Obligaţie de a face. Decizia nr. 5093/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5093/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-04-2012 în dosarul nr. 5093/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5093/2012
Ședința publică de la 19 Aprilie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător M. L.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții C. M. C. și C. M. A., împotriva sentinței civile nr.428/30.09.2011, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți D. A. ,D. L. și intimatul chemat în garanție P. Ș., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat I. C. pentru recurenții pârâți C. M. C. și C. M. A., avocat F. S. pentru intimații reclamanți D. A. ,D. L., lipsind intimatul chemat în garanție P. Ș..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Avocat I. C. pentru recurenții pârâți C. M. C. și C. M. A., față de motive invocare în scris pe care le dezvoltă oral, pune concluzii de admiterea recursului, modificarea deciziei nr.428 din data de 30.09.2011, în sensul respingerii apelului și menținerii ca temeinică și legală a sentinței nr.3924/03.03.2010, pronunțată de Judecătoria C., iar în subsidiar admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare, în vederea refacerii expertizei și identificarea exactă a terenurilor în litigiu, cu cheltuielile de judecată.
Avocat F. S. pentru intimații reclamanți D. A. ,D. L.,pune concluzii de respingerea recursului ca nefundat, în ce privește cererea de chemare în garanție, instanța de apel s-a pronunțat asupra acesteia, motivat de faptul ca schimbat în parte sentința, cu privire la acțiunea introductivă și cererea reconvențională, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate, cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 428/30.09.2011, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, a fost admis apelul declarat de reclamanții D. A., D. L. împotriva sentinței civile nr. 3924 din 03.03.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții C. M. C., C. M. A. și chematul în garanție P. Ș..
A fost schimbată în parte sentința atacată, în sensul că a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamanții D. L. și D. A..
A fost admisă în parte cererea reconvențională precizată, în sensul că stabilește linia de hotar între terenul proprietatea reclamanților pârâți și terenul proprietatea pârâților reclamanți între punctele 20-19-5 conform Anexei 1 la raportul de expertiză întocmit de expertul C. A. care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A fost respins capătul de cerere din cererea reconvențională precizată având ca obiect revendicarea suprafeței de 1039 mp, ca existând autoritate de lucru judecat.
A fost admisă cererea principală precizată.
Au fost obligați pârâții reclamanți C. M. C. și C. M. A. să ridice gardul amplasat pe terenul proprietatea reclamanților pârâți D. L. și D. A. între punctele 20-7-6-19 conform Anexei 1 la raportul de expertiză întocmit de expert C. A., iar în caz de refuz, autorizează pe aceștia din urmă să efectueze lucrarea pe seama și cheltuiala pârâților reclamanți.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Au fost obligați intimații pârâți reclamanți să plătească suma de 950 lei către apelanții reclamanți pârâți, cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 13.04.2010, sub nr._, reclamanții D. L. și D. A. au solicitat obligarea pârâților C. M. C. și C. M. A. să își ridice gardul amplasat fără drept pe terenul proprietatea lor situat în C., ., nr. 10 pe o lungime de 44,76 m liniari și două lățimi de 13 m liniari, iar în caz de refuz sa fie autorizași să efectueze lucrarea pe seama și pe cheltuiala pârâților.
Reclamanții-pârâți au formulat întâmpinare la cererea reconvențională invocând excepția autorității de lucru judecat,întrucât prin decizia nr. 3957/04.11.1996 a CA C. a fost admisă irevocabil acțiunea lui P. Ș. și obligați C. E. și D. A. sa lase in deplina proprietate si liniștită posesie suprafața de 247 mp, trasându-se irevocabil linia de hotar dintre cele două proprietăți. Pe fondul cauzei reclamanții pârâți au solicitat respingerea cererii reconvenționale.
A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamanții – pârâți D. L. și D. A., ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 3924 din 03.03.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâții – reclamanți C. M. C. și C. M. A..
A fost stabilită linia de hotar între proprietatea reclamanților și pârâților între punctele 7-6-25-17 din planul de situație-anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul C. A..
Au fost obligați reclamanții - pârâți să lase în deplină proprietate și liniștită posesie pârâților - reclamanți suprafața de 1039 mp definita de conturul punctelor 5-6-25-17 pe planul de situație anexa la raportul de expertiza întocmit in cauza de expert C. A..
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâții – reclamanți C. M. C. și C. M. A. în contradictoriu cu numitul P. Ș..
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamanții – pârâți D. L. și D. A. în contradictoriu cu pârâții – reclamanți C. M. C. și C. M. A..
