Obligaţie de a face. Decizia nr. 34/2016. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 34/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:082._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 34/2016
Ședința publică de la 01 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător S. P.
Judecător R. M.
Grefier G. Ț.
*****************
Pe rol, soluționarea recursului declarat de revizuenții B. M. A. și B. N., ambii cu domiciliul în C., ..Casa A., ., împotriva deciziei civile nr.1576 din 8 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul D.- Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. V. și B. L., ambii cu domiciliul în Municipiul C., ., județul D., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul pârât B. V., fiind lipsă recurenții revizuenți B. M. A. și B. N. cât și intimata pârâtă B. L..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, fiind timbrat corespunzător, iar prin cererea depusă la dosar, prin serviciul arhivă, fiind înregistrată sub nr.3163/22.01.2016, recurenții revizuenți, au depus concluzii scrise și au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea pune în discuție, semnarea exemplarului întâmpinării aflat la dosarul cauzei.
Intimatul pârât B. V., semnează exemplarul de întâmpinare de la dosar, după care,
Curtea constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Intimatul pârât B. V., a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru considerentele formulate în scris prin întâmpinare și menținerea deciziei pronunțate de Tribunalul D. ca fiind legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
La data de 07.04.2015, revizuienții B. M. A. și B. N. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr.110/28.02.2014, pronunțată de Tribunalul D..
Au solicitat în principal, în raport de dispozițiile art. 322 pct.4 C.pr.civ. admiterea cererii de revizuire, rejudecarea pricinii pe baza administrării de probei noi, cu consecința schimbării în tot sau în parte, prin admiterea cererii principale, în sensul ca reclamanții să-și refacă gardul distrus de pârâți în anul 2008 între proprietatea lor și imobilul situat în ., conform expertizei de construcții efectuată de expert V..
Au fost invocate dispozițiile art. 322 pct.2, 4, 5 și 6 C.pr.civ.
Prin decizia civilă nr. 1576 din 8 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul D.
A fost admisă excepția tardivității cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art.322 pct.2,4,6 VCPC și a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuienții B. M. A. și B. N., ambii cu domiciliul în C., ..Casa A., ., județul D. împotriva hotărârii nr. 110/28.02.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._/215/2008, în contradictoriu cu intimații B. V. și B. L., ambii cu domiciliul în Municipiul C., ., județul D. ca tardiv formulată.
A fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuienții B. M. A. și B. N. și întemeiată pe prevederile art.322 pct.5 VCPC, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.324 alin.1 pct.3 C.pr.civ. termenul de revizuire, termenul de revizuire în cazurile prevăzute de art.322 pct.4 este de o lună și curge din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea instanței penale de condamnarea a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul. În lipsa unei astfel de hotărâri, termenul curge de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de la data producerii acestora.
Revizuienții mai indică o adresă din data de 12.03.2015 emisă de Primăria C. în susținerea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.5 C.pr.civ. o adeverință eliberată ulterior judecării cauzei de către o instituție terț nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a fi considerată un înscris reținut de partea potrivnică care să schimbe soluția în cauză.
Se mai indică și punctul 2 și 6 C.pr.civ. în susținerea cererii de revizuire, fără a indica temeiul de drept în susținerea acestor puncte.
Deși revizuienții au invocat ipoteza prevăzută de pct.2 C.pr.civ. susținerile din cererea de revizuire reprezintă critici referitoare la modul în care instanța de judecată a interpretat materialul probator administrat în cauză, precum și la modul în care s-a făcut interpretarea și aplicarea normelor juridice incidente în speță..
Din tot cuprinsul și demersurile făcute de revizuienți se poate observa că aceștia nu doresc altceva decât inducerea în eroare a instanțelor de judecată, lungirea peste măsură a cauzei și menținerea intimaților într-o stare de stres permanent, ba mai mult afectarea proprietății acestora.
