea unei acțiuni căreia i se aplica norma declarată neconstituțională continuând soluționarea cauzei și având obligația să nu aplice în acea cauză dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin decizia Curții Constituționale. În măsura în care este necesar, instanța judecătorească va aplica direct dispozițiile Constituției de care depinde soluționarea procesului, în absența unei reglementări legale care să fi înlocuit sau completat dispozițiile prevăzute prin decizia pronunțată de Curtea Constituțională, promovând astfel actualitatea principiilor statului de drept, asigurarea supremației Constituției, precum și importanța controlului constituționalității legilor de către Curtea Constituțională, ca factori pentru întărirea statului de drept.
Constatând că, dispozițiile invocate de reclamantă în promovarea acțiunii au fost declarate neconstituționale și de asemenea că, autorul reclamanților și ulterior reclamanta B. M. a beneficiat lunar de plata unor sume de bani, precum și alte măsuri reparatorii stabilite în temeiul actelor normative anterioare, respectiv decretul lege 118/1990 și OUG 214/1999 se apreciază că prejudiciul suferit de aceștia în perioada strămutării este suficient reparat, astfel că prezenta acțiune nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, reclamanții B. M., B. D. Ș., C. V. E., C. F., T. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul declarat este perimat, având în vedere că din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 04 mai 2011, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
În conformitate cu dispozițiile art.248 Cod pr. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 Cod pr. Civ., perimarea se poate constata și din oficiu.
Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, instanța, în baza art.248 și urm. Cod procedură civilă, urmează a constata perimat recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanții B. M., B. D. Ș., C. V. E., C. F., T. C., împotriva sentinței civile nr.8 din 14 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ ,în contradictoriu cu intimatul S. R. P. M. FINANȚELOR P., având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 31 Mai 2012
Președinte, I. V. | Judecător, M. L. | Judecător, F. D. |
Grefier, N. D. |
Data red.06.06.2012
Red.jud. I.V.
Tehn. 2 ex./J.V.
j.f./ M.C. O.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 5093/2012. Curtea de Apel... | Poprire asigurătorie. Decizia nr. 6425/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
