Obligaţie de a face. Decizia nr. 234/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 234/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 234/2015
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 234
Ședința publică din data de 01 Aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte: Judecător P. B.
Judecător L. E.
Judecător M. C.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 25.03.2015, privind soluționarea recursului declarat de pârâții Tuțescu I. și Tuțescu S. D., împotriva încheierii din data de 30.10.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul_, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. F., S. E. și intimatul intervenient în nume propriu M. C. prin primar, având ca obiect obligația de a face.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25.03.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, în conformitate cu prevederile art. 396 alin.1 C.pr.civ., a amânat pronunțarea în cauză la data de 01.04.2015.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 09.07._ reclamanții, S. F. și S. E., au chemat în judecată pe pârâții, Tuțescu I. și Tuțescu S. D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să respecte servitutea de trecere stabilită prin s.c.nr. 8420/26.09.1977 pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr. 5288/1977, servitute reprezentată de o alee de trecere cu autoturismul de la . interiorul curții reclamanților, în partea de apus a casei, alee paralelă cu imobilul clădire proprietatea reclamanților și a pârâților.
P. sentința civilă nr._/27.06.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanții S. F. și S. E., în contradictoriu cu pârâții Tuțescu I. și Tuțescu S. D. și M. C. prin P..
A fost admisă în parte cererea reconvențională precizată.
S-a luat act că pârâții-reclamanți, Tuțescu, renunță la capătul de cerere privind revendicarea.
S-a instituit în favoarea reclamanților-pârâți S. o servitute de trecere pietonală, în suprafață de 44,9 mp, respectiv lățimea de 1,2 m și lungimea de 34,61 m, conform raportului de expertiză topografic completat întocmit de ing. I. I., schița anexă 4, asupra imobilului teren intravilan proprietatea pârâților-reclamanți Tuțescu și îi obligă pe aceștia să permită reclamanților-pârâți trecerea pe acest teren de la . proprietatea lor.
Au fost obligați reclamanții-pârâți către pârâții-reclamanți, la plata sumei de 296,34 lei lunar, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru servitutea de trecere începând cu data de 09.07.2010, data introducerii acțiunii.
A fost stabilită linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 65-54-91-53-52-45 și în continuare conform anexei 4 a raportului de expertiză completat întocmit de ing. I. I..
Au fost obligați reclamanții-pârâți la plata cheltuielilor de judecată către pârâții-reclamanți, Tuțescu, în sumă de 3651 lei reprezentând taxă timbru și onorariu avocat.
La data de 20.07.2011 reclamanții S. F. si S. E. au formulat apelîmpotriva s.c. nr._/2011 a Judecatoriei C., criticind hotarirea pentru nelegalitate si netemeinicie.
P. decizia civilă nr. 111/02.03.2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis apelul formulat de reclamanți, în contradictoriu cu intimații pârâți Tuțescu I. și Tuțescu S. D. și intimatul intervenient în nume propriu M. C. prin P..
A fost schimbată în totalitate sentința civilă și pe fond respinsă cererea reconvențională ca nefondată.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți. Au fost obligați pârâții să respecte servitutea de trecere dobândită prin sentința civilă nr. 8420/26.09.1977.
Au fost obligați intimații la plata către apelanți a cheltuielilor de judecată la fond de 1031 lei ( taxă de timbru, onorariu expert) și 1019 lei cheltuieli de judecată în apel (onorariu avocat și taxă de timbru).
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
P. prezentul litigiu apelanții reclamanți solicită ca pârâții intimati să fie obligați să respecte dreptul de servitute ce a fost instituit in favoarea lor prin s.c. 9964/1997 pronunțată de Judecătoria C..
P. dispozitivul s.c. 8420/1977 a Judecatoriei C. s-a dispus ca pârâții, T. I., T. A., B. C. si B. I., să permită trecerea reclamanților S. F. și S. I. pe . S, potrivit expertizei intocmita de ing. R. G.. În considerentele aceleiasi hotărâri s-a stabilit că dreptul de servitute se impune a fi instituit pe terenul pârâților în partea de S a acestuia, pe o alee cu o lățime de 2,35 m. Dimensiunile și amplasamentul servituții instituite în 1977 și identificată în cuprinsul expertizei efectuate în fond în prezenta cauză, au fost stabilite avându-se în vedere locul înfundat precum și necesitățile de acces ale reclamanților apelanti la imobilul constructie aflat in proprietatea lor. Astfel, lătimea terenului afectat de servitute a fost stabilită în considerarea de a oferi reclamanților posibilitatea de a avea acces și cu automobilul.