Au fost obligați reclamanții-pârâți la plata sumei de 2860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
instanța a reținut că reclamanta D. L. a dobândit, ca urmare a deschiderii succesiunii autoarei sale C. E. (conform sentinței civile nr._/19.11.2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_/215/2007) dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafața de 3700 mp situat în C. .. 10. Dreptul de proprietate transmis reclamantei a fost dobândit de autoare prin reconstituire în temeiul Legii nr. 18/1991 astfel: 2500 mp în T 129 P 335 (704 mp categoria de folosință curți construcții) și P 336 (1796 mp) conf TDP 1226-_/20.07.1994, iar prin sentința civilă nr. 204/26.09.1994 a Tribunalului D. s-a reținut că autoarea reclamantei este îndreptățită la punerea în posesie asupra suprafeței de 0,37 ha teren intravilan în punctul „S.” cartier Cernele, conf HCJ 3471/13.12.1993. Autoritatea locala a pus în executare sentința civilă anterior menționată la data de 17.07.2008 când a întocmit procesul verbal de punere în posesie prin înscrierea în T 129 P 336 a suprafeței de 2996 mp, fără însă a fi modificate vecinătățile acesteia față de cele ale suprafeței de 1796 mp individualizată în TDP 1226-_/20.07.1994.
Potrivit constatărilor expertului desemnat în cauză C. A. reclamanții stăpânesc în fapt 2710 mp.
Pârâții C. M. C. și C. M. A. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 2500 mp situat in C., . prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2314/21.09.2007 la BNP M. D. de la vânzătorul P. Ș.. Chematul în garanție a dobândit dreptul înstrăinat prin succesiune de la autoarea sa P. A. căreia i-a fost reconstituit în temeiul Legii nr.18/1991 conf TDP 309-_/1993.
Pârâții poseda efectiv, conform măsurătorilor efectuate de expertul tehnic C. A. suprafața de 1435 mp.
Anterior investirii instanței cu prezenta cauză, între P. Ș. în calitate de reclamant și Chivaran E. și D. A. în calitate de pârâți a existat un litigiu ce a făcut obiectul dosarului 2194/1995 în care Curtea de Apel C. a pronunțat decizia civilă nr. 3957/04.11.1996 prin care a obligat parații sa lase în deplina proprietate și posesie reclamantului suprafața de 247 mp.
Instanța a reținut inexistența cumulativă a acestora în speță.
Astfel, au calitatea de părți și succesorii universali, cu titlu universal, creditorii chirografari și dobânditorii cu titlu particular, dar aceștia din urmă numai în litigiul în care a figurat autorul lor înainte de transmiterea bunului.
Instanța a reținut ca în dosarul 2194/1995 în care a fost pronunțată decizia civila nr. 3957/04.11.1996 au figurat în calitate de părți (titulare de drepturi ) P. S., D. A. și C. E.. Întrucât pârâții sunt succesori cu titlu particular ai autorului P. Ș. iar D. L. succesor cu titlu universal al defunctei C. E., instanța a reținut îndeplinită condiția identității de părți.
Obiectul reprezintă atât pretenția formulată cât și dreptul subiectiv invocat. Exista identitate de obiect chiar daca acesta este formulat deferit in cele doua cereri fiind suficient ca din cuprinsul celor doua cereri sa rezulte ca scopul final urmărit este același.
Instanța a apreciat neîndeplinită, în cauză, condiția identității de obiect.
Astfel instanța a apreciat că între momentul pronunțării deciziei nr. 3957/04.11.1996 si momentul investirii instanței cu judecarea prezentei cauzei au existat noi acte de ocupare a terenului proprietatea pârâților-reclamanți săvârșite de către reclamanții-pârâți. Astfel, instanța a apreciat că acest nou obiect este dovedit din coroborarea prezumției izvorâtă din constatările jurisdicționale ale sentinței civile nr._/30.10.2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_/215/2007 potrivit cărora părților le-a fost împiedicat accesul la terenul situate în C., . cu propriile susțineri ale reclamanților din cuprinsul cererii potrivit cărora “nu au permis accesul pârâților la teren apreciind că le aparține” și concluziile raportului de expertiza întocmit în cauza de expert C. A. potrivit cărora suprapunerile actuale ale suprafețelor de teren proprietatea părților nu corespund suprafeței de 247 mp identificată în decizia civilă nr. 3957/04.11.1996.
Instanța a reținut că, potrivit declarațiilor martorilor audiați nemijlocit la data de 11.04.2009 pârâții-reclamanți au edificat un gard, dar, potrivit concluziilor raportului de expertiza întocmit în cauza de expert C. A., acesta a fost edificat pe terenul asupra căruia exercita dreptul de proprietate.
In ceea ce privește petitul cererii reconvenționale având ca obiect obligarea reclamanților-pârâți să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1039 mp, instanța a reținut următoarele:
Acțiunea în revendicare are ca obiect soluționarea unui conflict între părți care poartă asupra dreptului de proprietate și ca atare este la îndemna celui care are calitatea de proprietar al bunului revendicat.