Intimații menționează că autorizația de construire nr.562 a fost emisă la data de 15.07.1997, când a fost construită casa, nicidecum nu este vorba de autorizația nr.562/2008, cum afirmă revizuienții.
La data de 26.05.2015 revizuienții au depus la dosar motivele dezvoltate ale cererii de revizuire, învederând următoarele:
În susținerea motivului de revizuire prevăzut de art.322 pct.2 VCPC care reglementează situația premisă a nepronunțării asupra unui lucru cerut s-a arătat că începând cu data de 02.07.2010 după ce la data de 30.06.2010, OCPI D. prin Directorul său a dovedit falsificarea de către pârât a documentației cadastrale nr._/2003, a formulat o precizare a petitului principal al acțiunii menționând că solicită refacerea gardului din bolțari din partea de sud a grădinii proprietatea lor distrus de pârâți în data de 14.06.2008 din aceleași materiale și la lungimea inițială de 14,20 m, conform expertizei omologate de Inginer Vlădu C.,, fără ca instanța de fond să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere astfel cum a fost precizat.
Cu privire la motivul de revizuire reglementat prin dispozițiile art.322 pct.4 VCPC a menționat că în situația în care infracțiunea de fals nu se mai poate constata printr-o hotărâre penală instanța de revizuire se poate pronunța pe cale incidentală asupra existenței sau inexistenței infracțiunii.
Revizuienții au învederat că au fost falsificate lungimile și suprafețele sale
menționate in actele sale de proprietate.
S-a mai învederat că în autorizația de construire nr.562/1997 singurul act autentic al pârâtului apare Ac -95,25 mp, aria construită a unui garaj, fiind sustrase planurile anexe, însă în documentația cadastrală a pârâtului depusă de experți la OCPI nr._/2003, pentru imobilul pârâtului apare AC-119,15 m.p, suprafață spațiu producție-acesta fiind un fals.
S-a mai arătat că pârâtul a înfățișat experților și la dosar până în anul 2013, inclusiv autorizarea de construire nr.562/2008, în care apare AC 130,5 m.p, cu fundații de 80 cm, iar prin controlul OJCPI s-a descoperit că pârâtul și-a falsificat documentația cadastrală nr._/2003, producându-se o suprapunere pe terenul reclamantului.
Revizuientul a mai învederat că pârâtul a falsificat autorizația de construire, a falsificat chitanțele de plată a expertizelor, falsul privind expertizele și experții, fiind falsă atât declarația de omologare a expertizei V. și nulitatea expertizei P..
În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art.322 pct.5 NCPC a menționat că la data de 11.03.2015 a sosit adresa Primăriei, prin care s-a devaluat falsul autorizației de construire a imobilului pârâtului. Înscrisurile de la Biroul de expertize le-a obținut după soluționarea apelului, iar o . înscrisuri nu au fost "reținute" dar au fost sustrase de pârât ceea ce este echivalent cu "reținerea" acestora.
În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art.312 pct.6 VCPC s-a arăta că pârâtul s-a extins și a ocupat 9 m.p, din domeniul public, probele fiind ușor de verificat și a construit un atelier "Motor Speed", fără autorizație, care funcționează tot fără autorizație de funcționare.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: copie cerere depusă în dosar nr._/215/2008, copie adresă B., copie de pe adresa din data de 24.12.2008, copie de pe autorizația de construire nr.562/15.07.1997, copie de pe planul de amplasament, copie de pe adresa_/17.05.2012, copie de pe încheierea de ședință din data de 10.09.2010, pronunțată în dosar nr._/215/2008, copie cerere formulată de mandatarul avocat C. formulată în dosar nr._/215/2008, copie de pe adeverința nr.32/14.05.2015, copie de pe schițele anexe la autorizația de construire, copie adresa nr.5422/30.06.2010, emisă de OCPI către B. N., schițe cadastrale anexă la documentația cadastrală, adresa nr._/18.05.2012, emisă de Primăria Municipiului C., copie anexă plasă PO, planșele foto, copie de pe obiecțiunile la raportul de expertiză efectuat în dosar nr._/215/2008 și cereri formulate în dosar nr._/215/2008.