În prezent prin mai multe transferuri de drept de proprietate, intimații pârâți au devenit proprietarii terenului afectat de servitutea instituita prin s.c. 8420/1977 a Judecatoriei C. și prin cerere reconventională negatorie au solicitat modificarea întinderii terenului afectat de servitute, invocând că împrejurările în care s-a instituit servitutea s-au modificat.
S-a apreciat că instanta de fond, pentru o corectă soluționare a cauzei, trebuia să analizeze cauza din prisma dispozitiilor art 616 C.civ. de vreme ce reclamanții au solicitat obligarea pârâților la respectarea dreptului de servitute de trecere, iar din probatoriile administrate a rezultat incontestabil existența dreptului de servitute, precum și a faptului că reclamanții nu au o altă modalitate de acces.
Aplicabilitatea dispozițiilor legale mai sus menționate nu exclud însă incidența în cauză și a dispozițiilor art. 620 Cod civil, ce privesc obligațiile personale ce incumbă proprietarului fondului aservit față de proprietarul fondului dominant, precum și uzul și întinderea servituții stabilite prin titlul în baza căruia s-a constituit, cât și a dispozițiilor art.1 și 2 din Decretul nr. 31/1954, referitoare la exercitarea cu bună - credință a obligațiilor și drepturilor civile recunoscute persoanelor fizice, în contextul în care, în speță, reclamanții au solicitat instanței protecția exercitării dreptului lor de servitute, în condițiile încălcării obligației ei corelative de către proprietarul fondului aservit, de a respecta acest drept.
Intimatii pârâții au obtinut terenul în proprietate grevat de dreptul de servitute instituit prin s.c. 8420/1977 a Judecatoriei C.. Cum servitutea este o sarcina reală ei au obligația de a o respecta.
Față de cererile ( una confesorie – principala si una negatorie-reconventionala ) cu care a fost învestită instanța, se impunea a se analiza dacă, în speta, împrejurările care au impus instituirea servituții s-au modificat în prezent. Analizând cauza sub acest aspect Tribunalul a concluzionat că nu sunt întrunite conditiile art. 634 C.civ., care conferă posibilitatea fondului aservit de a solicita restringerea dreptului de servitute.
În privința pretențiilor bănești formulate pe cale reconvențională s-a constatat că servitutea a fost instituită, prin sentința nr.8420/26.09.1977 a Judecătoriei C., cu titlu gratuit, și ca atare condițiile de exercitare sunt cele stabilite inițial pentru toți proprietarii fondurilor respective.
Decizia pronunțată în apel de Tribunalul D., sub nr. 111/02.03.2012, a fost menținută de Curtea de Apel C., în calea de atac a recursului.
La data de 08.09.2014, reclamanții S. F. și S. E. au formulat cerere de lămurire a întinderii și aplicării dispozitivului deciziei civile nr. 111/02.03.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
Au arătat că au formulat o cerere de executare silită a deciziei, care formează obiectul dosarului de executare nr.397/E/2013 al B.E.J. T.-Terpovici, fiind emisă și o somație prin care li se solicită pârâților să respecte servitutea de trecere. Aceasta deoarece, după efectuarea raportului de expertiză în dosarul nr._, pârâții Tuțescu au realizat o supraînălțare a terenului și au edificat chiar pe culoarul pe care este instituită servitutea de trecere un gard turnat din beton, gard care împiedică trecerea reclamanților.
Executorul judecătoresc la acest moment nu poate realiza o executare silită, întrucât în dispozitivul deciziei civile nr.111/02.03.2012 pârâții au fost obligați să respecte servitutea de trecere dobândită prin sentința civilă nr.8420/1997. P. sentința civilă nr.8420/1977, pârâții au fost obligați să permită reclamanților trecerea pe teren pe . miazăzi potrivit expertizei întocmită de expert Râcă G.. Aceasta expertiză nu se mai găsește în prezent, având în vedere că au trecut aproape 40 de ani de la momentul la care a fost efectuată, acesta fiind motivul pentru care în dosarul soluționat prin decizia civilă nr.111/2012 a fost încuviințată o nouă expertiză de identificare a acestei servituți, fiind desemnat să efectueze lucrarea expert I. I..