Dispozițiile art. 1169 cod civil prevăd ca sarcina probei revine celui care face o propunere înaintea judecății, altfel spus reclamantul va trebui să-și dovedească susținerile.
In afara dreptului său de proprietate, reclamantul într-o acțiune in revendicare este obligat sa probeze si alte aspecte, cum ar fi faptul ca paratul este cel care deține bunul.
Instanța a reținut că pârâții-reclamanți au făcut dovada dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 2500 mp situate în C., . care le-a fost transmisă de P. Ș. prin contractul de vânzare compare autentificat sub nr. 2314/21.09.2007 la BNP M. D., acesta dobândind-o prin succesiune de la autoarea sa P. A. căreia i-a fost reconstituit în temeiul Lg. 18/1991 conform TDP 309-_/1993.
Suprafața asupra căreia pârâții-reclamanți dețin dreptul de proprietate (având întocmită documentație cadastrala si deschisa carte funciara) este identificată între punctele 1-7-25-17-12-13-5-1 pe schița anexa 1 la raportul de expertiza întocmit în cauza de expert C. A..
In fapt, pârâții-reclamanți exercită posesia efectivă asupra unei suprafețe de 1435 mp definita de conturul punctelor 1-7-6-5-1 pe schița anexă a aceluiași raport de expertiza.
Potrivit constatărilor expertului, 1039 mp din terenul proprietatea reclamanților-pârâți se află în posesia pârâților-reclamanți.
De asemenea, instanța a reținut că reclamanții-pârâți au în proprietate suprafața de 3700 mp situată în C., . nr. 10 dobândită prin succesiune de la C. E. căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Lg. 18/1991 conform HCJ 3471/1993. Aceștia au în posesia efectivă suprafața de 2710 mp definită de conturul punctelor 7-8-9-10-11-12-13-5-6-7 pe schița anexa la raportul de expertiză.
Instanța a constatat însă că, deși la data de 17.07.2008 a fost întocmit un proces verbal de punere în posesie a reclamanților cu suprafața de 3700 mp, punându-se astfel în executare sentința civila nr. 204/1994 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul 151/1994, reclamanții pârâți nu au avut niciodată în posesie efectivă acest teren. Această stare de fapt rezultă din coroborarea declarației martorului I. E. cu TDP_/06.06.2008 conform căruia în T 129 P 336 este individualizată o suprafață de 1796 mp (iar nu de 2996 mp ca în procesul verbal) și schița topografică întocmită de Consiliul Local C. conform căreia in P 336 exista o suprafață de teren de 1800 mp.
Analizând calitatea titlurilor de proprietate exhibate de părți, instanța a retinut ca acestea provin de la autori diferiți care insa au dobândit dreptul proprietate printr-un mod originar respectiv prin reconstituire in temeiul Lg. 18/1991.
La data când pentru autoarea reclamanților Chivaran E. a fost emisa hotărârea de validare cu suprafața de 0,37 ha în punctul S., cartier Cernele, respectiv 13.12.1993, autoarei pârâților - defuncta P. A. - îi fusese deja emis titlul de proprietate nr. 309-_/02.09.1993 pt. suprafața de 2500 mp situată în T 129 P 336/1.
Pârâții reclamanți au intabulat dreptul de proprietate asupra terenului in suprafață de 2500 mp, făcându-l opozabil terților, la data de 10.10.2007.
Apreciind mai bine caracterizat titlul pârâților reclamanți, instanța a obligat reclamanții părți să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1039 mp definită de conturul punctelor 5-6-25-17 pe planul de situație anexa la raportul de expertiza întocmit in cauza de expert C. A..
In ceea ce privește cel de-al doilea petit al cererii reconvenționale, instanța a reținut că acțiunea în grănițuire reglementată de disp. art. 584 C.civ. este acea acțiune prin care se solicita stabilirea liniei de hotar dintre două proprietăți limitrofe.
La stabilirea hotarului intre cele doua fonduri limitrofe, instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiza întocmit în cauza de expertul C. A. care fixează linia de hotar intre punctele 7-6-25-17 materializate în planul de situație anexa la raportul de expertiza.