La data de 15.06.2015 revizuienții au depus la dosar o cerere intitulată completare la cererea de revizuire și la notele de ședință din data de 28.05.2015.
În motivare au arătat că încheierea instanței de recurs din data de 14.05.2015 au primit-o la data de 13.06.2015, având numai ziua de 15.06.2015 pentru a formula cererea de revizuire întemeiată pe art.322 pct.5 VCPC–privind noile înscrisuri.
În motivare s-a arătat în esență că intimatul la termenul din data de 29.01.105 a susținut că autorizația de construire nr.562/2008 este cea reală și a solicitat instanței de recurs să emită adresă la Primăria C. să se comunice autorizația emisă pe numele său, ca la termenul din data de 12.03.2015 să recunoască că singurul act autentic este autorizația nr.562/1997, însă nu ar fi cunoscut că poate să o modifice.
S-a mai învederat că documentația cadastrală depusă de pârât ca piesă scrisă este falsă, pârâtul extrăgând pagina memoriului insă a extras si pagina prin care B. M. era proprietara locuinței, astfel că prin acest fals a fost alterat și cadrul procesual, în care aceasta ar fi trebuit să aibă calitatea de parte în proces aspect constatat la judecarea recursului după ce au fost observate actele originale de la OCPI și Primărie. S-a mai arătat că intimatul a mai sustras și paginile în care erau înscrise dimensiunea sud a locuinței sale -19,10 m și lungimea sud a vecinătății imobilelor din Caracal nr.60 și Gh.C. nr.72-14,20 m.
Revizuienții au mai precizat că pârâtul a mai sustras lista experților judiciari, prin care numitul I. I. nu mai era expert judiciar de la data de 16.05.2012, expertiza fiind lovită de nulitate pentru acest aspect.
Analizând excepția tardivității cererii de revizuire pentru motivele prevăzute de art.322 pct.2, 4, 6, reține următoarele:
Potrivit art.324 NCPC termenul în care poate fi formulată cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art.322 pct.2 este de o lună și curge de la data comunicării hotărârii.
În speță s-a formulat cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr.110/28.02.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._/215/2008, hotărâre susceptibilă de recurs.
Observând dovezile de comunicare, înaintate la dosarul de revizuire (filele 87-88) instanța apreciază că decizia mai sus menționată a fost comunicată revizuienților la data de 24.04.2014, termenul de o lună începând să curgă de la această dată, fiind considerat îndeplinit la data de 24.05.2014.
Cum prezenta cerere de revizuire în care s-a invocat motivul de revizuire reglementat prin dispozițiile art.322 pct.2 VCPC a fost promovată la data de 07.04.2015, se apreciază de instanță că este întemeiată excepția tardivității revizuirii prevăzute de art.322 pct.2 NCPC.
Cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.4 s-au reținut următoarele:
Din analiza dispozițiilor art.324 pct.3 VCPC în cazurile prevăzute de art.322 pct.4 cererea de revizuire poate fi formulată din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea instanței penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul. În lipsa unei astfel de hotărâri termenul curge de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărârea penală, dar numai târziu de 3 ani de la data producerii acestora.
În speță revizuienții au invocat situația premisă, din partea finală a textului de lege mai sus menționat, față de care termenul de exercitare a revizuirii este de 3 ani de la data producerii falsului.
În speță s-a susținut ca fiind false autorizația de construire din anul 2008, dar si documentația cadastrală nr._/2003, astfel că față de data când s-ar fi produs falsul, respectiv eliberare autorizație -2008 și întocmire lucrare cadastrală -2003 au trecut mai mult de 3 ani, respectiv pentru autorizație, termenul de 3 ani s-a împlinit în anul 2011, iar în situația documentației cadastrale în anul 2005.