Expertiza efectuată de expert I. I. a fost avută în vedere de instanță, însă Tribunalul D. nu a făcut nicio mențiune cu privire la culoarul (. de către expertul I. I. prin raportul de expertiză în varianta a 2-a, anexa 3.
P. încheierea de ședință din 30.10.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 111/02.03.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._ formulată de apelanții-reclamanți S. F. și S. E., în contradictoriu cu intimații pârâți TUȚESCU I., TUȚESCU S. D. și intimatul intervenient în nume propriu M. C. P. P..
S-a lămurit dispozitivul deciziei, în sensul că s-a dispus obligarea pârâților Tuțescu I. și Tuțescu S.-D. să respecte servitutea de trecere instituită în favoarea reclamanților prin sentința civilă nr. 8420/26.09.1977, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 5288/1977, astfel cum a fost identificată de expertul I. I. în completarea raportului de expertiză (fila 172 dosar primă instanță), între punctele topografice 6-7-16-32-17-18-45-89-88-87-85-6, fiind reprezentată grafic pe schița-anexa nr. 5, cu culoare galbenă (fila 181 dosar primă instanță), servitutea având o lungime de 49,34 m (punctele 85-87-88-89), o lățime de 2,35 m și ocupând o suprafață de 121,23 m.p. din terenul ce constituie fondul aservit.
S-au respins cererile părților privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâții Tuțescu I. și Tuțescu S. D., criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.
Au formulat următoarele critici:
1. P. încheirea pronunțată de către Tribunalul D. la data de 30.10.2014 în dosar nr._ se încalcă prevederile unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, pronunțate între aceleași părți și puse în executare, respectiv sentința civilă nr. 9964/11.06.1977 rămasa definitivă și revocabilă, pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr. 955/1997, dar și decizia nr. 1413 din 04 martie 2014, pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosar nr._/63/2011 *.
Referitor la decizia nr. 1413 din 04 martie 2014 pronunțată în dosarul nr._/63/2011* au arătat că litigiul a avut ca obiect anularea autorizației de construire nr. 1238/27.10.2010 emisă de Primarul Municipiului C.. P. această decizie Curtea de Apel C. a statuat irevocabil faptul că autorizația de constrire contestată respectă întru totul prevederile sentinței civile nr. 8420/1977 și ale sentinței civile nr. 9964/1997, hotărâri care clarifică situația servituții de trecere stabilită în favoarea reclamanților S. F. și S. E..
Pentru a ajunge la această concluzie, în litigiul menționat a fost analizat istoricul proprietăților, sarcinile impuse acestora, precum și hotărârile judecătorești pronunțate în legătură cu aceste proprietăți.
Având în vedere faptul că servitutea de trecere cu o lățime de 2, 35 m instituită prin actul de vânzare din anul 1948, prin sentința civilă nr. 8420/1977 a Judecătoriei C., dar și prin sentința civila nr. 9964 din 11.06.1997 a Judecătoriei C. este amplasată pe . miazăzi a terenului, și nicidecum de-a lungul casei de locuit a fam. S. (unde există .,60 m), recurenții au apreciat că încheierea de lămurire dispozitiv emisă de către Tribunalul D. în dosar nr._ din data de 30.10.2014 este netemeinică și nelegală.
Dacă se dorea lămurirea dispozitivului, instanța trebuia să oblige fam. Tuțescu la respectarea servitutii de trecere instituită în favoarea reclamanților prin sentința civilă nr. 8420/26.09.1977, astfel cum a fost identificată de expertul I. I. în cuprinsul raportului de expertiză, între punctele topografice 6-84-7-16-32-17-18-45-50-51-28-87-86-85-88-6, fiind reprezentată grafic pe schița-anexa nr. 2, cu culoare galbenă, această variantă fiind singura care ar respecta prevederile sentinței civile nr. 9964 din 11.06.1997 rămasă definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr. 955/1997 (pusă în executare conform procesului verbal de punere în executare din data de 12.07.2000), a deciziei nr. 1413 din 04 martie 2014, pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosar nr._/63/2011*, dar și a autorizației de construcție nr. 1238/27.10.2010 emisă de Primarul Municipiului C..