Instanța a respins cererea de chemare in garanție a numitului P. S., având în vedere soluția dată cererii reconvenționale, constatând că pârâții-reclamanți nu au căzut in pretenții.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, potrivit art. 295 C.proc.civ., în raport de probele dosarului, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată la data de 03.06.2009 de reclamanții pârâți cu privire la capătul de cerere în revendicare formulat pe cale reconvențională de pârâții reclamanți C. M. și C. M. Andeea, tribunalul constată că prin cererea înregistrată sub nr._/1993 pe rolul Judecătoriei C., reclamantul P. Ș. a chemat în judecată pe pârâtul D. A. pentru a fi obligat să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 0,25 ha intravilan, situat în vatra . este proprietarul suprafeței de 0,5 ha, iar pârâtul îi ocupă abuziv suprafața indicată. Cauza a fost soluționată irevocabil la data de 04.11.1996, prin decizia nr. 3957 a Secției Civile a Curții de Apel C., hotărâre prin care s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. Ș., pârâtul și intervenienta C. E. fiind obligați să lase în deplină proprietate reclamantului suprafața de 247 mp, situată în punctul S. . raportului de expertiză întocmit de expert D. V..
Prin cererea reconvențională formulată în prezenta cauză la data de 11.05.2009, pârâții C. M. C. și C. M. A. au solicitat obligarea reclamanților D. A. și D. L. la respectarea dreptului lor de proprietate pentru o suprafață de 1200 mp teren pe care aceștia au acaparat-o din terenul în suprafață de 2500 mp situat în C., ., (fost ./1), teren dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2314/2007 de la P. Ș..
Analizând excepția autorității de lucru judecat între cele două cereri, prin prisma condițiilor expres prevăzute de art. 1201 C.civ., tribunalul constată că cele reținute de prima instanță în această privință sunt numai parțial corecte.
Astfel, se constată că este corectă reținerea privind existența unei identități de părți între cele două cauze, dat fiind faptul că pârâții reclamanți C. M. C. și C. M. A. sunt succesorii în drepturi cu titlu particular ai numitului P. Ș., reclamant în prima cauză, dobândind terenul în litigiu de la acesta din urmă, iar D. L. este succesor cu titlu universal al defunctei C. E., potrivit s.c. nr._/2007 a Judecătoriei C..
Cu privire la identitate obiectului celor două cereri, tribunalul constată că este îndeplinită și această condiție, în ambele litigii, obiectul fiind reprezentat de aceiași suprafață de teren ce face parte din suprafața de 2500 mp situată în Cernele, T129, P336/1 (actualmente .) înscrisă în TDP nr. 309-_/1993 emis pe numele P. A., autoarea lui P. Ș.. În acest sens, reținerea primei instanțe referitoare la existența unor noi acte de cotropire a terenului proprietatea pârâților reclamanți săvârșite de către reclamanții pârâți este neîntemeiată, întrucât cu atât mai mult cu cât pârâții reclamanți nu invocă în cererea reconvențională existența unor astfel de acte de ocupare, săvârșite ulterior pronunțării deciziei civile nr. 3957/1996 și nici nu dovedesc aceste împrejurări de fapt prin probatoriul propus și administrat în cauză.
De asemenea, identitatea de cauză juridică este existentă (acțiune în revendicare întemeiată pe disp. art. 480 C.civ.), fiind îndeplinită și cea de-a treia condiție prevăzută de art. 1201 C.civil.
Față de cele expuse mai sus, tribunalul constată că excepția autorității de lucru judecat invocată cu privire la petitul în revendicare formulat de pârâții reclamanți, în raport de decizia civilă nr. 3957/1996 este întemeiată și o va admite, urmând ca, pe cale de consecință să fie respinsă acțiunea în revendicare formulată pe cale reconvențională de pârâții reclamanți C. M. C. și C. M. A..
Cu privire la capătul de cerere reconvențională având ca obiect grănițuirea celor două proprietăți, tribunalul apreciază că, în speță trebuie avute în vedere aspectele de fapt statuate cu putere de lucru judecat prin decizia nr. 3957/1996, decizia ce s-a întemeiat pe concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de expert D. V.. Considerentele unei hotărâri intră în puterea de lucru judecat numai în măsura în care acestea se referă la aspectul asupra căruia s-a purtat litigiul între părți și care a fost soluționat prin dispozitivul hotărârii. Tribunalul apreciază că prin decizia nr. 3957/1996 s-a statuat cu putere de lucru judecat asupra întinderii și amplasamentului terenului reclamanților pârâți D., aspect hotărâtor în soluționarea acțiunii în revendicare, astfel că în soluționarea prezentei cereri în grănițuire trebuie avut în vedere amplasamentul identificat de expert D. V. prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauza în care s-a pronunțat decizia mai sus arătată a Curții de Apel C..
Potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expert C. A. în prezenta cauză, terenul în suprafață de 3700 mp, proprietatea reclamanților, astfel cum a fost identificat prin decizia civilă nr. 3957/1996 conform raportului de expertiză întocmit de expert D. V., este delimitat de conturul punctelor 20-7-8-9-10-11-12-13-5-19-20. Față de această delimitare, linia de hotar dintre terenurile părților fiind determinată de punctele 20-19-5.