În consecință având în vedere toate acestea se apreciază că este întemeiată excepția tardivității revizuirii întemeiată și pe dispozițiile art.322 pct.4 NCPC.
Cu privire la cererea de revizuire pentru motivul prevăzut de art.322 pct.6 VCPC s-au reținut următoarele:
În cazurile prevăzute de art.322 pct.6 VCPC termenul de 1 lună curge de la comunicarea hotărârii, și cum decizia față de care s-a formulat revizuire a fost comunicată la data de 24.05.2014, se apreciază că cererea de revizuire formulată la data de 07.04.2015, este promovată peste termenul legal mai sus menționat.
Având în vedere cele mai sus expuse instanța constată că este întemeiată excepția tardivității cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.2, 4, 6 și în consecință urmează să o admită și să respingă cererea de revizuire formulată ca tardiv formulată.
În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art.322 pct.5 se apreciază că acesta s-a promovat cu respectarea termenului de 1 lună, care curge de la data în care s-au descoperit înscrisurile, în speță acest moment fiind reprezentat de data de 12.03.2015, data când reclamanții au luat la cunoștință adresa unități administrativ teritoriale la instanța de recurs, iar prezenta cerere a fost formulată la data de 07.04.2015, în termenul de o lună care s-ar fi împlinit la 12.04.2015.
Cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiată pe art.322 pct.5 VCPC s-au reținut următoarele:
În înțelesul art.322 pct.5 C.proc.civ., înscrisul doveditor pe baza căruia se poate cere revizuirea unei hotărâri trebuie să fi fost "descoperit" după darea hotărârii, în sensul că el a existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere dar până în acel moment a fost reținut de partea potrivnică sau nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, iar înscrisul să fie determinant, ceea ce înseamnă că dacă înscrisul ar fi fost cunoscut de instanța a cărei hotărâre se atacă ar fi putut conduce la pronunțarea unei alte soluții.
În speța de față nu se poate pune problema că înscrisurile invocate ( adresa înaintată de Primăria C. la data de 12.03.2015, autorizația de construire și actele ce au stat la baza emiterii acesteia) au fost reținute de partea potrivnică, atâta timp cât toată această documentație se afla la sediul unității administrativ teritoriale, iar revizuienții nu au făcut dovada că au fost împiedicați de o cauza mai presus de voința lor de a le înfățișa în condițiile în care acestea existau. Așa cum la instanța de recurs s-a pus în discuție efectuarea demersurilor pentru a se înainta la dosar autorizația de construire nr.562/2008, copia certificatului de urbanism, a proiectului si memoriului tehnic, care au stat la baza acesteia, oricând pe parcursul judecății se puteau cere relații cu privire la înscrisurile mai sus menționate, care emanau de la autorități ce, la cerere, au obligația eliberării unor astfel de acte către părțile interesate.
Nu se poate reține nici caracterul determinant al înscrisurilor invocate în prezenta cerere de revizuire, în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de instanță soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată, având în vedere că pe de o parte prin decizia nr.110/28.02.2014, pronunțată de Tribunalul D., s-a apreciat că nu are nicio relevanță dacă intimații au sau nu autorizație de construire valabilă, din moment ce construcția acestora nu se află pe terenul proprietatea reclamanților(revizuienți în prezenta cauză), iar pe de altă parte soluția pronunțată de instanța de apel a fost rezultatul analizei probelor administrate în cauză, instanța acordând eficiență actelor de proprietate ale părților și raportului de expertiză omologat de instanța de fond, stabilind aliniamentul liniei de hotar conform susținerii revizuienților.