2. Servitutea instituită netemeinic și nelegal prin încheierea din data de 30.10.2014 a Tribunalului D. aduce grave prejudicii proprietății, nefiind altceva decât o încălcare a dreptului de proprietate în sensul art. 1 al Protocolului nr. 1 al CEDO.
Au solicitat în primă teză modificarea încheieri în sensul obligării numiților Tuțescu I. și Tuțescu S.-D. să respecte servitutea de trecere instituită în favoarea reclamanților prin sentința civilă nr. 8420/26.09.1977, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 5288/1977, astfel cum a fost identificată de expertul I. I. în cuprinsul raportului de expertiză, între punctele topografice 6-84-7-16-32-17-18-45-50-51-28-87-86-85-88-6. fiind reprezentată grafic pe schița-anexa nr. 2, cu culoare galbenă, iar în teză subsidiară, modificarea acesteia în sensul respingerii cererii de lămurire dispozitiv.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 281 3 coroborat cu art. 304 1 Cod procedură civilă, sentința civilă nr. 9964 din 11.06.1997 rămasă definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr. 955/1997, decizia nr. 1413 din 04 martie 2014, pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosar nr._/63/2011 *, art. 1 al Protocolului nr. 1 al CEDO.
Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare. P. concluzii scrise au solicitat respingerea recursului. Referitor la modul de individualizare a servituții au susținut că aceasta este varianta avută în vedere de tribunal în motivarea deciziei nr.111/2012, variantă care confirmă culoarul de trecere identificat de expert I. I. în completarea raportului de expertiză ca fiind culoarul de trecere identificat în motivarea și dispozitivul sentinței nr.8420/1977, câtă vreme se arată că „ prin . a Judecătoriei C. este trecută lățimea servituții de trecere=2,35 m, nu 2,75 m cum susțin reclamanții ...”.
Curtea, constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse.
Susținerea recurenților din prima critică formulată, în sensul că prin încheierea recurată se încalcă prevederile unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, pronunțate între aceleași părți și puse în executare, echivalează cu invocarea puterii lucrului judecat.
Puterea de lucru judecat, prevăzută de art. 1201 Cod civil, în vigoare la data promovării litigiului, are la bază regula potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută într-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, aceasta în scopul de a se realiza o administrare unitară a justiției. Principiul autorității de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile între două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți sau constatările făcute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară dată în alt proces.
Pentru ca să existe identitate de obiect între două acțiuni, în sensul textului menționat, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul final urmărit de parte este același în ambele acțiuni. Chiar dacă în primul litigiu dreptul invocat de una dintre părți s-a discutat numai pe cale incidentă, soluția dată de instanță are putere de lucru judecat într-o nouă acțiune în care se încearcă valorificarea aceluiași drept.
Analizându-se în cauză incidența prevederilor legale menționate Curtea constată ca fiind întemeiate criticile formulate în acest sens de recurenți, în cauză existând putere de lucru judecat în ce privește întinderea și amplasamentul servituții de trecere, aspect de fapt stabilit pe cale incidentală ca urmare a apărărilor formulate de soții S. în cauza în care au solicitat anularea autorizației de construire.
Astfel, prin decizia nr. 1413/ 04 martie 2014 pronunțată în recurs de Curtea de Apel C. –secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._/63/2011*, s-a analizat în ce măsură dreptul de servitute recunoscut intimaților reclamanți prin hotărâri anterioare a fost sau nu lezat prin emiterea autorizației de construire a gardului, emisă la cererea recurenților Tuțescu, a cărei anulare era solicitată.