Tribunalul nu a ținut cont de identificarea terenului proprietatea pârâților reclamanți realizată de expert C. conform planului de amplasament și delimitare din documentația cadastrală nr._/2001 întrucât aceasta ar echivala cu nesocotirea efectelor puterii de lucru judecat ale deciziei civile nr. 3957/1996 a Curții de Apel C..
Acțiunea în grănițuire a proprietăților, acțiune formulată de pârâții reclamanți împotriva reclamanților pârâți, având în vedere disputa legată de linia de hotar, care a generat prezentul litigiu, este întemeiată, urmând ca în baza art. 584 si 585 Cod civil sa fie admisă și să se dispună grănițuire a proprietății reclamanților și a proprietății pârâților pe linia de hotar trasată între punctele 20-19-5 din schița raportului de expertiza întocmit de expertul C. A. (fila 114 dosar fond).
Față de soluțiile date cererii reconvenționale, cu privire la acțiunea principală formulată de reclamanții D. împotriva pârâților C., tribunalul a constatat, având în vedere individualizarea gardului edificat de pârâții C. (pct. 5 din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert C. A.), că acesta se află pe terenul proprietatea reclamanților, teren identificat, în raport de decizia civila nr. 3957/1996, prin punctele 20-7-8-9-10-11-12-13-5-19-20.
În consecință, tribunalul a admis acțiunea principală precizată la data de 18.01.2010 ca fiind întemeiată și a obligat pe pârâții reclamanți C. M. C. și C. M. A. să ridice gardul amplasat pe terenul proprietatea reclamanților pârâți D. L. și D. A. între punctele 20-7-6-19 conform Anexei 1 la raportul de expertiză întocmit de expert C. A., iar în caz de refuz, conform art. 1077 Cod civil, va autoriza pe aceștia din urmă să efectueze lucrarea pe seama și cheltuiala pârâților reclamanți.
Față de aceste considerente, s-a constatat că apelul declarat de reclamanți este întemeiat și, în conformitate cu art. 296 C.proc.civ., tribunalul a admis apelul, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis excepția autorității de lucru judecat, a admis în parte cererea reconvențională precizată, în sensul că stabilește linia de hotar între terenul proprietatea reclamanților pârâți și terenul proprietatea pârâților reclamanți între punctele 20-19-5 conform Anexei 1 la raportul de expertiză întocmit de expertul C. A. care face parte integrantă din prezenta hotărâre și a respins capătul de cerere din cererea reconvențională precizată având ca obiect revendicarea suprafeței de 1039 mp, ca existând autoritate de lucru judecat; a admis cererea principală precizată și a obligat pe pârâții reclamanți C. M. C. și C. M. A. să ridice gardul amplasat pe terenul proprietatea reclamanților pârâți D. L. și D. A. între punctele 20-7-6-19 conform Anexei 1 la raportul de expertiză întocmit de expert C. A., iar în caz de refuz, va autoriza pe aceștia din urmă să efectueze lucrarea pe seama și cheltuiala pârâților reclamanți, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Potrivit art. 274 C.proc.civ., instanța a obligat intimații pârâți reclamanți să plătească apelanților suma de 950 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel, reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar, dovedite cu chitanțele depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, pârâții C. M. C. și C. M. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, pârâții fac precizarea în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, consideră că în mod eronat instanța de apel a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile expres prevăzute de art. 1201 C. civ..
Susțin că, există într-adevăr o identitate de părți între cele două cauze, dat fiind faptul că ei recurenții-pârâți sunt succesorii în drepturi cu titlu particular ai autorului lor P. Ș., reclamant în prima cauză, iar intimații-reclamanți D. L. este succesoarea cu titlu universal al defunctei C. E..
Obiectul cererii principale este în speță obligația de a face solicitată prin cererea introductivă de către intimații-reclamanți, respectiv D. A. și D. L.. În speță arată că, au formulat cerere reconvențională întemeiată pe disp. art. 584 și 480 C.civ pentru suprafața de 1200 m.p. (respectiv 1039 m.p. după măsurători), identificată de către expert C. A. în "Planul de Situație" în punctele 6-25-17-5-6.
Suprafața de teren consemnată de către expertul C. A. în punctele 7-6-5-1-7 se afla în proprietatea lor conform T.D. nr. 309-_ și a "Contractului de vânzare-cumpărare" nr. 2314/21.09.2007 .
Consideră că, aceste aspecte au fost reținute și menționate de instanța de fond în prezenta cauză motivând astfel lipsa identității de obiect în prezenta cauză.
De altfel intimații-reclamanți D. L. și D. A., nu au contestat dreptul nostru de proprietate asupra acestei suprafețe de teren la instanța de fond, ulterior formulând în cadrul apelului o cerere subsidiară invocând uzucapiunea în temeiul art. 1841 C.civ..