În ceea ce privește alte înscrisuri intitulate "înscrisurile de la Biroul de Expertize" în care se pot identifica lista cu experți înaintată de B. D. și din care s-ar fi putut constata că numitul I. I. nu mai era expert judiciar de la data de 16.05.2012, precum și chitanțele de plată a onorariului de expert, instanța apreciază că acestea nu sunt înscrisuri noi în înțelesul dispozițiilor art.322 pct.5 NCPC, având în vedere că se regăsesc în dosarul nr._/215/2008 și au făcut obiectul analizei instanței de apel și recurs.
Prin prisma celor mai sus expuse se constată că în speță, nu sunt întrunite cumulativ condiții de admisibilitate a revizuirii impuse de art. 322 pct. 5 cod pr.civilă, dar și de jurisprudența CEDO, care impune ca desființarea unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat să nu poată interveni decât pentru „defecte fundamentale” ale hotărârii, care au devenit cunoscute instanței, numai după terminarea procesului.
Dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, astfel cum este garantat la art. 6 din Convenție trebuie interpretat în lumina preambulului la Convenție, ale cărui dispoziții relevante afirmă că statul de drept face parte din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii juridice, care impune printre altele ca, atunci când instanțele pronunțată o hotărâre irevocabilă, decizia acestora să nu fie contestată (hotărârea Brumărescu împotriva României, 28 octombrie 1999, Culegere de hotărâri și decizii, 1999 – VII, pct. 61, CEDO).
Acest principiu subliniază faptul că niciuna din părți nu are dreptul de a solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o reaudiere și o nouă decizie într-o cauză. Atribuția de revizuire a instanțelor superioare ar trebui exercitată pentru corectarea erorilor judiciare, neîndeplinirea justiției și nu pentru substituirea unei revizuiri.
Revizuirea nu poate fi tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a avea două puncte de vedere asupra subiectului nu este un motiv pentru reexaminare. Îndepărtarea de la principiul respectiv este justificată doar când este impusă de circumstanțe cu caracter substanțial și convingător (cauza Riabik împotriva Rusiei nr._/1999, pct.52, CEDO -2003-X; cauza S. P. împotriva României nr.8727/03, hotărârea din 7 iulie 2009).
În jurisprudența CEDO s-a reținut în mod constant că revizuirea unei hotărâri irevocabile poate interveni numai pentru un „defect fundamental”, care a devenit cunoscut numai după terminarea procesului, în situația în care el este/devine cunoscut în cursul procesului, atunci părțile au la îndemână căile ordinare de atac (cauza P. S. contra României, hotărâre publicată).
CEDO a apreciat că reprezintă – defect fundamental, care justifică revizuirea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat, numai „circumstanțele nou descoperite”, iar nu „circumstanțele noi”. Circumstanțele care au legătură cu cazul, existaseră în cursul procesului și nu fuseseră dezvăluite judecătorului, devenind cunoscute numai după terminarea procesului sunt „nou descoperite”, în timp ce circumstanțele, care privesc cazul dar au luat naștere după proces sunt „noi”.
Având în vedere toate acestea instanța a respins cererea de revizuire formulată de revizuenții B. M. A. și B. N. și întemeiată pe prevederile art.322 pct.5 VCPC, ca nefondată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuiențiiB. M. A. și B. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs formulate revizuienții au susținut că în mod greșit prima instanță le-a respins cererea de revizuire ca tardiv formulată, întemeiată pe prevederile art.322 pct.2,4 și 6 din vechiul cod de procedură civilă, precum și că în mod eronat s-a respins ca nefondată cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art.322 pct.5 din vechiul cod de procedură civilă.
Recursul este nefondat și se va respinge avându-se în vedere următoarele considerente;
Astfel în mod legal Tribunalul D. a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire pentru motivele prev. de art.322 pct.2, 4 și 6 din vechiul cod de procedură civilă, avându-se în vedere data înregistrării cererii de revizuire respectiv 06.04.2015, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art.324 c.pr.civ.
Sub acest aspect în mod întemeiat s-a reținut că s-a depășit termenul de revizuire de 1 lună de zile, prevăzut pentru cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 6 din vechiul cod de procedură civilă, precum și termenul de 3 ani de zile socotit de la data producerii falsului, în raport de motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 4 din vechiul cod de procedură civilă.