Instanța de contencios administrativ a reținut următoarele:
- imobilul teren asupra căruia a fost instituită servitutea de trecere a făcut obiectul unor vânzări succesive, iar servitutea de trecere a fost stabilită pentru reclamanții S. și vechii proprietari, de la care ulterior au cumpărat pârâții Tuțescu, prin sentința civilă nr. 8420/1977 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 5288/1977, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, prin care au fost obligați pârâții T. I., T. A., B. C. și B. I. să permită reclamanților S. trecerea pe terenul lor, pe . miazăzi (sud), potrivit expertizei întocmită de expert Râcă G.;
- potrivit sentinței civile nr. 8420/26.09.1977, „reclamanții au un drept de servitute de trecere asupra terenului pârâților; că, până în anul acesta au folosit același drum de trecere ca și pârâții, dar că, ulterior, pârâții au lăsat o altă alee de trecere pentru reclamanți, la marginea terenului, pentru a evita unele neînțelegeri determinate de trecerea a două autoturisme prin fața casei lor, spre interiorul curții; că noul drum de trecere, lăsat de pârâți, permite accesul reclamanților la locuința lor și chiar pe lângă aceasta; acțiunea reclamanților pentru servitutea de trecere este întemeiată, în sensul de a folosi . de miazăzi a terenului de către pârâți, la dimensiunile actuale stabilite de expertiza întocmită de ing. Râcă G., trecere care este mai puțin oneroasă pentru pârâți și care ar evita unele discuții între părți, fiecare folosind în exclusivitate alee separată de trecere”;
- la momentul pronunțării hotărârii, respectiv în anul 1977, părțile aveau în proprietate construcțiile, terenurile aferente se aflau în proprietatea statului, proprietarii construcțiilor având asupra terenului afectat de servitute un drept de folosință. Terenul se afla în folosința mai multor beneficiari, iar ulterior, după anul 1989 terenul a fost restituit proprietarilor de drept;
- sentința civilă din anul 1977 a fost respectată în dosarul nr. 955/1997 al Judecătoriei C., în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 9964/11.06.1997, definitivă și irevocabilă (filele 16 – 22 dosar fond), în care s-a menționat „rămâne în indiviziune de asemenea și . la . proprietatea pârâților, de altfel această cale de acces a fost instituită prin contractul de vânzare cumpărare 261/1948 și apoi statuat prin s.c. 8420/1977 a Judecătoriei C., sentință irevocabilă”;
- prin sentința civilă nr. 9964/11.06.1997 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr. 955/1997, în urma vânzărilor succesive, între proprietarii de atunci, s-a dispus ieșirea din indiviziune a acestora asupra terenului situat în C., .. 95 și s-a atribuit reclamantului S. F. suprafața de 136 m.p. în indiviziune cu statul, iar celorlalte părți suprafața de 974 mp. P. aceeași sentință s-a stabilit și linia de hotar dintre proprietățile proprietarilor de atunci, pe o lungime de 15 m la o distanță de 0,60 m de imobilul proprietatea reclamantului S. F.. Sentința civilă nr. 9964 din 11.06.1997 a fost pusă în executare, conform procesului verbal de punere în executare din data de 12.07.2000;
- prin decizia civilă nr. 111/2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr._/2012 din 29 noiembrie 2012, s-a admis apelul formulat de reclamanții S. F. și S. E., împotriva sentinței civile nr._/27.06.2011 pronunțată de Judecătoria C., a fost schimbată în totalitate sentința civilă și pe fond a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții Tuțescu I. și Tuțescu S. D. ca nefondată. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții S. F. și S. E. și au fost obligați pârâții să respecte servitutea de trecere dobândită prin sentința civilă nr. 8420/26.09.1977;
- anterior pronunțării unei hotărâri de către instanța de judecată în dosarul nr._, prin autorizația nr. 1238/27.10.2010 (fila 61 dosar fond) Primarul Municipiului C. a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru împrejmuire teren pentru imobilul situat în C., .. 21 A, de către pârâții Tuțescu I. și Tuțescu D.. Reclamanții au solicitat anularea acestei autorizații de construire susținând, în esență, că, din constatările expertului din cadrul dosarului civil, rezultă faptul că gardul a fost construit pe culoarul de acces atribuit reclamanților ca servitute de trecere, autorizația încălcând drepturile lor stabilite prin hotărâre irevocabilă;
- s-a concluzionat că autorizația de construire pentru împrejmuire teren a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale și a hotărârilor judecătorești pronunțate în litigiile dintre părți, astfel încât criticile recurenților reclamanți pe aceste aspecte sunt nefondate. Expertiza efectuată în această cauză a concluzionat că amplasamentul gardului stabilit prin autorizația de construire respectă sentința civilă nr. 9964/1997 a Judecătoriei C..
În concluzie instanța de contencios administrativ a stabilit că autorizația de construire nr. 1238/27.10.2010 emisă de Primarul municipiului C. pentru lucrări de „împrejmuire teren” la imobilul situat în C., .. 21 A, beneficiari fiind Tuțescu I. și Tuțescu D., nu încalcă dreptul de servitute al intimaților S.; că Primarul Municipiului C. a comunicat cu adresa nr._/07.06.2011 și documentația care a stat la baza emiterii autorizației de construire, inclusiv „documentația cadastrală, cartea funciară care prevede calea de acces către proprietatea recurenților reclamanți”.