Chiar și instanța de apel nu a apreciat ca și un petit principal această cerere, nepronunțându-se în acest sens asupra acesteia prin Decizia civilă nr. 428/2011.
Mai mult decât atât prin Sentința civilă nr._ pronunțată în ședință publică în data de 30.10.2007 de către Secția Civilă a Judecătoriei C., D. A. și D. L., au fost obligați să permită accesul lor la terenul în suprafață de 2500 mp pe care intimații-reclamanți îl ocupau ilegal.
Prin sentința civilă mai sus menționată s-au constatat acte de ocupare ulterioare deciziei nr. 3957/1999. Această sentință a fost invocată de către noi în cadrul cererii reconvenționale, aflându-se la dosarul cauzei și care dovedește fără de tăgadă faptul că intimații-reclamanți au săvârșit acte de ocupare după pronunțarea deciziei nr. 3957/1999.
In ceea ce privește aprecierea identității de obiect instanța trebuia să aibă in vedere întreg probatoriul administrat în cauză atât la fond cât și în apel.
Instanța de apel trebuia să rețină faptul că prin decizia nr. 3957/1999 nu s-a recunoscut dreptul_de proprietate al intimaților-reclamanți asupra suprafeței de teren cuprinsă între punctele 20-19-6-7-20 din Planul de situație întocmit de expert C. A.. De altfel intimații-reclamanți nu dețin nici un înscris autentic cu care să facă dovada dreptului de proprietate asupra acestei suprafețe.
De asemenea, au mai arătat că, instanța de apel a apreciat că, expertiza întocmită de către expert D. V., în cadrul dosarului nr. 2194/1995 având atașată schița întocmită cu rigla și în cadrul căreia s-au efectuat măsurătorile cu ruleta, reflectă adevărata situație a terenurilor în litigiu.
Expertul C. A. a menționat la pct. 2.2., din cadrul raportului ce expertiză în mod clar că terenurile așa cum au fost consemnate la pct. 1.1. și 1.2. din cadrul aceluiași înscris, că cele două proprietăți se suprapun pe o suprafață de 2029 m.p.
In aceste condiții dacă prin decizia nr. 3957/1999 a fost validat aportul de expertiză întocmit de către expert D. V. care indică faptul că cele două terenuri în nici un caz nu se suprapun iar prin sentința civilă nr. 3924/03.03.2010 a fost validat raportul de expertiză prin care Expertul C. A. a menționat că cele două proprietăți se suprapun, recurenții precizează :„cum ne putem afla sub incidența autorității de lucru judecat din moment ce cele două sentințe se referă la obiecte distincte?”
Se critică instanța de apel, întrucât se susține de către recurenți că, aceasta nesocotește de altfel probele cu cea mai mare forță probantă, în speță actele autentice, respectiv titlurile de proprietate.
Susțin că, față de evidența probatorie a acestor înscrisuri, intimații-reclamanți nu pot depune o documentație cadastrală care să releve un alt adevăr juridic.
Intimații reclamanți nu dețin un titlu valabil care să justifice proprietatea acestora asupra suprafeței de teren cuprinsă între punctele 20-19-6-7-20 din Planul de situație întocmit de expert C. A..
Instanța de apel s-a aflat în eroare când a apreciat că intimații-reclamanți sunt proprietarii suprafeței mai sus menționate, pentru că în atare situație trebuiau să dovedească faptul că la rândul lor ( pârâții ) nu sunt proprietari, în speță titlul lor de proprietate nu este valabil. Aceste aspecte nu au fost invocate în apărarea lor de către intimații-reclamanți. Totodată D. L. și D. A. și D. A. nu dețin o hotărâre definitivă și irevocabilă, opozabilă lor prin care să se fi constatat nulitatea titlului lor de proprietate sau cel al autorilor lor
În ceea ce privește cererea reconvențională consideră că instanța de apel în mod eronat a apreciat faptul că terenul situat în punctele 20-7-8-9-10-11-12-13-5-19-20 se află în proprietatea intimaților-reclamanți D. L. și D. A. în raport de decizia nr. 3957/1996.
Pentru terenul situat între punctele 7-6-25-17-5-19-20 intimații-reclamanți nu au făcut dovada dreptului de proprietate.
Consideră că instanța de fond a apreciat în mod temeinic și legalprobatoriuladministrat în cauză, reținând că titlul lor de proprietate este mai bine caracterizat față de cel al apelanților-reclamanți.
În ceea ce privește cererea principală și fondul cauzei consideră că instanța de apel în mod netemeinic și nelegal a apreciat faptul că gardul ridicat de către ei, recurenții-pârâți se află pe terenul din proprietatea intimaților-reclamanți.