De asemenea în mod întemeiat prima instanță a respins, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 din vechiul cod de procedură civilă, prevederi care stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, se poate cere atunci când - după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică, sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Această dispoziție legală a fost aplicată corect de către Tribunalul D., la situația de fapt reținută, constatându-se în mod întemeiat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe această prevedere întrucât înscrisurile invocate de revizuienți nu sunt înscrisuri noi în sensul textului de lege respectiv, precum și faptului că nu sunt determinante în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de instanță, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
În acest sens s-a decis că nu pot fi considerate înscrisuri noi în sensul art.322 pct.5 cod proc3dură civilă, actele invocate de revizuient, întrucât deși nu au fost folosite în procesul în care s-a dat hotărârea atacată, ele au fost cunoscute părților în timpul judecății, așa încât nimic nu le împiedica să uzeze de dispozițiile art.172 și 175 cod procedură civilă pentru a fi administrate în cauză. Or, condiția de admisibilitate analizate, presupune nu doar ca înscrisurile invocate si nu fi fost depuse la dosar cu prilejul judecății de fond, ci și ca existența șiu conținutul lor să nu fi fost cunoscute la acel moment.
De asemenea actele noi în baza cărora a fost promovată cererea de revizuire sau aflat în arhiva Primăriei Municipiului C. și în posesia Biroului de Expertize Județene, fiind aflate la dispoziția permanentă a părților interesate astfel încât nu au fost depuse în dosar la data soluționării cauzei în fond, nu datorită unei împrejurări mai presus de voința reclamanților, ci datorită neglijenței acestora care, deși aveau posibilitatea de a procura actul de la o instituție publică, au omis a-și formula o apărare în sensul celei invocate prin formularea cererii de revizuire.
În al doilea rând pentru ca înscrisurile ce se prezintă în cererea de revizuire să fie socotite „ înscrisuri doveditoare” în sensul dispozițiilor art.322 pct.5 cod procedură civilă, este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la altă soluție decât cea pronunțată. Această condiție nu este îndeplinită în cazul în care înscrisurile invocate nu atestă o altă situație de fapt decât aceea cuprinsă în acte anterioare ce au fost analizate cu ocazia judecării în fond. Asemenea înscrisuri nu ar fi de natură să justifice admiterea cererii de revizuire, pentru a se reține o altă situație de fapt decât cea, stabilită inițial, deoarece s-ar nesocoti puterea de lucru judecat a hotărârii judecate.
Sub acest aspect s-a reținut că înscrisurile invocate nu au un caracter determinant întrucât prin decizia civilă nr. 110/2014 Tribunalul D., s-a pronunțat în sensul că nu are nicio relevanță dacă intimați posedă sau nu o autorizație de construire valabilă, pentru construcția edificată pe terenul proprietatea acestora, iar înscrisurile emise de B. D. precum și chitanțele de plată a onorariului de expert, nu constituie înscrisuri noi, regăsindu-se în dosarul nr._/215/2008, făcând obiectul analizei instanțelor de apel și recurs.
Față de cele arătate și în raport de dispozițiile art.312 alin.1 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuienți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții B. M. A. și B. N., ambii cu domiciliul în C., ..Casa A., ., județul D., împotriva deciziei civile nr.1576 din 8 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul D.- Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. V. și B. L., ambii cu domiciliul în Municipiul C., ., județul D., având ca obiect obligație de a face.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2016.
Președinte, A. M. | Judecător, S. P. | Judecător, R. M. |
Grefier, G. Ț. |
Red.jud.S.P./03.02.2016
Tehn.G.Ț/3ex.
Jud.apel.M.E.N./A.C.Tițoiu
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 6/2016. Curtea de Apel... | Strămutare. Sentința nr. 20/2016. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
