Fond funciar. Decizia nr. 289/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 289/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 289/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 289
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte: - Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - C. R.
Judecător: - T. R.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul N. A., cu domiciliul în comuna C., ., împotriva deciziei numărul 1261 din data de 17 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâta C. L. DE F. F. C., cu sediul în ., având ca obiect fond funciar – penalitati.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul reclamant N. A. și intimata pârâtă C. L. DE F. F. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat următoarele:
- cererea de repunere pe rol formulată de recurentul reclamant înregistrată sub nr._/26.03.2015;
- recursul apare declarat împotriva unei decizii pronunțată de Tribunalul Gorj ca fiind definitivă;
- depunerea la dosarul cauzei de concluzii scrise formulate de recurentul reclamant, înregistrate sub nr._ prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
În temeiul dispozițiilor art. 415 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a admis cererea formulată de recurentul reclamant N. A. și a dispus repunerea cauzei pe rol.
Curtea, luând act de cererea privind judecarea în lipsă potrivit art. 223 alin. 3 Cod de procedură civilă formulată de recurentul reclamant N. A. a invocat disn oficiu excepția inadmisibilității recursului în raport de dispozițiile art. 483 din Noul Cod procedură civilă și a rămas în pronunțare sub acest aspect.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4302/27.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin sentința civilă nr.9935/24.11.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Silvică Gorj și a pârâtului Primarul comunei Câlnic.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul N. A., domiciliat în comuna Câlnic, ., în contradictoriu cu pârâta C. L. de fond funciar Câlnic.
A fost obligată pârâta C. L. Câlnic pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 să achite reclamantului suma de 954, 304 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu celelalte pârâte, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost obligată pârâta C. L. Câlnic pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 să achite reclamantului suma de 604 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Că, prin somația nr.300/E/2012 din data de 07.11.2012, debitoarea a fost somată să achite către creditor suma de 1558,309 lei, reprezentând 954, 304 lei, cu titlu de despăgubiri civile și 604 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, precum și suma de 223,30 lei, cheltuieli de executare.
Că, reclamantul a arătat că debitorul nu și-a achitat de obligația să-i plătească suma de 1558,309 lei și că în conformitate cu dispozițiile art. 905 alin. 3 din codul de procedură civilă atunci când obligația are un obiect evaluabil în bani, penalitatea prevăzută de alin. 2 al art.905 Cprciv poate fi stabilită de instanță între 0,1 % li 1% pe zi de întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligației.
Că, potrivit dispozițiilor art.905 alin. 1-3 din Codul de procedură civilă dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare și când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu, iar atunci când obligația are un obiect evaluabil în bani, penalitatea prevăzută la alin. 2 poate fi stabilită de instanță între 0,1% și 1% pe zi de întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligației.
Instanța a constatat că reclamantul solicită ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i plătească penalități pentru refuzul de a pune în aplicare sentința civilă nr. 9935/2011 din 24.11.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia nr. 636/2012 din 26.03.2012, cu privire la achitarea sumei de 1558,309 lei și nu cu privire la obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană.
Că, din interpretarea dispozițiilor art.905 alin. 1-3 din Codul de procedură civilă rezultă că numai în cazul obligațiilor de a face sau de a nu face, debitorul poate fi constrâns la îndeplinire, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare, textul de lege indicând modul de calcul al penalității în funcție de caracterul evaluabil în bani al acestor obligații de a face sau a nu face.
Că, executarea acestor categorii de obligații implică participarea personală a debitorului întrucât nu pot fi executate decât voluntar, iar legea prevede mijloace de constrângere indirectă, prin care se exercită presiuni asupra debitorului să execute în antură obligația înscrisă în titlul executoriu.
S-a constatat că în speță obligația la care face referire reclamantul constă în plata unei sume de bani, obligație care se poate aduce la îndeplinire prin executare silită în Condițiile Cărții a Va a Codului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul N. A..
Apelantul a criticat sentința, invocând faptul că instanța a reținut greșit că sentința civilă nr.9935/2011 nu se referă la o obligație de a face, întrucât prin aceasta instanța a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să plătească suma de 1558,39 lei; că instanța a ignorat faptul că această sentință a fost pusă în executare prin B. E. M., fiind îndeplinită procedura de somație și pârâtei i-a fost pusă la dispoziție încheierea de încuviințare pentru obligația de a face; că instanța trebuia să solicite executorului dosarul de executare nr.300/E/2012 și apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.905 alin.3 Cprciv pentru a fi acordate penalitățile.
Prin decizianumărul 1261 din data de 17 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul numărul_ s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant N. A., domiciliat în comuna Câlnic, ., împotriva sentinței civile nr.4302/27.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. L. de fond funciar C., cu sediul în ..
Pentru a a se pronunta astfel, instanța a reținut:
Apelantul a susținut greșit că prin sentința civilă nr.9935/24.11.2011 s-a instituit în sarcina pârâtei C. L. de fond funciar C. obligația de a face și că în speță ar fi aplicabile dispozițiile art.905 Cprciv. pentru a fi constrânsă la executarea obligației.
Instanța de fond a reținut corect că prin sentința nr.9935/24.11.2011, așa cum a rămas definitivă, pârâta a fost obligată la plata unei sume de bani, care poate fi pusă în executare potrivit dispozițiilor legale ce reglementează executarea în natură a obligațiilor.