Gardul a fost ridicat pe proprietatea lor ținând cont de actele de proprietate deținute respectiv "Contractul de vânzare-cumpărare" nr. 2314/21.09.2007, documentația cadastrală și autorizația de construcție nr.2051/18.12.2008.
Față de aspectul suprapunerii celor două proprietăți reținută de expert C. A. menționează următoarele:
L-a data de 20.07.1994 autoarei intimatei-reclamante, respectiv C. M. E., i s-a emis alături de B. M. I. și B. M. N., TDP nr. 1226-_, pentru terenul în suprafață de 2.500 de mp, situat în Municipiul C., . și TI29 P336.
Prin Sentința civilă nr._/19.11.2007 intimata-reclamantă, D. L. dobândește dreptul de proprietate asupra imobilului mai sus menționat, având calitatea de moștenitoare a defunctei C. M.E..
Ulterior la data de 06.06.2008, s-a eliberat un nou titlu de proprietate pe numele acelorași moștenitori, respective TDP nr._, având același conținut cu TDP nr. 1226-_, care însă a fost retras prin HCJ 1624/2007.
Față de această suprafață de teren, intimații-reclamanți, posedă un Proces verbal de punere în posesie, ulterior emiterii celui de-al doilea titlu, respectiv din data de 17.07.2008, în care spre deosebire de cele două titluri, prezintă un surplus de 1.200 m.p. teren arabil extravilan situate în Municipiul C., .>
Din concluziile celor două rapoarte de expertiză întocmite în prezenta cauză rezultă că deși scriptic din actele prezentate intimații-reclamanți ar trebui să dețină în zonă o suprafață de 3.700 mp, starea de fapt este contrară. Suprafața suplimentară pe care intimații-reclamanți o dețin în acte nu se regăsește în planurile parcelare, mai mult decât atât, actualmente, lățimea curții intimații-reclamanți este de 22 m, nerespectând schițele topografice de punere în posesie care indică în mod clar și evident că lățimea parcelei arabil 336 este de 12,50 m. Datorită acestor inadvertențe și a suprapunerilor rezultate din actele de punere în posesie eliberate de autoritățile administrative, intimații-reclamanți, respectiv soții D.,.nu pot întocmi documentația cadastrală, și mai mult decât atât, nu își pot intabula dreptul de proprietate în cartea funciară a municipiului C..
În ceea ce privește petitul privind prescripția achizitivă de peste 30 ani, solicită respingerea acestei cereri pentru următoarele considerente:
In conformitate cu disp. art. 1847 C.Civ, pentru a se putea prescrie, sunt necesare întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: să existe o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
În prezenta cauză posesia pe care apelanții-reclamanți pe care o pretind, a fost întreruptă inițial de către Statul Român prin preluarea acestor suprafețe de teren în cadrul unităților de tip CAP.
Preluare care a continuat ulterior anului 1970 și în privința suprafețelor de teren ce fac obiectul prezentei cauze așa cum rezultă din cererea de retrocedare formulată de către autorul apelanților-pârâți, B. G. în temeiul Legii 18/1991
In concluzie, consideră că, termenul de 30 de ani necesar pentru a uzucapa nu este
îndeplinit chiar dacă presupusa posesie a autorilor apelanților-reclamanți ar fi
început în anul 1970. Acest termen fiind întrerupt așa cum au arătat anterior."
Pentru aceste motive solicită respingerea acestui petit.
In ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată, la instanța de fond consideră că instanța de apel avea obligația în condițiile în care a modificat sentința instanței de fond în sensul în care ei, recurenții-pârâți au căzut în pretenții, să reanalizeze și să se pronunțe și pe această cerere.
Față de toate aceste aspecte invocate solicită admiterea recursului, modificarea Deciziei civile nr. 428/2011 pronunțată de către Secția I Civilă a Tribunalului D. la data de 30.09.2011, în sensul respingerii apelului și menținem ca și temeinică și legală a sentinței nr. 3924/03.03.2010 pronunțată de către Secția civilă a Judecătoriei C.. În subsidiar solicită casarea Deciziei mai sus menționate și trimiterea spre rejudecare, în vederea refacerii expertizei și identificarea exactă a terenurilor în litigiu.
In drept, întemeiază prezentul recurs pe disp. art. 304 pct. 6,7,8,9 și art 312 C.proc.civ..