Curtea reține că, întrucât în litigiul ce a făcut obiectul analizei în fața instanței de contencios administrativ s-a reținut că prin stabilirea – în documentația autorizației de construire - a amplasamentului gardului pe lungimea casei intimaților S. la o distanță de 0,60 m nu este afectat dreptul de servitute al intimaților reclamanți, această stare de fapt constituie un aspect definitiv dezlegat ce nu poate fi contrazis în litigiul de față, în care se urmărește individualizarea amplasamentului servituții de trecere.
Astfel fiind, se constată că prin varianta adoptată de instanța de apel, prin încheierea de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului deciziei civile nr. 111/2012 a Tribunalului D., în care s-a stabilit că dreptul de servitute are o lungime de 49,34 m, o lățime de 2,35 m și ocupă o suprafață de 121,23 m.p contravine celor stabilite prin considerentele deciziei nr. 1413/ 04 martie 2014 pronunțată în recurs de Curtea de Apel C. –secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._/63/2011* .
Având în vedere imperativul respectării puterii lucrului judecat, varianta din expertiza întocmită de expert I. I., care respectă puterea de lucru judecat a deciziei menționate, este cea solicitată de recurenți prin recursul de față, respectiv suprafața de teren situată între punctele topografice 6-84-7-16-32-17-18-45-50-51-28-87-86-85-88-6, reprezentată grafic pe schița-anexa nr. 2, cu culoare galbenă. Această variantă este identică, ca suprafață și amplasament, cu cea individualizată în dosarul instanței de contencios administrativ de expert F. N., în schița anexă nr.2 la raportul de expertiză, fila 45 din dosar_/63/2011* al Tribunalului D.. Expertiza întocmită de expert I. I. conține, însă, mai multe puncte de individualizare, necesare în faza de executare a hotărârii.
Se mai impune menționarea în cauză a unui aspect, apreciat ca fiind relevant de către instanță, în subsidiar, pe lângă incidența excepției puterii lucrului judecat. Acest aspect se referă la constatările pertinente ale expertului I. I., menționate în raportul de expertiză, potrivit cărora servitutea stabilită prin sentința civilă din 1977 a fost individualizată în sentință doar prin lățime, 2,35 m, nefiind menționate lungimea acesteia și suprafața.
În raport de cele expuse, în temeiul art. 312 și 304 pct 9 Cod pr. civilă se impune a fi admis recursul. Va fi modificată încheierea recurată în parte, în sensul că întinderea și amplasamentul servituții sunt cele individualizate de expertul F. N. în dosarul_/63/2011* al Tribunalului D., în schița anexă nr.2 la raportul de expertiză (fila 45 din dosar_/63/2011*), întindere și amplasament identic cu cel menționat de expertul I. I. (amplasament reprezentat grafic pe schița-anexa nr. 2, cu culoare galbenă, din dosarul nr._ al Judecătoriei C.) ca fiind cuprins între punctele topografice 6-84-7-16-32-17-18-45-50-51-28-87-86-85-88-6. Lățimea terenului astfel individualizat, de la stradă și până în apropierea casei reclamanților este de 2,40 m, iar pe lângă casa acestora este de 0,60 m.
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs va fi respinsă, față de dispozițiile art. 2813 alin.2 Cod pr. civilă din 1865.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții Tuțescu I. și Tuțescu S. D., împotriva încheierii din data de 30.10.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul_, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. F., S. E. și intimatul intervenient în nume propriu M. C. prin P..
Modifică în parte încheierea, în sensul că pârâții sunt obligați să respecte servitutea de trecere instituită în favoarea reclamanților prin sentința civilă nr.8420/26.09.1977 astfel cum este identificată de expertul F. N. în dosarul_/63/2011* al Tribunalului D., în schița anexă nr.2 la raportul de expertiză (fila 45 din dosar_/63/2011*).
Menține restul dispozițiilor încheierii.
Respinge cererea recurenților de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizie irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, azi, 01.04.2015
Președinte, Judecător, Judecător,
P. B. L. EpureMarin C. Grefier,
I. B.
Red. jud. PB/27.04.2015
Tehn. red. IB / 2 ex
Jud. fond RL Z.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1732/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 237/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