Obligațiile pentru care s-au instituit dispozițiile art.905 Cprciv referitoare la aplicarea de penalități reprezintă obligații de a face sau de a nu face, ce presupun faptul personal al debitorului și care nu pot fi executate silit decât prin constrângerea la îndeplinirea lor de către debitor, ori din dispozitivul sentinței arătate de apelant rezultă că obligația a cărei executare se solicită nu presupune faptul personal al debitoarei, reprezentând obligații privind plata unor sume de bani.
Faptul că s-a încuviințat executarea și s-a procedat la emiterea somației nu a condus la concluzia că obligația din sentința civilă nr. 9935/2011 reprezintă obligație de a face în sensul art.905 Cprciv, ci acestea reprezintă acte de executare pentru executarea în natură a sumelor stabilite prin această sentință.
S-a susținut greșit că pentru soluționarea cauzei trebuia să se solicite dosarul de executare nr.300/E/2012 al B. E. M., pentru că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată era necesară doar sentința civilă a cărei executare prin constrângere s-a solicitat, respectiv dispozitivul acesteia în scopul observării naturii obligațiilor stabilite în sarcina debitorului.
Față de cele reținute, apelul a fost respins, în speță nefiind aplicabile dispozițiile art. 905 Cprciv.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul N. A..
Se arată că sentința civilă nr.9935/24.11.2011 pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosarul nr._ a fost pusă în executare la B. E. M. formându-se dosarul de executare nr.300/E/2012, fiind astfel incidente dispoz art.905 C.pr.civ pentru a fi acordate penalități.
Mai arată că deși aceasta a fost pusă în executare – nu poate fi finalizată, întrucât C. L. de F. F. C. nu are cont și nici personalitate juridică.
Solicită admiterea acțiunii și pe fond obligarea Comisiei Locale de F. F. C. la plata de penalități conform dispoz art.905 C.pr.civ.
La data de 14.04.2015 reclamantul N. A. a formulat concluzii prin care a solicitat admiterea apelului, iar pe fond obligarea pârâtei la la plata de penalități conform dispoz art.905 C.pr.civ.
Recursul este inadmisibil.
Procedura civilă se caracterizează prin reguli precise și imperative, iar exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege. Legalitatea căilor de atac este și o regulă cu valoare de principiu constituțional consacrată în art.128 din Legea fundamentală. În afara căilor de atac prevăzute de lege nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a obține modificarea unei hotărâri judecătorești.
Un alt principiu care guvernează materia căilor de atac este acela al unicității dreptului de e exercita o cale de atac și care presupune că părțile au dreptul de exercita calea de atac o singură dată împotriva unei hotărâri judecătorești.
Pe de altă parte, dispozițiile procesuale care instituie într-un sistem de drept căile de atac care pot fi exercitate trebuie să fie nu doar accesibile, dar și previzibile. Calitatea legii de a fi accesibilă și previzibilă este o garanție a procesului echitabil în materie civilă, astfel cum este acesta protejat prin art. 6 din Convenția Europeană de Drepturilor Omului.
În cauza de față se reține că obiectul litigiului îl reprezintă obligarea pârâtei Comisiei Locale de F. F. C. la plata de penalități de întârziere pentru refuzul de a-i pune în executare sentința civilă 9935/24.11.2011 pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosarul nr._, neîndeplinindu-și obligația de a întocmi documentația în vederea emiterii titlului de proprietate.
Potrivit dispozițiilor art.1 din Titlul XIII al Lg.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, în scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și al altor litigii apărute în urma aplicării Legii Fondului F. nr.18/1991, republicată, ale LG. 1/2000 și ale LG. 169/1997, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se va completa cu cele ale Codului de procedură civilă.
Prin art.5 alin.1 prima teză din Titlul XII din aceeași lege se prevede că, hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului.
Dar prezenta acțiune a fost formulată la data de 29.04.2014, după data de 15.02.2013 când au intrat în vigoare dispozițiile NCPC.
Ori, potrivit art.7 alin.2 din Lg.76/2012 de punere în aplicare a NCPC, dispozițiile alin. 1 ce privesc calea de atac a apelului se aplică și cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs. Prin urmare, rezultă că și în situația acțiunilor ce au ca obiect procese funciare în primă instanță, acestea sunt supuse numai apelului.
De asemenea, potrivit dispoz. art. 483 alin. 2 teza a II a din Noul Cod de procedură civilă nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanțe sunt supuse numai apelului.
Prin urmare, în raport de dispozițiile menționate, hotărârea instanței de apel, respectiv dec 1261 din data de 17 noiembrie 2014, a Tribunalului Gorj, este definitiva si împotriva acesteia nu se mai poate exercita calea de atac a recursului.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, se apreciază ca inadmisibil prezentul recurs, astfel că urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul N. A., cu domiciliul în comuna C., ., împotriva deciziei numărul 1261 din data de 17 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâta C. L. DE F. F. C., cu sediul în ..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 aprilie 2015.
Președinte, M. L. N. A. | Judecător, C. R. | Judecător, T. R. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.C.R.
Tehn.I.C./ex.2/11.05.2015
Jud. Apel/C.A.M. și
N. Ș.
Jud.F./A.D.T.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2139/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