Legal citați intimații reclamanți D. A., D. L. au formulat întâmpinare la motivele de recurs, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, în ce privește cererea de chemare în garanție, arată că, instanța de apel s-a pronunțat asupra acesteia, motivat de faptul că a schimbat în parte sentința, cu privire la acțiunea introductivă și cererea reconvențională, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În motivarea întâmpinării, intimații reclamanți consideră că, partea adversă a nesocotit hotărârile judecătorești anterioare, au făcut acte de contopire a terenului de 3700 mp proprietatea lor. Acesta a fost si motivul pentru care au solicitat pe cale de ordonanța președințială sistarea lucrărilor de împrejmuire si construire pe terenul proprietatea lor conform sentinței civile nr. 6640/17.04.2009, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, aflată la dosarul cauzei, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
4)Cu privire la motivul de recurs privind prescripția achizitivă de peste 30 de ani, intimații reclamanți au arătat că aceasta nu a fost întreruptă.
In toată această perioadă de timp din 1970 si până în 2007 terenul arătat mai sus a fost împrejmuit la . 10, jud. D., cu gard din beton, iar la . gard de sarma, teren pentru care au plătit taxe si impozite.
După ce au cumpărat de la P. Ș. intimații C. au desființat gardul împrejmuitor pe latura de nord la . început sa efectueze acte de tulburare a proprietății lor.
Susține că, în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța de apel s-a pronunțat asupra acesteia, motivat de faptul că a schimbat în parte sentința, cu privire la acțiunea introductivă și cererea reconvențională, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate, (cu privire la cererea de chemare în garanție).
Recursul este nefondat.
În cauză nu subzistă nici una dintre cauzele de modificare sau casare prev. de art. 304 pct. 1 – 9 Cod procedură civilă, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică, pronunțată cu verificarea de către instanța de apel, în limitele investirii, a stabilirii corecte de către instanța de fond a situației de fapt dedusă judecății, în directă legătură cu interpretarea și aplicarea corespunzătoare a legii.
Corect, instanța de apel a constatat că, referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată cu privire la petitul în revendicare, formulat de către pârâții – reclamanți, în raport de decizia civilă nr. 3957/1999, această excepție este întemeiată.
Astfel în cauză a fost îndeplinită cerința existenței triplei identități de părți, obiect și cauză prev. de art. 1201 cod civil având în vedere că reclamanții sunt succesori în drepturi cu titlu particular al lui P. Ș., reclamantul din prima cauză, iar obiectul dedus judecății a fost revendicarea aceleiași suprafețe de teren de 2.500 de mp, situat în Municipiul C., . P336/1 ( actualmente . )
Fără a se face o analiză a probelor existente în dosar sau fără o încercare de a se antama fondul cauzei, Curtea constată că, în mod corect s-a reținut că nu există acte de ocupare abuzivă a terenului proprietatea recurenților din anul 1996 și până în prezent, mai mult conform hotărârilor judecătorești pronunțate anterior între părți, intimații sunt aceia care au lăsat liberă suprafața de teren de 247 m.p. numitului P. Ș..
Hotarul despărțitor a fost legal și corect stabilit de către instanța de apel, ținându-se cont de efectele instituției puterii de lucru judecat,referitor la decizia civilă nr. 3957/1996 a Curții de Apel C..
De asemenea, titlul de proprietate în baza căruia a fost constatat dreptul de proprietate până în prezent intimaților nu a fost contestat, fiind valabil, iar gardul edificat de pârâții C. a fost corect individualizat, constatându-se că acesta se află pe proprietatea pârâților ( pct. 5 din raportul de expertiză, expert C. A. ).
Referitor la petitul privind prescripția achizitivă, se constată că aceasta este o excepție absolută care poate fi invocată pe tot timpul procesului.
Această prescripție achizitivă poate fi întreruptă natural doar când posesorul este și rămâne lipsit, în decurs de mai mult de un an, de folosința lucrului.
Însă terenul în litigiu a fost împrejmuit pe toată perioada de timp din anul 1970 ( când a fost edificată pe acest teren o casă de locuit de către intimați) șipână în anul 2007, cu gard din beton.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, având în vedere că instanța de apel a schimbat în parte sentința atacată cu apel, menținând celelalte dispoziții ale acestuia, această instanță de apel nu s-a mai pronunțat referitor la acesta prin motivare expresă în considerentele deciziei civile.
Având în vedere aceste considerente, recursul invocat de recurenți este nefondat, urmând a fi respins în baza art.312 alin.1 Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. M. C. și C. M. A., împotriva sentinței civile nr.428/30.09.2011, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți D. A., D. L. și intimatul chemat în garanție P. Ș., având ca obiect obligație de a face.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 19 Aprilie 2012
Președinte, I. V. | Judecător, M. L. | Judecător, F. D. |
Grefier, N. D. |
Data red.18.05.2012
Red.jud.I. V.
Tehn. 2 ex./J.V.
Red.j..
Jud.fond: L.A.
| ← Anulare act. Decizia nr. 4634/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 6812/2012. Curtea de... → |
|---|
